ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3893/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta SC S.U. SRL a chemat în

judecată C.N.A.D.N.R. SA și D.R.D.P. Cluj, solicitând instanței ca prin

hotărârea pe care a o va pronunța să dispună obligarea debitoarei la plata în

termenul minim de 10 zile prevăzut de O.U.G. nr. 119/2007 de la momentul

pronunțării hotărârii, a sumei de 6.692,68 lei reprezentând debit restant,

precum și la plata sumei de 11,25 lei, reprezentând penalități de întârziere,

cu mențiunea actualizării valorii penalităților prin aplicarea dispozițiilor contractuale,

până la momentul plății efective a debitului principal.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că această creanță rezultă din neexecutarea de către pârâta - debitoare

a obligațiilor sale la plata ce rezultă din contractul subsecvent de servicii

și lucrări nr. 1021 din 23 iulie 2009, având ca obiect servicii necesare în

activitatea de întreținere curentă a drumurilor naționale de pe raza S.D.N.

Baia Mare, încheiat în baza Acordului, Cadru nr. 1031 din 11 noiembrie 2008.

La termenul din 27 noiembrie 2009,

prin întâmpinarea formulată, pârâta D.R.D.P. Cluj a invocat excepția

necompetenței teritoriale a Curții de Apel București, arătându-se că ar fi

competentă să judece cauza Judecătoria Cluj-Napoca.

Curtea de Apel București, secția a

VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 4239 din

2 decembrie 2009, a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța a reținut că atâta vreme cât contractele în baza cărora reclamanta își

întemeiază acțiunea sunt încheiate cu D.R.D.P. Cluj, aceasta este autoritatea

contractantă și prin urmare, competentă să judece cauza în fond și implicit

cererea întemeiată pe dispozițiile O.U.G. nr. 119/2007, este tribunalul din

circumscripția căruia se află sediul autorității contractante.

Împotriva acestei sentințe

considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs reclamanta SC S.U. SRL

Bacău pentru nelegalitate și netemeinicie.

Motivele de recurs se încadrează în

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Se arată că prin admiterea excepției

de necompetență materială și declinarea competenței de soluționare în favoarea

Tribunalului Cluj, Curtea de Apel București nu a ținut cont de dispozițiile art.

5 alin. (1) și (3) din O.U.G. nr. 119/2007 prin care este reglementată

competența materială a instanței de contencios administrativ în cererile având

ca obiect emiterea unei ordonanțe de plată a prețului privind executarea unui

contract administrativ.

Se invocă greșita aplicare a

dispozițiilor art. 286 din O.U.G. nr. 34/2006 care prevăd în cazul litigiilor

privind procedurile de atribuire de servicii sau lucrări aferente

infrastructurii de transport de interes național, competența specială a Curții

de Apel București.

În motivele de recurs se arată că

potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 competența de

soluționare revine în primă instanță Curții de Apel București, având în vedere

calitatea de organ al administrației publice centrale al C.N.A.D.N.R., care are

sediul în Municipiul București, mandatarul D.R.D.P. Cluj neavând personalitate

juridică.

Se solicită în baza art. 312 alin. (5)

C. proc. civ., casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre competentă

soluționare la Curtea de Apel București.

La dosar intimata a formulat

întâmpinare în care solicită respingerea cererii de ordonanță de plată.

Față de soluția recurată se arată că

în cauză competența materială de soluționare în primă instanță nu revine Curții

de Apel București ci Judecătoriei Cluj – Napoca.

La dosar, recurenta a depus

concluzii scrise.

Analizând recursul declarat, în

raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază, ca nefondat, cu următoarele

precizări în ceea ce privește competența funcțională a Tribunalului Cluj

respectiv secția comercială a acestei instanțe și nu secția specializată de

contencios administrativ, este competentă să judece prezenta acțiune.

Sentința atacată prin care a fost

admisă excepția de necompetența materială a Curții de Apel București și

declinată competența în favoarea Tribunalului Cluj este legală și temeinică,

fiind dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale în vigoare la data

pronunțării 2 decembrie 2009.

În cauză, nu sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dispozițiile art. 5

alin. (1) din O.U.G. nr. 119/2007 și dispozițiile art. 286 alin. (1) din O.U.G.

nr. 34/2006 fiind corect aplicată în raport de obiect cerere de emitere a unei

ordonanțe de plată pentru un preț neachitat, respectiv o creanță certă, lichidă

și exigibilă care privește executarea unui contrat administrativ.

Ulterior, pronunțării sentinței

atacate, dispozițiile art. 286 din O.U.G. nr. 34/2004 au fost modificate

respectiv atât alin. (1) cât și art. 1

1

introdus prin O.U.G. nr. 76/2010

care prevăd în mod expres competența secției comerciale a tribunalului în

circumscripția căruia se află sediul autorității contractante în cazul proceselor

și creanțelor privind executarea contractelor de achiziție publică. În mod

corect instanța de fond a stabilit că prezenta cerere privește executarea unui

contract și a declinat competența în favoarea Tribunalului Cluj.

Curtea, ținând cont de norma de

procedură de imediată aplicare, în vigoare la data soluționării prezentului

recurs va aprecia că în cauză soluția de declinare pe excepția de necompetență

materială de ordine publică ca fiind legală și temeinică.

În ceea ce privește competența

funcțională, care nu poate reprezenta motiv de recurs, Curtea va face aplicarea

art. 286 alin. (1

1

) din O.U.G. nr. 34/2006 modificat prin art. I pct.

73 din O.U.G. nr. 76/2006 și va menține soluția de declinare în favoarea

Tribunalului Cluj, secția comercială, ca instanță în circumscripția căruia se

află sediul autorității contractante.

În prezenta cauză care privește

executarea unui contract administrativ, autoritatea contractantă, respectiv

persoana care a realizat procedura de atribuire a contractului și l-a semnat

este D.R.D.P. Cluj cu sediul în Municipiul Cluj - Napoca și nu C.N.A.D.N.R. SA.

În cauză nu are relevanță dacă

autoritatea contractantă are sau nu personalitate juridică ci dacă are

capacitate administrativă.

Nu sunt aplicabile dispozițiile art.

10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 acestea fiind norme cu caracter general, în

cauză în raport de obiect fiind aplicabile normele cu caracter special

respectiv dispozițiile art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 119/2007 coroborate cu

dispozițiile art. 286 alin. (1

1

) din O.U.G. nr. 34/2006 astfel cum au

fost modificate prin O.U.G. nr. 76/2010.

Față de cele expuse mai sus, Curtea,

în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat,

menținând ca legală și temeinică sentința de declinare în favoarea Tribunalului

Cluj cu precizarea secției specializate a acestei instanțe, respectiv secția

comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de SC S.U. SRL împotriva sentinței civile nr. 4239 din 2

decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 28 septembrie 2010.