ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3087/2010

Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1717 din 3 martie 2008, Judecătoria Oradea a admis în parte cererea modificată formulată de reclamantele L.M. și L.V. împotriva pârâților P.M., P.A.G., F.S., S.D., B.E.I., T.M. și T.C. A obligat pe pârâții P.M. și P.A.G. să plătească reclamantei de rândul 2 suma de 727,35 lei cu titlu de cheltuieli comune, pe S.D. la plata sumei de 727,35 lei, pe B.E.I. la plata sumei de 727,35 lei cu titlu de cheltuieli comune și la repararea peretelui apartamentului aflat în proprietatea sa ce se află în curtea interioară a imobilului situat administrativ în Oradea, iar pe T.M. și T.C. la plata sumei de 727,35 lei cu titlu de cheltuieli comune.

A compensat în întregime cheltuielile de judecată. A respins ca nefondate celelalte pretenții. Tribunalul Bihor, secția civilă, prin decizia nr. 57/A din 19 februarie 2009 a respins apelul declarat împotriva sentinței judecătoriei de către reclamanta L.V., cererea de aderare la apel formulată de reclamanta L.M. și cererea de intervenție accesorie formulată de L.L. în interesul apelantei L.V.. A admis ca fondat apelul declarat de pârâții T.M., T.C., B.E.I. și S.D. în contradictoriu cu pârâții P.M., P.A.G. și F.S. împotriva aceleiași hotărâri, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că: - A obligat pe pârâtele S.D. și B.E.I. să plătească reclamantei L.V. suma de 484 lei cu titlu de cheltuieli comune și nu 737,35 lei; - A obligat pe pârâții T.M.

și T.C. să plătească reclamantei L.V. suma de 484 lei cu titlu de cheltuieli comune și nu 737,35 lei. A menținut restul dispozițiilor sentinței apelate. Împotriva deciziei pronunțată de tribunal au declarat recurs reclamantele L.M. și L.V., înregistrat pe rolul Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă. La termenul de judecată din data de 25 iunie 2009, recurenta-reclamantă L.V. a invocat excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 137/2008, în raport cu prevederile art. 21 alin. (1)-(3), art. 1 alin. (3)-(5), art. 16 alin. (1)-(2), art. 52 alin. (3), art. 51 alin. (1), art. 115 alin. (6), art. 73 alin. (3) lit. l), art. 124 alin. (1)-(3), art. 126/2/5 teza 1, art. 148/2/4 și altele din Constituția României, cu trimitere expresă la art. 136 din Legea nr. 304/2004.

La aceeași dată, recurenta-reclamantă L.V. a solicitat a se lua act de excepția de neconstituționalitate invocată, arătând că în situația în care se va respinge sesizarea Curții Constituționale cu respectiva excepție, înțelege, ca anticipat, să declare recurs în termen de 48 ore de la pronunțarea încheierii. Prin încheierea din 19 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă, s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 137/2008 invocată de recurenta – reclamantă L.V., arătându-se că excepția nu are legătură cu cauza dedusă judecății. Constatându-se că s-a declarat recurs anticipat, s-a suspendat, în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc.

civ., judecata cauzei și s-a trimis dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru competenta soluționare a recursului declarat împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale. Recursul este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare în considerarea argumentelor ce se vor prezenta în continuare. Procedând potrivit dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a se pronunța asupra excepției inadmisibilității care face de prisos cercetarea recursului sub celelalte aspecte. În speță, anterior pronunțării de către Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă, prin încheierea din 19 noiembrie 2009, asupra excepției de neconstituționalitate a O.U.G.

nr. 137/2008, recurenta-reclamantă L.V. a declarat recurs, la termenul din 25 iunie 2009, prin chiar înscrisul prin care a ridicat excepția menționată. Din analiza dispozițiilor care reglementează recursul, respectiv cele cuprinse la art. 299 și urm. C. proc. civ., se reține că recursul este inadmisibil și atunci când este exercitat cu depășirea sau încălcarea limitelor legale în care se poate declara de părți, adică în cazuri și condiții neprevăzute de lege. În cauza dedusă judecății, reclamanta L.V. a declarat recurs cu 4 luni înainte ca instanța de judecată să se fi pronunțat, prin încheiere, asupra excepției de neconstituționalitate invocată. Astfel, la data de 25 iunie 2009, data declarării recursului, în cauză, nu exista pronunțată o soluție care să poată fi atacată cu recurs, pentru parte nenăscându-se dreptul exercitării respectivei căi de atac.

Prin urmare, reclamanta nu putea exercita un drept eventual, anticipând soluția care va fi pronunțată. Pentru considerentele de mai sus, recursul declarat de reclamantă înainte ca instanța judecătorească competentă să pronunțe o soluție asupra excepției de neconstituționalitate invocată, se vădește ca inadmisibil și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta L.V. împotriva încheierii din 19 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 mai 2010.