ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3087/2010

Asupra recursului de față, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1717 din 3

martie 2008, Judecătoria Oradea a admis în parte cererea modificată formulată

de reclamantele L.M. și L.V. împotriva pârâților P.M., P.A.G., F.S., S.D., B.E.I.,

T.M. și T.C. A obligat pe pârâții P.M. și P.A.G. să plătească reclamantei de

rândul 2 suma de 727,35 lei cu titlu de cheltuieli comune, pe S.D. la plata

sumei de 727,35 lei, pe B.E.I. la plata sumei de 727,35 lei cu titlu de

cheltuieli comune și la repararea peretelui apartamentului aflat în

proprietatea sa ce se află în curtea interioară a imobilului situat

administrativ în Oradea, iar pe T.M. și T.C. la plata sumei de 727,35 lei cu

titlu de cheltuieli comune. A compensat în întregime cheltuielile de judecată.

A respins ca nefondate celelalte pretenții.

Tribunalul Bihor, secția civilă, prin decizia

nr. 57/A din 19 februarie 2009 a respins apelul declarat împotriva sentinței

judecătoriei de către reclamanta L.V., cererea de aderare la apel formulată de

reclamanta L.M. și cererea de intervenție accesorie formulată de L.L. în

interesul apelantei L.V.. A admis ca fondat apelul declarat de pârâții T.M., T.C.,

B.E.I. și S.D. în contradictoriu cu pârâții P.M., P.A.G. și F.S. împotriva

aceleiași hotărâri, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că:

- A obligat pe pârâtele S.D. și B.E.I. să

plătească reclamantei L.V. suma de 484 lei cu titlu de cheltuieli comune și nu

737,35 lei;

- A obligat pe pârâții T.M. și T.C. să

plătească reclamantei L.V. suma de 484 lei cu titlu de cheltuieli comune și nu

737,35 lei.

A menținut restul dispozițiilor sentinței

apelate.

Împotriva deciziei pronunțată de tribunal

au declarat recurs reclamantele L.M. și L.V., înregistrat pe rolul Curții de

Apel Oradea, secția civilă mixtă.

La termenul de judecată din data de 25

iunie 2009, recurenta-reclamantă L.V. a invocat excepția de

neconstituționalitate a O.U.G. nr. 137/2008, în raport cu prevederile art. 21

alin. (1)-(3), art. 1 alin. (3)-(5), art. 16 alin. (1)-(2), art. 52 alin. (3),

art. 51 alin. (1), art. 115 alin. (6), art. 73 alin. (3) lit. l), art. 124

alin. (1)-(3), art. 126/2/5 teza 1, art. 148/2/4 și altele din Constituția

României, cu trimitere expresă la art. 136 din Legea nr. 304/2004.

La aceeași dată, recurenta-reclamantă L.V.

a solicitat a se lua act de excepția de neconstituționalitate invocată, arătând

că în situația în care se va respinge sesizarea Curții Constituționale cu

respectiva excepție, înțelege, ca anticipat, să declare recurs în termen de 48

ore de la pronunțarea încheierii.

Prin încheierea din 19 noiembrie 2009

pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă, s-a respins cererea

de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a O.U.G.

nr. 137/2008 invocată de recurenta – reclamantă L.V., arătându-se că excepția

nu are legătură cu cauza dedusă judecății.

Constatându-se că s-a declarat recurs

anticipat, s-a suspendat, în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., judecata

cauzei și s-a trimis dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru competenta

soluționare a recursului declarat împotriva dispoziției de respingere a cererii

de sesizare a Curții Constituționale.

Recursul este inadmisibil, urmând a fi

respins ca atare în considerarea argumentelor ce se vor prezenta în continuare.

Procedând potrivit dispozițiilor art. 137

alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a se pronunța asupra excepției

inadmisibilității care face de prisos cercetarea recursului sub celelalte

aspecte.

În speță, anterior pronunțării de către

Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă, prin încheierea din 19 noiembrie

2009, asupra excepției de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 137/2008,

recurenta-reclamantă L.V. a declarat recurs, la termenul din 25 iunie 2009,

prin chiar înscrisul prin care a ridicat excepția menționată.

Din analiza dispozițiilor care

reglementează recursul, respectiv cele cuprinse la art. 299 și urm. C. proc.

civ., se reține că recursul este inadmisibil și atunci când este exercitat cu

depășirea sau încălcarea limitelor legale în care se poate declara de părți,

adică în cazuri și condiții neprevăzute de lege.

În cauza dedusă judecății, reclamanta L.V.

a declarat recurs cu 4 luni înainte ca instanța de judecată să se fi pronunțat,

prin încheiere, asupra excepției de neconstituționalitate invocată.

Astfel, la data de 25 iunie 2009, data

declarării recursului, în cauză, nu exista pronunțată o soluție care să poată

fi atacată cu recurs, pentru parte nenăscându-se dreptul exercitării

respectivei căi de atac.

Prin urmare, reclamanta nu putea exercita

un drept eventual, anticipând soluția care va fi pronunțată.

Pentru considerentele de mai sus,

recursul declarat de reclamantă înainte ca instanța judecătorească competentă să

pronunțe o soluție asupra excepției de neconstituționalitate invocată, se vădește

ca inadmisibil și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat

de reclamanta L.V. împotriva încheierii din 19 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea

de Apel Oradea, secția civilă mixtă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 mai

2010.