ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8141/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 224 din 16 noiembrie 2010, Tribunalul Timiș, secția civilă, a admis în parte contestația formulată de contestatorul V.S.V., a anulat în parte Dispoziția nr. 2680 din 28 noiembrie 2008 emisă de Primarul Municipiului Timișoara și în consecință: a constatat că reclamantul are calitatea de persoană îndreptățită și cu privire la cealaltă cotă de ½ parte din imobilul situat în Timișoara, str. M., înscris în CF Timișoara, în calitate de succesor al defunctului V.V.; a obligat pârâta la acordarea de despăgubiri reclamantului și pentru această cotă de ½ din imobil (apartamentele 1 și 2) înstrăinate în condițiile Legii nr. 112/1995; a obligat pârâta să restituie în natură reclamantului suprafața de 365 mp teren intravilan situat în Timișoara, str. M., înscris în CF, conform raportului de expertiză tehnică topografică întocmit de expert S.I., care face parte integrantă din prezenta hotărâre; a respins capătul de cerere având ca obiect restituirea celor două garaje edificate pe suprafața de 365 mp; a respins cererea de intervenție în interes propriu cât și cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtei formulate de petenții I.F.M.

și I.B.L. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că imobilul din litigiu a fost proprietatea părinților reclamantului V.V. și V.P.M., fiind preluat abuziv de către stat în temeiul Decretului nr. 111/1951, fiind apoi înstrăinat intervenienților în temeiul Legii nr. 112/1995. Prin Dispoziția nr. 2680 din 28 noiembrie 2008 pârâta a propus acordarea de despăgubiri în temeiul Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru cota de ½ din construcții ce au aparținut mamei reclamantului. A respins cererea de restituire în natură a imobilului și cererea privind despăgubirile pentru cealaltă cotă, întrucât imobilul - construcție a fost înstrăinat în temeiul Legii nr. 112/1995.

Cât privește despăgubirile solicitate, pârâta a apreciat că acestea se cuvin reclamantului doar pentru cota de ½ din imobil, care a aparținut mamei acestuia, întrucât din adeverința de moștenitor eliberată de autoritățile elvețiene la data de 17 februarie 2004, rezultă că în speță doar reclamantul este moștenitor după mama sa, nu și după tatăl său, nefiind depus un certificat de moștenitor. A apreciat prima instanță că dispoziția contestată este în parte nelegală, întrucât potrivit art. 4 alin. (2) și (3) din Legea nr. 10/2001 „de prevederile prezentei legi beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite” [alin. (2)], iar potrivit alin. (3) al aceluiași text de lege „succesibilii care, după data de 6 martie 1945, nu au acceptat moștenirea sunt repuși în drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi.

Cererea de restituire are valoarea de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul prezentei legi”. Drept urmare a constatat că, reclamantul are calitatea de persoană îndreptățită și cu privire la cealaltă cotă de ½, parte din imobilul în litigiu. Întrucât imobilul a fost înstrăinat în temeiul Legii nr. 112/1995, restituirea nefiind posibilă a obligat pârâta la despăgubiri către reclamant și pentru această cotă. Referitor la imobilul teren, prima instanță a reținut că pe terenul în litigiu există edificate două garaje neintabulate în cartea funciară și că terenul neafectat de construcții este de 365 mp teren ce poate fi restituit reclamantului în natură. Cererea reclamantului de restituire a celor două garaje a fost respinsă întrucât acesta nu a făcut dovada că garajele ar fi aparținut antecesorilor săi la momentul preluării imobilului.

Cererea de intervenție principală formulată de intervenienții I.F.M. și I.B.L. a fost respinsă în principiu, iar cea în interesul pârâtei formulată de aceeași intervenienți a fost de asemenea respinsă, întrucât aceștia nu pot solicita în litigiul de față să se constate că sunt proprietarii terenului aferent construcțiilor cumpărate.

S-a avut în vedere și Sentința civilă nr. 9561 din 9 octombrie 2007 a Judecătoriei Timișoara, definitivă prin Decizia civilă nr. 85/A din 7 februarie 2008 a Tribunalului Timiș, irevocabilă prin Decizia nr. 540 din 22 mai 2008 a Curții de Apel Timișoara, prin care s-a respins demersul judiciar al intervenienților, având ca obiect tocmai constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului înscris în CF Timișoara de 202 mp respectiv 464 mp, aferent construcțiilor dobândite în baza Legii nr. 112/1995 statuându-se cu putere de lucru judecat că intervenienții nu pot deveni proprietari asupra acestor suprafețe, decât prin cumpărare, ei nedobândind ope legis acest drept. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Primarul Municipiului Timișoara și intervenienții I.B.L.

și I.F.M., susținând că hotărârea este nelegală întrucât Primăria Municipiului Timișoara nu are calitate procesuală pasivă, iar pe fondul cauzei reclamantul nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii decât pentru cota de ½ din imobil, după mama sa nu și pentru cealaltă cotă de ½. În ceea ce privește suprafața de teren de 365 mp, apelantul a susținut că acest teren este aferent celor două apartamente înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995 și nu poate fi restituit. Intervenienții în apelul lor au susținut că instanța de apel nu a dat dovadă de rol activ, reținând în mod greșit că nu legitimează interes în formularea unei cereri de intervenție în interes propriu față de împrejurarea că prin Sentința civilă nr. 9561 din 9 octombrie 2007 a Judecătoriei Timișoara, rămasă irevocabilă li s-a respins demersul lor judiciar având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului aferent apartamentelor.

Prin Decizia civilă nr. 460 A din 25 noiembrie 2010 pronunțată de curtea de Apel Timișoara, secția civilă, au fost respinse ca nefondate apelurile formulate de pârâtul Primarul Municipiului Timișoara și de intervenienții I.B.L. și I.F.M. pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Prin hotărârea atacată în mod corect, a fost schimbată în parte dispoziția Primarului Municipiului Timișoara în sensul stabilirii calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii a reclamantului și după tatăl său V.V., întrucât legiuitorul a acordat cererii de restituire valoarea unei acceptări a succesiunii pentru bunurile ce fac obiectul legii, fiind suficient ca notificatorul să facă dovada filiației față de fostul proprietar tabular al imobilului revendicat, ceea ce în speța de față reclamantul a dovedit.

În ceea ce privește terenul aferent imobilului revendicat de reclamant, așa cum corect s-a stabilit și prin expertiza topografică efectuată în cauză de expert S.I. aceasta este în suprafață de 365 mp, excedând terenului aferent imobilelor înstrăinate intervenienților. Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs Primăria Municipiului Timișoara, Primarul Municipiului Timișoara și intervenienții I.B.L. și I.F.M. Prin recursul formulat pârâții Primarul Municipiului Timișoara și Primăria Municipiului Timișoara au invocat motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

în dezvoltarea cărora au susținut următoarele critici de nelegalitate: Sentința civilă nr. 241/PI din 16 noiembrie 2009 a Tribunalului Timiș a fost pronunțată în contradictoriu cu Primăria Municipiului Timișoara și nu cu Primarul Municipiului Timișoara, acesta din urmă având calitate procesuală pasivă de a sta în prezentul litigiu, în conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. (2) și art. 62 din Legea nr. 215/2001. Pe fondul contestației, a susținut că intimatul-reclamant are calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii doar pentru cota de ½ din imobilul în litigiu întrucât la dosarul administrativ nu a fost depus certificatul de moștenitor sau de calitate de moștenitor după defunctul V.V.

În ceea ce privește cererea de intervenție în interes propriu formulată de I.F.M. și I.B.L. a solicitat admiterea doar în parte, referitor la respingerea contestației reclamantului. Intervenienții au invocat motivele prevăzute de art. 304 pct. 5, 7, 8 și 9 C. proc. civ. în dezvoltarea cărora au invocat următoarele critici de nelegalitate: Prima instanță în mod greșit a dispus restituirea în natură a suprafeței de 365 mp, în condițiile în care pe acest teren sunt amplasate rețele termice. Lipsa calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului Timișoara în condițiile în care s-a contestat Dispoziția nr. 2680 din 28 noiembrie 2008 emisă de Primarul Municipiului Timișoara. Hotărârea instanței de apel este neîntemeiată în raport cu motivele de fapt și de drept susținute în apel, aceasta nefăcând nicio critică cu privire la faptul că terenul în litigiu este afectat de lucrări și amenajări de utilitate publică, încălcând rolul activ al acesteia.

O altă critică se referă la faptul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra obiectului minutei întâlnirii dintre conducerea C.S.M. și membrii comisiei de unificare a practicii judiciare și la nelegalitatea raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză. Față de cele expuse recurenții au solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și respingerea cererii formulate de intimatul-reclamant.

Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursurile formulate în cauza de față urmează a fi respinse pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare: Referitor la critica privind calitatea de succesor a reclamantului și pentru cota de ½ parte din imobilul - construcții ce a aparținut tatălui acestuia, urmează a constata că instanțele au făcut o corectă aplicare a legii, întrucât ne aflăm într-un cadru juridic reglementat de o lege specială, nr. 10/2001, care în art. 4 alin. (2) prevede că de dispozițiile sale beneficiază și moștenitorii persoanelor fizice îndreptățite, aceasta fiind regula generală.

În alin. (3) se stabilește o regulă derogatorie de la dreptul comun, în legătură cu modalitatea de acceptare a succesiunii și apoi noțiunea de „succesibil” care diferă de cea de moștenitor folosită în alin. (2) al art. 4. Prin urmare, legiuitorul a făcut o diferențiere între cei care sunt moștenitori prin acceptarea succesiunii în termenul prevăzut de dreptul comun și cei care au doar vocație succesorală, iar prin cererea de restituire sunt repuși în termenul de acceptare a moștenirii. Nefondată este și critica vizând restituirea în natură a suprafeței de 365 mp, către reclamant, întrucât această suprafață excede terenului aferent construcțiilor înstrăinate intervenienților. Nefondată este și critica vizând lipsa calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului Timișoara aceasta având calitate în cauza de față, fiind citată la toate termenele de judecată în fond.

De altfel această critică a fost invocată pentru prima dată în recurs. Criticile formulate de intervenienții I.F.M. și I.B.L. sunt de asemenea nefondate, întrucât în prezentul litigiu aceștia nu pot solicita să se constate că sunt proprietarii terenului aferent construcțiilor cumpărate și nu-i legitimează să ceară restituirea suprafeței de 365 mp, atribuită reclamantului, în raportul juridic generat de Legea nr. 10/2001. Este nefondată și critica privind nemotivarea hotărârii instanței de fond. În considerarea celor expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursurile formulate în prezenta cauză vor fi respinse ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de pârâții Primăria Municipiului Timișoara, Primarul Municipiului Timișoara și intervenienții I.B.L. și I.F.M. împotriva Deciziei civile nr. 460 A din 25 noiembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2011.