ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8141/2011

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 224 din 16 noiembrie

2010, Tribunalul Timiș, secția civilă, a admis în parte contestația formulată

de contestatorul V.S.V., a anulat în parte Dispoziția nr. 2680 din 28 noiembrie

2008 emisă de Primarul Municipiului Timișoara și în consecință: a constatat că

reclamantul are calitatea de persoană îndreptățită și cu privire la cealaltă

cotă de ½ parte din imobilul situat în Timișoara, str. M., înscris în CF

Timișoara, în calitate de succesor al defunctului V.V.; a obligat pârâta la

acordarea de despăgubiri reclamantului și pentru această cotă de ½ din

imobil (apartamentele 1 și 2) înstrăinate în condițiile Legii nr. 112/1995; a

obligat pârâta să restituie în natură reclamantului suprafața de 365 mp teren

intravilan situat în Timișoara, str. M., înscris în CF, conform raportului de expertiză

tehnică topografică întocmit de expert S.I., care face parte integrantă din

prezenta hotărâre; a respins capătul de cerere având ca obiect restituirea

celor două garaje edificate pe suprafața de 365 mp; a respins cererea de

intervenție în interes propriu cât și cererea de intervenție accesorie în

interesul pârâtei formulate de petenții I.F.M. și I.B.L.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că imobilul din litigiu a fost proprietatea

părinților reclamantului V.V. și V.P.M., fiind preluat abuziv de către stat în

temeiul Decretului nr. 111/1951, fiind apoi înstrăinat intervenienților în

temeiul Legii nr. 112/1995.

Prin Dispoziția nr.

2680 din 28 noiembrie 2008 pârâta a propus acordarea de despăgubiri în temeiul

Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru cota de ½ din construcții ce

au aparținut mamei reclamantului.

A respins cererea de

restituire în natură a imobilului și cererea privind despăgubirile pentru

cealaltă cotă, întrucât imobilul - construcție a fost înstrăinat în temeiul

Legii nr. 112/1995.

Cât privește

despăgubirile solicitate, pârâta a apreciat că acestea se cuvin reclamantului

doar pentru cota de ½ din imobil, care a aparținut mamei acestuia,

întrucât din adeverința de moștenitor eliberată de autoritățile elvețiene la

data de 17 februarie 2004, rezultă că în speță doar reclamantul este moștenitor

după mama sa, nu și după tatăl său, nefiind depus un certificat de moștenitor.

A apreciat prima

instanță că dispoziția contestată este în parte nelegală, întrucât potrivit

art. 4 alin. (2) și (3) din Legea nr. 10/2001 „de prevederile prezentei legi

beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice

îndreptățite” [alin. (2)], iar potrivit alin. (3) al aceluiași text de lege

„succesibilii care, după data de 6 martie 1945, nu au acceptat moștenirea sunt

repuși în drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac

obiectul prezentei legi.

Cererea de restituire

are valoarea de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se

solicită în temeiul prezentei legi”.

Drept urmare a

constatat că, reclamantul are calitatea de persoană îndreptățită și cu privire

la cealaltă cotă de ½, parte din imobilul în litigiu.

Întrucât imobilul a

fost înstrăinat în temeiul Legii nr. 112/1995, restituirea nefiind posibilă a

obligat pârâta la despăgubiri către reclamant și pentru această cotă.

Referitor la imobilul

teren, prima instanță a reținut că pe terenul în litigiu există edificate două

garaje neintabulate în cartea funciară și că terenul neafectat de construcții este

de 365 mp teren ce poate fi restituit reclamantului în natură.

Cererea reclamantului

de restituire a celor două garaje a fost respinsă întrucât acesta nu a făcut

dovada că garajele ar fi aparținut antecesorilor săi la momentul preluării

imobilului.

Cererea de

intervenție principală formulată de intervenienții I.F.M. și I.B.L. a fost

respinsă în principiu, iar cea în interesul pârâtei formulată de aceeași

intervenienți a fost de asemenea respinsă, întrucât aceștia nu pot solicita în

litigiul de față să se constate că sunt proprietarii terenului aferent

construcțiilor cumpărate.

S-a avut în vedere și

Sentința civilă nr. 9561 din 9 octombrie 2007 a Judecătoriei Timișoara,

definitivă prin Decizia civilă nr. 85/A din 7 februarie 2008 a Tribunalului

Timiș, irevocabilă prin Decizia nr. 540 din 22 mai 2008 a Curții de Apel

Timișoara, prin care s-a respins demersul judiciar al intervenienților, având

ca obiect tocmai constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra

terenului înscris în CF Timișoara de 202 mp respectiv 464 mp, aferent

construcțiilor dobândite în baza Legii nr. 112/1995 statuându-se cu putere de

lucru judecat că intervenienții nu pot deveni proprietari asupra acestor

suprafețe, decât prin cumpărare, ei nedobândind ope legis acest drept.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel Primarul Municipiului Timișoara și intervenienții

I.B.L. și I.F.M., susținând că hotărârea este nelegală întrucât Primăria

Municipiului Timișoara nu are calitate procesuală pasivă, iar pe fondul cauzei

reclamantul nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită la măsuri

reparatorii decât pentru cota de ½ din imobil, după mama sa nu și pentru

cealaltă cotă de ½.

În ceea ce privește

suprafața de teren de 365 mp, apelantul a susținut că acest teren este aferent

celor două apartamente înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995 și nu poate fi

restituit.

Intervenienții în

apelul lor au susținut că instanța de apel nu a dat dovadă de rol activ,

reținând în mod greșit că nu legitimează interes în formularea unei cereri de

intervenție în interes propriu față de împrejurarea că prin Sentința civilă nr.

9561 din 9 octombrie 2007 a Judecătoriei Timișoara, rămasă irevocabilă li s-a

respins demersul lor judiciar având ca obiect constatarea dobândirii dreptului

de proprietate asupra terenului aferent apartamentelor.

Prin Decizia civilă

nr. 460 A din 25 noiembrie 2010 pronunțată de curtea de Apel Timișoara, secția

civilă, au fost respinse ca nefondate apelurile formulate de pârâtul Primarul

Municipiului Timișoara și de intervenienții I.B.L. și I.F.M. pentru

considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Prin hotărârea

atacată în mod corect, a fost schimbată în parte dispoziția Primarului

Municipiului Timișoara în sensul stabilirii calității de persoană îndreptățită

la măsuri reparatorii a reclamantului și după tatăl său V.V., întrucât

legiuitorul a acordat cererii de restituire valoarea unei acceptări a

succesiunii pentru bunurile ce fac obiectul legii, fiind suficient ca

notificatorul să facă dovada filiației față de fostul proprietar tabular al

imobilului revendicat, ceea ce în speța de față reclamantul a dovedit.

În ceea ce privește

terenul aferent imobilului revendicat de reclamant, așa cum corect s-a stabilit

și prin expertiza topografică efectuată în cauză de expert S.I. aceasta este în

suprafață de 365 mp, excedând terenului aferent imobilelor înstrăinate

intervenienților.

Împotriva acestei din

urmă hotărâri au declarat recurs Primăria Municipiului Timișoara, Primarul

Municipiului Timișoara și intervenienții I.B.L. și I.F.M.

Prin recursul

formulat pârâții Primarul Municipiului Timișoara și Primăria Municipiului

Timișoara au invocat motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

în dezvoltarea cărora au susținut următoarele critici de nelegalitate:

Sentința civilă nr.

241/PI din 16 noiembrie 2009 a Tribunalului Timiș a fost pronunțată în

contradictoriu cu Primăria Municipiului Timișoara și nu cu Primarul

Municipiului Timișoara, acesta din urmă având calitate procesuală pasivă de a

sta în prezentul litigiu, în conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. (2) și

art. 62 din Legea nr. 215/2001.

Pe fondul

contestației, a susținut că intimatul-reclamant are calitatea de persoană

îndreptățită la măsuri reparatorii doar pentru cota de ½ din imobilul în

litigiu întrucât la dosarul administrativ nu a fost depus certificatul de

moștenitor sau de calitate de moștenitor după defunctul V.V.

În ceea ce privește

cererea de intervenție în interes propriu formulată de I.F.M. și I.B.L. a

solicitat admiterea doar în parte, referitor la respingerea contestației

reclamantului.

Intervenienții au

invocat motivele prevăzute de art. 304 pct. 5, 7, 8 și 9 C. proc. civ. în

dezvoltarea cărora au invocat următoarele critici de nelegalitate:

Prima instanță în mod

greșit a dispus restituirea în natură a suprafeței de 365 mp, în condițiile în

care pe acest teren sunt amplasate rețele termice.

Lipsa calității

procesuale pasive a Primăriei Municipiului Timișoara în condițiile în care s-a

contestat Dispoziția nr. 2680 din 28 noiembrie 2008 emisă de Primarul Municipiului

Timișoara.

Hotărârea instanței

de apel este neîntemeiată în raport cu motivele de fapt și de drept susținute

în apel, aceasta nefăcând nicio critică cu privire la faptul că terenul în

litigiu este afectat de lucrări și amenajări de utilitate publică, încălcând

rolul activ al acesteia.

O altă critică se

referă la faptul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra obiectului minutei

întâlnirii dintre conducerea C.S.M. și membrii comisiei de unificare a

practicii judiciare și la nelegalitatea raportului de expertiză tehnică

efectuat în cauză.

Față de cele expuse

recurenții au solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și

respingerea cererii formulate de intimatul-reclamant.

Examinând decizia

atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursurile

formulate în cauza de față urmează a fi respinse pentru considerentele ce vor

fi arătate în continuare:

Referitor la critica

privind calitatea de succesor a reclamantului și pentru cota de ½ parte

din imobilul - construcții ce a aparținut tatălui acestuia, urmează a constata

că instanțele au făcut o corectă aplicare a legii, întrucât ne aflăm într-un

cadru juridic reglementat de o lege specială, nr. 10/2001, care în art. 4 alin.

(2) prevede că de dispozițiile sale beneficiază și moștenitorii persoanelor

fizice îndreptățite, aceasta fiind regula generală.

În alin. (3) se

stabilește o regulă derogatorie de la dreptul comun, în legătură cu modalitatea

de acceptare a succesiunii și apoi noțiunea de „succesibil” care diferă de cea

de moștenitor folosită în alin. (2) al art. 4.

Prin urmare,

legiuitorul a făcut o diferențiere între cei care sunt moștenitori prin

acceptarea succesiunii în termenul prevăzut de dreptul comun și cei care au

doar vocație succesorală, iar prin cererea de restituire sunt repuși în

termenul de acceptare a moștenirii.

Nefondată este și

critica vizând restituirea în natură a suprafeței de 365 mp, către reclamant,

întrucât această suprafață excede terenului aferent construcțiilor înstrăinate

intervenienților.

Nefondată este și

critica vizând lipsa calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului

Timișoara aceasta având calitate în cauza de față, fiind citată la toate

termenele de judecată în fond. De altfel această critică a fost invocată pentru

prima dată în recurs.

Criticile formulate

de intervenienții I.F.M. și I.B.L. sunt de asemenea nefondate, întrucât în

prezentul litigiu aceștia nu pot solicita să se constate că sunt proprietarii

terenului aferent construcțiilor cumpărate și nu-i legitimează să ceară restituirea

suprafeței de 365 mp, atribuită reclamantului, în raportul juridic generat de

Legea nr. 10/2001.

Este nefondată și

critica privind nemotivarea hotărârii instanței de fond.

În considerarea celor

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursurile formulate în

prezenta cauză vor fi respinse ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de pârâții Primăria Municipiului Timișoara, Primarul Municipiului

Timișoara și intervenienții I.B.L. și I.F.M. împotriva Deciziei civile nr. 460

A din 25 noiembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 noiembrie 2011.