ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 417/2006

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată, la data

de 9 noiembrie 2004, petiționarul L.V. a solicitat Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Iași, începerea urmăririi penale împotriva comisarului șef D.V. din

cadrul I.P.J. Iași, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C.

pen.

S-a susținut de către petiționar că,

în seara de 18 decembrie 2002, a fost lovită de și deposedată de bani și bunuri

de o persoană necunoscută pe scara blocului în care locuia și deși a depus

plângere și a dat-o declarație în fața agentului șef adjunct R.S., dosarul

penal nu a fost înregistrat de D.V. care își desfășura activitatea în cadrul B.I.C.

de la Poliția municipiului Iași.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Iași, prin rezoluția din 8 iulie 2005, dată în dosarul nr. 44/P/2005, a dispus,

în baza art. 228 alin. (6) C. proc. pen., și art. 10 alin. (1) lit. a) din

același cod, neînceperea urmăririi penale împotriva comisarului șef D.V. nerezultând

date care să confirme că acesta a omis să înregistreze plângerea

petiționarului, ori că a refuzat să efectueze cercetări în dosarul respectiv.

Împotriva acestei soluții

petiționarul s-a plâns procurorului ierarhic superior care prin rezoluția nr. 937/II/2/2005,

din 12 septembrie 2005, a comunicat că neînceperea urmăririi penale este

corectă deoarece, deși plângerea depusă de L.V. nu se regăsește în registrul de

evidență al Poliției municipiului Iași, cu A.N., nu rezultă că intimatul D.V. ar

fi omis sau a refuzat să o înregistreze, cu intenție, pentru a fi întrunite

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen.

Comisarul șef D.V. a fost sancționat

disciplinar cu atenționare, în conformitate cu prevederile art. 14 lit. a) din

O.M.A.I. nr. 350/2002 pentru slaba implicare în rezolvarea faptei de tâlhărie a

cărei victimă a fost petiționarul.

Curtea de Apel Iași, prin sentința

penală nr. 40 din 27 octombrie 2005, a respins, ca nefondată, în temeiul art. 278

1

alin. (8) C. proc. pen., plângerea petiționarului apreciind că soluția de neîncepere

a urmăririi penale este corectă neexistând indicii că intimatul a săvârșit o

faptă prevăzută de legea penală.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs petiționarul care a susținut că s-a făcut o cercetare sumară și

incompletă, neadministrându-se toate probele solicitate și a cerut casarea

sentinței și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași

pentru continuarea cercetărilor împotriva intimaților D.V. și R.S. sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor

prevăzută de art. 246 C. pen., favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C.

pen., și neglijență în serviciu prevăzută de art. 249 C. pen.

Recursul este nefondat.

Din examinarea actelor dosarului

rezultă că în perioada anilor 2000 - 2003, intimatul D.V. și-a desfășurat activitatea

în cadrul B.I.C. de la Poliția municipiului Iași, iar în noaptea de 18

decembrie 2002, a fost de serviciu însă nu a fost solicitat să participe la

investigarea vreunei fapte.

În aceeași noapte petiționarul L.V.

a fost agresat și deposedat de bunuri la intrarea pe scara blocului în care

locuia și a fost transportat la spital, după care a dat o declarație, la

Poliția municipiului Iași, agentului șef adjunct R.S.

Ulterior plângerea depusă de

petiționar și declarațiile date nu au mai fost găsite, situație în care a fost

reconstituit dosarul, cauza fiind înregistrată ca având autori necunoscuți (dosar

nr. 184/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași).

Deși agentul R.S. a susținut că a

transmis actele întocmite, în noaptea de 18 decembrie 2002, comisarului șef D.V.,

acesta a precizat că nu a primit nici o plângere dar a recunoscut că a discutat

de mai multe ori cu petiționarul, fiind interesat întrucât răspundea de

sectorul în care a fost comisă infracțiunea.

Potrivit procedurii interne, R.S. nu

putea înregistra plângerea petentului, iar pentru faptul că predarea actelor nu

s-a făcut cu documente de predare, primire a fost sancționat administrativ

comisarul șef D.V.

Rezultă deci că intimații nu au

refuzat să înregistreze plângerea petiționarului L.V. și nici nu au distrus-o

și că neînceperea urmăririi penale este corectă.

În consecință soluția instanței de

fond de respingere a plângerii petiționarului împotriva rezoluției de neîncepere

a urmăririi penale este legală, situație în care Înalta Curte, constatând

netemeinice criticile formulate urmează să respingă recursul, ca nefondat, în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata sumei de 80 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul L.V. împotriva sentinței penale nr. 40 din 27

octombrie 2005 a Curții de Apel Iași, secția penală.

Obligă recurentul petiționar la

plata sumei de 80 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

23 ianuarie  2006.