ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5339/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin rezoluția nr. 32/P/2005, din 7

aprilie 2005, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași a dispus, în temeiul art.

228 alin. (4), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., neînceperea

urmăririi penale, față de făptuitorii V.C., A.P. și R.R., cercetați pentru

infracțiunile prevăzute de art. 246, art. 250 și art. 267 C. pen.

Actele premergătoare începerii

urmăririi penale s-au efectuat ca urmare a plângerii formulate de petiționarul A.M.

în calitate de persoană vătămată, care a învederat organelor judiciare că

inspectorul de poliție V.C. și agenții A.P., D.V. și R.R. l-au agresat pe data

de 8 mai 2004, când l-au reținut și imobilizat.

În conformitate cu dispozițiile art.

278

1

C. proc. pen., petiționarul a formulat plângere împotriva

soluției procurorului la Curtea de Apel Iași, susținând că din probe rezultă

vinovăția făptuitorilor, astfel că se impune tragerea lor la răspundere penală.

Prin sentința penală nr. 41 din 2

noiembrie 2005, Curtea de Apel Iași a respins, ca neîntemeiată, plângerea

formulată de petiționar.

În termen legal, petiționarul a

declarat recurs împotriva hotărârii sus-arătate, solicitând casarea acesteia

admiterea plângerii, desființarea rezoluției nr. 32/P/2005 a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Iași și trimiterea cauzei procurorului în vederea reluării

cercetărilor față de făptuitori pentru faptele reclamate.

Prin decizia penală nr. 3357 din 25

mai 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins, ca

nefondat, recursul declarat de petiționarul recurent.

Urmare unui alt memoriu formulat de

petiționarul A.M., conducerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, prin

rezoluția nr. 63/II/2/2006, din 19 aprilie 2006, a respins, ca neîntemeiată,

plângerea.

Împotriva acestei din urmă rezoluții

petiționarul a formulat plângere la Curtea de Apel Iași, solicitând

desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale și trimiterea cauzei

la parchet pentru reluarea cercetărilor.

Prin sentința penală nr. 40 din 15

iunie 2006, pronunțată în dosarul nr. 2022/2006, Curtea de Apel Iași, secția penală,

a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiționarul A.M.

Împotriva hotărârii sus-arătate

petiționarul a declarat recurs, susținând că soluția de neîncepere a urmăririi

penale a fost dată pe baza unui probatoriu incomplet, în cauză impunându-se

administrarea de noi probe.

Înalta Curte, examinând motivele de

recurs, invocate cât și din oficiu cauza potrivit art. 385

9

, alin.

(3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce

vor fi arătate în continuare.

Așa cum rezultă din dispozițiile art.

278

1

alin. (1) C. proc. pen., persoana în privința căreia instanța,

prin hotărâre definitivă a decis că nu este cazul să se înceapă ori să se

redeschidă urmărirea penală, nu mai poate fi urmărită pentru aceeași faptă, afară

de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute

de organul de urmărire penală și nu a intervenit vreunul din cazurile prevăzute

de art. 10 din același cod.

Cum din plângerea petiționarului nu

rezultă fapte sau împrejurări cu privire la activitatea făptuitorilor, care să

justifice desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale Înalta Curte

constată că, în mod corect, instanța de fond a respins-o ca inadmisibilă.

Așa fiind, în temeiul art. 385

15

,

alin. (1) pct. 1, lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționar.

Conform art. 192, alin. (2) C. proc.

pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul A.M.

împotriva sentinței penale nr. 40 din 15 iunie 2006 a Curții de Apel Iași.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 140 lei, cu

titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

18 septembrie 2006.