ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2619/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rezoluția nr. 145/P/2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva numitului R.V., comisar șef în cadrul Poliției Județului Bacău pentru infracțiunea de abuz în serviciu. S-a reținut că, inițial, B.G. a reclamat pe numitul S.A., pentru infracțiunea de abuz în serviciu constând în aceea că sus-numitul, în calitate de primar al comunei Faraoani, nu s-a implicat corespunzător în eliberarea titlurilor de proprietate asupra unor terenuri primite ca moștenire de către petent. Din cercetări a rezultat însă că reclamantul, împreună cu frații săi, nu au reușit să-și stabilească drepturile succesorale decât după judecarea repetată în diferite cauze civile, iar primarul comunei nu s-a implicat în aceste situații litigioase.

Ulterior, petentul a formulat plângere penală împotriva comisarului șef R.V., care a întocmit referatul cu propunere de neîncepere a urmăririi penale împotriva primarului S.A., susținând că acesta din urmă nici măcar nu a fost audiat. Împotriva acestei rezoluții, B.G. a formulat plângere, fără a invoca alte motive decât cele învederate prin plângerea penală. Prin rezoluția nr. 1215/II/2/2003, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău a respins plângerea menționată. Împotriva acestei din urmă rezoluții, B.G. a formulat o nouă plângere, sesizând procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție. În temeiul art. 278 1 C. proc. pen., parchetul a înaintat plângerea Curții de Apel Bacău.

Prin sentința penală nr. 2 din 3 februarie 2004, Curtea de Apel Bacău, secția penală, a respins plângerea formulată de petentul B.G., ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, instanța de judecată a reținut că din examinarea materialului probator existent nu rezultă săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu de către comisarul șef B.G. Împotriva hotărârii primei instanțe, petentul a declarat recurs susținând că săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu de către comisarul șef R.V. este dovedită și recunoscută de altfel de către acesta. Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

În vederea stabilirii situației de fapt, cu referire la plângerea penală și cele constatate prin rezoluția atacată, la dosarul cauzei a fost depus în recurs referatul nr. 338 din 1 martie 2003 al șefului Postului de Poliție Faraoani, precum și copiile hotărârilor civile prin care au fost soluționate acțiunile având ca obiect stabilirea drepturilor succesorale. La dosarul instanței de fond, se află rezoluția atacată cu plângere în condițiile art. 278 1 C. proc. pen., precum și dosarul de urmărire penală proprie nr. 145/P/2003 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău. Din examinarea probatoriului administrat a rezultat că actele premergătoare au fost efectuate cu respectarea regulilor stabilite de legea procesuală penală.

Totodată, din cercetările efectuate nu rezultă că R.V., în calitate de comisar șef nu și-ar fi îndeplinit atribuțiile de serviciu, cu referire la plângerea formulată de B.G. sau că și le-ar fi îndeplinit defectuos și prin aceasta ar fi vătămat interesele legitime ale petentului. Ca atare, rezoluția de neîncepere a urmăririi penale este temeinică și legală. În același timp, menținerea rezoluției, ca urmare a respingerii plângerii petentului, care nu a invocat elemente noi în dovedirea plângerii penale, se constată a fi o soluție legală. Cum alte elemente noi care să tindă la dovedirea săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu de către R.V. și care să impună administrarea altor probe nu au fost invocate, în mod judicios instanța de judecată, conform art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc.

pen., a respins plângerea petentului B.G. și a menținut rezoluția atacată. Așa fiind, hotărârea atacată cu recurs de către petentul menționat nu este supusă nici unuia dintre cazurile de casare prevăzute în art. 385 9 C. proc. pen., criticile formulate constatându-se a fi neîntemeiate. În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul, ca nefondat. Totodată, în baza art. 192 alin. (2) din același cod, recurentul va fi obligat, potrivit dispozitivului, la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul B.G. împotriva sentinței penale nr. 2 din 3 februarie 2004 a Curții de Apel Bacău. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 600.000 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 mai 2004.