ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2619/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin rezoluția nr. 145/P/2003 a Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Bacău s-a dispus neînceperea urmăririi penale

împotriva numitului R.V., comisar șef în cadrul Poliției Județului Bacău pentru

infracțiunea de abuz în serviciu.

S-a reținut că, inițial, B.G. a

reclamat pe numitul S.A., pentru infracțiunea de abuz în serviciu constând în

aceea că sus-numitul, în calitate de primar al comunei Faraoani, nu s-a

implicat corespunzător în eliberarea titlurilor de proprietate asupra unor

terenuri primite ca moștenire de către petent.

Din cercetări a rezultat însă că

reclamantul, împreună cu frații săi, nu au reușit să-și stabilească drepturile

succesorale decât după judecarea repetată în diferite cauze civile, iar

primarul comunei nu s-a implicat în aceste situații litigioase.

Ulterior, petentul a formulat

plângere penală împotriva comisarului șef R.V., care a întocmit referatul cu

propunere de neîncepere a urmăririi penale împotriva primarului S.A., susținând

că acesta din urmă nici măcar nu a fost audiat.

Împotriva acestei rezoluții, B.G. a

formulat plângere, fără a invoca alte motive decât cele învederate prin

plângerea penală.

Prin rezoluția nr. 1215/II/2/2003,

procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău a respins

plângerea menționată.

Împotriva acestei din urmă rezoluții,

B.G. a formulat o nouă plângere, sesizând procurorul general al Parchetului de

pe lângă Curtea Supremă de Justiție.

În temeiul art. 278

1

C.

proc. pen., parchetul a înaintat plângerea Curții de Apel Bacău.

Prin sentința penală nr. 2 din 3

februarie 2004, Curtea de Apel Bacău, secția penală, a respins plângerea

formulată de petentul B.G., ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

judecată a reținut că din examinarea materialului probator existent nu rezultă

săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu de către comisarul șef B.G.

Împotriva hotărârii primei instanțe,

petentul a declarat recurs susținând că săvârșirea infracțiunii de abuz în

serviciu de către comisarul șef R.V. este dovedită și recunoscută de altfel de

către acesta.

Recursul este nefondat, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

În vederea stabilirii situației de

fapt, cu referire la plângerea penală și cele constatate prin rezoluția

atacată, la dosarul cauzei a fost depus în recurs referatul nr. 338 din 1

martie 2003 al șefului Postului de Poliție Faraoani, precum și copiile

hotărârilor civile prin care au fost soluționate acțiunile având ca obiect

stabilirea drepturilor succesorale.

La dosarul instanței de fond, se

află rezoluția atacată cu plângere în condițiile art. 278

1

C. proc.

pen., precum și dosarul de urmărire penală proprie nr. 145/P/2003 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

Din examinarea probatoriului

administrat a rezultat că actele premergătoare au fost efectuate cu respectarea

regulilor stabilite de legea procesuală penală. Totodată, din cercetările

efectuate nu rezultă că R.V., în calitate de comisar șef nu și-ar fi îndeplinit

atribuțiile de serviciu, cu referire la plângerea formulată de B.G. sau că și

le-ar fi îndeplinit defectuos și prin aceasta ar fi vătămat interesele legitime

ale petentului.

Ca atare, rezoluția de neîncepere a

urmăririi penale este temeinică și legală.

În același timp, menținerea

rezoluției, ca urmare a respingerii plângerii petentului, care nu a invocat

elemente noi în dovedirea plângerii penale, se constată a fi o soluție legală.

Cum alte elemente noi care să tindă

la dovedirea săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu de către R.V. și care

să impună administrarea altor probe nu au fost invocate, în mod judicios

instanța de judecată, conform art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc.

pen., a respins plângerea petentului B.G. și a menținut rezoluția atacată.

Așa fiind, hotărârea atacată cu

recurs de către petentul menționat nu este supusă nici unuia dintre cazurile de

casare prevăzute în art. 385

9

C. proc. pen., criticile formulate

constatându-se a fi neîntemeiate.

În consecință, pentru considerentele

ce preced, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea

va respinge recursul, ca nefondat.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2)

din același cod, recurentul va fi obligat, potrivit dispozitivului, la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul B.G. împotriva sentinței penale nr. 2 din 3 februarie

2004 a Curții de Apel Bacău.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 600.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

13 mai 2004.