ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1536/2013
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1536/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de față;
În baza actelor dosarului, constată
următoarele:
Prin
sentința penală nr. 96 din 7 septembrie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția
penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 278
1
alin. (8)
lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de către
petentul A.P., împotriva rezoluției nr. 348/P/2011 din 20 aprilie 2012 a
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava și a rezoluției din 18 mai 2012
a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc.
pen. a fost obligat petentul să plătească statului suma de 50 RON, cu titlu de
cheltuieli judiciare.
În temeiul art. 193 alin. (6) C. proc.
pen. a fost „obligat petentul să plătească intimatului A.B.S.D. suma de 500 RON,
cu titlu de cheltuieli judiciare (onorariu avocat ales).
Pentru a pronunța această hotărâre,
prima instanță a reținut următoarele:
Printr-o plângere adresată Parchetului
de pe lângă Judecătoria Darabani, numitul A.P., domiciliat fn localitatea H.,
comuna P., județul Botoșani, a solicitat efectuarea de cercetări față de
subcomisarul A.B.S.D. și inspectorului M.L.C. din cadrul Inspectoratului
Județean de Poliție Botoșani, pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra
intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. și fals intelectual,
prevăzută de art. 289 C. pen.
Din cuprinsul plângerii a rezultat că
faptele reclamate constau în aceea că în seara zilei de 27 februarie 2010, cu
prilejul unui control efectuat la sediul SC S.N. SRL Horodiștea, ofițerii de
poliție sus menționați ar fi încălcat normele procedurale legale cu privire la
cercetarea penală, săvârșind acte de abuz în serviciu și fals în acte publice.
Avându-se în vedere calitatea de
ofițeri de poliție a persoanelor reclamate, Parchetul de pe lângă Judecătoria
Darabani, prin ordonanța nr. 433/P/2011, a înaintat dosarul la Parchetul de pe
lângă Tribunalul Botoșani, care prin ordonanța nr. 673/P/2011 și-a declinat
competența de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea
de Apel Suceava, unde s-a înregistrat dosarul penal cu numărul de mai sus,
având ca obiect efectuarea de cercetări față de A.B.S.D. și M.L.C. sub aspectul
săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 289 C. pen.
Prin rezoluția nr. 348/P/2011 din 20
aprilie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a dispus în
temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.,
neînceperea urmăririi penale față de numiții A.B.S.D. și M.L.C., pentru
infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzute de
art. 246 C. pen. și fals intelectual, prevăzut de art. 289 C. pen., întrucât
faptele nu exista.
În motivarea acestei soluții
procurorul de caz a reținut că numitul A.P. din localitatea H., comuna P.,
județul Botoșani, este proprietarul imobilului în care își are sediul SC S.N.
SRL Horodiștea, societate ce are ca-obiect principal de activitate „baruri și
alte activități de servire a băuturilor”, susnumitul având și calitatea de
administrator al societății.
În seara zilei de 27 februarie 2010,
în cadrul unor acțiuni tematice vizând respectarea prevederilor Legii nr.
8/1996, privind dreptul de autor și drepturile conexe, o echipă mixtă de
control condusă de subcomisar A.B.S.D. și inspector M.L.C. din cadrul
Serviciului de Investigare a Fraudelor al I.P.J. Botoșani, a efectuat o
verificare pe linia respectării Legii nr. 8/1996 la barul aparținând SC S.N.
SRL Horodiștea.
Împreună cu polițiștii din cadrul
Serviciului de Investigare a Fraudelor Botoșani, la activitatea de control au
mai participat lucrătorii Postului de Poliție Păltiniș, lucrători de poliție de
la Poliția Municipiului Dorohoi, care arondează comuna P., lucrători ai
poliției de frontieră și ai jandarmeriei, însă activitățile de verificare pe linia
respectării prevederilor Legii nr. 8/1996 au fost efectuate exclusiv de către
polițiștii Serviciului de Investigare a Fraudelor în prezența administratorului
societății A.P., precum și a gestionarului de la bar, identificat în persoana
numitului V.G.
Cu ocazia verificărilor, s-a constatat
că la barul societății, prin intermediul unui calculator, era difuzată muzică
în scop ambiental, întrucât în local era organizată discotecă. În urma
verificării calculatorului s-a constatat că acesta avea instalat sistemul de
operare W., pentru care, la momentul controlului, administratorul societății nu
a prezentat autorizarea din partea titularului de drepturi.
De asemenea, administratorul
societății nu a putut prezenta autorizațiile necesare în vederea difuzării
muzicii în scop ambiental, invocând că deține contract încheiat cu Uniunea
Compozitorilor și Muzicologilor, Asociația pentru Drepturi de Autor, dar care
s-ar afla la contabilul societății și a precizat că nu avea cunoștință despre
alte licențe necesare difuzării de muzică la bar prin intermediul
calculatorului. Totodată, la bar au fost identificate 26 CD-uri pe care erau
inscripționate mențiuni cu privire la genul de muzică ce le-ar conține.
Întrucât au rezultat indicii cu
privire la săvârșirea unor infracțiuni privind încălcarea drepturilor de autor
și a drepturilor conexe, în cauză s-a încheiat un proces-verbal de constatare
în care s-au consemnat activitățile desfășurate, precum și ridicarea, în
vederea continuării cercetărilor, a unității centrale a calculatorului și a
celor 26 discuri optice, obiecte ce au fost sigilate în prezența
administratorului A.P. și a gestionarului V.G.
Procesul-verbal a fost încheiat în
două exemplare, din care unul a fost înmânat administratorului. Fiecare
exemplar a fost semnat separat atât de organele de cercetare penală, respectiv
ofițerii din cadrul Serviciului de Investigare a Fraudelor Botoșani, cât și de
către administratorul A.P., însă martorul V.G. a semnat doar pe unul din
exemplarele procesului-verbal, respectiv cel care a rămas la organele de
cercetare penală, astfel că administratorul societății a primit un exemplar al
procesului-verbal ce conținea doar semnătura sa și semnăturile organelor de
cercetare penală.
Procesul-verbal de control a stat la
baza înregistrării la Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani a Dosarului
penal nr. 90/P/2010, în care s-au efectuat cercetări față de A.P. sub aspectul
săvârșirii infracțiunilor de deținere de mărfuri pirat în scopul utilizării
prin comunicare publică, comunicare publică în scop comercial a operelor
purtătoare de drepturi conexe fără autorizarea sau consimțământul titularilor
și reproducere neautorizată pe sisteme de calcul a programelor pentru
calculator, infracțiuni incriminate de Legea nr. 8/1996.
Pe timpul cercetărilor din dosarul
penal sus menționat, profitând de faptul că pe exemplarul procesului-verbal ce
i-a fost înmânat nu se afla semnătura gestionarului V.G., numitul A.P. i-a luat
gestionarului o „declarație” în care acesta preciza că nu ar fi semnat nici
celălalt exemplar al procesului-verbal.
După aceasta, numitul A.P. a reclamat
faptul că semnătura gestionarului V.G., de pe exemplarul procesului-verbal
aflat la dosarul penal, ar fi fost falsificată de către organele de control. Însă,
în urma cercetărilor s-a constatat că această sesizare este nefondată, din
probele administrate rezultând că gestionarul V.G. a semnat personal exemplarul
procesului-verbal de control aflat la Dosarul penal nr. 90/P/2010.
Astfel, în declarația dată, V.G. a
arătat că a semnat personal originalul procesului-verbal încheiat la data de 27
februarie 2010 la SC S.N. SRL Horodiștea, iar exemplarul doi (copie la indigo)
nu a mai apucat să-l semneze, deoarece în acel moment proprietarul barului A.P.
a început să se certe cu lucrătorii de poliție.
Din cercetări a mai rezultat că Dosarul
penal nr. 90/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani a fost
soluționat prin ordonanța din 27 aprilie 2011, în care s-a dispus scoaterea de
sub urmărire penală a înv. A.P. pentru infracțiunile prevăzute de art. 139
6
alin. (2), art. 140 alin. (1) lit. a) și lit. c) și art. 139
9
din
Legea nr. 8/1996, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și aplicarea unei
sancțiuni cu caracter administrativ, respectiv amendă în cuantum de 800 RON.
Plângerea, împotriva soluției
procedurale sus menționate, formulată de către numitul A.P. a fost respinsă, ca
nefondată, prin ordonanța nr. 913/II/2 din 16 mai 2011 a prim procurorului de
la Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani.
Din probele administrate în cauză, s-a
constatat că aspectele semnalate de petent în plângerea formulată împotriva subcomisarului
A.B.S.D. și inspectorul M.L.C., nu se confirmă, întrucât activitățile
desfășurate de către aceștia cu ocazia controlului din 27 februarie 2010 la SC
S.N. SRL Horodiștea, cât și activitățile de cercetare penală din Dosarul nr. 90/P/2010
s-au efectuat în limita competențelor și cu respectarea prevederilor legale.
Astfel, în lipsa unor date ori indicii
concrete, din care să rezulte neîndeplinirea, cu știință, a atribuțiilor de
serviciu ori îndeplinirea defectuoasă a acestora, nu s-a putut reține în
sarcina lucrătorilor de poliție sus menționați săvârșirea infracțiunii de abuz
în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzute de art. 246 C. pen., în
cauză fiind incidente dispozițiile art. 10 lit. a) C. proc. pen.
De asemenea, nu s-a putut reține în
sarcina lucrătorilor de poliție nominalizați în plângere săvârșirea
infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen., deoarece, așa
cum rezultă din probe, această faptă nu a fost comisă.
Împotriva soluției de neîncepere a
urrnăririi penale amintite, în temeiul art. 278 C. proc. pen. a formulat
plângere petentul A.P., susținând că este nelegală și netemeinică, întrucât
probele administrate în cauză nu au fost interpretate corect.
Prin rezoluția nr. 197/11/2/2012 din
18 mai 2012 în temeiul art. 278 C. proc. pen., s-a respins, ca neîntemeiată,
plângerea formulată de către petentul A.P. împotriva rezoluției din 20 aprilie 2012,
dispusă în dosarul penal cu același număr al Parchetului de pe lângă Curtea de
Apel Suceava, privind pe A.B.S.D. subcomisar și M.L.C. inspector, ambii în cadrul
Inspectoratului de Poliție Județean Botoșani, față de care s-au efectuat
verificări sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra
intereselor persoanelor, prevăzute de art. 246 C. pen. și fals intelectual, prevăzut
de art. 289 C. pen.
Examinând soluția dispusă, din
perspectiva motivelor invocate de către petent, procurorul ierarhic superior a
constatat că acestea sunt neîntemeiate, motiv pentru care, plângerea a fost
respinsă.
Analizând materialul probator
administrat în cauză, procurorul ierarhic superior a reținut că la data 27
februarie 2010, cu ocazia efectuării unui control tematic la societatea
comercială administrată de către petent, SC S.N. SRL Horodiștea, făptuitorii au
constatat fapte de natură penală prevăzute de Legea nr. 8/1996, întocmit
procesul-verbal din aceeași dată, care a constituit și actul de sesizare pentru
cercetările efectuate ulterior în Dosarul nr. 90/P/2010 al Parchetului de pe
lângă Tribunalul Botoșani, soluționat prin ordonanță de scoatere de sub
urmărire penală a petentului, pentru săvârșirea mai multor infracțiuni la
această lege și aplicarea în sarcina acestuia a unei sancțiuni cu caracter
administrativ, constând în amendă.
S-a apreciat că susținerile petentului
cu privire la contrafacerea semnăturii martorului V.G. pe exemplarul
procesului-verbal care i-a fost înmânat acestuia sunt neadevărate, așa cum, de
altfel, arată și gestionarul în declarația olografă.
Cât privește modul în care făptuitorii
au desfășurat activitatea de verificare în timpul controlului efectuat,s-a
reținut că în mod corect s-a apreciat că din verificările efectuate nu rezultă
indicii că aceștia nu și-au îndeplinit sau și-au îndeplinit necorespunzător
atribuțiile de serviciu, dovada în acest sens constituind-o și faptul că actele
întocmite au fost folosite și ca mijloace de probă în Dosarul penal nr.
90/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani, în cauză fiind
incidente dispozițiile prevăzute de art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Împotriva rezoluțiilor dispuse în
cauză, în temeiul art. 278
1
C. proc. pen., a formulat plângere
petentul A.P., aceasta fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava sub
nr. 489/39/2012.
S-a dispus atașarea Dosarului de
urmărire penală nr. 348/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel
Suceava.
Instanța de fond examinând plângerea
formulată prin prisma motivelor invocate constată următoarele:
Actele premergătoare efectuate în
cauză nu demonstrează că faptele reclamate de petent în sarcina intimaților A.B.S.D.
și M.L.C., ambii ofițeri de poliție, întrunesc elementele constitutive ale
infracțiunilor pentru care s-au efectuat cercetări (abuz în serviciu contra
intereselor persoanelor, prevăzut de art. 246 C. pen. și fals intelectual, prevăzut
de art. 289 C. pen.) și, drept urmare, instanța apreciază că din 20 aprilie
2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, confirmată de procurorul
general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava prin rezoluția din 18
mai 2012, este temeinică și legală.
Infracțiunea de abuz în serviciu
prevăzută de art. 246 C. pen., constă în fapta funcționarului public care, cu
intenție, efectuându-și atribuțiile de serviciu în mod incorect, provoacă o
vătămare intereselor legale ale unei persoane fizice. Cu alte cuvinte, pentru
existenta acestei infracțiuni era necesar ca intirnatii, în exercițiul
atribuțiilor lor de serviciu, cu intenție, să nu fi îndeplinit un act sau să îl
fi îndeplinit în mod defectuos, cauzând astfel o vătămare intereselor legale
ale petentului.
Infracțiunea de fals intelectual
prevăzută de art. 289 C. pen., constă în falsificarea unui înscris oficial cu
prilejul întocmirii acestuia, de către un funcționar aflat în exercițiul
atribuțiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări
necorespurrzătoare adevărului ori prin omisiunea cu știință de a insera unele
date sau împrejurări. Prin urmare, pentru existența acestei infracțiuni era
necesar ca intimații, în exercițiul atribuțiilor lor de serviciu, cu intenție,
în înscrisurile întocmite în Dosarul nr. 90/P/2010 să fi atestat fapte sau
împrejurări nereale sau să omită atestarea unora reale.
Or, din verificarea ansamblului
actelor premergătoare existente la dosar, instanța de fond a constatat că în
cauză nu sunt indicii și elemente care să justifice existența unei fapte penale
în sarcina intimații A.B.S.D. și M.L.C., în legătură cu modul de derulare a
procedurilor în Dosarul nr. 90/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul
Botoșani, întrucât aceștia și-au exercitat atribuțiile de serviciu în limitele
prevăzute de lege și nu au falsificat nici un înscris.
Totodată, instanța de fond a mai
reținut că din actele dosarului rezultă că în seara zilei de 27 februarie 2010,
o echipă formată din lucrători de poliție din cadrul I.P.J. Botoșani, din care
făceau parte și intimații, a desfășurat o acțiune de control pe linia
respectării prevederilor Legii nr. 8/1996 la barul aparținând SC S.N. SRL
Horodiștea, al cărei asociat era petentul.
Cu prilejul controlului s-a constatat
că în barul amintit era difuzată muzică în scop ambiental (fără autorizarea
titularilor de drepturi), fiind descoperite totodată un număr de 26 de discuri
optice cu muzică, din care 7 CD-uri (conținând 384 opere muzicale) piratate.
Cu acest prilej, cei doi intimați au
întocmit un proces-verbal în două exemplare, din care unul a fost înmânat
petentului.
Fiecare exemplar a fost semnat separat
atât de intimați cât și de către petent, însă martorul V.G. a semnat doar pe
unul din exemplarele procesului-verbal, respectiv pe cel care a rămas la
intimați, astfel că petentul a primit un exemplar al procesului-verbal ce
conținea doar semnătura sa și semnăturile intimaților. Tot cu prilejul
controlului amintit au fost ridicate unitatea centrală a PC-ului de pe care era
difuzată muzica și discurile optice găsite la fața locului, în vederea expertizării.
Urmare a celor constatate s-a format Dosarul
penal nr. 90/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani.
Prin ordonanța Parchetului de pe lângă
Tribunalul Botoșani cu numărul amintit din data de 27 aprilie 2011 s-a dispus
scoaterea de sub urmărire penală a petentului pentru infracțiunile prevăzute de
art. 140 lit. a), art. 140 lit. c), art. 139
9
și art. 139
6
din Legea nr. 8/1996, în temeiul art. 10 lit. b
1
) C. proc. pen.
(fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni). Totodată s-a
aplicat petentului sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 800 RON.
Instanța de fond a apreciat că din
situația de fapt, în mod succint expusă, nu rezultă vreo încălcare a
atribuțiilor de serviciu ale intimaților și nici că aceștia ar fi falsificat
procesul-verbal de constatare întocmit.
Totodată, prima instanță a mai reținut
că susținerile petentului în sensul că intimații și-au încălcat atribuțiile de
serviciu prin aceea că nu și-au declinat identitatea completă din cartea de
identitate (A.S. în loc de A.B.S.D.), că au intrat în bar și abia după aceea
l-au chemat, că nu au solicitat Registrul Unic de Control al unității, nu au
fost dovedite de actele premergătoare efectuate în cauză. Mai mult, aceste
pretinse încălcări ale atribuțiilor de serviciu, în eventualitatea în care ar
fi fost dovedite, nu ar fi fost apte a produce o vătămare a intereselor legale
ale petentului. Nici susținerile petentului că intimații au comis mai multe
falsuri cu prilejul întocmirii procesului verbal din data de 27 februarie 2010
(că eronat el a fost trecut ca administrator al societății deși era doar
asociat unic, că s-a consemnat eronat că în bar erau 80-90 de persoane, că
eronat s-a consemnat că ar fi vorba despre un club de noapte și nu despre un
bar și că gestionarul V.G. nu ar fi semnat procesul-verbal de control) sunt
neîntemeiate.
De asemenea, instanța de fond a mai
apreciat că aspectul lipsei semnăturii numitului V.G. de pe un exemplar al
procesului-verbal de control a fost pe deplin lămurit de declarația acestuia,
în care arată că nu a semnat decât exemplarul procesului-verbal luat de
intimați, iar celelalte aspecte semnalate nu pot fi considerate falsuri ci,
eventual erori materiale sau de apreciere.
Cu privire la invocarea de către
petent a unor nereguli în ceea ce privește modul de expertizare a unității
centrale a PC-ului ridicat din barul său, instanța de fond a apreciat că aceste
operațiuni nu au presupus fapte ale intimaților, fiind realizate de către
experți O.R.D.A. Mai mult, aceste pretinse nereguli privind activitatea de
expertizare a mediilor de stocare ridicate de la petent trebuiau invocate în
cadrul procedurii plângerii împotriva actelor procurorului din Dosarul nr. 90/P/2010
al Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani și nu în acest cadru procesual.
Practic, în cauză, petentul, uzând de plângerea penală formulată și de
procedura prevăzută de art. 278
1
C. proc. pen., tinde să obțină
modificarea unor soluții ce îi sunt nefavorabile (în alt cadru procesual decât
cel prevăzut de lege).
Cum din verificările efectuate în
etapa actelor premergătoare nu s-a demonstrat încălcarea obligațiilor
profesionale în raport cu petentul ori consemnarea unor aspecte nereale în
înscrisurile întocmite de către intimații A.B.S.D. și M.L.C. în efectuarea activităților
anterior amintite și care să se circumscrie continuturilor constitutive ale
infracțiunilor reclamate (de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și
de fals intelectual), instanța de fond a apreciat că în mod corect, prin
rezoluția atacată s-a reținut incidența cazului de împiedicare a punerii în
mișcare a acțiunii penale prevăzută de art. 10 lit. a) C. proc. pen., „fapta nu
există”.
În consecință, instanța de fond, în
temeiul art. 278
1
alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca
nefondată plângerea formulată de către petentul A.P., împotriva rezoluției din
20 aprilie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava și a
rezoluției din 18 mai 2012 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă
Curtea de Apel Suceava.
Împotriva acestei hotărâri a declarat
recurs petentul A.P., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de
Casație și Justiție Dosar nr. 489/39/2012.
La termenul stabilit pentru judecarea
recursului, respectiv 7 mai 2013, Înalta Curte, din oficiu, conform dispozițiilor
art. 302 alin. (2), raportat la art. 385
1
, art. 385
15
lit. a) teza a II-a C. proc. pen., a pus în discuție excepția de
inadmisibilitate a recursului declarat de petentul A.P. împotriva sentinței
penale nr. 96 din 7 septembrie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția penală și
pentru cauze cu minori.
Examinând hotărârea atacată, din
oficiu, astfel cum impun dispozițiile art. 385
5
alin. ultim C.proc.
pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 385
15
lit. a) teza a II-a C. proc. pen., constată că recursul declarat în cauză este
inadmisibil,
Inadmisibilitatea reprezintă o
sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces
efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în
situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale
procesuală.
Prin art. 129 din Constituția
României, revizuită, a fost statuat principiul potrivit căruia părțile
interesate pot apela la protecția judiciară a drepturilor subiective încălcate,
oferită imparțial de către instanțele competente, în cadrul procesului penal.
Mai mult, potrivit dispozițiilor
cuprinse în C. proc. pen., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor
interesate exercitarea drepturilor procedurale în condițiile, ordinea și
termenele stabilite de lege sau judecător.
Prin urmare, revine persoanei
interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii
procesual penale, aceleași pentru subiecții de drept aflați în situații
identice.
Legea procesual penală, prin norme
imperative, a stabilit un sistem al căilor de atac menit a asigura,
concomitent, prestigiul justiției, pronunțarea de hotărâri judecătorești care
să corespundă legii și adevărului și care să evite provocarea oricărei vătămări
materiale sau morale părților din proces. Dispozițiile arț. XVIII pct. 39 din
Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării
proceselor, au modificat prevederile art. 278
1
alin. (10) C. proc.
pen., în sensul că hotărârea judecătorului, prin care acesta respinge plângerea
împotriva rezoluției procurorului de netrimitere în judecată, ca inadmisibilă
ori ca nefondată, este definitivă.
Normele de procedură penală sunt de
strictă și imediată aplicare, fiind cunoscut și unanim acceptat caracterul
activ al legii de procedură penală, care nu poate fi examinat în raport cu data
când s-a săvârșit infracțiunea, ca în cazul legii penale, ci cu data când se
desfășoară acțiunea procesuală față de care legea de procedură este activă.
Pe de altă parte, potrivit art. 385
1
alin. (1) lit. e) C. proc. pen., se poate formula recurs numai împotriva
deciziilor care au fost pronunțate de curțile de apel ca instanțe de apel,
situație care nu se regăsește în cauza analizată, ceea ce face ca, și din acest
punct de vedere, recursul promovat de către petiționară să fie inadmisibil.
Rezultă, astfel că sentința penală nr.
96 din 7 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și
pentru cauze cu minori, sub imperiul modificărilor legislative prevăzute de
Legea nr. 202/2010, este definitivă și nu face parte din categoria hotărârilor
supuse recursului.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc.
pen., recurentul petent va fi obligat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de
cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul
declarat de petentul A.P. împotriva sentinței penale nr. 96 din 7 septembrie
2012 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petent la plata
sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi, 7
mai 2013.