ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1536/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1536/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de față;

În baza actelor dosarului, constată

următoarele:

Prin

sentința penală nr. 96 din 7 septembrie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția

penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 278

1

alin. (8)

lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de către

petentul A.P., împotriva rezoluției nr. 348/P/2011 din 20 aprilie 2012 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava și a rezoluției din 18 mai 2012

a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. a fost obligat petentul să plătească statului suma de 50 RON, cu titlu de

cheltuieli judiciare.

În temeiul art. 193 alin. (6) C. proc.

pen. a fost „obligat petentul să plătească intimatului A.B.S.D. suma de 500 RON,

cu titlu de cheltuieli judiciare (onorariu avocat ales).

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut următoarele:

Printr-o plângere adresată Parchetului

de pe lângă Judecătoria Darabani, numitul A.P., domiciliat fn localitatea H.,

comuna P., județul Botoșani, a solicitat efectuarea de cercetări față de

subcomisarul A.B.S.D. și inspectorului M.L.C. din cadrul Inspectoratului

Județean de Poliție Botoșani, pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. și fals intelectual,

prevăzută de art. 289 C. pen.

Din cuprinsul plângerii a rezultat că

faptele reclamate constau în aceea că în seara zilei de 27 februarie 2010, cu

prilejul unui control efectuat la sediul SC S.N. SRL Horodiștea, ofițerii de

poliție sus menționați ar fi încălcat normele procedurale legale cu privire la

cercetarea penală, săvârșind acte de abuz în serviciu și fals în acte publice.

Avându-se în vedere calitatea de

ofițeri de poliție a persoanelor reclamate, Parchetul de pe lângă Judecătoria

Darabani, prin ordonanța nr. 433/P/2011, a înaintat dosarul la Parchetul de pe

lângă Tribunalul Botoșani, care prin ordonanța nr. 673/P/2011 și-a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Suceava, unde s-a înregistrat dosarul penal cu numărul de mai sus,

având ca obiect efectuarea de cercetări față de A.B.S.D. și M.L.C. sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 289 C. pen.

Prin rezoluția nr. 348/P/2011 din 20

aprilie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a dispus în

temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.,

neînceperea urmăririi penale față de numiții A.B.S.D. și M.L.C., pentru

infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzute de

art. 246 C. pen. și fals intelectual, prevăzut de art. 289 C. pen., întrucât

faptele nu exista.

În motivarea acestei soluții

procurorul de caz a reținut că numitul A.P. din localitatea H., comuna P.,

județul Botoșani, este proprietarul imobilului în care își are sediul SC S.N.

SRL Horodiștea, societate ce are ca-obiect principal de activitate „baruri și

alte activități de servire a băuturilor”, susnumitul având și calitatea de

administrator al societății.

În seara zilei de 27 februarie 2010,

în cadrul unor acțiuni tematice vizând respectarea prevederilor Legii nr.

8/1996, privind dreptul de autor și drepturile conexe, o echipă mixtă de

control condusă de subcomisar A.B.S.D. și inspector M.L.C. din cadrul

Serviciului de Investigare a Fraudelor al I.P.J. Botoșani, a efectuat o

verificare pe linia respectării Legii nr. 8/1996 la barul aparținând SC S.N.

SRL Horodiștea.

Împreună cu polițiștii din cadrul

Serviciului de Investigare a Fraudelor Botoșani, la activitatea de control au

mai participat lucrătorii Postului de Poliție Păltiniș, lucrători de poliție de

la Poliția Municipiului Dorohoi, care arondează comuna P., lucrători ai

poliției de frontieră și ai jandarmeriei, însă activitățile de verificare pe linia

respectării prevederilor Legii nr. 8/1996 au fost efectuate exclusiv de către

polițiștii Serviciului de Investigare a Fraudelor în prezența administratorului

societății A.P., precum și a gestionarului de la bar, identificat în persoana

numitului V.G.

Cu ocazia verificărilor, s-a constatat

că la barul societății, prin intermediul unui calculator, era difuzată muzică

în scop ambiental, întrucât în local era organizată discotecă. În urma

verificării calculatorului s-a constatat că acesta avea instalat sistemul de

operare W., pentru care, la momentul controlului, administratorul societății nu

a prezentat autorizarea din partea titularului de drepturi.

De asemenea, administratorul

societății nu a putut prezenta autorizațiile necesare în vederea difuzării

muzicii în scop ambiental, invocând că deține contract încheiat cu Uniunea

Compozitorilor și Muzicologilor, Asociația pentru Drepturi de Autor, dar care

s-ar afla la contabilul societății și a precizat că nu avea cunoștință despre

alte licențe necesare difuzării de muzică la bar prin intermediul

calculatorului. Totodată, la bar au fost identificate 26 CD-uri pe care erau

inscripționate mențiuni cu privire la genul de muzică ce le-ar conține.

Întrucât au rezultat indicii cu

privire la săvârșirea unor infracțiuni privind încălcarea drepturilor de autor

și a drepturilor conexe, în cauză s-a încheiat un proces-verbal de constatare

în care s-au consemnat activitățile desfășurate, precum și ridicarea, în

vederea continuării cercetărilor, a unității centrale a calculatorului și a

celor 26 discuri optice, obiecte ce au fost sigilate în prezența

administratorului A.P. și a gestionarului V.G.

Procesul-verbal a fost încheiat în

două exemplare, din care unul a fost înmânat administratorului. Fiecare

exemplar a fost semnat separat atât de organele de cercetare penală, respectiv

ofițerii din cadrul Serviciului de Investigare a Fraudelor Botoșani, cât și de

către administratorul A.P., însă martorul V.G. a semnat doar pe unul din

exemplarele procesului-verbal, respectiv cel care a rămas la organele de

cercetare penală, astfel că administratorul societății a primit un exemplar al

procesului-verbal ce conținea doar semnătura sa și semnăturile organelor de

cercetare penală.

Procesul-verbal de control a stat la

baza înregistrării la Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani a Dosarului

penal nr. 90/P/2010, în care s-au efectuat cercetări față de A.P. sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor de deținere de mărfuri pirat în scopul utilizării

prin comunicare publică, comunicare publică în scop comercial a operelor

purtătoare de drepturi conexe fără autorizarea sau consimțământul titularilor

și reproducere neautorizată pe sisteme de calcul a programelor pentru

calculator, infracțiuni incriminate de Legea nr. 8/1996.

Pe timpul cercetărilor din dosarul

penal sus menționat, profitând de faptul că pe exemplarul procesului-verbal ce

i-a fost înmânat nu se afla semnătura gestionarului V.G., numitul A.P. i-a luat

gestionarului o „declarație” în care acesta preciza că nu ar fi semnat nici

celălalt exemplar al procesului-verbal.

După aceasta, numitul A.P. a reclamat

faptul că semnătura gestionarului V.G., de pe exemplarul procesului-verbal

aflat la dosarul penal, ar fi fost falsificată de către organele de control. Însă,

în urma cercetărilor s-a constatat că această sesizare este nefondată, din

probele administrate rezultând că gestionarul V.G. a semnat personal exemplarul

procesului-verbal de control aflat la Dosarul penal nr. 90/P/2010.

Astfel, în declarația dată, V.G. a

arătat că a semnat personal originalul procesului-verbal încheiat la data de 27

februarie 2010 la SC S.N. SRL Horodiștea, iar exemplarul doi (copie la indigo)

nu a mai apucat să-l semneze, deoarece în acel moment proprietarul barului A.P.

a început să se certe cu lucrătorii de poliție.

Din cercetări a mai rezultat că Dosarul

penal nr. 90/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani a fost

soluționat prin ordonanța din 27 aprilie 2011, în care s-a dispus scoaterea de

sub urmărire penală a înv. A.P. pentru infracțiunile prevăzute de art. 139

6

alin. (2), art. 140 alin. (1) lit. a) și lit. c) și art. 139

9

din

Legea nr. 8/1996, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și aplicarea unei

sancțiuni cu caracter administrativ, respectiv amendă în cuantum de 800 RON.

Plângerea, împotriva soluției

procedurale sus menționate, formulată de către numitul A.P. a fost respinsă, ca

nefondată, prin ordonanța nr. 913/II/2 din 16 mai 2011 a prim procurorului de

la Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani.

Din probele administrate în cauză, s-a

constatat că aspectele semnalate de petent în plângerea formulată împotriva subcomisarului

A.B.S.D. și inspectorul M.L.C., nu se confirmă, întrucât activitățile

desfășurate de către aceștia cu ocazia controlului din 27 februarie 2010 la SC

S.N. SRL Horodiștea, cât și activitățile de cercetare penală din Dosarul nr. 90/P/2010

s-au efectuat în limita competențelor și cu respectarea prevederilor legale.

Astfel, în lipsa unor date ori indicii

concrete, din care să rezulte neîndeplinirea, cu știință, a atribuțiilor de

serviciu ori îndeplinirea defectuoasă a acestora, nu s-a putut reține în

sarcina lucrătorilor de poliție sus menționați săvârșirea infracțiunii de abuz

în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzute de art. 246 C. pen., în

cauză fiind incidente dispozițiile art. 10 lit. a) C. proc. pen.

De asemenea, nu s-a putut reține în

sarcina lucrătorilor de poliție nominalizați în plângere săvârșirea

infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen., deoarece, așa

cum rezultă din probe, această faptă nu a fost comisă.

Împotriva soluției de neîncepere a

urrnăririi penale amintite, în temeiul art. 278 C. proc. pen. a formulat

plângere petentul A.P., susținând că este nelegală și netemeinică, întrucât

probele administrate în cauză nu au fost interpretate corect.

Prin rezoluția nr. 197/11/2/2012 din

18 mai 2012 în temeiul art. 278 C. proc. pen., s-a respins, ca neîntemeiată,

plângerea formulată de către petentul A.P. împotriva rezoluției din 20 aprilie 2012,

dispusă în dosarul penal cu același număr al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Suceava, privind pe A.B.S.D. subcomisar și M.L.C. inspector, ambii în cadrul

Inspectoratului de Poliție Județean Botoșani, față de care s-au efectuat

verificări sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor, prevăzute de art. 246 C. pen. și fals intelectual, prevăzut

de art. 289 C. pen.

Examinând soluția dispusă, din

perspectiva motivelor invocate de către petent, procurorul ierarhic superior a

constatat că acestea sunt neîntemeiate, motiv pentru care, plângerea a fost

respinsă.

Analizând materialul probator

administrat în cauză, procurorul ierarhic superior a reținut că la data 27

februarie 2010, cu ocazia efectuării unui control tematic la societatea

comercială administrată de către petent, SC S.N. SRL Horodiștea, făptuitorii au

constatat fapte de natură penală prevăzute de Legea nr. 8/1996, întocmit

procesul-verbal din aceeași dată, care a constituit și actul de sesizare pentru

cercetările efectuate ulterior în Dosarul nr. 90/P/2010 al Parchetului de pe

lângă Tribunalul Botoșani, soluționat prin ordonanță de scoatere de sub

urmărire penală a petentului, pentru săvârșirea mai multor infracțiuni la

această lege și aplicarea în sarcina acestuia a unei sancțiuni cu caracter

administrativ, constând în amendă.

S-a apreciat că susținerile petentului

cu privire la contrafacerea semnăturii martorului V.G. pe exemplarul

procesului-verbal care i-a fost înmânat acestuia sunt neadevărate, așa cum, de

altfel, arată și gestionarul în declarația olografă.

Cât privește modul în care făptuitorii

au desfășurat activitatea de verificare în timpul controlului efectuat,s-a

reținut că în mod corect s-a apreciat că din verificările efectuate nu rezultă

indicii că aceștia nu și-au îndeplinit sau și-au îndeplinit necorespunzător

atribuțiile de serviciu, dovada în acest sens constituind-o și faptul că actele

întocmite au fost folosite și ca mijloace de probă în Dosarul penal nr.

90/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani, în cauză fiind

incidente dispozițiile prevăzute de art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Împotriva rezoluțiilor dispuse în

cauză, în temeiul art. 278

1

C. proc. pen., a formulat plângere

petentul A.P., aceasta fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava sub

nr. 489/39/2012.

S-a dispus atașarea Dosarului de

urmărire penală nr. 348/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Suceava.

Instanța de fond examinând plângerea

formulată prin prisma motivelor invocate constată următoarele:

Actele premergătoare efectuate în

cauză nu demonstrează că faptele reclamate de petent în sarcina intimaților A.B.S.D.

și M.L.C., ambii ofițeri de poliție, întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunilor pentru care s-au efectuat cercetări (abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor, prevăzut de art. 246 C. pen. și fals intelectual, prevăzut

de art. 289 C. pen.) și, drept urmare, instanța apreciază că din 20 aprilie

2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, confirmată de procurorul

general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava prin rezoluția din 18

mai 2012, este temeinică și legală.

Infracțiunea de abuz în serviciu

prevăzută de art. 246 C. pen., constă în fapta funcționarului public care, cu

intenție, efectuându-și atribuțiile de serviciu în mod incorect, provoacă o

vătămare intereselor legale ale unei persoane fizice. Cu alte cuvinte, pentru

existenta acestei infracțiuni era necesar ca intirnatii, în exercițiul

atribuțiilor lor de serviciu, cu intenție, să nu fi îndeplinit un act sau să îl

fi îndeplinit în mod defectuos, cauzând astfel o vătămare intereselor legale

ale petentului.

Infracțiunea de fals intelectual

prevăzută de art. 289 C. pen., constă în falsificarea unui înscris oficial cu

prilejul întocmirii acestuia, de către un funcționar aflat în exercițiul

atribuțiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări

necorespurrzătoare adevărului ori prin omisiunea cu știință de a insera unele

date sau împrejurări. Prin urmare, pentru existența acestei infracțiuni era

necesar ca intimații, în exercițiul atribuțiilor lor de serviciu, cu intenție,

în înscrisurile întocmite în Dosarul nr. 90/P/2010 să fi atestat fapte sau

împrejurări nereale sau să omită atestarea unora reale.

Or, din verificarea ansamblului

actelor premergătoare existente la dosar, instanța de fond a constatat că în

cauză nu sunt indicii și elemente care să justifice existența unei fapte penale

în sarcina intimații A.B.S.D. și M.L.C., în legătură cu modul de derulare a

procedurilor în Dosarul nr. 90/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul

Botoșani, întrucât aceștia și-au exercitat atribuțiile de serviciu în limitele

prevăzute de lege și nu au falsificat nici un înscris.

Totodată, instanța de fond a mai

reținut că din actele dosarului rezultă că în seara zilei de 27 februarie 2010,

o echipă formată din lucrători de poliție din cadrul I.P.J. Botoșani, din care

făceau parte și intimații, a desfășurat o acțiune de control pe linia

respectării prevederilor Legii nr. 8/1996 la barul aparținând SC S.N. SRL

Horodiștea, al cărei asociat era petentul.

Cu prilejul controlului s-a constatat

că în barul amintit era difuzată muzică în scop ambiental (fără autorizarea

titularilor de drepturi), fiind descoperite totodată un număr de 26 de discuri

optice cu muzică, din care 7 CD-uri (conținând 384 opere muzicale) piratate.

Cu acest prilej, cei doi intimați au

întocmit un proces-verbal în două exemplare, din care unul a fost înmânat

petentului.

Fiecare exemplar a fost semnat separat

atât de intimați cât și de către petent, însă martorul V.G. a semnat doar pe

unul din exemplarele procesului-verbal, respectiv pe cel care a rămas la

intimați, astfel că petentul a primit un exemplar al procesului-verbal ce

conținea doar semnătura sa și semnăturile intimaților. Tot cu prilejul

controlului amintit au fost ridicate unitatea centrală a PC-ului de pe care era

difuzată muzica și discurile optice găsite la fața locului, în vederea expertizării.

Urmare a celor constatate s-a format Dosarul

penal nr. 90/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani.

Prin ordonanța Parchetului de pe lângă

Tribunalul Botoșani cu numărul amintit din data de 27 aprilie 2011 s-a dispus

scoaterea de sub urmărire penală a petentului pentru infracțiunile prevăzute de

art. 140 lit. a), art. 140 lit. c), art. 139

9

și art. 139

6

din Legea nr. 8/1996, în temeiul art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen.

(fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni). Totodată s-a

aplicat petentului sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 800 RON.

Instanța de fond a apreciat că din

situația de fapt, în mod succint expusă, nu rezultă vreo încălcare a

atribuțiilor de serviciu ale intimaților și nici că aceștia ar fi falsificat

procesul-verbal de constatare întocmit.

Totodată, prima instanță a mai reținut

că susținerile petentului în sensul că intimații și-au încălcat atribuțiile de

serviciu prin aceea că nu și-au declinat identitatea completă din cartea de

identitate (A.S. în loc de A.B.S.D.), că au intrat în bar și abia după aceea

l-au chemat, că nu au solicitat Registrul Unic de Control al unității, nu au

fost dovedite de actele premergătoare efectuate în cauză. Mai mult, aceste

pretinse încălcări ale atribuțiilor de serviciu, în eventualitatea în care ar

fi fost dovedite, nu ar fi fost apte a produce o vătămare a intereselor legale

ale petentului. Nici susținerile petentului că intimații au comis mai multe

falsuri cu prilejul întocmirii procesului verbal din data de 27 februarie 2010

(că eronat el a fost trecut ca administrator al societății deși era doar

asociat unic, că s-a consemnat eronat că în bar erau 80-90 de persoane, că

eronat s-a consemnat că ar fi vorba despre un club de noapte și nu despre un

bar și că gestionarul V.G. nu ar fi semnat procesul-verbal de control) sunt

neîntemeiate.

De asemenea, instanța de fond a mai

apreciat că aspectul lipsei semnăturii numitului V.G. de pe un exemplar al

procesului-verbal de control a fost pe deplin lămurit de declarația acestuia,

în care arată că nu a semnat decât exemplarul procesului-verbal luat de

intimați, iar celelalte aspecte semnalate nu pot fi considerate falsuri ci,

eventual erori materiale sau de apreciere.

Cu privire la invocarea de către

petent a unor nereguli în ceea ce privește modul de expertizare a unității

centrale a PC-ului ridicat din barul său, instanța de fond a apreciat că aceste

operațiuni nu au presupus fapte ale intimaților, fiind realizate de către

experți O.R.D.A. Mai mult, aceste pretinse nereguli privind activitatea de

expertizare a mediilor de stocare ridicate de la petent trebuiau invocate în

cadrul procedurii plângerii împotriva actelor procurorului din Dosarul nr. 90/P/2010

al Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani și nu în acest cadru procesual.

Practic, în cauză, petentul, uzând de plângerea penală formulată și de

procedura prevăzută de art. 278

1

C. proc. pen., tinde să obțină

modificarea unor soluții ce îi sunt nefavorabile (în alt cadru procesual decât

cel prevăzut de lege).

Cum din verificările efectuate în

etapa actelor premergătoare nu s-a demonstrat încălcarea obligațiilor

profesionale în raport cu petentul ori consemnarea unor aspecte nereale în

înscrisurile întocmite de către intimații A.B.S.D. și M.L.C. în efectuarea activităților

anterior amintite și care să se circumscrie continuturilor constitutive ale

infracțiunilor reclamate (de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și

de fals intelectual), instanța de fond a apreciat că în mod corect, prin

rezoluția atacată s-a reținut incidența cazului de împiedicare a punerii în

mișcare a acțiunii penale prevăzută de art. 10 lit. a) C. proc. pen., „fapta nu

există”.

În consecință, instanța de fond, în

temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca

nefondată plângerea formulată de către petentul A.P., împotriva rezoluției din

20 aprilie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava și a

rezoluției din 18 mai 2012 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Suceava.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

recurs petentul A.P., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de

Casație și Justiție Dosar nr. 489/39/2012.

La termenul stabilit pentru judecarea

recursului, respectiv 7 mai 2013, Înalta Curte, din oficiu, conform dispozițiilor

art. 302 alin. (2), raportat la art. 385

1

, art. 385

15

lit. a) teza a II-a C. proc. pen., a pus în discuție excepția de

inadmisibilitate a recursului declarat de petentul A.P. împotriva sentinței

penale nr. 96 din 7 septembrie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția penală și

pentru cauze cu minori.

Examinând hotărârea atacată, din

oficiu, astfel cum impun dispozițiile art. 385

5

alin. ultim C.proc.

pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 385

15

lit. a) teza a II-a C. proc. pen., constată că recursul declarat în cauză este

inadmisibil,

Inadmisibilitatea reprezintă o

sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces

efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în

situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale

procesuală.

Prin art. 129 din Constituția

României, revizuită, a fost statuat principiul potrivit căruia părțile

interesate pot apela la protecția judiciară a drepturilor subiective încălcate,

oferită imparțial de către instanțele competente, în cadrul procesului penal.

Mai mult, potrivit dispozițiilor

cuprinse în C. proc. pen., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor

interesate exercitarea drepturilor procedurale în condițiile, ordinea și

termenele stabilite de lege sau judecător.

Prin urmare, revine persoanei

interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii

procesual penale, aceleași pentru subiecții de drept aflați în situații

identice.

Legea procesual penală, prin norme

imperative, a stabilit un sistem al căilor de atac menit a asigura,

concomitent, prestigiul justiției, pronunțarea de hotărâri judecătorești care

să corespundă legii și adevărului și care să evite provocarea oricărei vătămări

materiale sau morale părților din proces. Dispozițiile arț. XVIII pct. 39 din

Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării

proceselor, au modificat prevederile art. 278

1

alin. (10) C. proc.

pen., în sensul că hotărârea judecătorului, prin care acesta respinge plângerea

împotriva rezoluției procurorului de netrimitere în judecată, ca inadmisibilă

ori ca nefondată, este definitivă.

Normele de procedură penală sunt de

strictă și imediată aplicare, fiind cunoscut și unanim acceptat caracterul

activ al legii de procedură penală, care nu poate fi examinat în raport cu data

când s-a săvârșit infracțiunea, ca în cazul legii penale, ci cu data când se

desfășoară acțiunea procesuală față de care legea de procedură este activă.

Pe de altă parte, potrivit art. 385

1

alin. (1) lit. e) C. proc. pen., se poate formula recurs numai împotriva

deciziilor care au fost pronunțate de curțile de apel ca instanțe de apel,

situație care nu se regăsește în cauza analizată, ceea ce face ca, și din acest

punct de vedere, recursul promovat de către petiționară să fie inadmisibil.

Rezultă, astfel că sentința penală nr.

96 din 7 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și

pentru cauze cu minori, sub imperiul modificărilor legislative prevăzute de

Legea nr. 202/2010, este definitivă și nu face parte din categoria hotărârilor

supuse recursului.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul petent va fi obligat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de petentul A.P. împotriva sentinței penale nr. 96 din 7 septembrie

2012 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul petent la plata

sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi, 7

mai 2013.