ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1536/2013
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1536/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de față; În baza actelor dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 96 din 7 septembrie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de către petentul A.P., împotriva rezoluției nr. 348/P/2011 din 20 aprilie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava și a rezoluției din 18 mai 2012 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat petentul să plătească statului suma de 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare. În temeiul art. 193 alin. (6) C. proc.
pen. a fost „obligat petentul să plătească intimatului A.B.S.D. suma de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare (onorariu avocat ales). Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele: Printr-o plângere adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Darabani, numitul A.P., domiciliat fn localitatea H., comuna P., județul Botoșani, a solicitat efectuarea de cercetări față de subcomisarul A.B.S.D. și inspectorului M.L.C. din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție Botoșani, pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. și fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. Din cuprinsul plângerii a rezultat că faptele reclamate constau în aceea că în seara zilei de 27 februarie 2010, cu prilejul unui control efectuat la sediul SC S.N.
SRL Horodiștea, ofițerii de poliție sus menționați ar fi încălcat normele procedurale legale cu privire la cercetarea penală, săvârșind acte de abuz în serviciu și fals în acte publice. Avându-se în vedere calitatea de ofițeri de poliție a persoanelor reclamate, Parchetul de pe lângă Judecătoria Darabani, prin ordonanța nr. 433/P/2011, a înaintat dosarul la Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani, care prin ordonanța nr. 673/P/2011 și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, unde s-a înregistrat dosarul penal cu numărul de mai sus, având ca obiect efectuarea de cercetări față de A.B.S.D. și M.L.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 289 C. pen.
Prin rezoluția nr. 348/P/2011 din 20 aprilie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a dispus în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de numiții A.B.S.D. și M.L.C., pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzute de art. 246 C. pen. și fals intelectual, prevăzut de art. 289 C. pen., întrucât faptele nu exista. În motivarea acestei soluții procurorul de caz a reținut că numitul A.P. din localitatea H., comuna P., județul Botoșani, este proprietarul imobilului în care își are sediul SC S.N. SRL Horodiștea, societate ce are ca-obiect principal de activitate „baruri și alte activități de servire a băuturilor”, susnumitul având și calitatea de administrator al societății.
În seara zilei de 27 februarie 2010, în cadrul unor acțiuni tematice vizând respectarea prevederilor Legii nr. 8/1996, privind dreptul de autor și drepturile conexe, o echipă mixtă de control condusă de subcomisar A.B.S.D. și inspector M.L.C. din cadrul Serviciului de Investigare a Fraudelor al I.P.J. Botoșani, a efectuat o verificare pe linia respectării Legii nr. 8/1996 la barul aparținând SC S.N. SRL Horodiștea.
Împreună cu polițiștii din cadrul Serviciului de Investigare a Fraudelor Botoșani, la activitatea de control au mai participat lucrătorii Postului de Poliție Păltiniș, lucrători de poliție de la Poliția Municipiului Dorohoi, care arondează comuna P., lucrători ai poliției de frontieră și ai jandarmeriei, însă activitățile de verificare pe linia respectării prevederilor Legii nr. 8/1996 au fost efectuate exclusiv de către polițiștii Serviciului de Investigare a Fraudelor în prezența administratorului societății A.P., precum și a gestionarului de la bar, identificat în persoana numitului V.G. Cu ocazia verificărilor, s-a constatat că la barul societății, prin intermediul unui calculator, era difuzată muzică în scop ambiental, întrucât în local era organizată discotecă.
În urma verificării calculatorului s-a constatat că acesta avea instalat sistemul de operare W., pentru care, la momentul controlului, administratorul societății nu a prezentat autorizarea din partea titularului de drepturi. De asemenea, administratorul societății nu a putut prezenta autorizațiile necesare în vederea difuzării muzicii în scop ambiental, invocând că deține contract încheiat cu Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor, Asociația pentru Drepturi de Autor, dar care s-ar afla la contabilul societății și a precizat că nu avea cunoștință despre alte licențe necesare difuzării de muzică la bar prin intermediul calculatorului. Totodată, la bar au fost identificate 26 CD-uri pe care erau inscripționate mențiuni cu privire la genul de muzică ce le-ar conține.
Întrucât au rezultat indicii cu privire la săvârșirea unor infracțiuni privind încălcarea drepturilor de autor și a drepturilor conexe, în cauză s-a încheiat un proces-verbal de constatare în care s-au consemnat activitățile desfășurate, precum și ridicarea, în vederea continuării cercetărilor, a unității centrale a calculatorului și a celor 26 discuri optice, obiecte ce au fost sigilate în prezența administratorului A.P. și a gestionarului V.G. Procesul-verbal a fost încheiat în două exemplare, din care unul a fost înmânat administratorului. Fiecare exemplar a fost semnat separat atât de organele de cercetare penală, respectiv ofițerii din cadrul Serviciului de Investigare a Fraudelor Botoșani, cât și de către administratorul A.P., însă martorul V.G.
a semnat doar pe unul din exemplarele procesului-verbal, respectiv cel care a rămas la organele de cercetare penală, astfel că administratorul societății a primit un exemplar al procesului-verbal ce conținea doar semnătura sa și semnăturile organelor de cercetare penală. Procesul-verbal de control a stat la baza înregistrării la Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani a Dosarului penal nr. 90/P/2010, în care s-au efectuat cercetări față de A.P. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de deținere de mărfuri pirat în scopul utilizării prin comunicare publică, comunicare publică în scop comercial a operelor purtătoare de drepturi conexe fără autorizarea sau consimțământul titularilor și reproducere neautorizată pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator, infracțiuni incriminate de Legea nr. 8/1996.
Pe timpul cercetărilor din dosarul penal sus menționat, profitând de faptul că pe exemplarul procesului-verbal ce i-a fost înmânat nu se afla semnătura gestionarului V.G., numitul A.P. i-a luat gestionarului o „declarație” în care acesta preciza că nu ar fi semnat nici celălalt exemplar al procesului-verbal. După aceasta, numitul A.P. a reclamat faptul că semnătura gestionarului V.G., de pe exemplarul procesului-verbal aflat la dosarul penal, ar fi fost falsificată de către organele de control. Însă, în urma cercetărilor s-a constatat că această sesizare este nefondată, din probele administrate rezultând că gestionarul V.G. a semnat personal exemplarul procesului-verbal de control aflat la Dosarul penal nr. 90/P/2010.
Astfel, în declarația dată, V.G. a arătat că a semnat personal originalul procesului-verbal încheiat la data de 27 februarie 2010 la SC S.N. SRL Horodiștea, iar exemplarul doi (copie la indigo) nu a mai apucat să-l semneze, deoarece în acel moment proprietarul barului A.P. a început să se certe cu lucrătorii de poliție. Din cercetări a mai rezultat că Dosarul penal nr. 90/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani a fost soluționat prin ordonanța din 27 aprilie 2011, în care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a înv. A.P. pentru infracțiunile prevăzute de art. 139 6 alin. (2), art. 140 alin. (1) lit. a) și lit. c) și art. 139 9 din Legea nr. 8/1996, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, respectiv amendă în cuantum de 800 RON. Plângerea, împotriva soluției procedurale sus menționate, formulată de către numitul A.P. a fost respinsă, ca nefondată, prin ordonanța nr. 913/II/2 din 16 mai 2011 a prim procurorului de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani. Din probele administrate în cauză, s-a constatat că aspectele semnalate de petent în plângerea formulată împotriva subcomisarului A.B.S.D. și inspectorul M.L.C., nu se confirmă, întrucât activitățile desfășurate de către aceștia cu ocazia controlului din 27 februarie 2010 la SC S.N. SRL Horodiștea, cât și activitățile de cercetare penală din Dosarul nr. 90/P/2010 s-au efectuat în limita competențelor și cu respectarea prevederilor legale.
Astfel, în lipsa unor date ori indicii concrete, din care să rezulte neîndeplinirea, cu știință, a atribuțiilor de serviciu ori îndeplinirea defectuoasă a acestora, nu s-a putut reține în sarcina lucrătorilor de poliție sus menționați săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzute de art. 246 C. pen., în cauză fiind incidente dispozițiile art. 10 lit. a) C. proc. pen. De asemenea, nu s-a putut reține în sarcina lucrătorilor de poliție nominalizați în plângere săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen., deoarece, așa cum rezultă din probe, această faptă nu a fost comisă. Împotriva soluției de neîncepere a urrnăririi penale amintite, în temeiul art. 278 C. proc.
pen. a formulat plângere petentul A.P., susținând că este nelegală și netemeinică, întrucât probele administrate în cauză nu au fost interpretate corect. Prin rezoluția nr. 197/11/2/2012 din 18 mai 2012 în temeiul art. 278 C. proc. pen., s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de către petentul A.P. împotriva rezoluției din 20 aprilie 2012, dispusă în dosarul penal cu același număr al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, privind pe A.B.S.D. subcomisar și M.L.C. inspector, ambii în cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Botoșani, față de care s-au efectuat verificări sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzute de art. 246 C. pen.
și fals intelectual, prevăzut de art. 289 C. pen. Examinând soluția dispusă, din perspectiva motivelor invocate de către petent, procurorul ierarhic superior a constatat că acestea sunt neîntemeiate, motiv pentru care, plângerea a fost respinsă. Analizând materialul probator administrat în cauză, procurorul ierarhic superior a reținut că la data 27 februarie 2010, cu ocazia efectuării unui control tematic la societatea comercială administrată de către petent, SC S.N.
SRL Horodiștea, făptuitorii au constatat fapte de natură penală prevăzute de Legea nr. 8/1996, întocmit procesul-verbal din aceeași dată, care a constituit și actul de sesizare pentru cercetările efectuate ulterior în Dosarul nr. 90/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani, soluționat prin ordonanță de scoatere de sub urmărire penală a petentului, pentru săvârșirea mai multor infracțiuni la această lege și aplicarea în sarcina acestuia a unei sancțiuni cu caracter administrativ, constând în amendă. S-a apreciat că susținerile petentului cu privire la contrafacerea semnăturii martorului V.G. pe exemplarul procesului-verbal care i-a fost înmânat acestuia sunt neadevărate, așa cum, de altfel, arată și gestionarul în declarația olografă.
Cât privește modul în care făptuitorii au desfășurat activitatea de verificare în timpul controlului efectuat,s-a reținut că în mod corect s-a apreciat că din verificările efectuate nu rezultă indicii că aceștia nu și-au îndeplinit sau și-au îndeplinit necorespunzător atribuțiile de serviciu, dovada în acest sens constituind-o și faptul că actele întocmite au fost folosite și ca mijloace de probă în Dosarul penal nr. 90/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani, în cauză fiind incidente dispozițiile prevăzute de art. 10 lit. a) C. proc. pen. Împotriva rezoluțiilor dispuse în cauză, în temeiul art. 278 1 C. proc. pen., a formulat plângere petentul A.P., aceasta fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava sub nr. 489/39/2012.
S-a dispus atașarea Dosarului de urmărire penală nr. 348/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava. Instanța de fond examinând plângerea formulată prin prisma motivelor invocate constată următoarele: Actele premergătoare efectuate în cauză nu demonstrează că faptele reclamate de petent în sarcina intimaților A.B.S.D. și M.L.C., ambii ofițeri de poliție, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care s-au efectuat cercetări (abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzut de art. 246 C. pen. și fals intelectual, prevăzut de art. 289 C. pen.) și, drept urmare, instanța apreciază că din 20 aprilie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, confirmată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava prin rezoluția din 18 mai 2012, este temeinică și legală.
Infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen., constă în fapta funcționarului public care, cu intenție, efectuându-și atribuțiile de serviciu în mod incorect, provoacă o vătămare intereselor legale ale unei persoane fizice. Cu alte cuvinte, pentru existenta acestei infracțiuni era necesar ca intirnatii, în exercițiul atribuțiilor lor de serviciu, cu intenție, să nu fi îndeplinit un act sau să îl fi îndeplinit în mod defectuos, cauzând astfel o vătămare intereselor legale ale petentului. Infracțiunea de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen., constă în falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcționar aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespurrzătoare adevărului ori prin omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări.
Prin urmare, pentru existența acestei infracțiuni era necesar ca intimații, în exercițiul atribuțiilor lor de serviciu, cu intenție, în înscrisurile întocmite în Dosarul nr. 90/P/2010 să fi atestat fapte sau împrejurări nereale sau să omită atestarea unora reale. Or, din verificarea ansamblului actelor premergătoare existente la dosar, instanța de fond a constatat că în cauză nu sunt indicii și elemente care să justifice existența unei fapte penale în sarcina intimații A.B.S.D. și M.L.C., în legătură cu modul de derulare a procedurilor în Dosarul nr. 90/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani, întrucât aceștia și-au exercitat atribuțiile de serviciu în limitele prevăzute de lege și nu au falsificat nici un înscris.
Totodată, instanța de fond a mai reținut că din actele dosarului rezultă că în seara zilei de 27 februarie 2010, o echipă formată din lucrători de poliție din cadrul I.P.J. Botoșani, din care făceau parte și intimații, a desfășurat o acțiune de control pe linia respectării prevederilor Legii nr. 8/1996 la barul aparținând SC S.N. SRL Horodiștea, al cărei asociat era petentul. Cu prilejul controlului s-a constatat că în barul amintit era difuzată muzică în scop ambiental (fără autorizarea titularilor de drepturi), fiind descoperite totodată un număr de 26 de discuri optice cu muzică, din care 7 CD-uri (conținând 384 opere muzicale) piratate. Cu acest prilej, cei doi intimați au întocmit un proces-verbal în două exemplare, din care unul a fost înmânat petentului.
Fiecare exemplar a fost semnat separat atât de intimați cât și de către petent, însă martorul V.G. a semnat doar pe unul din exemplarele procesului-verbal, respectiv pe cel care a rămas la intimați, astfel că petentul a primit un exemplar al procesului-verbal ce conținea doar semnătura sa și semnăturile intimaților. Tot cu prilejul controlului amintit au fost ridicate unitatea centrală a PC-ului de pe care era difuzată muzica și discurile optice găsite la fața locului, în vederea expertizării. Urmare a celor constatate s-a format Dosarul penal nr. 90/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani. Prin ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani cu numărul amintit din data de 27 aprilie 2011 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a petentului pentru infracțiunile prevăzute de art. 140 lit. a), art. 140 lit. c), art. 139 9 și art. 139 6 din Legea nr. 8/1996, în temeiul art. 10 lit. b 1 ) C. proc.
pen. (fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni). Totodată s-a aplicat petentului sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 800 RON. Instanța de fond a apreciat că din situația de fapt, în mod succint expusă, nu rezultă vreo încălcare a atribuțiilor de serviciu ale intimaților și nici că aceștia ar fi falsificat procesul-verbal de constatare întocmit. Totodată, prima instanță a mai reținut că susținerile petentului în sensul că intimații și-au încălcat atribuțiile de serviciu prin aceea că nu și-au declinat identitatea completă din cartea de identitate (A.S. în loc de A.B.S.D.), că au intrat în bar și abia după aceea l-au chemat, că nu au solicitat Registrul Unic de Control al unității, nu au fost dovedite de actele premergătoare efectuate în cauză.
Mai mult, aceste pretinse încălcări ale atribuțiilor de serviciu, în eventualitatea în care ar fi fost dovedite, nu ar fi fost apte a produce o vătămare a intereselor legale ale petentului. Nici susținerile petentului că intimații au comis mai multe falsuri cu prilejul întocmirii procesului verbal din data de 27 februarie 2010 (că eronat el a fost trecut ca administrator al societății deși era doar asociat unic, că s-a consemnat eronat că în bar erau 80-90 de persoane, că eronat s-a consemnat că ar fi vorba despre un club de noapte și nu despre un bar și că gestionarul V.G. nu ar fi semnat procesul-verbal de control) sunt neîntemeiate. De asemenea, instanța de fond a mai apreciat că aspectul lipsei semnăturii numitului V.G.
de pe un exemplar al procesului-verbal de control a fost pe deplin lămurit de declarația acestuia, în care arată că nu a semnat decât exemplarul procesului-verbal luat de intimați, iar celelalte aspecte semnalate nu pot fi considerate falsuri ci, eventual erori materiale sau de apreciere. Cu privire la invocarea de către petent a unor nereguli în ceea ce privește modul de expertizare a unității centrale a PC-ului ridicat din barul său, instanța de fond a apreciat că aceste operațiuni nu au presupus fapte ale intimaților, fiind realizate de către experți O.R.D.A. Mai mult, aceste pretinse nereguli privind activitatea de expertizare a mediilor de stocare ridicate de la petent trebuiau invocate în cadrul procedurii plângerii împotriva actelor procurorului din Dosarul nr. 90/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani și nu în acest cadru procesual.
Practic, în cauză, petentul, uzând de plângerea penală formulată și de procedura prevăzută de art. 278 1 C. proc. pen., tinde să obțină modificarea unor soluții ce îi sunt nefavorabile (în alt cadru procesual decât cel prevăzut de lege). Cum din verificările efectuate în etapa actelor premergătoare nu s-a demonstrat încălcarea obligațiilor profesionale în raport cu petentul ori consemnarea unor aspecte nereale în înscrisurile întocmite de către intimații A.B.S.D. și M.L.C. în efectuarea activităților anterior amintite și care să se circumscrie continuturilor constitutive ale infracțiunilor reclamate (de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și de fals intelectual), instanța de fond a apreciat că în mod corect, prin rezoluția atacată s-a reținut incidența cazului de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzută de art. 10 lit. a) C. proc.
pen., „fapta nu există”. În consecință, instanța de fond, în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de către petentul A.P., împotriva rezoluției din 20 aprilie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava și a rezoluției din 18 mai 2012 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul A.P., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție Dosar nr. 489/39/2012. La termenul stabilit pentru judecarea recursului, respectiv 7 mai 2013, Înalta Curte, din oficiu, conform dispozițiilor art. 302 alin. (2), raportat la art. 385 1 , art. 385 15 lit. a) teza a II-a C. proc.
pen., a pus în discuție excepția de inadmisibilitate a recursului declarat de petentul A.P. împotriva sentinței penale nr. 96 din 7 septembrie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. Examinând hotărârea atacată, din oficiu, astfel cum impun dispozițiile art. 385 5 alin. ultim C.proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 385 15 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., constată că recursul declarat în cauză este inadmisibil, Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală.
Prin art. 129 din Constituția României, revizuită, a fost statuat principiul potrivit căruia părțile interesate pot apela la protecția judiciară a drepturilor subiective încălcate, oferită imparțial de către instanțele competente, în cadrul procesului penal. Mai mult, potrivit dispozițiilor cuprinse în C. proc. pen., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procedurale în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător. Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual penale, aceleași pentru subiecții de drept aflați în situații identice. Legea procesual penală, prin norme imperative, a stabilit un sistem al căilor de atac menit a asigura, concomitent, prestigiul justiției, pronunțarea de hotărâri judecătorești care să corespundă legii și adevărului și care să evite provocarea oricărei vătămări materiale sau morale părților din proces.
Dispozițiile arț. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, au modificat prevederile art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen., în sensul că hotărârea judecătorului, prin care acesta respinge plângerea împotriva rezoluției procurorului de netrimitere în judecată, ca inadmisibilă ori ca nefondată, este definitivă. Normele de procedură penală sunt de strictă și imediată aplicare, fiind cunoscut și unanim acceptat caracterul activ al legii de procedură penală, care nu poate fi examinat în raport cu data când s-a săvârșit infracțiunea, ca în cazul legii penale, ci cu data când se desfășoară acțiunea procesuală față de care legea de procedură este activă.
Pe de altă parte, potrivit art. 385 1 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., se poate formula recurs numai împotriva deciziilor care au fost pronunțate de curțile de apel ca instanțe de apel, situație care nu se regăsește în cauza analizată, ceea ce face ca, și din acest punct de vedere, recursul promovat de către petiționară să fie inadmisibil. Rezultă, astfel că sentința penală nr. 96 din 7 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, sub imperiul modificărilor legislative prevăzute de Legea nr. 202/2010, este definitivă și nu face parte din categoria hotărârilor supuse recursului. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul A.P. împotriva sentinței penale nr. 96 din 7 septembrie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi, 7 mai 2013.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.