ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3747/2012

Asupra

recursului de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 49 din 17 aprilie 2012 a

Curții de Ape! Bacău, secția

penală

și pentru cauze cu minori și familie a fost respinsă, ca nefondată, plângerea

formulată

de petentul C.G. împotriva rezolutei de neîncepere a urmăririi penale nr. 13/P/2012

din data de 15 februarie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

S-au reținut în esență, următoarele:

Prin rezoluția nr. 13/P/2012 din data de 15

februarie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău s-a dispus, în

temeiul art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. a) C. proc. pen.

, neînceperea

urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen.,

față de intimata L.E.A., întrucât nu a rezultat comiterea vreunei infracțiuni.

Pentru a dispune astfel s-a reținut următoarele:

Prin plângerea penală formulată, petentul C.G. a

solicitat să fie

efectuate cercetări față de intimata L.E.A., motivat de

faptul că în

perioada anilor 2005 - 2011,

în calitate de avocat, în exercitarea atribuțiunilor sale de serviciu ar fi

întocmit în fals contracte de asistență juridică, fără număr de înregistrare

și

facturi, în complicitate cu J.E. și fiul acesteia, S.C.

G., inducând astfel în eroare instanțele de judecată, care prin

hotărârile

pronunțate i-ar fi adus prejudicii.

Din actele premergătoare efectuate în cauză, au

rezultat următoarele:

Intimata L.E.A. în calitate de avocat, a încheiat

cu numiții J.E.

și S.C.G., mai multe

contracte de asistență juridică, în mai

multe dosare civile, parte adversă fiind petentul C.G.

Astfel, în dosarul nr. 167/199/2005 al Judecătoriei

Bacău (cauza având ca

obiect o

cerere de evacuare), intimate L.E.A. a avut calitatea de avocat

a numitei J.E., în procesul în care petentul era

reclamant. Acțiunea a fost

respinsă

ca urmare a admiterii excepției autorității de lucru judecat. În aceste condiții

în mod legal, instanța de judecată l-a obligat pe petent la plata

onorariului de

apărător, în baza actelor

depuse, a delegației de reprezentare și a contractului de

asistență

juridică încheiat între intimata L.E.A. și clienta sa, numita J.E.

De asemenea, toate cheltuielile efectuate au fost

dovedite, conform prevederii

Legii

nr. 51/1995 și statutului de avocat și al prevederilor Codului de procedură

civilă,

contractele au avut

corespondent în delegațiile și chitanțele depuse la dosarul cauzei,

instanțele acordând cheltuielile de judecată ca

fiind dovedite și justificate, intimata, în

calitate de avocat, plătind

impozitele și taxele aferente.

Totodată,

în conformitate cu prevederile Codului fiscal, intimata nu este

plătitoare de TVA, nu posedă așadar facturier și

pe cale de consecință pretențiile

invocate de petent nu sunt realizabile

și justificate.

Mai mult, s-a reținut că în fapt și în drept,

petentul C.G. nu avea nici o calitate de a cere acte din partea Cabinetului de

Avocatură în care funcționează

intimata

L.E.A., nefiind între ei nici un fel de raport juridic, petentul fiind

în

mod legal, obligat la plata unor cheltuieli judiciare.

Totodată s-a mai reținut că petentul a mai

adresat asemenea plângeri Baroului

de

Avocați și Cabinetului de Avocatură în care își desfășoară activitatea

intimata,

plângeri care au fost respinse ca neîntemeiate.

Față de aceste împrejurări, s-a reținut că în

cauză nu este vorba de săvârșirea

vreunei fapte penale, motiv pentru

care s-a dispus neînceperea urmăririi penale

pentru

săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen.

Împotriva

rezoluției nr. 13/P/2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău,

petentul a formulat plângere, care a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin

rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Bacău nr. 155/11/2/2012 din data de

5 martie 2012.

Verificând rezoluțiile nr. 13/P/2012 din data de

15 februarie 2012 și nr. 155/11/2/2012

din

data de 5 martie 2012 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău conform

art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen., pe

baza lucrărilor și a materialului din dosarul

cauzei, instanța de fond a constatat că plângerea formulată de petentul C.G.

este nefondată.

Astfel, instanța de fond a reținut că intimata,

avocat în cadrul Baroului Bacău,

nu a

săvârșit nici o infracțiune în legătură cu modul în care și-a exercitat

atribuțiile de

apărător, ca urmare a

contractelor de asistență juridică încheiate cu numiții J.E.

și S.C.G., în mai multe cauze civile în care

partea adversă a

fost petentul C.G.

Ca o consecință firească a faptului că în aceste

cauze civile au avut câștig de

cauză clienții intimatei, petentul a fost

obligat la plata cheltuielilor de judecată

constând

și în plata onorariului de avocat, în conformitate cu prevederile art. 274 C. proc

. civ. Toate aceste cheltuieli au fost demonstrate

cu chitanțe și înscrisuri cu privire la

care nu a existat nici un

indiciu că ar fi fost întocmite în fals.

Cât

privește solicitările petentului, instanța de fond a constatat că acestea

exced obiectului cauzei, petentul dorind ca

instanța, fie să repună în discuție aspecte

soluționate în mod irevocabil prin hotărâți judecătorești pronunțate în

materie civilă,

fie să dispună

măsuri lipsite de fundament legal, precum dispunerea unui control la cabinetul

de avocatură al intimatei și trimiterea plângerii petentului la Parchetul de pe

lângă Î.C.C.J.

Având

în vedere cele expuse, Curtea de Apel Bacău a apreciat că rezoluția

atacată este legală și temeinică, nefiind vorba

în cauză de săvârșirea infracțiunii

reclamate de petent, motiv pentru

care a respins plângerea formulată în temeiul art. 278

1

C. proc.

pen. ca nefondată, dispunând totodată și obligarea petentului la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva sentinței sus-menționate a declarat

recurs petentul C.G.

Recursul

declarat de petiționar împotriva sent. pen. nr. 49 din 17

aprilie 2012 este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 287

1

alin. (1)

C. proc. pen., împotriva rezoluției de

neîncepere

a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare,

de

scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de

procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese

legitime sunt vătămate pot face plângere la judecătorul de la instanța căreia

i-ar

reveni, potrivit legii, competența să

judece cauza în primă instanță.

Potrivit dispozițiilor art. 278

1

alin.

(7) și (8) din același cod, judecătorul, soluționând plângerea, pronunță una

dintre soluțiile prevăzute la lit. a), b), c) de la alin. (8).

Conform prevederilor art. 278

1

alin. (10),

astfel cum a fost modificat prin art. XVIII

pct. 39 din Legea nr. 202/2010,

publicată în M. Of. nr. 714 din 26 octombrie 2010 și

intrată în vigoare la data de 25 noiembrie 2010, hotărârea

judecătorului pronunțată

potrivit alin. (8) este definitivă.

În cauză, hotărârea recurată de petiționar a fost

pronunțată la data de 17 aprilie

2012,

ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, care nu mai prevede posibilitatea

exercitării recursului împotriva acestor hotărâri.

În

raport de considerentele expuse, urmează a fi respins, ca inadmisibil, recursul

declarat de petiționar, cu obligarea

acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de petentul C.G.

împotriva sentinței penale nr. 49 din 17 aprilie 2012 a Curții de Apel

Bacău - secția

penală, cauze minori și familie.

Obligă

recurentul petent la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 15 noiembrie 2012