ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3699/2011

Asupra recursului de față În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 77 din 5 iulie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petenta D.E. prin procurator C.D. împotriva rezoluției nr. 1238/P/2010 din 29 aprilie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău precum și a rezoluției nr. 319/11/2/2011 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău. S-au reținut, în esență, următoarele: Prin rezoluția nr.1238 /P/2010 din 29 aprilie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de avocat H.G. cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 215 alin. (3) C. pen.

și art.213 alin. (1) și (2) C. pen. Prin rezoluția nr. 319/11/2/2011 din 27 mai 2011 prim-procurorul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău a dispus respingerea plângerii ca fiind nefondată. Analizând actele și lucrările dosarului instanța a constatat că la data de 14 decembrie 2010 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău plângerea numitei D.E. prin procurator C.D., în care solicită a se efectua cercetări față de av. H.G. din cadrul Baroului București, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 215 alin. (3), art. 213 alin. (1) și (2) C. pen. Din cuprinsul plângerii a rezultat că D.E.

a angajat avocatul sus-menționat pentru a o reprezenta în dosarul nr. 350/110/2009 al Tribunalului Bacău, fiind stabilit un onorariu în cuantum de 4000 lei care i-a fost achitat la data de 03 martie 2009. În cuprinsul plângerii se mai precizează că acest avocat a încasat suma respectivă fără să încheie contract de asistență și fără să elibereze chitanță pentru această sumă și s-a prezentat doar la trei termene și anume cele din 15 mai 2009, 26 iunie 2009 și 22 iulie 2009. Ulterior, în urma înțelegerii telefonice între avocatul H.G. și procuratorul C.D., avocatul i-a returnat suma de 2000 de lei, numita D.E. solicitând și restituirea restului de 2000 de lei. S-a reținut că procurorul a dispus în mod corect neînceperea urmăririi penale, infracțiunile sesizate neexistând.

împrejurarea că pe contractul de asistență juridică nu se află semnătura petentei, fiind probabil încheiat ulterior nu conduce la o activitatea de înșelare a petentei, intimatul având calitatea de avocat, în virtutea căreia a reprezentat-o în instanță. Nu pot fi reținute nici aspectele referitoare la restituirea sumei de 1000 lei, practic petenta pretinzând restituirea în integralitate a onorariului în condițiile în care intimatul a reprezentat-o la câteva termene și în condițiile în care Baroul București a soluționat în parte această cerere a petentei. În legătură cu acest din urmă aspect, al lipsei intimatului la termenul de judecată în care au avut loc dezbaterile, instanța a constatat că nu reprezintă o faptă de natură penală, ci un aspect de natură disciplinară referitor la deontologia profesională a intimatului.

Împotriva sentinței sus-menționate a declarat recurs petiționara. Recursul declarat de petiționară împotriva sentinței este inadmisibil, pentru următoarele considerente : Potrivit dispozițiilor art. 287 1 alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (7) și (8) din același cod, judecătorul, soluționând plângerea, pronunță una dintre soluțiile prevăzute la lit. a), b), c) de la alin. (8). Conform prevederilor art. 278 1 alin. (10), astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, publicată în M.Of.

nr. 714 din 26 octombrie 2010 și intrată în vigoare la data de 25 noiembrie 2010, hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) este definitivă. În cauză, hotărârea recurată de petiționar a fost pronunțată la data de 5 iulie 2011, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, care nu mai prevede posibilitatea exercitării recursului împotriva acestor hotărâri. În raport de considerentele expuse, urmează a fi respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționară, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta petiționară D.E. împotriva sentinței penale nr. 77 din 5 iulie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 octombrie 2011.