ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3699/2011

Asupra

recursului de față

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 77 din 5 iulie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori

și familie, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petenta D.E. prin

procurator C.D. împotriva rezoluției nr. 1238/P/2010 din 29 aprilie 2011 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău precum și a rezoluției nr.

319/11/2/2011 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

S-au reținut,

în esență, următoarele:

Prin rezoluția

nr.1238 /P/2010 din 29 aprilie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Bacău s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de avocat H.G. cercetat sub

aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 215 alin. (3) C. pen. și art.213

alin. (1) și (2) C. pen.

Prin rezoluția

nr. 319/11/2/2011 din 27 mai 2011 prim-procurorul Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Bacău a dispus respingerea plângerii ca fiind nefondată.

Analizând

actele și lucrările dosarului instanța a constatat că la data de 14 decembrie 2010

a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău plângerea

numitei D.E. prin procurator C.D., în care solicită a se efectua cercetări față

de av. H.G. din cadrul Baroului București, sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor prev. de art. 215 alin. (3), art. 213 alin. (1) și (2) C. pen.

Din cuprinsul

plângerii a rezultat că D.E. a angajat avocatul sus-menționat pentru a o

reprezenta în dosarul nr. 350/110/2009 al Tribunalului Bacău, fiind stabilit un

onorariu în cuantum de 4000 lei care i-a fost achitat la data de 03 martie 2009.

În cuprinsul

plângerii se mai precizează că acest avocat a încasat suma respectivă fără să

încheie contract de asistență și fără să elibereze chitanță pentru această sumă

și s-a prezentat doar la trei termene și anume cele din 15 mai 2009, 26 iunie 2009

și 22 iulie 2009. Ulterior, în urma înțelegerii telefonice între avocatul H.G.

și procuratorul C.D., avocatul i-a returnat suma de 2000 de lei, numita D.E.

solicitând și restituirea restului de 2000 de lei.

S-a reținut că

procurorul a dispus în mod corect neînceperea urmăririi penale, infracțiunile

sesizate neexistând. împrejurarea că pe contractul de asistență juridică nu se

află semnătura petentei, fiind probabil încheiat ulterior nu conduce la o

activitatea de înșelare a petentei, intimatul având calitatea de avocat, în

virtutea căreia a reprezentat-o în instanță. Nu pot fi reținute nici aspectele

referitoare la restituirea sumei de 1000 lei, practic petenta pretinzând

restituirea în integralitate a onorariului în condițiile în care intimatul a

reprezentat-o la câteva termene și în condițiile în care Baroul București a

soluționat în parte această cerere a petentei. În legătură cu acest din urmă

aspect, al lipsei intimatului la termenul de judecată în care au avut loc

dezbaterile, instanța a constatat că nu reprezintă o faptă de natură penală, ci

un aspect de natură disciplinară referitor la deontologia profesională a

intimatului.

Împotriva

sentinței sus-menționate a declarat recurs petiționara.

Recursul

declarat de petiționară împotriva sentinței este inadmisibil, pentru

următoarele considerente :

Potrivit

dispozițiilor art. 287

1

alin. (1) C. proc. pen., împotriva

rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a

rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a

urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte

persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere la

judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să

judece cauza în primă instanță.

Potrivit

dispozițiilor art. 278

1

alin. (7) și (8) din același cod,

judecătorul, soluționând plângerea, pronunță una dintre soluțiile prevăzute la

lit. a), b), c) de la alin. (8).

Conform

prevederilor art. 278

1

alin. (10), astfel cum a fost modificat prin

art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, publicată în M.Of. nr. 714 din 26

octombrie 2010 și intrată în vigoare la data de 25 noiembrie 2010, hotărârea

judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) este definitivă.

În cauză,

hotărârea recurată de petiționar a fost pronunțată la data de 5 iulie 2011,

ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, care nu mai prevede

posibilitatea exercitării recursului împotriva acestor hotărâri.

În raport de

considerentele expuse, urmează a fi respins, ca inadmisibil, recursul declarat

de petiționară, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E

C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de recurenta petiționară D.E. împotriva

sentinței penale nr. 77 din 5 iulie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția penală,

cauze minori și familie.

Obligă

recurenta petiționară la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 20 octombrie 2011.