ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 151/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 151/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 115 din 16 septembrie 2010 Curtea de Apel Bacău, secția penală,

cauze minori și familie, în baza art. 278

1

pct. 8 lit. a) C. proc. pen.

a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționarul S.M. în

contradictoriu cu intimații G.M. și G.O., împotriva rezoluției din 2 iunie 2010

dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău în Dosarul

nr. 267/11/2/2010 și împotriva rezoluției din 26 ianuarie 2010 dată de

procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr.

1458/P/2009.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat

petiționarul să plătească 250 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut

următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 399/32 din 29 iunie

2010 petiționarul S.M. în contradictoriu cu intimații G.M. și G.O. a formulat

plângere împotriva rezoluției din 2 iunie 2010 dată de procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. 267/ll/2/2010 și

împotriva rezoluției din 26 ianuarie 2010 dată de procurorul din cadrul

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. 1458/P/2009.

În motivarea plângerii petiționarul a arătat că

organele de urmărire penală s-au contrazis în motivarea soluțiilor adoptate și

nu au analizat în mod corespunzător actele dosarului și nu s-a analizat dacă

numita G.M. este rudă cu executorul judecătoresc G.N.

S-a reținut că prin rezoluția procurorului din data

de 26 ianuarie 2010 dată în Dosarul nr. 1458/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Bacău, s-a dispus neînceperea urmării penale față de magistratul

procuror G.M. și ofițerul de poliție judiciară G.O. pentru săvârșirea

infracțiunilor de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen. și represiune

nedreaptă prev. de art. 268 C. pen. deoarece faptele nu există.

Pentru a pronunța această soluție procurorul a

reținut faptul:

La data de 13 noiembrie 2009, persoana vătămată S.M.,

a formulat plângere penală, solicitând a se efectua cercetări față de G.O., ofițer

de poliție - Inspectoratul Județean de Poliție Bacău și G.M., procuror la

Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău, sub aspectul infracțiunilor prev. de art.

268 C. pen. și art. 246 C. pen., pentru că:

- nu i s-a adus la cunoștință faptul că este învinuit

pentru săvârșirea infracțiunii de denunțare calomnioasă și nici probele

existente în dosar, pentru care s-a început urmărirea penală;

- faptul că nu i s-a recunoscut calitatea de

moștenitor al tatălui său, S.I., considerând că reprezintă un abuz din partea

ofițerului de poliție și procurorului care au instrumentat dosarul în care este

cercetat pentru denunțare calomnioasă.

Verificând aspectele sesizate, s-a reținut că, prin

rechizitoriul nr. 9156/P/2008 din 16 noiembrie 2009 al Parchetului de pe lângă

Judecătoria Bacău, întocmit de procuror G.M.,a fost pusă în mișcare acțiunea

penală și a fost trimis în judecată inc. S.M., pentru săvârșirea infracțiunii

prev. de art. 259 C. pen.cu aplic, art. 41alin. (2) și art. 33 lit. a) C. pen.,

reținându-se că la 14 octombrie 2006 și 5 martie 2007 a formulat plângeri

penale împotriva părților vătămate L.A. și L.M., afirmând mincinos și

necorespunzător realității în legătură cu comiterea de către aceștia a unor

infracțiuni, plângeri, care au fost soluționate prin netrimitere în judecată.

Din cuprinsul rechizitoriului, s-a reținut că S.M. a

refuzat să semneze aducerea la cunoștință a învinuirii, aspect ce a rezultat

din procesul verbal întocmit de procurorul G.M. la 12 noiembrie 2009. La

aceeași dată, procurorul a întocmit un proces verbal, prin care a consemnat că

S.M., citat fiind la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău, s-a prezentat

însă a refuzat să dea orice declarație și să i-a cunoștință de materialul de

urmărire penală din Dosarul nr. 9156/P/2008.

S-a observat că în procesul de aducere la cunoștință

a învinuirii, reclamantul a consemnat sub semnătură, că nu recunoaște

învinuirea și că înțelege să formuleze plângere împotriva procurorului.

La data de 11 iunie 2009, insp. G.O. din cadrul

Secției 2 de Poliție a încheiat un proces verbal în care a consemnat că S.M. s-a

prezentat la sediul poliției, însă a precizat că nu dorește să dea nici o

declarație în Dosarul nr. 9156/P/2008, până nu i se vor prezenta probele în

acuzarea sa. De altfel, reclamantul însuși a menționat pe același înscris că nu

cunoaște învinuirea și probele administrate pentru susținerea acesteia.

A fost întocmit și procesul verbal de aducere la

cunoștință a învinuirii la 16 februarie 2009 în care s-a consemnat că S.M. a

luat cunoștință de faptele pentru care este acuzat, însă a refuzat să dea

declarație și să semneze acest înscris.

Dată fiind situația de fapt reținută, s-a constatat

că plângerea penală formulată de S.M. este neîntemeiată. Atât magistratul

procuror cât și ofițerul de poliție judiciară, nu și-au încălcat atribuțiile de

serviciu și nu au produs nici o vătămare a intereselor legale ale

reclamantului, cercetat în Dosarul nr. 9156/P/2008 al Parchetului de pe lângă

Judecătoria Bacău.

A fost pusă în mișcare acțiunea penală și trimis în

judecată pe baza probelor administrate în mod legal, care au creat convingerea

că se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prev. de art. 259 C. pen.

Împotriva acestei soluții petiționarul au formulat

plângere la procurorul general care prin rezoluția din 2 iunie 2010 dată în Dosarul

nr. 267/l1/2/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău a respins

plângere ca nefondată pentru aceleași considerente.

În condițiile prevăzute de art. 278

1

C. proc.

pen. petiționarul a formulat plângere în fața instanței de judecată.

Instanța analizând probele administrate de organele

de urmărire penală și în special dosarul în care petiționarul a fost trimis în

judecată pentru săvârșirea infracțiunii de denunțare calomnioasă, (Dosar nr. 19969/180/2009),

a constatat că soluțiile dispuse de organele de urmărire penală sunt legale,

faptele celor două persoane nerealizând conținutul vreunei infracțiuni.

Curtea a constatat că atât ofițerul de poliție cât și

magistratul procuror și-au îndeplinit în mod legal atribuțiile de serviciu fără

ca prin acestea să îngrădească drepturile procesuale ale petiționarului. Pe de

altă parte, eventualele nelegalități comise de organele de urmărire penală pot

fi invocate de petiționar în dosarul în care acesta a fost trimis în judecată,

însă prin sentința penală nr. 975 din 31 mai 2010 a Judecătoriei Bacău s-a

dispus condamnarea petiționarului pentru infracțiunea pentru care a fost

cercetat și trimis în judecată de persoanele împotriva cărora a făcut prezenta

plângere.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal a

formulat recurs petiționarul S.M., fără a depune la dosar motivele de recurs.

La termenul de astăzi 19 ianuarie 2011, deși legal

citat, acesta nu s-a prezentat și nici nu a depus în scris la dosarul cauzei

motivele de recurs, cererea de amânare a judecării cauzei formulată de

recurentul petiționar fiind analizată, soluționată și motivată în preambulul

deciziei.

Examinând recursul declarat de petent sub toate aspectele,

conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că

acesta este nefondat pentru considerentele ce vor preceda.

Astfel, s-a reținut că în cauză nu există acte

materiale circumscrise infracțiunii prev. de art. 268 C. pen. și art. 246 C.

pen. care să fi fost comise de intimații magistrat procuror G.M., din cadrul

Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău și G.O., ofițer de poliție - în

cadrul Inspectoratului Județean de Poliție Bacău, în instrumentarea Dosarului nr.

9156/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău.

Pe de altă parte, deși petiționarul a arătat, în

concret, în ce constă vătămarea adusă intereselor sale, trebuie precizat că nu

orice încălcare a dispozițiilor procedurale cu ocazia desfășurării activității

organului de cercetare penală, angajează răspunderea penală a acestuia, ci doar

dacă se dovedește reaua - credință cu care acționează acesta în scopul

prejudicierii intereselor unei persoane, ceea ce nu este cazul în speță,

lipsind latura subiectivă/obiectivă a infracțiunilor reclamate.

Eventualele încălcări ale dispozițiilor procedurale

cu ocazia efectuării actelor de cercetare penală de către magistratul procuror

sau ofițerul de poliție, puteau fi criticate într-un cadru procesual adecvat,

respectiv în fața instanței de judecată sesizată cu soluționarea cauzei prin

rechizitoriul nr. 9156/P/2008 din 16 noiembrie 2009 al Parchetului de pe lângă

Judecătoria Bacău, respectiv la Judecătoria Bacău, instanța pe rolul căreia s-a

aflat cauza care a format obiectul Dosarului nr. 19969/180/2009, dosar care de

altfel a și fost soluționat prin sentința penală nr. 975 din 31 mai 2010 a

Judecătoriei Bacău, prin care, s-a dispus condamnarea petiționarului pentru

infracțiunea pentru care a fost cercetat și trimis în judecată de persoanele

împotriva cărora a făcut prezenta plângere.

Pentru toate aceste considerente, apreciind că

soluția pronunțată în cauză este legală și temeinică, văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curtea va respinge recursul ca nefondat,

iar în baza art. 192 alin. (3) din același cod va obliga recurentul petiționar

la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționarul S.M. împotriva sentinței penale nr. 115 din 16 septembrie 2010 a

Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200

lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19 ianuarie 2011.