ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 887/2009

Asupra recursului de față În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 5 din 12 ianuarie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul M.l.M. împotriva rezoluției din 11 februarie 2008 dată în dosarul nr. 111/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași. S-au reținut, în esență, următoarele: Prin plângerea formulată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel lași, petiționarul a solicitat efectuarea de cercetări față de executorul judecătoresc A.C.

pentru pretinsa săvârșire a infracțiunilor prevăzute de art. 194 alin. (1), art. 205, 248 1 , 271, 281, 293 alin. (1), art. 323 alin. (1), art. 324 alin. (1) – (2), art. 265 alin. (1), art. 264, 247, 248, 214, 215 alin. (1), art. 215 1 alin. (1), art. 246, 286, 288 alin. (1) și art. 2, 289 alin. (1), art. 290 alin. (1) și art. 291 C. pen., susținând, în esență, că acesta a săvârșit mai multe infracțiuni cu ocazia procedurii de executare silită pornită împotriva sa și care s-a finalizat cu vânzarea la licitație a apartamentului proprietatea sa și a soției. Prin rezoluția din 11 februarie 2008, dată în dosarul nr. 111/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc, pentru infracțiunile reclamate, reținându-se, în esență, că nu există indicii care să justifice începerea urmăririi penale pentru pretinsele infracțiuni.

Prin rezoluția din 14 iulie 2008, dată în dosarul nr. 585/ll/2/2008 de către procurorul general, a fost menținută rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, ca fiind legală și temeinică. Prin plângerea depusă la instanță, petiționarul a criticat ambele rezoluții. Instanța de fond, prin sentința penală sus-menționată, a respins, ca nefondată, plângerea petiționarului, reținând, în esență, următoarele: Din actele premergătoare efectuate, a rezultat că petiționarul nu este mulțumit de faptul că executorul judecătoresc nu a avut în vedere că N.G. și N.M. nu aveau calitatea de reprezentanți ai creditoarei A.P. D., că acesta a afișat la afișierul blocului în care locuiește petiționarul înscrisuri false și că exercită fără drept profesia de executor judecătoresc.

S-a reținut că mijlocul procedural prin care petiționarul putea invoca aceste critici îl constituia contestația la executare, cale pe care a folosit-o o singură dată, dar nu în contradictoriu cu părțile din dosarul de executare silită. Împotriva sentinței a declarat recurs petiționarul, pe care l-a motivat în scris la dosar. Recursul declarat de petiționar împotriva sentinței este nefondat. Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că, în mod corect, instanța de fond a dispus respingerea plângerii formulată de petiționar, ca nefondată. Din analiza actelor premergătoare, rezultă că intimatul și-a exercitat atribuțiile de serviciu, în conformitate cu dispozițiile legii, așa cum în mod corect a reținut instanța de fond în considerente.

Procedura executării silite s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor legale, apreciindu-se, în mod corect, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor reclamate în sarcina executorului judecătoresc. Criticile recurentului petiționar, referitoare la actele executorului judecătoresc puteau fi soluționate fie prin recurgerea la contestarea acestora în condițiile art. 57 din Legea nr. 188/2000, fie prin exercitarea, conform dispozițiilor procesuale, a căilor de atac prevăzute de lege. În raport de considerentele expuse, se constată că sentința instanței de fond este temeinică și legală, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul M.l.M., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar M.l.M. împotriva sentinței penale nr. 5 din 12 ianuarie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 martie 2009.