ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 887/2009

Asupra recursului de față

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 5 din 12 ianuarie 2009 a Curții de

Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie,

a fost respinsă,

ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul M.l.M.

împotriva rezoluției din 11 februarie 2008 dată în dosarul nr. 111/P/2007 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași.

S-au reținut, în esență, următoarele:

Prin plângerea formulată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel lași,

petiționarul a solicitat efectuarea de cercetări față de executorul

judecătoresc A.C. pentru pretinsa săvârșire a infracțiunilor prevăzute de art. 194

alin. (1), art. 205, 248

1

, 271, 281, 293

alin. (1), art. 323 alin. (1), art. 324 alin. (1) – (2), art. 265 alin.

(1), art. 264, 247, 248, 214,

215 alin. (1), art. 215

1

alin. (1),

art. 246, 286, 288 alin. (1) și art. 2, 289 alin. (1), art. 290 alin. (1) și art.

291 C. pen., susținând, în esență, că acesta a săvârșit mai multe infracțiuni

cu ocazia procedurii de executare silită pornită împotriva sa și care s-a

finalizat cu vânzarea la licitație a apartamentului proprietatea sa și a

soției.

Prin rezoluția din 11 februarie 2008, dată în dosarul nr. 111/P/2007 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași, s-a

dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc,

pentru

infracțiunile reclamate, reținându-se, în esență, că nu există indicii care să

justifice începerea urmăririi penale pentru pretinsele infracțiuni.

Prin rezoluția din 14 iulie 2008, dată în dosarul

nr. 585/ll/2/2008 de către procurorul general, a

fost menținută

rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, ca fiind

legală și temeinică.

Prin plângerea depusă la instanță, petiționarul a criticat ambele

rezoluții.

Instanța de fond, prin sentința penală sus-menționată, a respins, ca

nefondată, plângerea petiționarului, reținând, în esență, următoarele:

Din actele premergătoare efectuate, a rezultat că petiționarul nu este

mulțumit de faptul că executorul judecătoresc nu a avut în vedere că N.G. și N.M.

nu aveau calitatea de reprezentanți ai creditoarei A.P. D., că acesta a afișat

la afișierul blocului în care locuiește petiționarul înscrisuri false și că

exercită fără drept profesia de executor judecătoresc.

S-a reținut că mijlocul procedural prin

care petiționarul putea

invoca aceste critici îl

constituia contestația la executare, cale pe

care

a folosit-o o singură dată, dar nu în contradictoriu cu părțile din

dosarul

de executare silită.

Împotriva sentinței a declarat recurs petiționarul, pe care l-a motivat

în scris la dosar.

Recursul declarat de petiționar împotriva sentinței este nefondat.

Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că, în mod corect,

instanța de fond a dispus respingerea plângerii formulată de petiționar, ca

nefondată.

Din analiza actelor premergătoare, rezultă că intimatul și-a exercitat atribuțiile

de serviciu, în conformitate cu dispozițiile legii, așa cum în mod corect a

reținut instanța de fond în considerente.

Procedura executării silite s-a efectuat cu respectarea

dispozițiilor legale, apreciindu-se, în mod

corect, că nu sunt întrunite

elementele constitutive ale infracțiunilor

reclamate în sarcina executorului judecătoresc.

Criticile recurentului petiționar, referitoare la actele

executorului judecătoresc puteau fi soluționate

fie prin recurgerea la

contestarea acestora în condițiile art. 57 din

Legea nr. 188/2000, fie prin exercitarea, conform dispozițiilor procesuale, a

căilor de atac prevăzute de lege.

În raport de considerentele expuse, se constată că sentința instanței

de fond este temeinică și legală, urmând a fi respins, ca

nefondat, recursul declarat de petiționarul M.l.M.,

cu obligarea

acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar M.l.M.

împotriva sentinței penale nr. 5 din 12 ianuarie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția

penală, cauze minori și familie.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 300 lei cu titlul de

cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12

martie 2009.