ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1881/2009

Asupra recursului de față În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 19 din 5 februarie 2009, Curtea de Apel Bacău, secția penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul P.I. împotriva rezoluției nr. 545/P/2008 din 25 iulie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău. S-au reținut, în esență, următoarele: Prin plângerea formulată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, petiționarul a solicitat efectuarea de cercetări față de avocata P.C. și A.M., grefier, pentru pretinsa săvârșire a infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen.

și, respectiv, complicitate la această infracțiune, susținând că într-un dosar de partaj pe care îl are pe rolul Judecătoriei Onești, s-au comis mai multe abuzuri și ilegalități, prin indicarea greșită a adreselor unor martori, aplicarea eronată a unor prevederi procesual penale în cadrul procesului civil, etc. Ulterior, la 9 aprilie 2008, petiționarul a formulat o altă plângere împotriva judecătoarei A.L., din cadrul Judecătoriei Onești, pentru aceleași infracțiuni. Prin rezoluția din 25 iulie 2008, dată în dosarul nr. 545/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de presupusele făptuitoare P.C., A.L. și A.M. pentru infracțiunile reclamate, reținându-se, din verificările efectuate, că nu a rezultat vreo intenție infracțională cu privire la audierea martorilor, indicarea adresei acestora sau declararea ca secretă a ședinței de judecată sau încălcarea unei dispoziții legale de către persoanele reclamate.

Referitor la greșita invocare a unor texte din Codul de procedură penală, a rezultat că a fost urmare implementării recente a programului ECRIS, aspect remediat ulterior de instanță, din oficiu, prin îndreptarea erorilor materiale din formularea mandatelor de aducere. în ce privește executarea mandatelor de aducere cu jandarmi și nu cu polițiști, s-a reținut că aceasta a avut loc în baza unui protocol de colaborare încheiat între Curtea de Apel Bacău și I.J.J. Bacău. Prin rezoluția din 17 octombrie 2008, dată în dosarul nr. 777/ll/2/2008 a procurorului general, a fost respinsă plângerea petiționarului, fiind menținută rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, ca legală și temeinică. Prin plângerea depusă la instanță, petiționarul a criticat rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, susținând că i s-au adus grave prejudicii urmare abuzurilor și nelegalităților reclamate.

Instanța de fond, prin sentința penală sus-menționată, a respins, ca nefondată, plângerea petiționarului, reținând, în esență, că prin pretinsele abuzuri nu s-a produs nici o vătămare intereselor legale ale părților, astfel că, în mod corect, procurorul nu a identificat fapte de natură penală. S-a mai reținut că, în fapt, petiționarul este nemulțumit de modul de soluționare a obiectului dosarului pe fond, respective, contribuția sa la dobândirea bunurilor comune al căror partaj se soluționează. Împotriva sentinței a declarat recurs petiționarul. Recursul declarat de petiționar împotriva sentinței, motivat la filele 2-3 din dosar, este nefondat. Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că, în mod corect, instanța de fond a dispus respingerea plângerii formulate de petiționar, ca nefondată.

Din actele premergătoare efectuate, rezultă, într-adevăr, că pretinsele acțiuni abuzive și ilegalitățile reclamate în sarcina intimatelor nu au natură penală. Astfel, în realitate, a rezultat că pretinsele abuzuri au fost fie remediate, pe calea instituției procesuale a îndreptării erorii materiale, iar folosirea organelor jandarmeriei s-a realizat în baza unui protocol de colaborare încheiat între două instituții și, deci, a avut temei legal. În ce privește activitatea magistratului judecător A.L., criticile referitoare la aceasta nu pot face decât obiectul unei căi de atac, și nu a unei plângeri penale. Persoanele care îndeplinesc o activitate de jurisdicție în cadrul instanțelor de judecată, își desfășoară activitatea în temeiul legii, având obligația să-și îndeplinească atribuțiile ce le revin, prin pronunțarea unor soluții legale și temeinice, în raport de probele administrate, ce pot fi verificate și desființate prin intermediul căilor legale de atac.

Desfășurarea activității de jurisdicție nu poate fi concepută fără independența și autonomia acelora care realizează sau înfăptuiesc justiția, principiu înscris în Constituție și în Statutul Magistraților. Așa fiind, hotărârile judecătorești nu pot fi criticate decât prin intermediul căilor legale de atac, astfel că o hotărâre judecătorească nu poate fi considerată prin ea însăși o infracțiune. De altfel criticile petiționarului țin de fondul cauzei civile, iar pentru acestea, are posibilitatea legală a verificării acestora de către instanțele de control judiciar, prin intermediul exercitării căilor de atac legale. În procedura prevăzută de art. 278 1 C. proc. pen., judecătorul este investit doar cu verificarea legalității și temeiniciei soluțiilor de netrimitere în judecată dispuse de procuror și nu se poate substitui instanței civile care a pronunțat soluția pe baza probatoriului examinat nemijlocit într-o cauză civilă.

În raport de considerentele expuse, se constată că sentința instanței de fond este temeinică și legală, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul P.I., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar P.I. împotriva sentinței penale nr. 19 din 5 februarie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 mai 2009.