ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1881/2009

Asupra

recursului de față

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 19 din 5 februarie 2009,

Curtea de Apel Bacău,

secția penală, a respins, ca

nefondată, plângerea formulată de petiționarul P.I. împotriva rezoluției nr.

545/P/2008 din 25 iulie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

S-au reținut, în esență, următoarele:

Prin

plângerea formulată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, petiționarul

a solicitat efectuarea de cercetări față de avocata P.C. și A.M., grefier,

pentru pretinsa săvârșire a infracțiunii

prevăzute

de art. 246 C. pen. și, respectiv, complicitate la această infracțiune,

susținând

că într-un dosar de partaj pe care îl are pe rolul Judecătoriei Onești, s-au

comis mai multe abuzuri și ilegalități, prin indicarea greșită a adreselor unor

martori, aplicarea eronată a unor prevederi procesual penale în cadrul

procesului civil, etc. Ulterior, la 9 aprilie 2008, petiționarul a formulat o

altă plângere împotriva judecătoarei A.L., din cadrul Judecătoriei Onești,

pentru aceleași infracțiuni.

Prin

rezoluția din 25 iulie 2008, dată în dosarul nr. 545/P/2008 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, s-a

dispus neînceperea urmăririi

penale față de presupusele făptuitoare

P.C., A.L. și A.M. pentru infracțiunile reclamate, reținându-se, din

verificările efectuate, că nu a rezultat vreo intenție infracțională cu privire

la audierea martorilor, indicarea adresei acestora sau declararea ca secretă a

ședinței de judecată sau încălcarea unei dispoziții legale de către persoanele

reclamate.

Referitor

la greșita invocare a unor texte din Codul de procedură penală, a rezultat că a

fost urmare implementării recente a programului ECRIS, aspect remediat ulterior

de instanță, din oficiu, prin îndreptarea erorilor materiale din formularea

mandatelor de aducere. în ce privește executarea mandatelor de aducere cu jandarmi

și nu cu polițiști, s-a reținut că aceasta a avut loc în baza unui protocol de

colaborare încheiat între Curtea de Apel Bacău și I.J.J. Bacău.

Prin rezoluția din 17 octombrie 2008, dată în

dosarul nr. 777/ll/2/2008 a

procurorului general, a fost respinsă

plângerea petiționarului, fiind menținută rezoluția de neîncepere a urmăririi

penale, ca legală și temeinică.

Prin

plângerea depusă la instanță, petiționarul a criticat rezoluția de neîncepere a

urmăririi penale, susținând că i s-au adus grave prejudicii urmare abuzurilor

și nelegalităților reclamate.

Instanța

de fond, prin sentința penală sus-menționată, a respins, ca nefondată,

plângerea petiționarului, reținând, în esență, că prin pretinsele

abuzuri nu s-a produs nici o vătămare intereselor

legale ale părților, astfel că, în

mod corect, procurorul nu a

identificat fapte de natură penală. S-a mai reținut că, în fapt, petiționarul

este nemulțumit de modul de soluționare a obiectului dosarului pe fond,

respective, contribuția sa la dobândirea bunurilor comune al căror partaj se

soluționează.

Împotriva

sentinței a declarat recurs petiționarul.

Recursul declarat de petiționar împotriva

sentinței, motivat la filele 2-3

din dosar, este nefondat.

Din

examinarea lucrărilor dosarului, se constată că, în mod corect, instanța de

fond a dispus respingerea plângerii formulate de petiționar, ca nefondată.

Din actele premergătoare efectuate, rezultă,

într-adevăr, că pretinsele

acțiuni abuzive și

ilegalitățile reclamate în sarcina intimatelor nu au natură penală. Astfel, în

realitate, a rezultat că pretinsele abuzuri au fost fie remediate, pe calea

instituției procesuale a îndreptării erorii materiale, iar folosirea organelor

jandarmeriei s-a realizat în baza unui protocol de colaborare încheiat între

două instituții și, deci, a avut temei legal.

În

ce privește activitatea magistratului judecător A.L., criticile referitoare la

aceasta nu pot face decât obiectul unei căi de atac, și nu a unei plângeri

penale.

Persoanele

care îndeplinesc o activitate de jurisdicție în cadrul instanțelor de judecată,

își desfășoară activitatea în temeiul legii, având obligația să-și

îndeplinească atribuțiile ce le revin, prin pronunțarea unor soluții legale și

temeinice, în raport de probele administrate, ce pot fi verificate și desființate

prin intermediul căilor legale de atac.

Desfășurarea

activității de jurisdicție nu poate fi concepută fără independența și autonomia

acelora care realizează sau înfăptuiesc justiția, principiu înscris în

Constituție și în Statutul Magistraților.

Așa

fiind, hotărârile judecătorești nu pot fi criticate decât prin intermediul

căilor legale de atac, astfel că o hotărâre judecătorească nu poate fi

considerată prin ea însăși o infracțiune.

De

altfel criticile petiționarului țin de fondul cauzei civile, iar pentru

acestea, are posibilitatea legală a verificării acestora de către instanțele de

control judiciar, prin intermediul exercitării căilor de atac legale.

În

procedura prevăzută de art. 278

1

C. proc. pen., judecătorul

este investit doar cu verificarea legalității și

temeiniciei soluțiilor de netrimitere în

judecată dispuse de procuror și

nu se poate substitui instanței civile care a pronunțat soluția pe baza

probatoriului examinat nemijlocit într-o cauză civilă.

În

raport de considerentele expuse, se constată că sentința instanței de fond este

temeinică și legală, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de

petiționarul P.I., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar P.I. împotriva

sentinței penale nr. 19 din 5 februarie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția

penală.

Obligă

recurentul petiționar la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21 mai 2009.