ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3247/2009

Asupra recursului de

față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Curții

de Apel Bacău sub nr. 201/32/2009 petenta I.G. a atacat rezoluția de neîncepere

a urmăririi penale nr. 1317/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Bacău din data 28 ianuarie 2008 față de făptuitorii S.L.C.R., A.G., G.A. și O.M.,

cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 249 C. pen.,

întrucât nu s-a confirmat existența acestei infracțiuni.

În motivarea

plângerii petenta arată că este nemulțumită de soluția dispusă de procuror

întrucât hotărârile judecătorești pronunțate de făptuitori nu sunt corecte.

Din actele și

lucrările dosarului instanța reține:

Prin rezoluția nr.

1317/P/2008 din 28 ianuarie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău

s-a constatat că reclamanta I.G. a declarat că înțelege să formuleze plângere

penală împotriva:

- judecătoarelor S.L.

și A.G. care au pronunțat Sentința civilă nr. 8750/1995 a judecătoriei Bacău;

- judecătoarelor O.M.

și A.G. care au pronunțat Sentința civilă nr. 12346/1995 a judecătoriei Bacău;

- judecătoarei A.G.

care a pronunțat Sentința civilă nr. 10812/1998 a Judecătoriei Bacău.

Petenta a precizat că

aceste hotărâri sunt nelegale și netemeinice datorită faptului că judecătorii

nu au analizat actele autentice depuse la dosare, comițând astfel infracțiunea

de neglijență în serviciu.

În urma verificărilor

efectuate s-a stabilit că doamnele judecător S.L.C.R., A.G. și A.G. activează

în prezent la Tribunalul Bacău, fiind citate la locul de muncă. Nu s-au

prezentat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău pentru a da declarații.

M.O. a fost citată la

Cabinetul Notarial în condițiile în care are profesia de notar din anul 2007.

În nota dată în fața procurorului a precizat că a pronunțat Hotărârea nr.

12346/1995 în calitate de judecător la Judecătoria Bacău în baza legii, conform

probelor existente la dosar.

În speță aspectele

invocate de I.G. în plângerea penală se referă exclusiv la nemulțumirile sale

legate de rezolvarea ce a fost dată cererilor și apărărilor formulate în

Dosarul civil nr. 20215/1994 al Judecătoriei Bacău și de soluțiile date prin

Sentințele civile nr. 10812 din 17 decembrie 1998 și 8750 din 27 iunie 1995 ale

Judecătoriei Bacău în dosare în care nici nu a avut calitatea de parte.

Toate aceste

chestiuni se circumscriu activității de judecată, astfel încât justețea

măsurilor luate se verifică tot într-un cadru jurisdicțional și nu pe calea

unei anchete penale.

Soluțiile pronunțate

de magistrați pe baza probelor administrate reflectă modul în care aceștia

le-au apreciat în urma examinării lor, fapt care nu poate să conducă automat la

concluzia săvârșirii vreunei fapte prevăzute de legea penală pe motiv că

soluția este nefavorabilă uneia din părți.

S-a apreciat ca

legalitatea și temeinicia unor hotărâri judecătorești civile nu poate fi

analizată în cadrul unui dosar penal constituit în urma formulării unor

plângeri împotriva judecătorilor care au pronunțat hotărârile, ci doar în căile

de atac prevăzute de procedura civilă, în condițiile în care independența

judecătorului și supunerea lui numai legii sunt consacrate expres prin

dispozițiile art. 124 alin. (3) din Constituție.

În ce privește

infracțiunea de neglijență în serviciu reclamată, prev. de art. 249 C. pen., în

condițiile în care este sancționată de C. pen. cu o pedeapsă cu închisoare de

la o lună la 2 ani sau amendă, s-a constatat că în cauză a intervenit

prescripția specială a răspunderii penale prev. de art. 124 C. pen., termenul

prevăzut de art. 122 lit. d) C. pen. fiind depășit cu încă jumătate.

Prin urmare nu se

impunea aprofundarea cercetărilor, de altfel neexistând indicii temeinice și

concludente cu privire la comiterea unor infracțiuni.

Prin rezoluția nr.

205/II/2/2008 din 25 martie 2009 Procurorul General al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Bacău a dispus respingerea plângerii împotriva primei rezoluții,

arătând că judecătorii, cu ocazia soluționării litigiului referitor la

suprafețele de teren, au avut în vedere actele invocate de petenta I.G. în

prezenta plângere.

Prin Sentința penală

nr. 81 din 21 mai 2009, Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și

familie, a respins plângerea petentei I.G. formulată împotriva rezoluției de

neîncepere a urmăririi penale nr. 131/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Bacău din 28 ianuarie 2009, ca nefondată, menținând rezoluția sus-menționată.

În termen legal,

împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petenta I.G., solicitând, prin

susținerea orală de la data judecării, admiterea recursului, casarea sentinței

atacate și, rejudecând, desființarea rezoluțiilor procurorului și reanchetarea

cauzei.

Verificând hotărârea

atacată pe baza actelor și lucrărilor cauzei sub toate aspectele, în

conformitate cu disp. art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Curtea

constată că recursul nu este fondat.

Recurenta nu a

indicat cazul de casare în care se încadrează critica formulată și din

examinarea disp. art. 385

9

alin. (1) C. proc. pen. se constată că

aceasta nu se încadrează în niciunul din cazurile pentru care hotărârile pot fi

supuse casării în recurs.

În cauză s-au

efectuat acte premergătoare care nu au pus în evidență existența unor încălcări

ale legii sau ale atribuțiilor de serviciu de către persoanele reclamate, în

sarcina cărora nu s-a putut reține că acestea ar fi avut, în soluționarea

cauzelor amintite de petentă, o activitatea abuzivă ori neglijentă, acestea

desfășurându-și activitatea conform legii.

Petenta recurentă

apreciază că hotărârile pronunțate de judecătoarele S.L.C., A.G. și O.M. (în

număr de 3) nu au ținut seama, de drepturile sale, creându-i, astfel, un

prejudiciu material.

Instanța constată, că

hotărârile respective beneficiază de autoritate de lucru judecat, nemaifiind

posibilă reformarea lor, iar susținerile petiționarei constituie apărări de

fond civile și vizează modificarea acestora.

Or, în condițiile

legii, partea nemulțumită poate exercita căile de atac ordinare și eventual

extraordinare.

Împrejurarea că o

soluție dispusă de instanță nemulțumește una din părți nu este de natură să

constituie infracțiune și să atragă răspunderea penală a magistratului care a

pronunțat-o.

Verificând și din

oficiu, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se constată

nici alte motive care să conducă la casare, așa încât, în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat se va respinge, ca

nefondat.

Văzând și disp. art.

192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționara I.G. împotriva Sentinței penale nr.

81 din 21 mai 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu

minori și familie.

Obligă recurenta

petiționară la 50 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 14 octombrie 2009.