ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1803/2008

Asupra recursului de față

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 34

din 6 martie 2008, Curtea de Apel Bacău, secția penală, a respins, ca

nefondată, plângerea formulată de petiționara SC A. SRL Onești, reprezentată de

administrator A.M. împotriva rezoluției din 24 octombrie 2007, dată în dosarul nr.

259/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău și confirmată prin

rezoluția nr. 777/II/2/2007 din 7 noiembrie 2007 a procurorului general.

S-au reținut, în esență,

următoarele:

Prin plângerea formulată de

petiționară la procuror, s-a solicitat efectuarea de cercetări față de B.O., C.M.,

T.E., L.V., SC O. Onești pentru pretinsa săvârșire a infracțiunilor prevăzute

de art. 10 și 11 din Legea nr. 87/1991, art. 289 C. pen., art. 143 și 144 din

Legea nr. 85/2006, art. 214

2

C. pen., cu referire la art. 145 din

Legea nr. 85/2006, art. 215, 292, 248, 249, 263, 256 și 257 C. pen., precum și

împotriva executorului judecătoresc B.D., susținându-se că acesta, în

complicitate cu persoanele mai sus-menționate nu au respectat o hotărâre

judecătorească, iar executorul judecătoresc a indus în eroare autoritățile,

prin actele întocmite.

Prin rezoluția din 24

octombrie 2007, dată în dosarul nr. 259/P/2007 al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Bacău, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de

executorul judecătoresc B.D. pentru pretinsa săvârșire a infracțiunilor

prevăzute de art. 244, 246 și 215 C. pen.

Prin aceeași rezoluție, s-a

dispus disjungerea cauzei față de ceilalți presupuși făptuitori.

Urmare actelor premergătoare

efectuate, s-a reținut, în esență, că executorul judecătoresc a întocmit acte

de executare, în cadrul dosarului de executare întocmit la cererea SC A. SRL

Onești, cu respectarea dispozițiilor legale, nerezultând comiterea unor fapte

de natură să atragă răspunderea sa penală.

Prin rezoluția din 7

noiembrie 2007, dată în dosarul nr. 777/II/2/2007 a procurorului general, a

fost menținută rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, ca fiind legală și

temeinică.

Împotriva rezoluției de

neîncepere a urmăririi penale, petiționara a formulat plângere la instanță și a

solicitat desființarea acesteia și trimiterea cauzei la procuror, în vederea

începerii urmăririi penale, susținând că executorul judecătoresc nu și-a

îndeplinit atribuțiile de serviciu, în sensul că nu a dus la îndeplinire

executarea silită a sentinței civile nr. 120/2005 a Tribunalului Bacău, iar,

când a primit adresa din 20 decembrie 2005 de la conducerea SC O. SA Onești,

asupra imposibilității executării silite, nu a continuat executarea. A mai

susținut că în cauză nu au fost administrate probe și nu au fost audiate

părțile implicate.

Instanța de fond, prin

sentința penală sus-menționată, a respins, ca nefondată, plângerea petiționarei

și a menținut soluțiile procurorului, reținând, în esență, următoarele:

Urmare rămânerii definitive

și irevocabile a sentinței civile nr. 120 din 28 martie 2005 a Tribunalului

Bacău, la data de 7 decembrie 2005, petenta SC A. SRL Onești a solicitat

punerea acesteia în executare, împotriva SC O. SA Onești. După încuviințarea

executării silite de către Judecătoria Onești, executorul judecătoresc a

întocmit somația din 14 decembrie 2005, iar, prin adresa din 20 decembrie 2005,

comunicată și petentei la 6 ianuarie 2006, executorul a fost informat despre

faptul că SC O. SA Onești a intrat în incapacitate de plată, A.F.P. Onești

aplicând sechestru asigurător asupra bunurilor societății, inclusiv asupra

bunului ce forma obiectul litigiului dintre părți.

Odată intrată în procedura

falimentului, procedura executării silite asupra SC O. SA Onești nu mai putea

continua, potrivit Legii nr. 64/2005, modificată prin Legea nr. 85/2006, astfel

că pretinsele fapte săvârșite de executorul judecătoresc nu există.

Împotriva sentinței

petiționara a declarat recurs, fără a-l motiva.

Recursul declarat este

nefondat.

Din actele premergătoare

efectuate în cauză, rezultă că executorul judecătoresc și-a îndeplinit în mod

corect atribuțiile, în baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile,

iar, în momentul intervenirii unei cauze de întrerupere a executării silite,

prevăzute de lege, a acționat conform dispozițiilor legale.

Criticile recurentei

petiționare, referitoare la actele executorului judecătoresc puteau fi

soluționate prin recurgerea la contestarea acestora în condițiile art. 57 din

Legea nr. 188/2000. Actele jurisdicționale îndeplinite de un executor

judecătoresc cu ocazia exercitării atribuțiilor de serviciu nu pot forma

obiectul unor plângeri penale, eventualele nemulțumiri ale unei părți putând fi

înlăturate prin valorificarea prevederilor art. 57 din Legea nr. 188/2000.

Nici susținerea recurentei

petiționare că în cauză nu s-au administrat probe nu este întemeiată.

Potrivit actualei

reglementări referitoare la începerea urmăririi penale, după oricare dintre

modalitățile de sesizare prevăzute de art. 221 C. proc. pen., atunci când din

conținutul acestor sesizări nu rezultă suficiente date care să justifice

începerea urmăririi penale, organul de urmărire penală are două alternative: să

efectueze acte premergătoare, pentru a verifica dacă sunt temeiuri pentru

începerea urmăririi penale ori să dispună neînceperea urmăririi penale, atunci

când din conținutul actului de sesizare, apare evident că este incident oricare

dintre cazurile prevăzute în art. 10 C. proc. pen.

Așadar, urmare plângerii

petiționarei, neexistând temeiuri pentru a se începe urmărirea penală, nu era

obligatorie începerea urmăririi penale și efectuarea de cercetări și, implicit,

nici ascultarea părților, așa cum greșit pretinde aceasta.

În raport de conținutul

plângerii și de obiectul acesteia, au fost suficiente actele premergătoare

efectuate, urmare cărora s-a impus adoptarea soluției de neîncepere a urmăririi

penale, care este legală și temeinică.

În raport de considerentele

expuse, se constată că sentința instanței de fond este temeinică și legală,

urmând a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de petiționară, cu

obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de recurenta petiționară SC A. S.R.L. împotriva sentinței

penale nr. 34 din 6 martie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția penală.

Obligă recurenta petiționară

la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 22 mai 2008.