ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1803/2008

Asupra recursului de față În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 34 din 6 martie 2008, Curtea de Apel Bacău, secția penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționara SC A. SRL Onești, reprezentată de administrator A.M. împotriva rezoluției din 24 octombrie 2007, dată în dosarul nr. 259/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău și confirmată prin rezoluția nr. 777/II/2/2007 din 7 noiembrie 2007 a procurorului general.

S-au reținut, în esență, următoarele: Prin plângerea formulată de petiționară la procuror, s-a solicitat efectuarea de cercetări față de B.O., C.M., T.E., L.V., SC O. Onești pentru pretinsa săvârșire a infracțiunilor prevăzute de art. 10 și 11 din Legea nr. 87/1991, art. 289 C. pen., art. 143 și 144 din Legea nr. 85/2006, art. 214 2 C. pen., cu referire la art. 145 din Legea nr. 85/2006, art. 215, 292, 248, 249, 263, 256 și 257 C. pen., precum și împotriva executorului judecătoresc B.D., susținându-se că acesta, în complicitate cu persoanele mai sus-menționate nu au respectat o hotărâre judecătorească, iar executorul judecătoresc a indus în eroare autoritățile, prin actele întocmite. Prin rezoluția din 24 octombrie 2007, dată în dosarul nr. 259/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc B.D.

pentru pretinsa săvârșire a infracțiunilor prevăzute de art. 244, 246 și 215 C. pen. Prin aceeași rezoluție, s-a dispus disjungerea cauzei față de ceilalți presupuși făptuitori. Urmare actelor premergătoare efectuate, s-a reținut, în esență, că executorul judecătoresc a întocmit acte de executare, în cadrul dosarului de executare întocmit la cererea SC A. SRL Onești, cu respectarea dispozițiilor legale, nerezultând comiterea unor fapte de natură să atragă răspunderea sa penală. Prin rezoluția din 7 noiembrie 2007, dată în dosarul nr. 777/II/2/2007 a procurorului general, a fost menținută rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, ca fiind legală și temeinică.

Împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, petiționara a formulat plângere la instanță și a solicitat desființarea acesteia și trimiterea cauzei la procuror, în vederea începerii urmăririi penale, susținând că executorul judecătoresc nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu, în sensul că nu a dus la îndeplinire executarea silită a sentinței civile nr. 120/2005 a Tribunalului Bacău, iar, când a primit adresa din 20 decembrie 2005 de la conducerea SC O. SA Onești, asupra imposibilității executării silite, nu a continuat executarea. A mai susținut că în cauză nu au fost administrate probe și nu au fost audiate părțile implicate.

Instanța de fond, prin sentința penală sus-menționată, a respins, ca nefondată, plângerea petiționarei și a menținut soluțiile procurorului, reținând, în esență, următoarele: Urmare rămânerii definitive și irevocabile a sentinței civile nr. 120 din 28 martie 2005 a Tribunalului Bacău, la data de 7 decembrie 2005, petenta SC A. SRL Onești a solicitat punerea acesteia în executare, împotriva SC O. SA Onești. După încuviințarea executării silite de către Judecătoria Onești, executorul judecătoresc a întocmit somația din 14 decembrie 2005, iar, prin adresa din 20 decembrie 2005, comunicată și petentei la 6 ianuarie 2006, executorul a fost informat despre faptul că SC O. SA Onești a intrat în incapacitate de plată, A.F.P.

Onești aplicând sechestru asigurător asupra bunurilor societății, inclusiv asupra bunului ce forma obiectul litigiului dintre părți. Odată intrată în procedura falimentului, procedura executării silite asupra SC O. SA Onești nu mai putea continua, potrivit Legii nr. 64/2005, modificată prin Legea nr. 85/2006, astfel că pretinsele fapte săvârșite de executorul judecătoresc nu există. Împotriva sentinței petiționara a declarat recurs, fără a-l motiva. Recursul declarat este nefondat. Din actele premergătoare efectuate în cauză, rezultă că executorul judecătoresc și-a îndeplinit în mod corect atribuțiile, în baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile, iar, în momentul intervenirii unei cauze de întrerupere a executării silite, prevăzute de lege, a acționat conform dispozițiilor legale.

Criticile recurentei petiționare, referitoare la actele executorului judecătoresc puteau fi soluționate prin recurgerea la contestarea acestora în condițiile art. 57 din Legea nr. 188/2000. Actele jurisdicționale îndeplinite de un executor judecătoresc cu ocazia exercitării atribuțiilor de serviciu nu pot forma obiectul unor plângeri penale, eventualele nemulțumiri ale unei părți putând fi înlăturate prin valorificarea prevederilor art. 57 din Legea nr. 188/2000. Nici susținerea recurentei petiționare că în cauză nu s-au administrat probe nu este întemeiată. Potrivit actualei reglementări referitoare la începerea urmăririi penale, după oricare dintre modalitățile de sesizare prevăzute de art. 221 C. proc.

pen., atunci când din conținutul acestor sesizări nu rezultă suficiente date care să justifice începerea urmăririi penale, organul de urmărire penală are două alternative: să efectueze acte premergătoare, pentru a verifica dacă sunt temeiuri pentru începerea urmăririi penale ori să dispună neînceperea urmăririi penale, atunci când din conținutul actului de sesizare, apare evident că este incident oricare dintre cazurile prevăzute în art. 10 C. proc. pen. Așadar, urmare plângerii petiționarei, neexistând temeiuri pentru a se începe urmărirea penală, nu era obligatorie începerea urmăririi penale și efectuarea de cercetări și, implicit, nici ascultarea părților, așa cum greșit pretinde aceasta.

În raport de conținutul plângerii și de obiectul acesteia, au fost suficiente actele premergătoare efectuate, urmare cărora s-a impus adoptarea soluției de neîncepere a urmăririi penale, care este legală și temeinică. În raport de considerentele expuse, se constată că sentința instanței de fond este temeinică și legală, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de petiționară, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta petiționară SC A. S.R.L. împotriva sentinței penale nr. 34 din 6 martie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția penală. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 mai 2008.