ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1110/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1110/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 13 de la 22 ianuarie 2009 a Curții de Apel

Bacău, secția penală, pronunțată în dosarul nr.

708/32/2008, în baza art.

278 1 pct. 8 lit. a) C. proc. pen., a fost

respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul P.l., în

contradictoriu cu intimații P.C. și B.D., împotriva rezoluției din 3 octombrie

2008 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Bacău, în dosarul nr. 735/II/2/2008.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petiționarul

să plătească 150 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin

cererea înregistrată la nr. 708/32 din 29

octombrie 2008 petiționarul P.l. în

contradictoriu cu intimații P.C. și

B.D. a formulat plângere împotriva rezoluției din 3 octombrie 2008 dată de

procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău în dosarul

nr. 735/II/2/2008.

În motivarea plângerii, petiționarul a arătat că executorul

judecătoresc B.D., la data de 21 aprilie 2008, la

orele 7,45, a pus în

executare o sentință civilă doar în baza unui

certificat semnat de două grefiere, fără somație și fără să respecte

prevederile procedurale. Cercetarea penală efectuată în cauză a fost

superficială și nu s-a cerut și filmul efectuat de jandarmi.

Prima instanță a constatat că plângerea formulată este nefondată.

Prin rezoluția procurorului din data de 20 august 2008 dată în dosarul

nr. 764/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de executorul judecătoresc B.D. cercetat sub aspectul

săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., întrucât fapta nu

există.

Neînceperea urmăririi penale față de avocat P.C.,

cercetată sub aspectul săvârșirii infracțiunii

prevăzută de art. 26 raportat la

art. 246 C. pen., întrucât fapta nu

există.

Pentru a pronunța această soluție, procurorul a reținut faptul că

urmare a cererii din 18 aprilie 2008 formulată de P.C., înregistrată la B.E.J. B.D.

din Onești sub nr. 69/2008 din 18 aprilie 2008 și a certificatului de soluție

eliberat în dosarul nr. 1826/270/2008 cuprinzând dispozitivul sentinței civile

nr. 183 din 18 aprilie 2008 a Judecătoriei Onești de reintegrare în spațiu a reclamantei

P.C., având în vedere că hotărârea judecătorească în cauză este executorie fără

somație, executorul judecătoresc B.D. a solicitat prin adresa nr. 69 din 18

aprilie 2008 sprijinul organelor de ordine pentru data de 21 aprilie, ora 8,00,

dată la

care în mod corect a reintegrat în

spațiu pe reclamanta P.C.

Judecătoria Onești, prin sentința civilă nr. 1916 din 27 iunie 2008 din

dosarul nr. 2096/270/2008, a respins

contestația la executare formulată de

persoana vătămată P.l.

Referitor la sentința civilă nr. 3351 din 25 octombrie 2007 a Judecătoriei

Onești s-a constatat că hotărârea este dată tot pe calea ordonanței

președințiale care este executorie fără somație, modalitate în care a și fost

pusă în executare.

Cu privire la aspectul invocat de petiționarul P.l., că i-a fost

refuzată de către executorul judecătoresc B.D. punerea în executare a sentinței

civile nr. 1641 din 30 mai 2008 din dosarul 2480/270/2008 al Judecătoriei

Onești de reintegrare în spațiu, din relațiile solicitate nu a rezultat ca

fiind înregistrată la B.E.J. B.D. o astfel de cerere, acesta din urmă precizând

că petiționarul P.l. nu a formulat în scris o astfel de cerere, întrucât nu a

fost de acord cu onorariul stabilit de executor.

Împotriva acestei soluții, petiționarul a formulat plângere la

procurorul general care prin rezoluția din 3

octombrie 2008 dată în dosarul

nr. 735/II/2/2008 al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Bacău a respins plângerea, ca nefondată, pentru aceleași

considerente.

În condițiile prevăzute de art. 278 C. proc. pen., petiționarul a

formulat plângere în fața instanței de judecată.

Instanța, analizând probele administrate de organele de urmărire

penală și în special copia dosarului de executare

silită, vizionând filmarea

realizată cu executarea silită din data de 2

noiembrie 2007, a constatat că soluțiile pronunțate de organele de urmărire

penală sunt legale, faptele executorului judecătoresc nerealizând conținutul

vreunei infracțiuni.

Față de aspectele mai sus arătate, în baza art. 278

1

pct. 8

lit. a) C. proc. pen., instanța a respins, ca nefondată, plângerea formulată de

petiționarul P.l. în contradictoriu cu intimații P.

C. și B.D., împotriva rezoluției din 3 octombrie 2008 dată de

procurorul

general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău în dosarul nr.

735/Ii/2/2008.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petiționarul

să plătească cheltuielile judiciare avansate de stat.

Împotriva acestei sentințe a declarat, în termenul legal, recurs

petiționarul P.l., criticând-o, arătând în scris că atât parchetul, cât și

instanța au omis cu bună știință faptul că această executare silită

s-a efectuat fără a îndeplini condițiile minime

obligatorii prevăzute în C.

proc. civ. art. 372.

Recurentul petiționar a menționat că așa cum a arătat de fiecare

dată executarea s-a efectuat într-o zi de luni

ora 8,00 dimineața, numai pe

baza unei cereri a intimatei P.C., avocat,

către biroul executorului judecătoresc B.D., depusă la cabinetul acestuia

vineri ora 15,30 la sfârșitul programului de lucru. Zilele de sâmbătă și

duminică, fiind zile nelucrătoare, executorul nu a intrat în posesia unui titlu

executoriu în ziua de luni la ora 8,00, ora la care judecătoria nici nu

începuse programul de lucru.

Sentința civilă nr. 1183 din data de 18 aprilie 2008 vineri, a fost

redactată și semnată în cursul zilei de luni, 21 aprilie 2008, iar legalizarea

acesteia, chiar dacă s-a trecut data de 21 aprilie 2008 sunt convins că s-a

făcut ulterior acestei date, procurorul de caz ar fi trebuit să cerceteze

registrul de evidență al cererilor de la Judecătoria Onești.

În cazul acestei executări silite nimeni nu vorbește de ore, ci numai

de zile, însă orele sunt foarte importante, întrucât datorită lor se poate

deduce fără drept de tăgadă că executarea s-a făcut ilegal.

Recurentul petiționar a mai precizat că așa cum a arătat și în

plângerea către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, la data de 27 iunie

200, i-a mai fost făcută o executare, în condiții similare pentru a i

se lua din locuință bunuri comune, motivându-se a

fi bunuri ale cabinetului

de avocat, fără a prezenta niciun act

doveditor din care să reiasă că acelea sunt bunurile reclamate (lipsă factură

cu bunurile respectiv, serii, certificate de calitate, certificate de garanție

etc.) și cu care să se probeze în fața executorului în anul 2007, luna

octombrie.

Totodată, recurentul petiționar a menționat că își rezervă dreptul de a

întregi motivele de recurs după ce i se va comunica sentința penală nr.

13 din 22 ianuarie 2009, pentru a vedea și

considerentele pe care Ie-a avut în

vedere și Curtea de Apel Bacău.

La termenul de astăzi, în recurs, s-a prezentat recurentul petiționar P.l.

și asistat de apărător ales, avocat C.V., lipsind intimații B.D. și P.C.,

procedura de citare fiind legal îndeplinită.

Apărătorul recurentului petiționar, în

concluziile orale, în dezbateri a

solicitat admiterea

recursului, casarea sentinței și desființarea rezoluțiilor procurorului, cu

restituirea cauzei la procuror pentru efectuarea unei cercetări complete,

susținând că actele premergătoare sunt incomplete. De asemenea, apărătorul a

mai arătat că executorul judecătoresc nu

putea

executa un dispozitiv al sentinței civile, consemnat în certificatul de

grefă,

ci doar pe soluția integrală, definitivă, ștampilată. Totodată a susținut că

executarea s-a efectuat în afara orelor legale, luni dimineața la

ora 8,00, deși vineri se judecase cauza și nu era

redactată hotărârea. Față

de aceste mențiuni a solicitat să se constate

că există indicii flagrante de săvârșire a infracțiunilor reclamate, depunând

la dosar concluzii scrise la care a anexat fotocopii ale unor extrase din

doctrină și jurisprudență.

Concluziile reprezentantului Ministerului Public asupra recursului

declarat au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei

decizii.

În concluziile scrise depuse de recurentul P.l., prin apărător, la care

au fost anexate fotocopiile unor extrase din doctrină și jurisprudență, aflate

la dosarul Înaltei Curți, s-a solicitat admiterea recursului formulat contra

sentinței penale nr. 13 de la 22 ianuarie 2009 a Curții de Apel Bacău pentru

nelegalitatea și netemeinicia hotărârii, apreciindu-se că instanța de judecată

a dat dovadă de superficialitate în ce privește analizarea cazului dedus

judecății, respingând toate cererile pe care Ie-a formulat, că a încălcat

dispozițiile art. 6 alin. (1) din C.D.L.F.O. care prevăd că „orice persoană are

dreptul la judecarea în mod echitabil a cauzei sale de către o instanță

independentă și imparțială careva hotărî asupra drepturilor”.

De asemenea, recurentul petiționar, prin apărător a considerat că

instanța de judecată a fost imparțială, ca urmare a calității intimaților,

respectiv P.C. fiind avocat la Baroul Onești, iar executorul judecătoresc B.D.

este fiu de avocați.

Totodată, recurentul, prin apărător a considerat că instanța a încălcat

și principiul dreptului de acces la justiție, care așa cum considera curtea

europeană nu este un drept abstract, ci un drept concret în raport cu

circumstanțele fiecărei cauze, existând un raport rezonabil de

proporționalitate între mijloacele utilizate și

scopul urmărit. Cu bună știință,

instanța și procurorul nu au luat

măsurile necesare și adecvate pentru restabilirea ordinii de drept, apărarea

relațiilor sociale vătămate și sancționarea persoanelor vinovate.

Recurentul a mai menționat că aspectele

sesizate de el în plângerea penală depusă la parchet, la 27 iunie 2008, nu au

fost verificate. Executorul

judecătoresc este asimilat cu

funcționarul public, iar B.D. în exercitarea atribuțiilor de serviciu cu

știință Ie-a îndeplinit în mod

defectuos și

prin aceasta i-a cauzat o vătămare a intereselor sale legitime,

în

sensul că a rămas fără locuință, că a solicitat realizarea cercetărilor penale

sun aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu, faptă prevăzută și

pedepsită de art. 246 C. pen.

De asemenea, recurentul, prin apărător a mai precizat că împotriva

numitei P.C. a formulat plângere penală sub aspectul infracțiunii prevăzută și

pedepsită de art. 26 raportat la art. 246 C. pen., deoarece cu intenția de a

câștiga apartamentul situat în Onești, str. M. Bravu, județul Bacău ce făcea

obiectul dosarului de partaj bunuri comune, a determinat executorul

judecătoresc să-și îndeplinească în mod defectuos atribuțiile de serviciu.

Având în vedere că cercetarea penală, cât

și verificarea instanței de

judecată sunt superficiale și

nu a fost stabilită corect situația de fapt încât s-a decis că nu este cazul să

se înceapă urmărirea penală, în baza art.

278

1

pct. 8 lit. b) C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului, casarea

sentinței penale nr. 13 de la 22 ianuarie 2009 a Curții de Apel Bacău,

desființarea rezoluției nr. 764/p/2008 din 20 august 2008 și trimiterea cauzei

procurorului în vederea începerii urmăririi penale împotriva persoanelor

indicate în plângerea penală, precum și faptul ca instanța să indice faptele și

împrejurările ce urmează a fi constate.

Recurentul petiționar, prin apărător a mai arătat că B.D. a comis

infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută și pedepsită de art. 246 C. pen.,

deoarece în exercitarea atribuțiilor de serviciu, cu știință, a îndeplinit un

act în mod defectuos și prin aceasta i-a cauzat o vătămare a intereselor sale

legale.

În concret, executorul B.D. a pus în executare o hotărâre civilă care

nu era redactată, a venit în data de 21 aprilie 2008, orele 8,00, cu organele

de poliție, încălcându-i dreptul de proprietate și dreptul la intimitate.

Se consideră, că, în primul rând a încălcat dispozițiile art. 273

2

C. proc. civ.

, care prevede „orice

executare silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătorești ori

la unui înscris care potrivit legii constituie titlu executoriu.”

Deși, nu este admisibil să se pună în executare silită numai

dispozitivul hotărârii, executorul judecătoresc cu știință și-a îndeplinit în

mod defectuos atribuțiile de serviciu, realizând executarea silită în baza

certificatului de grefă în care s-a consemnat dispozitivul sentinței.

Se consideră, de asemenea că au fost încălcate cu bună știință

dispozițiile art. 374 C. proc. civ., în baza căruia nicio hotărâre

judecătorească nu se va putea executa dacă nu este investită cu formulă

executorie prevăzută de art. 269 alin. (1) C. proc. civ.

Art. 376 alin. (1) C. proc. civ., precizează că se investesc cu formulă

executorie hotărârile, ori în cazul de față sentința civilă nr. 1183 a fost

pronunțată vineri 18 aprilie 2008. în aceeași zi s-a eliberat la cererea

doamnei P.C., certificatul de grefă.

Recurentul petiționar, prin apărător consideră că nu este admis să

se pună în executare numai dispozitivul

hotărârii, punerea în executare se

face pe baza întregii hotărâri,

deoarece, potrivit art. 261 C. proc. civ. (text care stabilește cuprinsul

hotărârii), dispozitivul reprezintă numai o parte a hotărârii fiind menționat

la pct. 4 elementele sale constitutive. Hotărârile pronunțate reprezintă un tot

unitar indivizibil, iar investirea cu formulă executorie se dispune cu privire

la sentință în ansamblul ei (Tribunalul București, decizia nr. 163 din 9

februarie 2007).

Sentința civilă nr. 1183 s-a pronunțat vineri 18 aprilie 2008, ora

14,30, iar certificatul de grefă s-a redactat și semnat în aceeași zi, la ora

15,00 - 16,00, ore la care programul de lucru al

judecătoriei se termină, certificatul de grefă nu este semnat de președinte,

fiind semnat numai de grefierul șef

și grefier.

Cererea de executare silită s-a depus de către P.C. la executorul

judecătoresc tot vineri 18 aprilie 2008, ora 15,45 - 16,30, după încheierea

programului său de lucru, împreună cu certificatul de grefă, fiind înregistrată

sub nr. 69/2008. Hotărârea a fost redactată de judecător ulterior la 21 aprilie

2008.

Tot la 18 aprilie 2008, ora 16, P.C. a

depus personal la

Postul de Jandarmi Onești adresa

executorului prin care se solicita o patrulă de jandarmi pentru executarea de

luni 21 aprilie 2008, ora 8.

Recurentul petiționar, prin apărător, a

solicitat să se facă verificări la

grefa instanței,

Judecătoria Onești pentru a se stabili data când P.C. a depus cererea pentru

eliberarea formei definitive a sentinței, dar nu s-a realizat acest fapt, fiind

evident că s-a eliberat forma definitivă a hotărârii după executarea silită.

La data de 21 aprilie 2008, fiind luni, la 3 zile (în care se includ și

zilele nelucrătoare de sâmbătă și duminică) după depunerea cererii, la ora 7,45,

a sunat la ușa apartamentului său, executorul judecătoresc care era însoțit de

P.C. și 4 jandarmi, care au filmat tot timpul.

A solicitat procurorului și instanței să verifice filmul realizat de

jandarmi pentru a stabili ora de începere și de terminare a executării, dar

cererea a fost respinsă. Ora legală de începere a oricărei executări silite

este ora 8, însă în cazul de față nu s-a respectat ora, executarea fiind

începută la ora 7,45.

În timpul cercetărilor a fost luată declarație numai executorului

judecătoresc, care a pretins ca în certificat să consemneze faptul că hotărârea

este „executorie, fără somație”, dar nu se menționează și formula „executorie

fără trecerea unui termen”.

Recurentul petiționar, prin apărător a mai menționat că, chiar dacă s-a

folosit de instanță în hotărâre formula executorie, fără somație, nu

îndreptățea executorul să realizeze executarea numai pe baza certificatului de

grefă. Programul de lucru la Judecătoria Onești începe la ora 8 și este evident

că la ora 7,45 când executorul s-a prezentat la apartament nu avea hotărârea

redactată, dar mai mult hotărârea trebuia să aibă și sigiliul cu mențiunea

definitivă. Pe filmul realizat de jandarmerie se poate verifica actul care i-a

fost prezentat de executor, în baza căreia s-a realizat executarea silită,

stăruind în cererea de verificare a acestui film.

În ce privește pe intimata P.C., aceasta nu a fost audiată și nu s-au

făcut niciun fel de cercetări.

Recurentul petiționar, prin apărător a menționat că a făcut dovada că

la data executării silite se afla în curs de judecare în dosarul Judecătoriei

Onești nr. 5858/170/2007 cu obiect partaj de bunuri comune, iar prin hotărârea

din acest dosar i s-a atribuit în natură apartamentul, iar el a rămas fără

locuință și a declarat apel, având termen de judecată la 4 mai 2009. De asemenea,

recurentul, prin apărător a mai arătat că P.C. era plecată din apartament la

data de 10 octombrie 2007 și pentru ca să-și preconstituie probe în partaj a

deschis acțiunea civilă de reintegrare în spațiu pe cale de ordonanță

președințială, la data de 14 aprilie 2008 a primit termen de judecată la 4

zile, respectiv la 18 aprilie 2008, când judecata s-a desfășurat fără citarea

sa. Profitând de relațiile pe care le are în judecătorie a obținut în aceiași

zi certificatul de grefă și a deschis dosarul de executare, ea având asigurat

spațiu de locuit

la adresa din acțiune și

nu a desfășurat de mult timp profesia de avocat în apartament, sediul

profesional, fiind declarat la apartament numai în acte. Anterior, în luna

octombrie 2007 obținuse printr-o altă cerere de ordonanță

președințială

(dosar 5970/2007), calculatorul necesar profesiei,

pretinzând că este în apartament și el refuză să-l predea, fapt

neadevărat.

Recurentul petiționar, prin apărător a considerat că cercetarea penală

nu este completă, temeinică, procurorul nu a strâns toate probele pentru a

stabili vinovăția intimaților, nu a indicat nici mijloacele de probă în baza

cărora s-a dat soluția în acest dosar, fapt pentru care a solicitat trimiterea

dosarului în vederea completării urmăririi penale.

Examinând recursul declarat de recurentul

petiționar P.

C. împotriva sentinței pronunțată de prima

instanță, conform art.

278

1

alin. (10) cu referire la art. 385

1

alin. (1) lit. c) C. proc. pen.,

atât în raport cu motivele invocate, cât și din oficiu, potrivit art.

385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată recursul

petiționarului

ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza cauzei rezultă că în mod judicios, prima instanță, în

temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca

nefondată, plângerea formulată de petiționarul P.l.

Înalta Curte consideră că au fost evaluate corect actele premergătoare

efectuate, ce au condus la soluția de neîncepere a

urmăririi penale față de executorul judecătoresc B.D. cercetat sub

aspectul

săvârșirii infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 246 C. pen., întrucât

faptele nu există, precum și de neîncepere a urmăririi

penale față de avocat P.C., cercetată sub aspectul săvârșirii

infracțiunii

prevăzută de art. 26 raportat la art. 246 C. pen., întrucât fapta nu există.

Astfel, în dosarul nr. 764/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Bacău, procurorul a valorificat în procesul de apreciere actele

premergătoare efectuate, respectiv fotocopiile înscrisurilor depuse în

susținerea plângerii de către persoana vătămată și anume a procesului-

verbal de asigurare a dovezii întocmit la 12

octombrie 2007

; a adeverinței nr. 92 din 7 mai 2008 a Asociației de

Proprietari; a sentinței civile nr. 1183 de la 18

aprilie 2008 a Judecătoriei Onești, județul Bacău, pronunțată în dosarul

nr.

1826/270/2008, având ca obiect ordonanță președințială, prin care a

fost admisă cererea formulată de reclamanta P.C. împotriva pârâtului P.l.,

dispunând reintegrarea reclamantei în apartamentul situat în Onești, str. Mihai

Bravu, județul Bacău, executorie, fără somație, sentință ce cuprinde și

mențiunile referitoare la persoana care a redactat și respectiv a

dactilografiat, aceeași dată de 21 aprilie 2008, cu privire la redactare și dactilografiere,

hotărârea fiind legalizată la aceeași dată de 21 aprilie 2008, conform

mențiunii de pe ștampila aplicată de către instanță și ca urmare a achitării

taxei aferente cu chitanța nr. 41994/2008 în valoare de 2 lei; a certificatului

eliberat de Judecătoria Onești în dosarul nr. 1826/270/2008 eliberat la 18

aprilie 2008 de pe soluția pronunțată; fotocopia cererii olografe a numitei P.C.,

datată 18 aprilie 2008 și adresată executorului judecătoresc B.D. de pe lângă

Judecătoria Onești, prin care solicită punerea în executare a sentinței civile

nr. 1183 din 18 aprilie 2008 pronunțată în dosarul nr. 1826/270/2008 al

Judecătoriei Onești împotriva pârâtului P.l.; a adresei formulată de B.E.J. B.D.

în dosarul nr. 69/2008, datată 18 aprilie 2008 către

Postul de Jandarmerie Onești, în care solicita în executarea ordonanței

nr.

1183/2008 pronunțată În dosarul nr. 1826/270/2008 din 18 aprilie

2008 a Judecătoriei Onești a delega două patrule de jandarmi, luni 21 aprilie

2008, ora 8,00, care să însoțească executorul judecătoresc al instanței la

domiciliul debitorului P.l., cu domiciliul indicat, unde urmează a fi pusă în

executare ordonanța nr. 1183/2008; a procesului-verbal de executare silită din

data de 21 aprilie 2008, ora 8,00, întocmit de în dosarul nr. 69/2008, în care

se consemnează modalitatea punerii în executare a sentinței indicate, inclusiv

mențiunea că P.l. nu se opunea la executare, purtând toate semnăturile

persoanelor care au fost de față la executare; declarația olografă a

executorului judecătoresc B.D. dată la 13 august 2008; fotocopiile cererii

numitei P.C., a sentinței civile nr. 1183/2008 a Judecătoriei Onești, a

certificatului de pe soluția pronunțată de instanță, a chitanței de plată

onorariu de executare ce poartă Seria nr. 162 și data de 21 aprilie 2008, a

adresei către Postul de Jandarmeria Onești efectuată de executor, a

procesului-verbal din 21 aprilie 2008, ora 8,00, întocmit de executorul

judecătoresc; a adresei B.E.J. B.D. către Judecătoria Onești în care se

comunică ca răspuns la adresa nr. 2096/270/2008 din 11 iunie 2008 că executarea

din 21 aprilie 2008 s-a efectuat în baza titlului executoriu a cărei copie i-a

comunicat-o cu adresa din 2 iunie 2008, dosarul având termen pe 25 iunie 2008;

a sentinței civile nr. 1916 de la 27 iunie 2008 a Judecătoriei Onești,

pronunțată în dosarul nr. 2096/270/2008 prin care a fost respinsă contestația

la executate formulată de contestatorul P.l. în contradictoriu cu intimata P.C.,

în ale cărei considerente a reținut că ". Prin sentința civilă nr. 1183,

pronunțată de Judecătoria Onești, județul Bacău în data de 18 aprilie  2008 s-a

admis cererea formulată de intimata P.C. împotriva contestatorului P.l. și pe

cale de consecință s-a dispus reintegrarea intimatei în apartamentul situată în

strada Mihai Bravu din municipiul

Onești,

județul Bacău, sentință care este executorie, fără somație. întrucât

contestatorul

nu a înțeles reintegrarea intimatei în locuința comună dobândită în timpul

căsătoriei pe cale amiabilă, intimata P.C. a formulat cerere de executare

silită în data de 18 aprilie 2008 la B.E.J. B.D. cu sediul în onești,

bulevardul Republicii, județul Bacău, iar în data de 21 aprilie 2008, în jurul

orei 8,00; în baza titlului executoriu depus a pornit executarea silită

împotriva contestatorului, privind reintegrarea intimatei în locuința dobândită

împreună în timpul căsătoriei. În sensul arătat mai sus, executorul

judecătoresc B.D., după punerea în executare, întocmește

procesul verbal de executare silită cu data de 21

aprilie 2008. Instanța, pentru

verificarea legalității de punere în

executare silită a sentinței civile nr. 1183 din 18 aprilie 2008 a solicitat B.E.J.

B.D. în copie certificată dosarul. Instanța constată că într-adevăr cererea

intimatei a fost înregistrată la acest birou în data de 18 aprilie 2008, iar

sentința invocată, în baza căreia s-a dispus reintegrarea a fost legalizată la

data de 21 aprilie 2008, iar tot în aceeași zi s-a pornit și executarea silită

împotriva contestatorului, act pe care instanța îl consideră legal, întrucât s-au

respectat întocmai dispozițiile codului de procedură civilă privind executarea

silită. Față de considerentele arătate mai sus, în baza art. 399 și următoarele

C. proc. civ., se va respinge contestația la executare silită pornită de către

contestatorul P.l., împotriva intimatei P.C., ca fiind neîntemeiată.”; cererea

persoanei vătămate P.l. adresată procurorului general al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Bacău, formulată în dosarul nr. 764/P/2008 prin care se

solicită aprobarea studierii dosarului.

Așadar, în rezoluția dată la 20 august 2008 a Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. 764/P/2008, procurorul a dispus soluțiile

de neîncepere a urmăririi penale față de intimații B.D. și P.C. pentru infracțiunile

pretins a fi comise ce au fost arătate, ca urmare a procesului de apreciere

asupra actelor premergătoare efectuate, soluții pe care Ie-a motivat în fapt,

evidențiind situația cauzei invocate, cât și în drept.

Prin rezoluția de la 3 octombrie 2008 dată de procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în lucrarea cu nr. 735/II/2/2008,

în temeiul dispozițiilor art. 275 – art. 278 C. proc. pen., s-a dispus

respingerea plângerii formulată de petentul P.l.

împotriva rezoluției 764/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel

Bacău.

Înalta Curte consideră că, prima instanță a dat eficiență dispozițiilor

art. 278

1

alin. (7) C. proc.

pen., evidențiind în mod expres

că urmare a analizării probelor

administrate de organele de urmărire penală și în special copia dosarului de

executare silită, a vizionării filmării

realizată

cu executarea silită din data de 2 noiembrie 2007, a constatat că

soluțiile

pronunțate de organele de urmărire penală sunt legale, faptele executorului

judecătoresc nerealizând conținutul vreunei infracțiuni.

Totodată, Înalta Curte, la rândul său, în baza propriului examen, în

contextul cauzei, asupra actelor și lucrărilor existente la dosarul

parchetului, a constatat că prin actele concrete de executare efectuate de cei

doi intimați, respectiv formularea cererii de către intimata P.C. și adresată

intimatului B.D. cu privire la executarea silită a sentinței civile nr. 1183

din 18 aprilie 2008, cerere formulată la data de 18 aprilie 2008, sentința în

integralitatea ei, fiind legalizată la data de 21 aprilie 2008 și pusă în

executare silită în aceea zi, de către intimatul B.D., neexistând nicio

opoziție la executare din partea debitorului, așa cum rezultă și din

procesul-verbal de executare silită întocmit la data de 21 aprilie 2008,

aceștia și-au exercitat atribuțiile, în limitele conferite de lege, cu

respectarea dispozițiilor incidente în materia executării, care, de altfel au

și fost confirmate prin respingerea contestației la executare formulată de

contestatorul P.l. în contradictoriu cu intimata P.C., prin sentința civilă nr.

1916 de la 27 iunie 2008 a Judecătoriei Onești, pronunțată în dosarul nr.

2096/270/2008.

Astfel, Înalta Curte consideră că, pe de-o parte, în mod corect și

motivat, s-a dispus, de către procuror, în temeiul art. 228 raportat la art. 10

lit. a) C. proc. pen., soluțiile neînceperii urmăririi penale față de cei doi

intimați pentru faptele pretins a fi comise de fiecare și indicate în mod

concret, iar, pe de altă parte, în mod legal și temeinic motivat, printr-o

reală analiză asupra actelor premergătoare, prima instanță a respins, ca

nefondată, plângerea formulată de către petentul P.l., împotriva rezoluției

procurorului, prin care s-a dispus soluția menționată și astfel a menținut

rezoluția dată.

Față de cele arătate, Înalta Curte nu poate reține criticile formulate

în recurs de către recurentul petiționar P.l. cu privire la insuficienta

cercetare efectuată de procuror, precum și neascultarea intimatei P.C.,

deoarece în cauză au fost efectuate verificări

ce sunt de esența actelor premergătoare, de către procuror, acesta

fiind în

mod exclusiv organul de urmărire penală, care în condițiile

prevăzute la art. 224 alin. (1) cu referire la art. 201 alin. (1) și art. 209

alin. (3) în ipoteza cazurilor prevăzute la art. 28

1

pct. 1 lit. b)

C. proc. pen., este în măsură să le considere, ca fiind suficiente.

Totodată, în contextul cauzei, prima instanță, în considerentele ce au

fost prezentate, a făcut referiri concrete la actele premergătoare analizate,

evidențiind în concret copia dosarului de executare silită și vizionarea

filmării realizată la executarea silită din data de 2 noiembrie

2007, așa încât aceasta a perceput în mod

nemijlocit modul în care a avut

loc executarea silită.

În raport cu cele menționate, Înalta Curte consideră că sentința

pronunțată de prima instanță este legală și temeinică.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen.,

va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar P.l.

împotriva sentinței penale nr. 13 din 22 ianuarie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția

penală.

În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga

recurentul petiționar la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar

P.I.

împotriva

sentinței penale nr. 13 din 22 ianuarie 2009 a

Curții de Apel Bacău, secția

penală.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlul de

cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 26

martie 2009.