ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2101/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2101/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 160 din 19 noiembrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 229/32/2009, în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. b) C. proc. pen. a fost admisă plângerea formulată de petenții

SC M. & F. SRL, Ploiești, G.R., M.A.I. și M.M., împotriva rezoluției

procurorului emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău la data de 07

aprilie 2008 în Dosarul nr. 752/P/2007.

S-a desființat rezoluția

atacată și a fost trimisă cauza pentru efectuarea de cercetări organului

competent, respectiv Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

În conformitate cu

dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas

în sarcina statului.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță a reținut că prin rezoluția nr. 752/P/2007 a Parchetului

de pe lângă Tribunalul Bacău s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de B.S.,

cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 289 C. pen., art. 291

C. pen., art. 215 C. pen., art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 și art. 143 alin.

(2) lit. c) din Legea nr. 85/2006 și P.S., cercetat pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 C. pen. și art.

143 alin. (2) lit. c) din Legea 85/2006, întrucât nu sunt întrunite elementele

constitutive ale acestor infracțiuni sub aspectul laturii subiective și

obiective.

Împotriva acestei soluții

s-a formulat plângere de către petenții M.A.I., M.M., G.R.C. și SC M.F. SRL

Onești plângere întemeiată pe dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen.

Prin sentința penală nr. 522

din 09 octombrie 2008 a Tribunalului Bacău a fost respinsă, ca nefondată

plângerea.

Prin Decizia penală nr. 172

din 05 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Bacău a fost admis recursul

declarat de SC M. & F. SRL Onești, casată sentința recurată și s-a dispus

rejudecarea cauzei de către Curtea de Apel Bacău, ca instanță competentă să

judece cauza în primă instanță. A arătat instanța de recurs că, atât

procurorul, cât și prima instanță au omis calitatea de avocat a intimatului P.S.,

situație în raport de care, potrivit dispozițiilor art. 28

1

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., infracțiunile comise de avocați sunt date în competența

curților de apel, în primă instanță.

Procedând la analiza

plângerii în primă instanță, curtea de apel, în raport și de considerentele expuse

în decizia menționată a analizat cu prioritate competența organului care a

efectuat cercetările în Dosarul nr. 752/P/2007 al Parchetului de pe lângă

Tribunalul Bacău.

S-a reținut astfel că

intimatul P.S. are calitatea de avocat, fiind membru al Baroului Bacău. În mod

nejustificat a afirmat intimatul că, în raport de calitatea de practician de

insolvență, pe care, de asemenea o deține, competența de a efectua cercetări

revine parchetului de pe lângă tribunal. Astfel, potrivit art. 28 alin. (2) lit.

b) din O.U.G. 86/2006 exercitarea profesiei de practician de insolvență este

compatibilă cu calitatea de avocat.

Devin astfel aplicabile

prevederile art. 209 alin. (3), (4) C. proc. pen. coroborat cu art. 28

1

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., norme procedurale din care reiese că organul

competent a efectua cercetări este Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău,

în raport de calitatea de avocat a uneia dintre persoanele față de care a fost

efectuată plângerea.

Față de considerentele

expuse, în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. b) C. proc. pen. a fost

admisă plângerea, desființată rezoluția atacată și trimisă cauza pentru

efectuarea de cercetări organului competent, respectiv Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Bacău.

Împotriva acestei sentințe

au declarat, în termenul legal, recursuri intimații P.S. și B.S., fără a arăta

în scris motivele de recurs.

La dosarul cauzei au fost

depuse cererile formulate de intimatul B.S., în calitate de recurent,

solicitând amânarea cauzei în vederea angajării unui apărător, deoarece nu i-a

fost comunicată hotărârea dată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, și nu a

putut motiva recursul, cereri trimise prin fax și aflate la filele 13-14

dosarul Înaltei Curți.

La termenul de judecată de

la 18 februarie 2010, în recurs, Înalta Curte apreciind ca întemeiată cererea

formulată de recurentul intimat B.S., în vederea angajării unui apărător și

motivării recursului, așa cum rezultă din încheierea de ședință de la acea

dată, aflată la fila 16 dosarul Înaltei Curți.

La dosarul cauzei a fost depusă

o cerere formulată de recurentul P.S., la care a atașat fotocopia unui act

medical, ambele aflate la filele 24-26 dosarul cauzei, în care a solicitat un

nou termen de judecată, întrucât starea sănătății nu îi permite să se deplaseze

la București din Bacău, întrucât de dată recentă a suferit o intervenție

chirurgicală pe coloana vertebrală.

La termenul de judecată de

la 15 aprilie 2010, Înalta Curte apreciind ca întemeiată cererea formulată de

recurentul intimat P.S., pentru imposibilitatea de prezentare a acestuia din

motive medicale a amânat cauza la 27 mai 2010, așa cum rezultă din încheierea

de ședință de la acea dată, aflată la fila 27 dosarul Înaltei Curți.

Concluziile apărătorului

intimaților petiționari asupra recursurilor declarate de intimați, precum și

cele ale reprezentantului parchetului au fost consemnate în detaliu în partea

introductivă a prezentei decizii.

Examinând recursurile

declarate de intimații B.S. și P.S. împotriva sentinței pronunțate de prima

instanță, conform art. 278

1

alin. (10) cu referire la art. 385

1

alin. (1) lit. c) C. proc. pen., din oficiu, potrivit art. 385

6

alin.

(3) C. proc. pen., Înalta Curte constată recursurile intimaților ca fiind

nefondate pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza cauzei rezultă

că prima instanță în mod corect și motivat a dispus în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. b C. proc. pen. admiterea plângerii petiționarilor împotriva

rezoluției procurorului emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău la data

de 07 aprilie 2008 în Dosarul nr. 752/P/2007, a desființat rezoluția atacată și

a trimis cauza pentru efectuarea de cercetări organului competent, respectiv

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, față de dispozițiile referitoare

la competența după calitatea persoanei, respectiv a intimatului P.S. ca avocat,

membru al Baroului Bacău, dar și de practician de insolvență, în raport cu

dispozițiile art. 209 alin. (3), (4) C. proc. pen. cu referire la art. 28

1

pct. 1 lit. b) din același cod și art. 28 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 86/2006.

Înalta Curte, în baza

propriului examen asupra cauzei, în raport cu dispozițiile art. 278

1

alin.

(1) C. proc. pen. și cele speciale invocate, respectiv art. 209 alin. (3), (4) C.

proc. pen. cu referire la art. 28

1

pct. 1 lit. b) din același cod și

art. 28 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 86/2006, față de calitatea intimatului

P.S., aceea de avocat dar și de practician de insolvență, consideră că prima

instanță în mod judicios a constatat că verificările efectuate cu privire la

plângerea formulată de petiționari au fost făcute de un organ de urmărire

penală necompetent, întrucât soluția dispusă prin rezoluția din data de 7

aprilie 2008 în Dosarul nr. 752/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul

Bacău a fost dată de un parchet necompetent sub aspectul competenței după

calitatea persoanei și anume de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, în loc

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, care ar fi fost competent să

verifice plângerea formulată.

Astfel, prin rezoluția de la

data de 07 aprilie 2008, în Dosarul nr. 752/P/2007 al Parchetului de pe lângă

Tribunalul Bacău, procurorul în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen. și art.

10 lit. d) C. proc. pen. a dispus neînceperea urmăririi penale față de B.S.,

cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 289 C. pen., art. 291

C. pen., art. 215 C. pen., art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată și

art. 143 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 85/2006, întrucât nu sunt întrunite

elementele constitutive ale acestei infracțiuni sub aspectul laturii obiective

și subiective și față de P.S., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii

prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 214 C. pen., art. 215

C. pen., art. 143 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 85/2006, întrucât nu sunt

întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni sub aspectul laturii

obiective și subiective.

În considerentele

rezoluției, procurorul a constatat că la data de 24 septembrie 2007,

reprezentantul SC M. & F. SRL Onești a depus o plângere la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău împotriva numiților B.S. pentru săvârșirea

infracțiunilor de fals intelectual, uz de fals, înșelăciune, folosirea cu

rea-credință a bunurilor societății, bancrută frauduloasă și P.S. pentru

săvârșirea infracțiunilor de complicitate la gestiune frauduloasă, complicitate

la înșelăciune și complicitate la bancrută frauduloasă, motivat de faptul că,

la data de 17 ianuarie 2005 au vândut prin licitație publică C.P., aparținând

SC P. SRL Ștefan cel Mare, societate în lichidare, către SC C.C. SRL Borzești,

cu încălcarea prevederilor legale privind procedura falimentului.

În conținutul rezoluției

menționate au fost evidențiate actele de cercetare efectuate, printre care a

fost evidențiat raportul de activitate din Dosarul nr. 8932/2003/F din 10

ianuarie 2005 al lichidatorului judiciar avocat P.S.

De asemenea, în evidențierea

împrejurărilor faptice, procurorul a evidențiat în concret că în urma

deschiderii procedurilor de lichidare, la data de 3 mai 2004, conform hotărârii

judecătorești pronunțată de Tribunalul Bacău, în Dosarul nr. 8932/2002 a fost

numit ca lichidator judiciar al SC P. SRL Onești, numitul P.S., practician în

reorganizare și lichidare judiciară, aspect consemnat la Oficiul Registrului Comerțului Bacău prin înregistrarea nr. 57578 din 25 august 2004.

Totodată, a mai arătat că în

urma întocmirii raportului de activitate, la data de 17 ianuarie 2005, este

încheiat contractul de vânzare cumpărare între SC P. SRL prin lichidator

judiciar P.S., în calitate de vânzător, și SC C.C. SRL în calitate de

cumpărător, contract care a fost autentificat de către judecătorul sindic Ș.D.,

prin încheierea din 19 ianuarie 2005.

Împotriva soluției date a

formulat plângere petiționara SC M. & F. SRL Onești, iar prin rezoluția

dată la 19 mai 2008 în lucrarea cu nr. 235/II/2/2008 a Parchetului de pe lângă

Tribunalul Bacău, prim procurorul parchetului arătat, în baza art. 278 C. proc.

pen. a respins, ca neîntemeiată plângerea formulată de SC M. & F. SRL

Onești, împotriva soluției adoptate în Dosarul nr. 752/P/2007 al Parchetului de

pe lângă Tribunalul Bacău.

Petiționara SC M. & F.

SRL Onești și M.M., mandatar și administrator al societății, G.R.C., asociat și

M.A.I., asociat în numele societății comerciale pe care o reprezintă și în nume

personal au formulat, în temeiul art. 278

1

C. proc. pen., plângere

împotriva rezoluției nr. 235/II/2/2008 din 19 mai 2008 a prim-procurorului, ce a format obiectul Dosarului nr. 4366/110/2008 al Tribunalului Bacău,

secția penală.

Prin sentința penală nr. 522/

D de la 9 octombrie 2008 a Tribunalului Bacău, secția penală, pronunțată în Dosarul

nr. 4366/110/2008, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen.,

a fost respinsă, ca nefondată plângerea formulată de petenții SC M. & F. SRL

Onești, M.M., G.R.C. și M.A.I., împotriva rezoluției procurorului de pe lângă

Tribunalul Bacău nr. 752/P/2007 din 7 aprilie 2008 și a rezoluției prim

procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău nr. 235/II/2/2008 din 19

mai 2008, a fost menținută soluția din rezoluțiile atacate, iar în baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen. au fost obligați petenții la plata sumei de câte 30

lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei sentințe

au declarat recurs SC M. & F. SRL Onești reprezentată de M.M., mandatar și

administrator, care a făcut obiectul Dosarului nr. 4366/110/2008 al Curții de

Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Prin Decizia penală nr. 172

de la 5 martie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie,

pronunțată în Dosarul nr. 4366/110/2008, în temeiul art. 385

15

pct. 2

lit. c) C. proc. pen. a fost admis recursul declarat de recurenta petentă SC M.

& F. SRL Onești, județul Bacău, împotriva sentinței penale nr. 522/ D din

data de 09 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău, în Dosarul nr. 4366/110/2008,

s-a casat în totalitate sentința penală recurată și a dispus rejudecarea cauzei

de către instanța competentă, Curtea de Apel Bacău, ca instanță de fond, iar în

temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de

stat au rămas în sarcina statului.

În considerentele deciziei

menționate, curtea de apel, ca instanță de recurs a reținut că la termenul din

5 martie 2009 instanța de control judiciar a pus în discuție motivul de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 1 C. proc. pen. vizând nerespectarea

dispozițiilor privind competența după calitatea persoanei.

În raport de acest motiv,

recursul declarat de petentă este fondat, fiind admis în consecință, deoarece,

prima instanță a soluționat cauza cu încălcarea normelor privind competența

după calitatea persoanei.

Potrivit art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen. plângerea reglementată de aceste dispoziții se

adresează judecătorului de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii,

competența să judece cauza în primă instanță.

Față de infracțiunile ce au

făcut obiectul plângerii penale, competența materială revine tribunalului în

primă instanță, dar după calitatea persoanei, aceasta revine Curții de Apel

Bacău, din următoarele considerente:

Intimatul P.S. a fost reclamat

pentru infracțiuni ce se pretinde că le-a comis în calitate de practician în

reorganizare și lichidare judiciară, dar intimatul are și calitatea de avocat

în cadrul Baroului de avocat, situație cunoscută de instanța de control

judiciar, dar care rezultă și din înscrisurile depuse în dosarul de urmărire

penală (f. 16, 29, 24, 36).

Prin Legea nr. 79 din 26

martie 2007 s-a modificat art. 28

1

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

infracțiunile comise de avocați fiind date în competența curții de apel, în

primă instanță.

Potrivit art. 197 alin. (2) C.

proc. pen. dispozițiile relative la competența după calitatea persoanei sunt

prevăzute sub sancțiunea nulității.

Din considerentele arătate,

în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen. a fost admis

recursul, casată în totalitate sentința și trimisă cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Bacău, ca primă instanță.

Prin încheierea de ședință

de Cameră de Consiliu din data de 06 martie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, pronunțată în Dosarul nr. 4366/110/2008.

În temeiul art. 196 C. proc. pen. s-a dispus înlăturarea omisiunilor vădite din

dispozitivul Deciziei nr. 172 din 5 martie 2009, care s-a completat cu următoarele

dispoziții:

În baza art. 385

7

alin. (1) C. proc. pen. extinde efectele recursului declarat de SC M. & F.

SRL Onești, reprezentată de M.M. și față de petenții G.R.C., M.M. și M.A.I.

Desființează formele de executare emise în baza sentința penala nr. 522/D din 9

octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău.

Astfel, cauza a fost

înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția penală, ca primă instanță

sub nr. 229/32/2009, în care a fost pronunțată sentința penală nr. 160 de la 19

noiembrie 2009, ce a fost atacată cu recursurile declarate de intimații B.S. și

P.S., recursuri ce fac obiectul cauzei de față.

Legiuitorul român a prevăzut

în conținutul dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen., așa cum a fost

modificat prin dispozițiile Legii nr. 356/2006, că după respingerea plângerii

făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi

penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de

sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror,

persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime

sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 zile de la data comunicării de

către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și 278, la judecătorul

de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza

în primă instanță. Plângerea poate fi făcută și împotriva dispoziției de

netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu.

De asemenea, potrivit art. 28

alin. (2) din O.U.G. nr. 86 din 8 noiembrie 2006 privind organizarea

activității practicienilor în insolvență, ce nu a fost modificat prin Legea nr.

254 din 19 iulie 2007 pentru aprobarea O.U.G. nr. 86/2006 privind organizarea

activității practicienilor în insolvență se stipulează că „Exercitarea

profesiei de practician în insolvență este compatibilă cu:

a) activități și funcții

didactice în învățământul superior juridic sau economic;

b) calitatea de avocat,

expert contabil, contabil autorizat, evaluator, auditor financiar, arbitru,

mediator, conciliator, expert financiar și expert tehnic judiciar, care

lucrează în interiorul profesiei lor.”

În condițiile art. 28

1

pct.

1 lit. b) din același cod, așa cum a fost modificat prin Legea nr. 79 din 26

martie 2007, publicată în M. Of. nr. 225 din 2 aprilie 2007, curtea de apel

judecă în primă instanță infracțiunile săvârșite de judecătorii de la

judecătorii și tribunale și de procurorii de la parchetele care funcționează pe

lângă aceste instanțe, precum și de avocați, notari publici, executori

judecătorești și de controlorii financiari ai Curții de Conturi.

Totodată, în dispozițiile art.

209 alin. (3) și (4) C. proc. pen. este prevăzută în mod concret competența

procurorului în faza urmăririi astfel:

„(3) Urmărirea penală se

efectuează, în mod obligatoriu, de către procuror, în cazul infracțiunilor

prevăzute în art. 155-173, art. 174-177, art. 179, art. 189 alin. (3)-(6), art.

190, art. 191, art. 211 alin. (3), art. 212, art. 236, art. 239, art. 239

1

,

art. 250, art. 253

1

-255, art. 257, art. 265-268, art. 273-276, art. 279

1

,

art. 280, art. 280

1

, art. 302

2

, art. 317, art. 323 și art.

356-361 C. pen., în cazurile arătată în art. 27 pct. 1 lit. b), e), art. 28

1

pct. 1 lit. b) și pct. 5, art. 28

2

pct. 1 lit. b) și art. 29 pct. 1

din prezentul cod, în cazul infracțiunilor împotriva protecției muncii, precum

și în cazul altor infracțiuni date prin lege în competența sa.

(4) Este competent să

efectueze urmărirea penală, în cazurile prevăzute în alineatul precedent, și să

exercite supravegherea asupra activității de cercetare penală procurorul de la

parchetul corespunzător instanței care, potrivit legii, judecă în primă

instanță cauza.”

În raport cu situația

concretă din cauză, precum și a conținutului normelor legale mai sus arătate,

Înalta Curte consideră că prima instanță, a făcut o corectă aplicare a

dispozițiilor legale referitoare la organul de urmărire penală competent a face

verificările asupra plângerii formulată de petiționarii SC M. & F. SRL

Ploiești, G.R., M.A.I. și M.M. sub aspectul competenței după calitatea

persoanei, față de intimatul P.S., ce are calitatea de avocat, dar și pe aceea

de practician de insolvență, aceasta din urmă fiind compatibilă cu aceea de

avocat, în condițiile art. 209 alin. (3) și (4) C. proc. pen., întrucât urmărirea

penală se efectuează, în mod obligatoriu, de către procuror în cazurile arătate

de art. 28

1

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., așa cum a fost modificat

prin Legea nr. 79 din 26 martie 2007, publicată în M. Of. nr. 225 din 2 aprilie

2007, curtea de apel judecând în primă instanță infracțiunile săvârșite de și

de avocați.

Altfel spus, în prezenta cauză

verificările asupra plângerii formulate de petiționari au fost făcute de un

organ de urmărire penală necompetent, respectiv parchetul de pe lângă tribunal,

în concret Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, față de calitatea

intimatului P.S., aceea de avocat, dar și de practician de insolvență pentru

pretinsele infracțiuni comise prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 214

C. pen., art. 215 C. pen., art. 143 alin. (2) lit. c) din Legea 85/2006,

calitatea de avocat, regăsindu-se în situațiile prevăzute expres la lit. b) al art.

28

1

pct. 1 C. proc. pen., ceea ce atrage competența procurorului în

efectuarea cercetărilor, a parchetului de pe lângă curtea de apel și în mod

corect a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

În raport cu cele mai sus menționate,

Înalta Curte constată că sentința pronunțată de prima instanță este legală și

temeinică sub toate aspectele.

Față de aceste considerente,

Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va

respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții intimați B.S. și P.S.

împotriva sentinței penale nr. 160 din 19 noiembrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală.

În conformitate cu art. 192 alin.

(2) C. proc. pen. se vor obliga recurenții intimați fiecare la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de recurenții intimați B.S. și P.S. împotriva sentinței

penale nr. 160 din 19 noiembrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală.

Obligă recurenții intimați

fiecare la plata sumelor de câte 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare

către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință

publică, azi 27 mai 2010.