ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2101/2010

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 160 din 19 noiembrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 229/32/2009, în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen. a fost admisă plângerea formulată de petenții SC M. & F. SRL, Ploiești, G.R., M.A.I. și M.M., împotriva rezoluției procurorului emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău la data de 07 aprilie 2008 în Dosarul nr. 752/P/2007. S-a desființat rezoluția atacată și a fost trimisă cauza pentru efectuarea de cercetări organului competent, respectiv Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău. În conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc.

pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin rezoluția nr. 752/P/2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de B.S., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 289 C. pen., art. 291 C. pen., art. 215 C. pen., art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 și art. 143 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 85/2006 și P.S., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 C. pen. și art. 143 alin. (2) lit. c) din Legea 85/2006, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni sub aspectul laturii subiective și obiective.

Împotriva acestei soluții s-a formulat plângere de către petenții M.A.I., M.M., G.R.C. și SC M.F. SRL Onești plângere întemeiată pe dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen. Prin sentința penală nr. 522 din 09 octombrie 2008 a Tribunalului Bacău a fost respinsă, ca nefondată plângerea. Prin Decizia penală nr. 172 din 05 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Bacău a fost admis recursul declarat de SC M. & F. SRL Onești, casată sentința recurată și s-a dispus rejudecarea cauzei de către Curtea de Apel Bacău, ca instanță competentă să judece cauza în primă instanță. A arătat instanța de recurs că, atât procurorul, cât și prima instanță au omis calitatea de avocat a intimatului P.S., situație în raport de care, potrivit dispozițiilor art. 28 1 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., infracțiunile comise de avocați sunt date în competența curților de apel, în primă instanță. Procedând la analiza plângerii în primă instanță, curtea de apel, în raport și de considerentele expuse în decizia menționată a analizat cu prioritate competența organului care a efectuat cercetările în Dosarul nr. 752/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău. S-a reținut astfel că intimatul P.S. are calitatea de avocat, fiind membru al Baroului Bacău. În mod nejustificat a afirmat intimatul că, în raport de calitatea de practician de insolvență, pe care, de asemenea o deține, competența de a efectua cercetări revine parchetului de pe lângă tribunal. Astfel, potrivit art. 28 alin. (2) lit. b) din O.U.G.

86/2006 exercitarea profesiei de practician de insolvență este compatibilă cu calitatea de avocat. Devin astfel aplicabile prevederile art. 209 alin. (3), (4) C. proc. pen. coroborat cu art. 28 1 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., norme procedurale din care reiese că organul competent a efectua cercetări este Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în raport de calitatea de avocat a uneia dintre persoanele față de care a fost efectuată plângerea. Față de considerentele expuse, în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen. a fost admisă plângerea, desființată rezoluția atacată și trimisă cauza pentru efectuarea de cercetări organului competent, respectiv Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

Împotriva acestei sentințe au declarat, în termenul legal, recursuri intimații P.S. și B.S., fără a arăta în scris motivele de recurs. La dosarul cauzei au fost depuse cererile formulate de intimatul B.S., în calitate de recurent, solicitând amânarea cauzei în vederea angajării unui apărător, deoarece nu i-a fost comunicată hotărârea dată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, și nu a putut motiva recursul, cereri trimise prin fax și aflate la filele 13-14 dosarul Înaltei Curți. La termenul de judecată de la 18 februarie 2010, în recurs, Înalta Curte apreciind ca întemeiată cererea formulată de recurentul intimat B.S., în vederea angajării unui apărător și motivării recursului, așa cum rezultă din încheierea de ședință de la acea dată, aflată la fila 16 dosarul Înaltei Curți.

La dosarul cauzei a fost depusă o cerere formulată de recurentul P.S., la care a atașat fotocopia unui act medical, ambele aflate la filele 24-26 dosarul cauzei, în care a solicitat un nou termen de judecată, întrucât starea sănătății nu îi permite să se deplaseze la București din Bacău, întrucât de dată recentă a suferit o intervenție chirurgicală pe coloana vertebrală. La termenul de judecată de la 15 aprilie 2010, Înalta Curte apreciind ca întemeiată cererea formulată de recurentul intimat P.S., pentru imposibilitatea de prezentare a acestuia din motive medicale a amânat cauza la 27 mai 2010, așa cum rezultă din încheierea de ședință de la acea dată, aflată la fila 27 dosarul Înaltei Curți.

Concluziile apărătorului intimaților petiționari asupra recursurilor declarate de intimați, precum și cele ale reprezentantului parchetului au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii. Examinând recursurile declarate de intimații B.S. și P.S. împotriva sentinței pronunțate de prima instanță, conform art. 278 1 alin. (10) cu referire la art. 385 1 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., din oficiu, potrivit art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată recursurile intimaților ca fiind nefondate pentru considerentele ce se vor arăta. Din analiza cauzei rezultă că prima instanță în mod corect și motivat a dispus în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. b C. proc. pen.

admiterea plângerii petiționarilor împotriva rezoluției procurorului emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău la data de 07 aprilie 2008 în Dosarul nr. 752/P/2007, a desființat rezoluția atacată și a trimis cauza pentru efectuarea de cercetări organului competent, respectiv Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, față de dispozițiile referitoare la competența după calitatea persoanei, respectiv a intimatului P.S. ca avocat, membru al Baroului Bacău, dar și de practician de insolvență, în raport cu dispozițiile art. 209 alin. (3), (4) C. proc. pen. cu referire la art. 28 1 pct. 1 lit. b) din același cod și art. 28 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 86/2006. Înalta Curte, în baza propriului examen asupra cauzei, în raport cu dispozițiile art. 278 1 alin. (1) C. proc.

pen. și cele speciale invocate, respectiv art. 209 alin. (3), (4) C. proc. pen. cu referire la art. 28 1 pct. 1 lit. b) din același cod și art. 28 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 86/2006, față de calitatea intimatului P.S., aceea de avocat dar și de practician de insolvență, consideră că prima instanță în mod judicios a constatat că verificările efectuate cu privire la plângerea formulată de petiționari au fost făcute de un organ de urmărire penală necompetent, întrucât soluția dispusă prin rezoluția din data de 7 aprilie 2008 în Dosarul nr. 752/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău a fost dată de un parchet necompetent sub aspectul competenței după calitatea persoanei și anume de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, în loc de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, care ar fi fost competent să verifice plângerea formulată.

Astfel, prin rezoluția de la data de 07 aprilie 2008, în Dosarul nr. 752/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, procurorul în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen. și art. 10 lit. d) C. proc. pen. a dispus neînceperea urmăririi penale față de B.S., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 289 C. pen., art. 291 C. pen., art. 215 C. pen., art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată și art. 143 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 85/2006, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni sub aspectul laturii obiective și subiective și față de P.S., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 214 C. pen., art. 215 C. pen., art. 143 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 85/2006, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni sub aspectul laturii obiective și subiective.

În considerentele rezoluției, procurorul a constatat că la data de 24 septembrie 2007, reprezentantul SC M. & F. SRL Onești a depus o plângere la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău împotriva numiților B.S. pentru săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual, uz de fals, înșelăciune, folosirea cu rea-credință a bunurilor societății, bancrută frauduloasă și P.S. pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la gestiune frauduloasă, complicitate la înșelăciune și complicitate la bancrută frauduloasă, motivat de faptul că, la data de 17 ianuarie 2005 au vândut prin licitație publică C.P., aparținând SC P. SRL Ștefan cel Mare, societate în lichidare, către SC C.C. SRL Borzești, cu încălcarea prevederilor legale privind procedura falimentului.

În conținutul rezoluției menționate au fost evidențiate actele de cercetare efectuate, printre care a fost evidențiat raportul de activitate din Dosarul nr. 8932/2003/F din 10 ianuarie 2005 al lichidatorului judiciar avocat P.S. De asemenea, în evidențierea împrejurărilor faptice, procurorul a evidențiat în concret că în urma deschiderii procedurilor de lichidare, la data de 3 mai 2004, conform hotărârii judecătorești pronunțată de Tribunalul Bacău, în Dosarul nr. 8932/2002 a fost numit ca lichidator judiciar al SC P. SRL Onești, numitul P.S., practician în reorganizare și lichidare judiciară, aspect consemnat la Oficiul Registrului Comerțului Bacău prin înregistrarea nr. 57578 din 25 august 2004. Totodată, a mai arătat că în urma întocmirii raportului de activitate, la data de 17 ianuarie 2005, este încheiat contractul de vânzare cumpărare între SC P. SRL prin lichidator judiciar P.S., în calitate de vânzător, și SC C.C.

SRL în calitate de cumpărător, contract care a fost autentificat de către judecătorul sindic Ș.D., prin încheierea din 19 ianuarie 2005. Împotriva soluției date a formulat plângere petiționara SC M. & F. SRL Onești, iar prin rezoluția dată la 19 mai 2008 în lucrarea cu nr. 235/II/2/2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, prim procurorul parchetului arătat, în baza art. 278 C. proc. pen. a respins, ca neîntemeiată plângerea formulată de SC M. & F. SRL Onești, împotriva soluției adoptate în Dosarul nr. 752/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău. Petiționara SC M. & F. SRL Onești și M.M., mandatar și administrator al societății, G.R.C., asociat și M.A.I., asociat în numele societății comerciale pe care o reprezintă și în nume personal au formulat, în temeiul art. 278 1 C. proc.

pen., plângere împotriva rezoluției nr. 235/II/2/2008 din 19 mai 2008 a prim-procurorului, ce a format obiectul Dosarului nr. 4366/110/2008 al Tribunalului Bacău, secția penală. Prin sentința penală nr. 522/ D de la 9 octombrie 2008 a Tribunalului Bacău, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 4366/110/2008, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată plângerea formulată de petenții SC M. & F. SRL Onești, M.M., G.R.C. și M.A.I., împotriva rezoluției procurorului de pe lângă Tribunalul Bacău nr. 752/P/2007 din 7 aprilie 2008 și a rezoluției prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău nr. 235/II/2/2008 din 19 mai 2008, a fost menținută soluția din rezoluțiile atacate, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. au fost obligați petenții la plata sumei de câte 30 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs SC M. & F. SRL Onești reprezentată de M.M., mandatar și administrator, care a făcut obiectul Dosarului nr. 4366/110/2008 al Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie. Prin Decizia penală nr. 172 de la 5 martie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, pronunțată în Dosarul nr. 4366/110/2008, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. a fost admis recursul declarat de recurenta petentă SC M. & F. SRL Onești, județul Bacău, împotriva sentinței penale nr. 522/ D din data de 09 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău, în Dosarul nr. 4366/110/2008, s-a casat în totalitate sentința penală recurată și a dispus rejudecarea cauzei de către instanța competentă, Curtea de Apel Bacău, ca instanță de fond, iar în temeiul art. 192 alin. (3) C. proc.

pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina statului. În considerentele deciziei menționate, curtea de apel, ca instanță de recurs a reținut că la termenul din 5 martie 2009 instanța de control judiciar a pus în discuție motivul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 1 C. proc. pen. vizând nerespectarea dispozițiilor privind competența după calitatea persoanei. În raport de acest motiv, recursul declarat de petentă este fondat, fiind admis în consecință, deoarece, prima instanță a soluționat cauza cu încălcarea normelor privind competența după calitatea persoanei. Potrivit art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen. plângerea reglementată de aceste dispoziții se adresează judecătorului de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Față de infracțiunile ce au făcut obiectul plângerii penale, competența materială revine tribunalului în primă instanță, dar după calitatea persoanei, aceasta revine Curții de Apel Bacău, din următoarele considerente: Intimatul P.S. a fost reclamat pentru infracțiuni ce se pretinde că le-a comis în calitate de practician în reorganizare și lichidare judiciară, dar intimatul are și calitatea de avocat în cadrul Baroului de avocat, situație cunoscută de instanța de control judiciar, dar care rezultă și din înscrisurile depuse în dosarul de urmărire penală (f. 16, 29, 24, 36). Prin Legea nr. 79 din 26 martie 2007 s-a modificat art. 28 1 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., infracțiunile comise de avocați fiind date în competența curții de apel, în primă instanță.

Potrivit art. 197 alin. (2) C. proc. pen. dispozițiile relative la competența după calitatea persoanei sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. Din considerentele arătate, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. a fost admis recursul, casată în totalitate sentința și trimisă cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Bacău, ca primă instanță. Prin încheierea de ședință de Cameră de Consiliu din data de 06 martie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, pronunțată în Dosarul nr. 4366/110/2008. În temeiul art. 196 C. proc. pen. s-a dispus înlăturarea omisiunilor vădite din dispozitivul Deciziei nr. 172 din 5 martie 2009, care s-a completat cu următoarele dispoziții: În baza art. 385 7 alin. (1) C. proc.

pen. extinde efectele recursului declarat de SC M. & F. SRL Onești, reprezentată de M.M. și față de petenții G.R.C., M.M. și M.A.I. Desființează formele de executare emise în baza sentința penala nr. 522/D din 9 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău. Astfel, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția penală, ca primă instanță sub nr. 229/32/2009, în care a fost pronunțată sentința penală nr. 160 de la 19 noiembrie 2009, ce a fost atacată cu recursurile declarate de intimații B.S. și P.S., recursuri ce fac obiectul cauzei de față. Legiuitorul român a prevăzut în conținutul dispozițiilor art. 278 1 C. proc.

pen., așa cum a fost modificat prin dispozițiile Legii nr. 356/2006, că după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și 278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Plângerea poate fi făcută și împotriva dispoziției de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu.

De asemenea, potrivit art. 28 alin. (2) din O.U.G. nr. 86 din 8 noiembrie 2006 privind organizarea activității practicienilor în insolvență, ce nu a fost modificat prin Legea nr. 254 din 19 iulie 2007 pentru aprobarea O.U.G. nr. 86/2006 privind organizarea activității practicienilor în insolvență se stipulează că „Exercitarea profesiei de practician în insolvență este compatibilă cu: a) activități și funcții didactice în învățământul superior juridic sau economic; b) calitatea de avocat, expert contabil, contabil autorizat, evaluator, auditor financiar, arbitru, mediator, conciliator, expert financiar și expert tehnic judiciar, care lucrează în interiorul profesiei lor.” În condițiile art. 28 1 pct. 1 lit. b) din același cod, așa cum a fost modificat prin Legea nr. 79 din 26 martie 2007, publicată în M. Of.

nr. 225 din 2 aprilie 2007, curtea de apel judecă în primă instanță infracțiunile săvârșite de judecătorii de la judecătorii și tribunale și de procurorii de la parchetele care funcționează pe lângă aceste instanțe, precum și de avocați, notari publici, executori judecătorești și de controlorii financiari ai Curții de Conturi. Totodată, în dispozițiile art. 209 alin. (3) și (4) C. proc. pen.

este prevăzută în mod concret competența procurorului în faza urmăririi astfel: „(3) Urmărirea penală se efectuează, în mod obligatoriu, de către procuror, în cazul infracțiunilor prevăzute în art. 155-173, art. 174-177, art. 179, art. 189 alin. (3)-(6), art. 190, art. 191, art. 211 alin. (3), art. 212, art. 236, art. 239, art. 239 1 , art. 250, art. 253 1 -255, art. 257, art. 265-268, art. 273-276, art. 279 1 , art. 280, art. 280 1 , art. 302 2 , art. 317, art. 323 și art. 356-361 C. pen., în cazurile arătată în art. 27 pct. 1 lit. b), e), art. 28 1 pct. 1 lit. b) și pct. 5, art. 28 2 pct. 1 lit. b) și art. 29 pct. 1 din prezentul cod, în cazul infracțiunilor împotriva protecției muncii, precum și în cazul altor infracțiuni date prin lege în competența sa.

(4) Este competent să efectueze urmărirea penală, în cazurile prevăzute în alineatul precedent, și să exercite supravegherea asupra activității de cercetare penală procurorul de la parchetul corespunzător instanței care, potrivit legii, judecă în primă instanță cauza.” În raport cu situația concretă din cauză, precum și a conținutului normelor legale mai sus arătate, Înalta Curte consideră că prima instanță, a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale referitoare la organul de urmărire penală competent a face verificările asupra plângerii formulată de petiționarii SC M. & F. SRL Ploiești, G.R., M.A.I. și M.M. sub aspectul competenței după calitatea persoanei, față de intimatul P.S., ce are calitatea de avocat, dar și pe aceea de practician de insolvență, aceasta din urmă fiind compatibilă cu aceea de avocat, în condițiile art. 209 alin. (3) și (4) C. proc.

pen., întrucât urmărirea penală se efectuează, în mod obligatoriu, de către procuror în cazurile arătate de art. 28 1 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., așa cum a fost modificat prin Legea nr. 79 din 26 martie 2007, publicată în M. Of. nr. 225 din 2 aprilie 2007, curtea de apel judecând în primă instanță infracțiunile săvârșite de și de avocați. Altfel spus, în prezenta cauză verificările asupra plângerii formulate de petiționari au fost făcute de un organ de urmărire penală necompetent, respectiv parchetul de pe lângă tribunal, în concret Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, față de calitatea intimatului P.S., aceea de avocat, dar și de practician de insolvență pentru pretinsele infracțiuni comise prevăzute de art. 26 C. pen.

raportat la art. 214 C. pen., art. 215 C. pen., art. 143 alin. (2) lit. c) din Legea 85/2006, calitatea de avocat, regăsindu-se în situațiile prevăzute expres la lit. b) al art. 28 1 pct. 1 C. proc. pen., ceea ce atrage competența procurorului în efectuarea cercetărilor, a parchetului de pe lângă curtea de apel și în mod corect a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău. În raport cu cele mai sus menționate, Înalta Curte constată că sentința pronunțată de prima instanță este legală și temeinică sub toate aspectele. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții intimați B.S. și P.S.

împotriva sentinței penale nr. 160 din 19 noiembrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală. În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se vor obliga recurenții intimați fiecare la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții intimați B.S. și P.S. împotriva sentinței penale nr. 160 din 19 noiembrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală. Obligă recurenții intimați fiecare la plata sumelor de câte 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 27 mai 2010.