ÎCCJ, Decizia nr. 210/2011

Ședința publică de la 28 martie 2011

Asupra recursurilor

de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 827

din 13 mai 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală,

în dosarul nr. 10075/1/2009 a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată

de petenții D.T., M.L.D., U.D. și B.D.A.R. împotriva rezoluției nr. 1823/P/2008

din 9 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, Secția Urmărire Penală și Criminalistică, și s-a menținut rezoluția

atacată, cu obligarea petenților la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rezoluția nr.

1283/P/2008 din 9 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus în

baza dispozițiilor art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) și

d) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale față de magistratul D.D. –

procuror șef al Serviciului Teritorial Ploiești din cadrul D.I.I.C.O.T.

,

sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 249, art. 250

alin. (1), art. 253, art. 266 alin. (2) și (3) C. pen. (întrucât faptele nu

există) și art. 246 și art. 289 C. pen. (întrucât faptele nu întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii).

Î

mpotriva acestei

rezoluții, petenții au formulat plângere la procurorul șef al Secției de

urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, plângere care a fost respinsă prin rezoluția nr. 1135/5545/II-2/2009

din 2 decembrie 2009.

Procurorii au reținut

că faptele sesizate nu se circumscriu elementelor constitutive ale infracțiunii

de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, că nu există nici un fel de

indicii în sensul că magistratul ar fi folosit expresii jignitoare sau ar fi

amenințat vreo persoană în cadrul anchetei desfășurate în dosarul nr. 26/D/P2008

al D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Ploiești și că nu există indicii privind

întrebuințarea de către același magistrat de promisiuni, amenințări sau

violențe față de persoanele cercetate în vederea obținerii de declarații.

În temeiul art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., petenții au formulat, în termen legal, plângere

împotriva rezoluției nr.1283/P/2008 din 9 octombrie 2009 a Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și

criminalistică, plângere care a fost respinsă ca nefondată prin sentința nr. 827

din 13 mai 2010 a Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu

motivarea că actele premergătoare efectuate în cauză nu au confirmat existența

unor indicii din care să rezulte săvârșirea infracțiunilor reclamate.

Criticile petenților

referitoare la modul de soluționare de către intimata procuror a unei cauze

penale nu au putut fi primite, întrucât activitatea desfășurată de procuror,

urmare unei sesizări, nu poate constitui prin ea însăși infracțiunea

incriminată de legiuitor prin textul art. 246 C. pen.

Prima instanță a

reținut că soluția de începere a urmăririi penale față de petenți este legală

și temeinică, fiind dispusă pe baza probelor strânse în condițiile prevăzute de

lege, din actele premergătoare nerezultând indicii că măsurile procesuale

dispuse nu au fost în conformitate cu legea sau că declarațiile învinuiților au

fost luate prin amenințări sau presiuni din partea procurorilor în cursul

anchetei.

Împotriva sentinței

de respingere a plângerii, petenții D.T., M.L.D., U.D. și B.D.A.R. au declarat

recurs.

Examinând hotărârea

atacată, potrivit art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte

constată că recursurile declarate de petenți nu sunt fondate.

Din analiza actelor

premergătoare efectuate nu a rezultat că intimata magistrat D.D.

,

ar

fi săvârșit acte cărora să le fie conferită semnificația juridică a

infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 249, art. 250 alin. (1), art. 253,

art. 266 alin. (2) și (3) și art. 289 C. pen.

Analizând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte reține următoarele:

Prin plângerea

formulată la parchet, petenții au solicitat efectuarea de cercetări față de

procurorul D.D., susținând că aceasta, având spre instrumentare dosarul nr. 26/D/P/2008

al D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Ploiești și-ar fi îndeplinit defectuos

atribuțiile de serviciu, prejudiciindu-le interesele, prin următoarele:

Actele de procedură

efectuate în cauză au fost comunicate cu întârziere, fiind încălcat dreptul la

apărare al petenților, învinuiți în cauza respectivă; s-au emis mai multe

variante ale ordonanței de efectuare a expertizei, iar expertul desemnat nu

figura pe lista transmisă de Biroul Local de Expertize de pe lângă Tribunalul

Prahova; s-au efectuat percheziții fără autorizații de la instanța competentă,

la mai multe locații simultan, învinuiții și apărătorii lor fiind în

imposibilitate de a se prezenta; a avut loc o atitudine ireverențioasă,

adresând, adresând expresii jignitoare și amenințări învinuiților, pentru

obținerea declarațiilor care să susțină învinuirile; au fost favorizate anumite

persoane, apropiați ai procurorului și s-a omis sesizarea organelor competente

în legătură cu comiterea unor infracțiuni constate pe parcursul derulării

procedurilor de anchetă.

În dosarul nr. 26/D/P/2008

al D.I.I.C.O.T. s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuiții D.T., M.L.D.,

U.D. și B.D.A.R. pentru săvârșirea mai multor infracțiuni, prin rezoluția din

28 ianuarie 2008.

După ce li s-a adus

la cunoștință învinuirea, învinuiții M.L.D. și D.T. au contestat măsura

începerii urmării penale, plângerile acestora fiind respinse ca neîntemeiate.

În ceea ce privește

expertiza a rezultat că a fost desemnat ca expert o altă persoană decât cea

recomandată de Biroul Local de Expertize, iar la data de28 iulie 2008 s-a

dispus efectuarea expertizei și li s-a adus la cunoștință părților și

experților obiectivele expertizei; la data de 10 septembrie 2009 s-a dispus

numirea experților recomandați de părți care să participe la efectuarea

expertizei.

Perchezițiile

efectuate au fost autorizate prin încheierea nr. 27 din 29 august 2008 a

Tribunalului Prahova.

În ceea ce privește

relațiile pe care procurorul intimat le-ar fi avut cu foștii acționari ai SC E.P.

SA, a rezultat că magistratul intimat a participat împreună cu V.I.M. la

întocmirea și prezentarea unei lucrări publicate de Editura Universității

Naționale de Apărare „Carol I”, fiind doctorande la Academia Națională de

Informații sub îndrumarea aceluiași profesor.

În cauza de față,

magistratul intimat D.D., în calitate de procuror șef al Serviciului Teritorial

Ploiești al D.I.I.C.O.T., și-a exercitat atribuțiile cu care a fost investit,

analizând probele administrate în scopul aflării adevărului și dispunând

soluții, conform convingerilor lui obiective și nepărtinitoare, astfel încât

Înalta Curte apreciază că învinuirile aduse acestuia nu sunt întemeiate,

simplele afirmații și aprecieri subiective ale petenților, nesusținute de

probe, neafectând temeinicia soluțiilor pronunțate.

În speță, magistratul procuror D.D.

a emis soluții în concordanță cu probatoriile administrate, cu respectarea

dispozițiilor legale referitoare la termenul de soluționare și temeiul juridic.

Emiterea de soluții nefavorabile

petenților, nu conferă automat date sau indicii cu privire la săvârșirea unor

fapte penale, având în vedere faptul că aceștia aveau posibilitatea exercitării

căilor de control judecătoresc.

Probatoriul administrat nu a

evidențiat aspecte care să contureze favorizarea vreunei persoane în cauza

instrumentată de magistratul individualizat în cuprinsul plângerilor

petenților.

De asemenea, nu există nici un

fel de indicii în sensul că magistratul ar fi folosit expresii jignitoare sau

ar fi amenințat vreo persoană în cadrul anchetei desfășurate, iar mențiunile

cuprinse în adresa din 6 ianuarie 2009 a D.I.I.C.O.T., în sensul că

verificările A.N.A.F. s-au realizat fără intervenția organelor de urmărire

penală, reflectau realitatea.

Deoarece din actele

premergătoare efectuate în cauză nu a rezultat că intimatul magistrat ar fi

exercitat acte cărora să le fie conferită semnificația juridică a

infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 249, art. 250 alin. (1), art. 253,

art. 266 alin. (2) și (3) și art. 289 C. pen., în mod corect s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de aceasta.

În consecință,

soluția primei instanțe de respingere a plângerii petenților împotriva

rezoluției nr.1283/P/2008 din 9 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, este

legală și temeinică.

Pentru considerentele

expuse, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenți împotriva

sentinței nr. 827 din 13 mai 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția penală, în dosarul nr. 10075/1/2009

Totodată, în baza

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata

sumei de 300 lei, cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de petenții D.T., M.L.D., U.D. și B.D.A.R.

împotriva sentinței nr. 827 din 13 mai 2010, pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 10075/1/2009.

Obligă recurenții petenți

la plata sumei de câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 28 martie 2011.