ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 395/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 395/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A. Prin sentința

penală nr. 156 din 12 noiembrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală,

cauze minori și familie, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de

petenta SC T.C. SRL împotriva rezoluției din 29 mai 2009 dată în Dosarul nr.

694/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, cu obligarea

petentului la plata către stat a sumei de 400 lei, reprezentând cheltuieli

judiciare.

Pentru a hotârî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

694/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în temeiul art. 228

alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., art. 45 C.

proc. pen., raportat la art. 38 C. proc. pen. și art. 42 C. proc. pen., s-a

dispus neînceperea urmăririi penale față de M.A., sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor prevăzute de art. 323 C. pen., art. 246 C. pen., art. 247 C.

pen., art. 288 C. pen., art. 289 C. pen., art. 290 C. pen., art. 264 C. pen.,

art. 143 lit. h) și art. 146 din Legea nr. 85/2006, întrucât faptele nu există.

Prin aceeași rezoluție, s-a dispus disjungerea cauzei și trimiterea la

Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț în vederea efectuării de

cercetări față de B.V. și G.G., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor

prevăzute de art. 323 C. pen., art. 246 C. pen., art. 247 C. pen., art. 288 C.

pen., art. 289 C. pen., art. 290 C. pen., art. 264 C. pen., art. 143 lit. h) și

art. 146 din Legea nr. 85/2006 și art. 215 alin. (1) și (3) C. pen.

Pentru a dispune în acest sens, procurorul a reținut că sub nr.

694/P/2009 s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău plângerea

penală formulată de SC T.C. SRL Piatra Neamț împotriva judecătoarei M.A. din

cadrul Tribunalului Neamț, a lui B.V. - director general și administrator al SC

M. SA Roman și a lui G.G., administrator judiciar al SC G.C. SRL pentru

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 323 C. pen., art. 143 lit. b) și

art. 146 din Legea nr. 85/2006, art. 246 C. pen., art. 247 C. pen., art. 288 C.

pen., art. 289 C. pen., art. 290 C. pen. și art. 264 C. pen.

În motivarea plângerii s-a arătat că, în fapt, la data de 09 ianuarie 2008,

SC T.C. SRL a încheiat un contract de închiriere cu SC M. SA, având ca obiect

unui imobil cu destinația hală de producție situat în Piatra Neamț. Chiriașul

SC T.C. SRL Piatra Neamț a realizat lucrări de îmbunătățiri și modernizare în

vederea desfășurării activității, iar proprietarul nu și-a îndeplinit obligația

de a furniza utilitățile menționate în contract. SC T.C. SRL Piatra Neamț nu

și-a putut începe activitatea, cu atât mai mult cu cât a aflat că spațiul

închiriat fusese depozit de pesticide, fiind impropriu desfășurării activității

de producție de sucuri naturale, iar SC M. SA a ascuns informațiile legate de

toxicitatea spațiului. în plângere se reclamă că B.V. a ipotecat spațiul în

favoarea B. SA pentru obținerea unui credit, pretinzând la evaluarea efectuată

de bancă că îmbunătățirile efectuate de chiriaș îi aparțin și neinformând

chiriașul. în data de 23 iunie 2008 SC M. SA Roman a somat debitorul SC T.C.

SRL Piatra Neamț, în baza contractului de închiriere, să plătească obligațiile

restante.

La data de 21 iulie 2008, SC T.C. SRL Piatra Neamț a notificat SC M. SA

că nu și-a îndeplinit obligația de a asigura utilitățile prevăzute în contractul

de închiriere, prin urmare nu se justifica plata chiriei.

În Dosarul nr. 4729/279/2008 al Tribunalului Neamț, prin sentința

civilă nr. 108 din 30 ianuarie 2009, s-a respins ca nefondată cererea de ordonanță

președințială, prin care SC M. SA solicita evacuarea SC T.C. SRL Piatra Neamț.

În Dosarul nr. 4187/291/2008 al Judecătoriei Piatra Neamț - SC M. SA a

solicitat emiterea ordonanței pentru somația de plată împotriva debitoarei SC T.C.

SRL pentru suma de 52.676,55 lei, reprezentând chirie neachitată. Prin sentința

civilă nr. 660 din 16 februarie 2009 a fost respinsă cererea ca inadmisibilă.

Sub nr. 439/103/2009 s-a înregistrat la Tribunalul Neamț, secția

comercială și contencios administrativ, cererea privind pe debitoarea SC T.C.

SRL Piatra Neamț, cerere formulată de creditoarea SC M. SA Roman pentru

deschiderea procedurii insolventei și contestația formulată de debitoare la

cererea introductivă. Prin sentința comercială nr. 368/F din 01 aprilie 2009

președintele A.M. - judecător sindic, a hotărât respingerea contestației

debitoarei SC T.C. SRL Piatra Neamț și admiterea cererii formulată de

creditoarea SC M. SA Roman pentru deschiderea procedurii insolventei împotriva

debitoarei SC T.C. SRL Piatra Neamț.

În temeiul art. 33 alin. (4) din Legea privind procedura insolventei

s-a dispus deschiderea procedurii insolventei împotriva debitoarei și în baza

art. 34 din aceeași lege a fost numit administrator judiciar SC G.C. SRL Piatra

Neamț.

La data de 03 aprilie 2009, SC T.C. SRL Piatra Neamț a formujat recurs

împotriva acestei sentințe comerciale.

În plângere și în declarația dată de G.M. - împuternicită să reprezinte

SC T.C. SRL Piatra Neamț se reclamă că a existat o înțelegere a judecătoarei A.M.

cu adversarul din dosar, astfel încât prin sentința comercială s-au încălcat

norme elementare de drept comercial și drept administrativ, li s-au respins

probele propuse, soluția fiind „.incalificabilă și inadmisibilă".

Urmare administrării actelor premergătoare începerii urmăririi penale,

procurorul a constatat că acuzațiile formulate împotriva judecătorului M.A. nu

sunt întemeiate întrucât soluțiile dispuse de judecător sunt rezultatul

interpretării probelor din dosar, aprecierea legalității și temeiniciei

acestora fiind atributul exclusiv al instanțelor de control judiciar. Totodată,

independența judecătorilor în dispunerea soluțiilor este garantată de art. 124

alin. (3) din Constituție și de Legea nr. 303/2004 privind statutul

judecătorilor și procurorilor, eventuala netemeinicie a acestora neputând

constitui element material al unei infracțiuni, în lipsa unor indicii temeinice

și concludente privind îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiilor de

serviciu.

În speță, aspectele invocate de reclamant se referă la nemulțumirile

legate de rezolvarea care a fost dată cererilor și apărărilor formulate de el

în cursul procesului civil însă aceste chestiuni se circumscriu activității de

judecată, iar justețea măsurilor luate se verifică într-un cadrul

jurisdicțional și nu pe calea unei anchete penale.

A mai reținut că acuzațiile formulate de petiționar nu-și găsesc suport

probator în dosar. Astfel, din actele dosarului nu se desprinde nici cel mai

vag indiciu că judecătorul, cu știință, nu a îndeplinit un act, ori că l-a

îndeplinit defectuos, sau că a încălcat din culpă vreo îndatorire de serviciu

prin care să fi produs petiționarului vreo vătămare importantă a intereselor

lui. Cenzurarea unei hotărâri judecătorești, inclusiv în ceea ce privește

aprecierea probelor pe calea unei plângeri penale împotriva judecătorilor,

reprezintă o încălcare a principiului independenței puterii judecătorești

consacrat în numeroase norme interne și internaționale. în acest sens sunt

dispozițiile art. 2 lit. d) din Recomandarea Comitetului de Miniștri al

Consiliului Europei nr. (94) 12/1994 potrivit căreia "judecătorii trebuie

să fie absolut liberi și să decidă în mod imparțial asupra cazurilor cu care

sunt sesizați, după propria convingere și interpretare a faptelor, conform

regulilor de drept în vigoare".

Faptul că soluțiile criticate nu sunt favorabile petentului nu

reprezintă un argument solid și cert pentru a declanșa cercetarea penală a

judecătorului care a pronunțat-o.

Având în vedere cele expuse, în temeiul art. 6 alin. (2) din C.E.D.O.,

art. 23 alin. (11) din Constituție, art. 66 C. proc. pen. și art. 5

2

C. proc. pen., s-a dat eficiență în cauză principiului in dubio pro reo.

art. 278 C. proc. pen. a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția nr.

449/ll/2/2009 din data de 10 iulie 2009 a procurorului general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, aceasta reținând că rezoluția

atacată îndeplinește condițiile de legalitate și temeinicie pentru a fi

menținută.

urmăririi penale formulată de petent, instanța de fond a constatat că Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Bacău a reținut în rezoluțiile atacate o situație de

fapt corespunzătoare probelor administrate și în mod corect a adoptat o soluție

de netrimitere în judecată a intimatei, întrucât faptele nu există, astfel

încât a respins plângerea pentru următoarele considerente:

La data de 09 ianuarie 2008, SC T.C. SRL a încheiat un contract de

închiriere cu SC M. SA Roman, având ca obiect un imobil cu destinația hală de

producție, situat în Piatra Neamț. Chiriașul SC T.C. SRL Piatra Neamț a

realizat lucrări de îmbunătățiri și modernizare în vederea desfășurării

activității, iar proprietarul nu și-a îndeplinit obligația de a furniza utilitățile

menționate în contract. SC T.C. SRL. Piatra Neamț nu și-a putut începe

activitatea, cu atât mai mult cu cât a aflat că spațiul închiriat fusese

depozit de pesticide, fiind impropriu desfășurării activității de producție de

sucuri naturale, iar SC M. SA a ascuns informațiile legate de toxicitatea

spațiului.

În plângere se reclamă că B.V. a ipotecat spațiul în favoarea B. SA

pentru obținerea unui credit, pretinzând la evaluarea efectuată de bancă că

îmbunătățirile efectuate de chiriaș îi aparțin și neinformând chiriașul.

În data de 23 iunie 2008, SC M. SA Roman a somat debitorul SC T.C. SRL

Piatra Neamț, în baza contractului de închiriere, să plătească obligațiile

restante. La data de 21 iulie 2008, SC T.C. SRL Piatra Neamț a notificat SC M.

SA că nu și-a îndeplinit obligația de a asigura utilitățile prevăzute în

contractul de închiriere, prin urmare nu se justifica plata chiriei.

În Dosarul nr. 4729/279/2008 al Tribunalului Neamț, prin sentința

civilă nr. 108 din 30 ianuarie 2009, s-a respins ca nefondată cererea de ordonanță

președințială, prin care SC M. SA solicita evacuarea SC T.C. SRL Piatra Neamț.

În Dosarul nr. 4187/291/2008 al Judecătoriei Piatra Neamț, SC M. SA a

solicitat emiterea ordonanței pentru somația de plată împotriva debitoarei SC T.C.

SRL pentru suma de 52.676,55 lei, reprezentând chirie neachitată.

Prin sentința civilă nr. 660 din 16 februarie 2009 a fost respinsă

cererea ca inadmisibilă.

Sub nr. 439/103/2009, s-a înregistrat la Tribunalul Neamț, secția

comercială și contencios administrativ, cererea privind pe debitoarea SC T.C.

SRL Piatra Neamț, cerere formulată de creditoarea SC M. SA Roman pentru

deschiderea procedurii insolventei și contestația formulată de debitoare la

cererea introductivă.

Prin sentința comercială nr. 368/ F din 01 aprilie 2009, pronunțată de

A.M., judecător sindic, s-au dispus următoarele:

- respingerea contestației formulate de debitoarea SC T.C. SRL Piatra

Neamț;

- respingerea excepției invocate de creditoare, ca rămasă fără obiect.

- admiterea cererii formulate de creditoarea SC M. SA Roman, județul

Neamț, pentru deschiderea procedurii insolventei împotriva debitoarei SC T.C.

SRL cu sediul în Piatra Neamț, județul Neamț.

În temeiul art. 33 alin. (4) din Legea privind procedura insolvenței,

s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei.

În temeiul art. 34 din Legea privind procedura insolvenței, a fost

numit administrator judiciar G.C. SPRL Piatra Neamț, județul Neamț, care va

îndeplini atribuțiile prevăzute de art. 20 din lege, cu o retribuție provizorie

de 800 lei lunar.

În baza art. 61 din Legea privind procedura insolvenței, s-a dispus

notificarea deschiderii procedurii către debitoare, creditoare și O.R.C. Neamț,

prin Buletinul Procedurilor de Insolvență, în vederea efectuării mențiunii în

temeiul art. 61 din Legea privind procedura insolvenței,

S-a fixat termenul limită pentru depunerea creanțelor la 22 aprilie

2009, precum și termen limită pentru verificarea creanțelor, întocmirea,

afișarea și comunicarea tabelului preliminar al creanțelor la 13 mai 2009.

S-a fixat termenul pentru soluționarea eventualelor contestații, pentru

afișarea tabelului definitiv al creanțelor și termen de control la data de 10

iunie 2009.

S-a dispus trimiterea notificărilor către toți creditorii de către

administratorul judiciar.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Neamț a reținut că prin

cererea înregistrată la Tribunalul Neamț sub nr. 439/103/2009, creditoarea SC M.

SA a solicitat deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei SC T.C.

SRL în motivare a arătat că are față de aceasta o creanță certă, lichidă și

exigibilă în sumă le 52.676,55 lei, reprezentând c/val chiriei spațiului

proprietatea sa, situat în Piatra Neamț, în suprafață de 572 mp. A mai precizat

că prin contractul de închiriere nr. 12 din 09 ianuarie 2008 s-a stabilit o

chirie în valoare de 3,5 euro/mp lunar, la care se adaugă T.V.A.; că debitoarea

nu a achitat nici o lună chiria, deși a emis facturile conform contractului, a

trimis notificările corespunzătoare și a făcut demersuri pentru recuperarea

acesteia.

Debitoarea a formulat contestație la cererea de deschidere a procedurii

și a solicitat respingerea acesteia, arătând în motivare că neplata datoriei

s-a datorat faptului că, la rândul său, are de recuperat c/val. îmbunătățirilor

executate cu acordul locatorului la spațiul închiriat pentru care l-a convocat

la conciliere directă; că nu se află în insolvență, iar creanța nu este certă,

lichidă și exigibilă; că acțiunea creditoarei având ca obiect somația de plată

(în Dosarul nr. 4187/279/2008) a fost respinsă ca inadmisibilă, iar cererea de

ordonanță președințială privind evacuarea a fost respinsă ca nefondată (Dosarul

nr. 4729/279/2008); că există înregistrată cerere de reziliere a contractului

de închiriere ce face obiectul Dosarului nr. 5594/279/2008 ce se află pe rolul

Judecătoriei Piatra Neamț.

Prin răspunsul la întâmpinare, creditoarea a invocat lipsa calității de

reprezentare a numitei G.M. A mai precizat că debitoarea se află în

incapacitate de plată, dovedită nu numai de neplata c/val. facturilor reprezentând

chiria, din luna ianuarie 2008, dar și cu neplata către alți creditori, de

exemplu către SC A. SRL a sumei de 23.461,58 lei, conform încheierii privind

investirea cu formulă executorie a biletului la ordin din data de 26 iunie 2008,

ca urmare a refuzului de plată de către banca plătitoare. Creditoarea a

solicitat, pe fond, respingerea contestației și deschiderea procedurii.

Pe fond, instanța a stabilit că creanța este certă și lichidă, având

valoarea determinată, calculată conform contractului de închiriere, care are

valoare de lege între părțile contractante și menționată în facturile anexate

cererii de deschidere a procedurii, facturi necontestate de către debitoare.

Debitoarea nu a făcut dovada existenței pe rolul instanței a vreunui litigiu

legat de plata chiriei și chiar în condițiile în care ar exista un astfel de

dosar, o eventuală reziliere ar presupune neplata chiriei pentru viitor și nu

retroactiv.

De asemenea, s-a apreciat că nu sunt relevante pentru stabilirea

certitudinii și lichidității creanței nici faptul că părțile s-au judecat

pentru evacuare, deoarece această acțiune a fost formulată pe cale de ordonanță

președințială, iar din conținutul sentinței civile nr. 108/COM din 30 ianuarie

2009 rezultă că acțiunea creditoarei a fost respinsă deoarece nu au fost

îndeplinite condițiile speciale de admisibilitate în cadrul procedurii

ordonanței președințiale, respectiv urgența, caracterul vremelnic și

neprejudicierea fondului. Nici respingerea ca inadmisibilă a cererii formulată

de creditoare privind somația de plată nu are nici o relevanță, deoarece nu s-a

judecat fondul cauzei, cererea a fost respinsă pe excepție și, prin urmare, nu

ar avea autoritate de lucru judecat asupra fondului litigiului.

Totodată, creanța este exigibilă, având în vedere că prin contract

(art. 4) părțile au convenit ca plata chiriei să se facă lunar, până la data de

30 ale fiecărei luni, pentru luna respectivă, iar debitoarea nu a achitat din

ianuarie 2008.

Ca atare, debitoarea este în insolvență, încetând plățile față de creditoare

o perioadă mai mare de 30 de zile, așa cum s-a menționat anterior. Prin

contestația depusă la dosar aceasta nu a contestat de fapt valoarea creanței și

nici nu a dovedit că dispune de lichidități.

Împotriva hotărârii pronunțate de Tribunalul Neamț, secția comercială

și de contencios administrativ, a declarat recurs debitoarea SC T.C. SRL Piatra

Neamț, ce a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 770 din data de 06

octombrie 2009 a Curții de Apel Bacău.

În raport de aceste aspecte, instanța de fond a constatat că nu rezultă

săvârșirea de intimată a infracțiunilor pentru care s-a formulat plângere de

către petentă. Totodată, din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 97

alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, art. 17 din Legea nr. 304/2004,

republicată, art. 1 alin. (4) și art. 129 din Constituția României, revizuită,

rezultă fără echivoc faptul că exercitarea dreptului de sesizare al persoanelor

în legătură cu activitatea sau conduita judecătorilor nu poate pune în discuție

soluțiile pronunțate prin hotărâri judecătorești iar eventualele încălcări ale

normelor legale de drept procesual și/sau de drept substanțial de

intimata-judecător pot fi analizate exclusiv în căile legale de atac.

În speță, aspectele invocate de petentă se referă la nemulțumirile

legate de rezolvarea care a fost dată cererilor și apărărilor formulate de ea

în cursul soluționării cauzei având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței

privind-o de debitoarea SC T.C. SRL Piatra Neamț. Aceste chestiuni se

circumscriu activității de judecată, iar justețea măsurilor luate se verifică

într-un cadrul jurisdicțional și nu pe calea unei anchete penale. Ori, așa cum

s-a arătat mai sus, prin Decizia nr. 770 din data de 06 octombrie 2009,

pronunțată de Curtea de Apel Bacău, s-a respins ca nefondat recursul declarat

de petentă împotriva sentinței comerciale nr. 368/ F din data de 01 aprilie

2009, pronunțată de intimata-judecător, sentință fiind irevocabilă. A

concluziona altfel înseamnă a accepta că o hotărâre judecătorească ar putea fi

supusă simultan și paralel unui control de legalitate de către o autoritate a

statului, alta decât o instanță de judecată, ceea ce nici Constituția, nici

legea de organizarea judecătorească și C.E.D.O. nu permit și, totodată, s-ar

aduce atingere autorității de lucru judecat.

Cenzurarea unei hotărâri judecătorești, inclusiv în ceea ce privește

aprecierea probelor pe calea unei plângeri penale împotriva judecătorilor,

reprezintă o încălcare a principiului independenței puterii judecătorești

consacrat în numeroase norme interne și internaționale. Nu poate constitui

faptă penală și implicit nu poate fi angajată răspunderea penală a unui

magistrat, activitatea desfășurată cu prilejul unor acte sau măsuri efectuate

în exercitarea întocmai a funcției și a adoptării unei soluții. Soluțiile date

de intimata-judecător sunt rezultatul interpretării date probelor din dosarele

menționate mai sus, al aplicării dispozițiilor legale, verificarea legalității

și temeinicei hotărârilor pronunțate, inclusiv a încheierilor interlocutorii,

fiind atributul exclusiv al instanțelor de control judiciar, prin exercitarea

de partea nemulțumită a căilor legale de atac.

B. împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs

petentă, prin reprezentant legal, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, fără a motiva în scris sau oral recursul.

Examinând recursul declarat de petentă sub toate aspectele, conform

art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta

este nefondat întrucât atât procurorul cât și instanța de fond au apreciat în

mod corect că, prin adoptarea unei hotărâri judecătorești, magistratul -

judecător nu se face vinovat de săvârșirea vreunei infracțiunii în legătură cu

exercitarea atribuțiilor de serviciu, deoarece ar fi fost fiind necesar ca

acesta să acționeze, cu știință, în scopul prejudicierii interesului

petiționarului și, respectiv, a favorizării vreunei părți din cauză, ceea ce nu

s-a dovedit în speță. Aprecierea că intimata - magistrat nu se face vinovată de

săvârșirea vreuneia dintre faptele penale reclamate de petentă, este corectă,

întrucât activitatea desfășurată de magistrații se înscrie printre atribuțiile

de serviciu prevăzute de legea de organizare judecătorească, iar cum din

verificările efectuate nu rezultă nici un indiciu în legătură cu exercitarea

abuzivă a atribuțiilor de serviciu de către intimată în scopul prejudicierii

intereselor procesuale ale persoanei vătămate, simplul fapt că activitățile

desfășurate de magistrat au condus la un rezultat care nu a convenit intereselor

acesteia nu poate constitui temei pentru tragerea la răspundere penală a

intimatului – magistrat.

Totodată, Înalta Curte constată că, de principiu, în cauzele

încredințate spre soluționare, magistrații se supun numai legii, pronunțând

soluții în funcție de probele administrate, interpretate potrivit propriei

convingeri și nici un magistrat nu poate fi tras la răspundere penală pentru

raționamentele logico-juridice pe care s-a bazat în adoptarea unei soluții, iar

simpla nemulțumire a uneia dintre părțile implicate în litigiu față de soluția

adoptată nu poate constitui un temei pentru angajarea răspunderii penale; de

asemenea, nu este permis ca pe calea plângerii penale să se tindă la

desființarea și transformarea hotărârilor judecătorești, aceasta fiind permisă

numai în cadrul căilor de atac prevăzute de lege și exercitate cu respectarea

dispozițiilor legale.

Practic, nemulțumirea uneia dintre părțile implicate în litigiu față de

soluția adoptată, fără prezentarea nici unui element de natură să susțină

indicii privind existența unui raport juridic de drept penal, nu poate

constitui un temei pentru angajarea răspunderii penale.

Ca atare, cum din examinarea hotărârii pronunțate de intimata-judecător

și criticată de petentă reiese că aceasta întrunește cerințele de legalitate,

fiind riguros motivată, atât în fapt, cât și în drept, nu poate fi reținută în

sarcina magistratului săvârșirea infracțiunilor sesizate, neexistând nici un

element din care să rezulte că acesta a instrumentat tendențios și abuziv cauza

cu a cărei soluționare a fost investit.

În consecință, pentru aceste considerente, văzând și dispozițiile art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge

recursul ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod va obliga

recurenta la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I

D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara SC T.C. SRL,

prin reprezentant legal G.M., împotriva sentinței penale nr. 156 din 12

noiembrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală.

Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 200 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3 februarie 2010.