ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 395/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: A. Prin sentința penală nr. 156 din 12 noiembrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta SC T.C. SRL împotriva rezoluției din 29 mai 2009 dată în Dosarul nr. 694/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, cu obligarea petentului la plata către stat a sumei de 400 lei, reprezentând cheltuieli judiciare. Pentru a hotârî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: 1. Prin rezoluția procurorului din 29 mai 2009 dată în Dosarul nr. 694/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc.

pen., raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., art. 45 C. proc. pen., raportat la art. 38 C. proc. pen. și art. 42 C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de M.A., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 323 C. pen., art. 246 C. pen., art. 247 C. pen., art. 288 C. pen., art. 289 C. pen., art. 290 C. pen., art. 264 C. pen., art. 143 lit. h) și art. 146 din Legea nr. 85/2006, întrucât faptele nu există. Prin aceeași rezoluție, s-a dispus disjungerea cauzei și trimiterea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț în vederea efectuării de cercetări față de B.V. și G.G., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 323 C. pen., art. 246 C. pen., art. 247 C. pen., art. 288 C. pen., art. 289 C. pen., art. 290 C. pen., art. 264 C. pen., art. 143 lit. h) și art. 146 din Legea nr. 85/2006 și art. 215 alin. (1) și (3) C. pen.

Pentru a dispune în acest sens, procurorul a reținut că sub nr. 694/P/2009 s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău plângerea penală formulată de SC T.C. SRL Piatra Neamț împotriva judecătoarei M.A. din cadrul Tribunalului Neamț, a lui B.V. - director general și administrator al SC M. SA Roman și a lui G.G., administrator judiciar al SC G.C. SRL pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 323 C. pen., art. 143 lit. b) și art. 146 din Legea nr. 85/2006, art. 246 C. pen., art. 247 C. pen., art. 288 C. pen., art. 289 C. pen., art. 290 C. pen. și art. 264 C. pen. În motivarea plângerii s-a arătat că, în fapt, la data de 09 ianuarie 2008, SC T.C. SRL a încheiat un contract de închiriere cu SC M. SA, având ca obiect unui imobil cu destinația hală de producție situat în Piatra Neamț.

Chiriașul SC T.C. SRL Piatra Neamț a realizat lucrări de îmbunătățiri și modernizare în vederea desfășurării activității, iar proprietarul nu și-a îndeplinit obligația de a furniza utilitățile menționate în contract. SC T.C. SRL Piatra Neamț nu și-a putut începe activitatea, cu atât mai mult cu cât a aflat că spațiul închiriat fusese depozit de pesticide, fiind impropriu desfășurării activității de producție de sucuri naturale, iar SC M. SA a ascuns informațiile legate de toxicitatea spațiului. în plângere se reclamă că B.V. a ipotecat spațiul în favoarea B. SA pentru obținerea unui credit, pretinzând la evaluarea efectuată de bancă că îmbunătățirile efectuate de chiriaș îi aparțin și neinformând chiriașul.

în data de 23 iunie 2008 SC M. SA Roman a somat debitorul SC T.C. SRL Piatra Neamț, în baza contractului de închiriere, să plătească obligațiile restante. La data de 21 iulie 2008, SC T.C. SRL Piatra Neamț a notificat SC M. SA că nu și-a îndeplinit obligația de a asigura utilitățile prevăzute în contractul de închiriere, prin urmare nu se justifica plata chiriei. În Dosarul nr. 4729/279/2008 al Tribunalului Neamț, prin sentința civilă nr. 108 din 30 ianuarie 2009, s-a respins ca nefondată cererea de ordonanță președințială, prin care SC M. SA solicita evacuarea SC T.C. SRL Piatra Neamț. În Dosarul nr. 4187/291/2008 al Judecătoriei Piatra Neamț - SC M. SA a solicitat emiterea ordonanței pentru somația de plată împotriva debitoarei SC T.C.

SRL pentru suma de 52.676,55 lei, reprezentând chirie neachitată. Prin sentința civilă nr. 660 din 16 februarie 2009 a fost respinsă cererea ca inadmisibilă. Sub nr. 439/103/2009 s-a înregistrat la Tribunalul Neamț, secția comercială și contencios administrativ, cererea privind pe debitoarea SC T.C. SRL Piatra Neamț, cerere formulată de creditoarea SC M. SA Roman pentru deschiderea procedurii insolventei și contestația formulată de debitoare la cererea introductivă. Prin sentința comercială nr. 368/F din 01 aprilie 2009 președintele A.M. - judecător sindic, a hotărât respingerea contestației debitoarei SC T.C. SRL Piatra Neamț și admiterea cererii formulată de creditoarea SC M. SA Roman pentru deschiderea procedurii insolventei împotriva debitoarei SC T.C.

SRL Piatra Neamț. În temeiul art. 33 alin. (4) din Legea privind procedura insolventei s-a dispus deschiderea procedurii insolventei împotriva debitoarei și în baza art. 34 din aceeași lege a fost numit administrator judiciar SC G.C. SRL Piatra Neamț. La data de 03 aprilie 2009, SC T.C. SRL Piatra Neamț a formujat recurs împotriva acestei sentințe comerciale. În plângere și în declarația dată de G.M. - împuternicită să reprezinte SC T.C. SRL Piatra Neamț se reclamă că a existat o înțelegere a judecătoarei A.M. cu adversarul din dosar, astfel încât prin sentința comercială s-au încălcat norme elementare de drept comercial și drept administrativ, li s-au respins probele propuse, soluția fiind „.incalificabilă și inadmisibilă". Urmare administrării actelor premergătoare începerii urmăririi penale, procurorul a constatat că acuzațiile formulate împotriva judecătorului M.A.

nu sunt întemeiate întrucât soluțiile dispuse de judecător sunt rezultatul interpretării probelor din dosar, aprecierea legalității și temeiniciei acestora fiind atributul exclusiv al instanțelor de control judiciar. Totodată, independența judecătorilor în dispunerea soluțiilor este garantată de art. 124 alin. (3) din Constituție și de Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, eventuala netemeinicie a acestora neputând constitui element material al unei infracțiuni, în lipsa unor indicii temeinice și concludente privind îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu. În speță, aspectele invocate de reclamant se referă la nemulțumirile legate de rezolvarea care a fost dată cererilor și apărărilor formulate de el în cursul procesului civil însă aceste chestiuni se circumscriu activității de judecată, iar justețea măsurilor luate se verifică într-un cadrul jurisdicțional și nu pe calea unei anchete penale.

A mai reținut că acuzațiile formulate de petiționar nu-și găsesc suport probator în dosar. Astfel, din actele dosarului nu se desprinde nici cel mai vag indiciu că judecătorul, cu știință, nu a îndeplinit un act, ori că l-a îndeplinit defectuos, sau că a încălcat din culpă vreo îndatorire de serviciu prin care să fi produs petiționarului vreo vătămare importantă a intereselor lui. Cenzurarea unei hotărâri judecătorești, inclusiv în ceea ce privește aprecierea probelor pe calea unei plângeri penale împotriva judecătorilor, reprezintă o încălcare a principiului independenței puterii judecătorești consacrat în numeroase norme interne și internaționale.

în acest sens sunt dispozițiile art. 2 lit. d) din Recomandarea Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei nr. (94) 12/1994 potrivit căreia "judecătorii trebuie să fie absolut liberi și să decidă în mod imparțial asupra cazurilor cu care sunt sesizați, după propria convingere și interpretare a faptelor, conform regulilor de drept în vigoare". Faptul că soluțiile criticate nu sunt favorabile petentului nu reprezintă un argument solid și cert pentru a declanșa cercetarea penală a judecătorului care a pronunțat-o. Având în vedere cele expuse, în temeiul art. 6 alin. (2) din C.E.D.O., art. 23 alin. (11) din Constituție, art. 66 C. proc. pen. și art. 5 2 C. proc. pen., s-a dat eficiență în cauză principiului in dubio pro reo.

2. Plângerea formulată de către petentă în baza art. 278 C. proc. pen. a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția nr. 449/ll/2/2009 din data de 10 iulie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, aceasta reținând că rezoluția atacată îndeplinește condițiile de legalitate și temeinicie pentru a fi menținută. 3. Învestită cu plângerea împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale formulată de petent, instanța de fond a constatat că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a reținut în rezoluțiile atacate o situație de fapt corespunzătoare probelor administrate și în mod corect a adoptat o soluție de netrimitere în judecată a intimatei, întrucât faptele nu există, astfel încât a respins plângerea pentru următoarele considerente: La data de 09 ianuarie 2008, SC T.C.

SRL a încheiat un contract de închiriere cu SC M. SA Roman, având ca obiect un imobil cu destinația hală de producție, situat în Piatra Neamț. Chiriașul SC T.C. SRL Piatra Neamț a realizat lucrări de îmbunătățiri și modernizare în vederea desfășurării activității, iar proprietarul nu și-a îndeplinit obligația de a furniza utilitățile menționate în contract. SC T.C. SRL. Piatra Neamț nu și-a putut începe activitatea, cu atât mai mult cu cât a aflat că spațiul închiriat fusese depozit de pesticide, fiind impropriu desfășurării activității de producție de sucuri naturale, iar SC M. SA a ascuns informațiile legate de toxicitatea spațiului. În plângere se reclamă că B.V. a ipotecat spațiul în favoarea B. SA pentru obținerea unui credit, pretinzând la evaluarea efectuată de bancă că îmbunătățirile efectuate de chiriaș îi aparțin și neinformând chiriașul.

În data de 23 iunie 2008, SC M. SA Roman a somat debitorul SC T.C. SRL Piatra Neamț, în baza contractului de închiriere, să plătească obligațiile restante. La data de 21 iulie 2008, SC T.C. SRL Piatra Neamț a notificat SC M. SA că nu și-a îndeplinit obligația de a asigura utilitățile prevăzute în contractul de închiriere, prin urmare nu se justifica plata chiriei. În Dosarul nr. 4729/279/2008 al Tribunalului Neamț, prin sentința civilă nr. 108 din 30 ianuarie 2009, s-a respins ca nefondată cererea de ordonanță președințială, prin care SC M. SA solicita evacuarea SC T.C. SRL Piatra Neamț. În Dosarul nr. 4187/291/2008 al Judecătoriei Piatra Neamț, SC M. SA a solicitat emiterea ordonanței pentru somația de plată împotriva debitoarei SC T.C.

SRL pentru suma de 52.676,55 lei, reprezentând chirie neachitată. Prin sentința civilă nr. 660 din 16 februarie 2009 a fost respinsă cererea ca inadmisibilă. Sub nr. 439/103/2009, s-a înregistrat la Tribunalul Neamț, secția comercială și contencios administrativ, cererea privind pe debitoarea SC T.C. SRL Piatra Neamț, cerere formulată de creditoarea SC M. SA Roman pentru deschiderea procedurii insolventei și contestația formulată de debitoare la cererea introductivă. Prin sentința comercială nr. 368/ F din 01 aprilie 2009, pronunțată de A.M., judecător sindic, s-au dispus următoarele: - respingerea contestației formulate de debitoarea SC T.C. SRL Piatra Neamț; - respingerea excepției invocate de creditoare, ca rămasă fără obiect.

- admiterea cererii formulate de creditoarea SC M. SA Roman, județul Neamț, pentru deschiderea procedurii insolventei împotriva debitoarei SC T.C. SRL cu sediul în Piatra Neamț, județul Neamț. În temeiul art. 33 alin. (4) din Legea privind procedura insolvenței, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei. În temeiul art. 34 din Legea privind procedura insolvenței, a fost numit administrator judiciar G.C. SPRL Piatra Neamț, județul Neamț, care va îndeplini atribuțiile prevăzute de art. 20 din lege, cu o retribuție provizorie de 800 lei lunar. În baza art. 61 din Legea privind procedura insolvenței, s-a dispus notificarea deschiderii procedurii către debitoare, creditoare și O.R.C.

Neamț, prin Buletinul Procedurilor de Insolvență, în vederea efectuării mențiunii în temeiul art. 61 din Legea privind procedura insolvenței, S-a fixat termenul limită pentru depunerea creanțelor la 22 aprilie 2009, precum și termen limită pentru verificarea creanțelor, întocmirea, afișarea și comunicarea tabelului preliminar al creanțelor la 13 mai 2009. S-a fixat termenul pentru soluționarea eventualelor contestații, pentru afișarea tabelului definitiv al creanțelor și termen de control la data de 10 iunie 2009. S-a dispus trimiterea notificărilor către toți creditorii de către administratorul judiciar. Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Neamț a reținut că prin cererea înregistrată la Tribunalul Neamț sub nr. 439/103/2009, creditoarea SC M. SA a solicitat deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei SC T.C.

SRL în motivare a arătat că are față de aceasta o creanță certă, lichidă și exigibilă în sumă le 52.676,55 lei, reprezentând c/val chiriei spațiului proprietatea sa, situat în Piatra Neamț, în suprafață de 572 mp. A mai precizat că prin contractul de închiriere nr. 12 din 09 ianuarie 2008 s-a stabilit o chirie în valoare de 3,5 euro/mp lunar, la care se adaugă T.V.A.; că debitoarea nu a achitat nici o lună chiria, deși a emis facturile conform contractului, a trimis notificările corespunzătoare și a făcut demersuri pentru recuperarea acesteia. Debitoarea a formulat contestație la cererea de deschidere a procedurii și a solicitat respingerea acesteia, arătând în motivare că neplata datoriei s-a datorat faptului că, la rândul său, are de recuperat c/val.

îmbunătățirilor executate cu acordul locatorului la spațiul închiriat pentru care l-a convocat la conciliere directă; că nu se află în insolvență, iar creanța nu este certă, lichidă și exigibilă; că acțiunea creditoarei având ca obiect somația de plată (în Dosarul nr. 4187/279/2008) a fost respinsă ca inadmisibilă, iar cererea de ordonanță președințială privind evacuarea a fost respinsă ca nefondată (Dosarul nr. 4729/279/2008); că există înregistrată cerere de reziliere a contractului de închiriere ce face obiectul Dosarului nr. 5594/279/2008 ce se află pe rolul Judecătoriei Piatra Neamț. Prin răspunsul la întâmpinare, creditoarea a invocat lipsa calității de reprezentare a numitei G.M. A mai precizat că debitoarea se află în incapacitate de plată, dovedită nu numai de neplata c/val.

facturilor reprezentând chiria, din luna ianuarie 2008, dar și cu neplata către alți creditori, de exemplu către SC A. SRL a sumei de 23.461,58 lei, conform încheierii privind investirea cu formulă executorie a biletului la ordin din data de 26 iunie 2008, ca urmare a refuzului de plată de către banca plătitoare. Creditoarea a solicitat, pe fond, respingerea contestației și deschiderea procedurii. Pe fond, instanța a stabilit că creanța este certă și lichidă, având valoarea determinată, calculată conform contractului de închiriere, care are valoare de lege între părțile contractante și menționată în facturile anexate cererii de deschidere a procedurii, facturi necontestate de către debitoare.

Debitoarea nu a făcut dovada existenței pe rolul instanței a vreunui litigiu legat de plata chiriei și chiar în condițiile în care ar exista un astfel de dosar, o eventuală reziliere ar presupune neplata chiriei pentru viitor și nu retroactiv. De asemenea, s-a apreciat că nu sunt relevante pentru stabilirea certitudinii și lichidității creanței nici faptul că părțile s-au judecat pentru evacuare, deoarece această acțiune a fost formulată pe cale de ordonanță președințială, iar din conținutul sentinței civile nr. 108/COM din 30 ianuarie 2009 rezultă că acțiunea creditoarei a fost respinsă deoarece nu au fost îndeplinite condițiile speciale de admisibilitate în cadrul procedurii ordonanței președințiale, respectiv urgența, caracterul vremelnic și neprejudicierea fondului.

Nici respingerea ca inadmisibilă a cererii formulată de creditoare privind somația de plată nu are nici o relevanță, deoarece nu s-a judecat fondul cauzei, cererea a fost respinsă pe excepție și, prin urmare, nu ar avea autoritate de lucru judecat asupra fondului litigiului. Totodată, creanța este exigibilă, având în vedere că prin contract (art. 4) părțile au convenit ca plata chiriei să se facă lunar, până la data de 30 ale fiecărei luni, pentru luna respectivă, iar debitoarea nu a achitat din ianuarie 2008. Ca atare, debitoarea este în insolvență, încetând plățile față de creditoare o perioadă mai mare de 30 de zile, așa cum s-a menționat anterior. Prin contestația depusă la dosar aceasta nu a contestat de fapt valoarea creanței și nici nu a dovedit că dispune de lichidități.

Împotriva hotărârii pronunțate de Tribunalul Neamț, secția comercială și de contencios administrativ, a declarat recurs debitoarea SC T.C. SRL Piatra Neamț, ce a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 770 din data de 06 octombrie 2009 a Curții de Apel Bacău. În raport de aceste aspecte, instanța de fond a constatat că nu rezultă săvârșirea de intimată a infracțiunilor pentru care s-a formulat plângere de către petentă.

Totodată, din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 97 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, art. 17 din Legea nr. 304/2004, republicată, art. 1 alin. (4) și art. 129 din Constituția României, revizuită, rezultă fără echivoc faptul că exercitarea dreptului de sesizare al persoanelor în legătură cu activitatea sau conduita judecătorilor nu poate pune în discuție soluțiile pronunțate prin hotărâri judecătorești iar eventualele încălcări ale normelor legale de drept procesual și/sau de drept substanțial de intimata-judecător pot fi analizate exclusiv în căile legale de atac. În speță, aspectele invocate de petentă se referă la nemulțumirile legate de rezolvarea care a fost dată cererilor și apărărilor formulate de ea în cursul soluționării cauzei având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței privind-o de debitoarea SC T.C.

SRL Piatra Neamț. Aceste chestiuni se circumscriu activității de judecată, iar justețea măsurilor luate se verifică într-un cadrul jurisdicțional și nu pe calea unei anchete penale. Ori, așa cum s-a arătat mai sus, prin Decizia nr. 770 din data de 06 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, s-a respins ca nefondat recursul declarat de petentă împotriva sentinței comerciale nr. 368/ F din data de 01 aprilie 2009, pronunțată de intimata-judecător, sentință fiind irevocabilă. A concluziona altfel înseamnă a accepta că o hotărâre judecătorească ar putea fi supusă simultan și paralel unui control de legalitate de către o autoritate a statului, alta decât o instanță de judecată, ceea ce nici Constituția, nici legea de organizarea judecătorească și C.E.D.O.

nu permit și, totodată, s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat. Cenzurarea unei hotărâri judecătorești, inclusiv în ceea ce privește aprecierea probelor pe calea unei plângeri penale împotriva judecătorilor, reprezintă o încălcare a principiului independenței puterii judecătorești consacrat în numeroase norme interne și internaționale. Nu poate constitui faptă penală și implicit nu poate fi angajată răspunderea penală a unui magistrat, activitatea desfășurată cu prilejul unor acte sau măsuri efectuate în exercitarea întocmai a funcției și a adoptării unei soluții. Soluțiile date de intimata-judecător sunt rezultatul interpretării date probelor din dosarele menționate mai sus, al aplicării dispozițiilor legale, verificarea legalității și temeinicei hotărârilor pronunțate, inclusiv a încheierilor interlocutorii, fiind atributul exclusiv al instanțelor de control judiciar, prin exercitarea de partea nemulțumită a căilor legale de atac.

B. împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petentă, prin reprezentant legal, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fără a motiva în scris sau oral recursul. Examinând recursul declarat de petentă sub toate aspectele, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat întrucât atât procurorul cât și instanța de fond au apreciat în mod corect că, prin adoptarea unei hotărâri judecătorești, magistratul - judecător nu se face vinovat de săvârșirea vreunei infracțiunii în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu, deoarece ar fi fost fiind necesar ca acesta să acționeze, cu știință, în scopul prejudicierii interesului petiționarului și, respectiv, a favorizării vreunei părți din cauză, ceea ce nu s-a dovedit în speță.

Aprecierea că intimata - magistrat nu se face vinovată de săvârșirea vreuneia dintre faptele penale reclamate de petentă, este corectă, întrucât activitatea desfășurată de magistrații se înscrie printre atribuțiile de serviciu prevăzute de legea de organizare judecătorească, iar cum din verificările efectuate nu rezultă nici un indiciu în legătură cu exercitarea abuzivă a atribuțiilor de serviciu de către intimată în scopul prejudicierii intereselor procesuale ale persoanei vătămate, simplul fapt că activitățile desfășurate de magistrat au condus la un rezultat care nu a convenit intereselor acesteia nu poate constitui temei pentru tragerea la răspundere penală a intimatului – magistrat.

Totodată, Înalta Curte constată că, de principiu, în cauzele încredințate spre soluționare, magistrații se supun numai legii, pronunțând soluții în funcție de probele administrate, interpretate potrivit propriei convingeri și nici un magistrat nu poate fi tras la răspundere penală pentru raționamentele logico-juridice pe care s-a bazat în adoptarea unei soluții, iar simpla nemulțumire a uneia dintre părțile implicate în litigiu față de soluția adoptată nu poate constitui un temei pentru angajarea răspunderii penale; de asemenea, nu este permis ca pe calea plângerii penale să se tindă la desființarea și transformarea hotărârilor judecătorești, aceasta fiind permisă numai în cadrul căilor de atac prevăzute de lege și exercitate cu respectarea dispozițiilor legale.

Practic, nemulțumirea uneia dintre părțile implicate în litigiu față de soluția adoptată, fără prezentarea nici unui element de natură să susțină indicii privind existența unui raport juridic de drept penal, nu poate constitui un temei pentru angajarea răspunderii penale. Ca atare, cum din examinarea hotărârii pronunțate de intimata-judecător și criticată de petentă reiese că aceasta întrunește cerințele de legalitate, fiind riguros motivată, atât în fapt, cât și în drept, nu poate fi reținută în sarcina magistratului săvârșirea infracțiunilor sesizate, neexistând nici un element din care să rezulte că acesta a instrumentat tendențios și abuziv cauza cu a cărei soluționare a fost investit. În consecință, pentru aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod va obliga recurenta la plata cheltuielilor judiciare către stat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara SC T.C. SRL, prin reprezentant legal G.M., împotriva sentinței penale nr. 156 din 12 noiembrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 februarie 2010.