ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1196/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1196/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 172 din 27 noiembrie 2008
Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie a respins ca
nefondată plângerea formulată de petentul C.I. împotriva rezoluției de
neîncepere a urmăririi penale din 5 august 2008 dată de procuror în Dosarul nr.
560/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
Pentru a se pronunța astfel,
instanța a constatat că plângerea petiționarului, întemeiată pe dispozițiile art.
278
1
C. proc. pen. nu este fondată, în condițiile în care petentul,
parte vătămată în plângerea penală formulată și completată ulterior nu a
prezentat fapte sau împrejurări noi care să nu fi fost cunoscute de organul de
urmărire penală la soluționarea cauzei ce a format obiectul Dosarului nr. 237/P/2007
și nici ulterior nu au fost descoperite astfel de elemente noi.
Ca urmare s-a apreciat că
față de intimat, executorul judecătoresc B.E., s-a decis în mod corect că nu
poate fi începută urmărirea penală, deoarece acesta nu mai poate fi cercetat
încă o dată pentru aceeași faptă, respectiv cea prevăzută de art. 246 C. pen.,
în condițiile în care anterior printr-o hotărâre definitivă s-a decis că nu
este cazul să se înceapă urmărirea penală.
Cât privește celelalte fapte
imputate intimatului și anume fals intelectual, înșelăciune și neglijență în
serviciu instanța a argumentat în sensul că intimatul nu a indus în eroare pe
petent referitor la activitățile întreprinse în cadrul Dosarului de executare nr.
150/E/2003/2158/J/2003, acesta îndeplinindu-și atribuțiile cu bună credință,
neexistând nici încălcări din culpă a acestor atribuții, iar pe de altă parte
nu au existat indicii că ar fi comis infracțiunea de fals.
S-a concluzionat în sensul
că deși în noua plângere penală pe care a formulat-o petentul a reclamat numai
pe intimatul B.E. și a indicat o altă încadrare juridică faptelor reclamate,
aceste împrejurări nu-i conferă dreptul petiționarului să exercite din nou
aceleași căi de atac.
Chiar dacă în cazul
soluțiilor de netrimitere în judecată nu există autoritate de lucru judecat s-a
reținut de către instanță, că potrivit art. 278
1
alin. (1)
1
C. proc. pen. nu se poate face din nou plângere pentru aceleași fapte.
În fine, instanța deși a
reținut că petentul cu ocazia dezbaterilor nu a mai invocat falsul în
încheierea de încuviințare a executării silite, a constatat, că și cu privire
la acest aspect soluția de neurmărire penală dispusă de procuror este corectă
deoarece o eventuală lipsă a semnăturii grefierului nu atrage sancțiuni de
ordin procedural și nu produce consecințe juridice.
Împotriva sentinței penale
pronunțată de prima instanță a declarat recurs petentul, care a criticat-o
pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând nemulțumirile sale cu privire la
desfășurarea executării silite prin care a fost vândut spațiul comercial situat
în Bacău, și a solicitat casarea hotărârii, desființarea rezoluției de
neîncepere a urmăririi penale dispusă de procuror și reluarea cercetărilor.
Recursul declarat de
petiționar nu este întemeiat.
Examinând hotărârea
recurată, respectiv actele și lucrările de la dosar în raport cu criticile
invocate cât și din oficiu în limitele impuse de lege Înalta Curte constată, că
petentul C.I. a formulat o plângere penală solicitând efectuarea de cercetări
față de executorul judecătoresc B.E. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute
de art. 215 C. pen., 289 C. pen., 249 C. pen. și art. 246 C. pen., fapte pe
care susține că intimatul le-ar fi comis cu ocazia executării silite din data
de 3 noiembrie 2003, prin care a fost vândut un spațiu comercial situat în
Bacău.
Anterior, cu privire la
aceeași faptă respectiv modul cum a fost organizată și s-a desfășurat
licitația, dar și cu privire la autenticitatea datelor înscrise în
procesul-verbal de adjudecare s-au efectuat cercetări, tot la plângerea
petentului, formându-se Dosarul nr. 237/P/2007 soluționat printr-o rezoluție de
neîncepere a urmăririi penale din 22 octombrie 2007 dispusă față de executorul
judecătoresc B.E. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246
și art. 290 C. pen.
Plângerea formulată de
petent împotriva rezoluției din 22 octombrie 2007 a fost respinsă prin sentința
penală pronunțată de Curtea de Apel Bacău la 28 februarie 2008 în Dosarul nr. 1182/32/2008
rămasă definitivă prin decizia I.C.C.J. din 9 iunie 2008.
Ulterior, petentul printr-o
nouă plângere penală formulată împotriva executorului judecătoresc B.E. a
reiterat susținerile din plângerea penală anterioară fără însă să prezinte
fapte sau împrejurări noi care să nu fi fost cunoscute de organul de urmărire
penală cu ocazia soluționării dosarului nr. 237/P/2007 în care s-a dispus
neînceperea urmăririi penale față de același făptuitor sub aspectul
infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 290 C. pen., astfel că
procurorul a constatat, că intimatul nu mai poate fi cercetat încă o dată pentru
aceeași faptă.
Față de împrejurarea că prin
noua plângere penală formulată de petent, acesta a solicitat efectuarea
cercetărilor față de intimat și sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals
intelectual, înșelăciune și neglijență în serviciu, în cauză s-au efectuat acte
premergătoare, stabilindu-se că nu există indicii în sensul că executorul
judecătoresc B.E. ar fi indus în eroare pe petiționar prin activitățile
desfășurate în dosarul de executare menționat, neexistând încălcări din culpă a
atribuțiilor de serviciu ale acestuia, pe care dealtfel le-a îndeplinit cu bună
credință.
S-a mai constatat, că nici
în ce privește infracțiunea de fals intelectual nu au existat indicii că ar fi
fost comisă de intimat.
Față de aspectele reținute
procurorul, prin rezoluția nr. 560/P/2008 din 5 august 2008 a dispus
neînceperea urmăririi penale față de intimatul B.E. sub aspectul săvârșirii
infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., 289 C. pen., 291 C. pen., 215 C.
pen. și art. 249 C. pen., în temeiul art. 10 lit. a), d) și f) C. proc. pen.
Plângerea formulată de
petiționar conform art. 278 C. proc. pen. a fost respinsă de procurorul general
al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău ca nefondată.
Soluția de neurmărire penală
dispusă față de intimat este corectă.
Câtă vreme față de intimat
s-a decis prin hotărâre definitivă că nu este cazul să se înceapă urmărirea
penală pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. imputată de
petiționar, intimatul nu mai poate fi urmărit pentru aceeași faptă, potrivit art.
278
1
alin. (1)
1
C. proc. pen., în condițiile în care nu
s-au descoperit fapte sau împrejurări noi, astfel că rezoluția adoptată de
procuror este întemeiată.
În ce privește celelalte
fapte imputate intimatului și pentru care s-au efectuat acte premergătoare în Dosarul
nr. 560/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, Înalta Curte
constată, că în condițiile în care, în cauză nu au existat indicii că intimatul
ar fi comis faptele respective, neurmărirea penală dispusă de procuror și sub
aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 215 C. pen., 249 C. pen., 289 C. pen.
și art. 291 C. pen. este de asemenea corectă.
Așa fiind, hotărârea primei
instanțe, de respingere a plângerii formulate de petent potrivit art. 278
1
C. proc. pen. și menținere a rezoluției de neîncepere a urmăririi penale
dispusă față de intimat este legală și temeinică și nu se justifică
desființarea ei.
Pentru aceste considerente
recursul declarat de petiționar este nefondat astfel că va fi respins ca atare,
în temeiul art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând și dispozițiile art. 192
alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de petiționarul C.I. împotriva sentinței penale nr. 172 din 27 noiembrie
2008 a Curții de Apel Bacău, secția penală.
Obligă recurentul petiționar la
plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 31 martie 2009.