ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 216/2012

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Petiționara

D.E. prin procurator C.D. a formulat, în temeiul art. 278/1 C. proc. pen.

plângere împotriva rezoluțiilor nr. 43/P/2010 din 24 noiembrie 2010 și nr. 1776

din 11 februarie 2010 emise de DNA - Serviciul Teritorial Bacău Petiționara a

formulat plângere penală solicitând a se efectua cercetări împotriva

intimatului S.R. - primar al mun. Bacău și a intimaților judecători S.C., F.P.

și P.C.M. întrucât acestea, în calitatea pe care o au, îndeplinindu-și

defectuos atribuțiile de serviciu, au dat o soluție netemeinică și nelegală în

dosarul nr. 7505/180/2007 al Judecătoriei Bacău, cauzându-i o vătămare a

intereselor legale, constând în aceea că nu i s-a retrocedat o suprafață de

teren.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău sub nr. 305/32/2011.

Din actele și

lucrările dosarului, Curtea de Apel Bacău a reținut următoarele:

Prin rezoluția

nr. 43/P/2010 din 24 noiembrie 2010 a DNA - Serviciul Teritorial Bacău s-a

dispus, în baza art. 228 alin. (4) și art. 10 lit. a) C. proc. pen.,

neînceperea urmăririi penale față de judecători S.C., F.P. și P.C.M. în cadrul

Tribunalului Bacău, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu

prevăzută de art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 cu ref. la art. 246 C. pen.,

reținându-se că intimatele - judecători au efectuat activități și au întocmit

acte în virtutea atribuțiilor pe care judecătorii le îndeplinesc în exercitarea

funcțiilor în care sunt învestiți, cu respectarea principiilor inamovibilității

și independenței, prin interpretarea probelor și aplicarea legii, neexistând

indicii din care să rezulte săvârșirea vreunei infracțiuni. în privința

primarului mun. Bacău s-a reținut că nu a putut proceda la retrocedarea

terenului solicitat de către petentă întrucât vecinii nu erau înscriși corect

pe schița prezentată de către petentă, iar pe vechiul amplasament fuseseră deja

emise titluri de proprietate.

Plângerea

reglementată în dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., are natura

juridică a unei căi de atac îndreptată împotriva soluțiilor de netrimitere în

judecată dispuse de procuror.

Astfel, în

baza principiului constituțional a liberului acces la justiție judecătorul este

chemat de către persoana vătămată sau de orice alte persoane ale căror interese

legitime au fost vătămate, să efectueze un control judecătoresc asupra rezoluțiilor

sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată. Instanța este

obligată să examineze lucrările efectuate de procuror sau de organul de

urmărire penală care au stat la baza adoptării soluției procurorului, după care

urmează să pronunțe una dintre soluțiile prevăzută de art. 278

1

alin. (8) C. proc. pen.

Analizând

soluția procurorului de netrimitere în judecată, instanța constatată că actul

de dispoziție al procurorului este legal și temeinic.

În mod corect

procurorul, în urma efectuării actelor premergătoare în cauză, văzând și

dispozițiile art. 97 din Legea nr. 303/2004, a stabilit că infracțiunile

imputate intimatei nu se circumscriu în sfera faptelor prevăzute de legea

penală.

Împrejurarea

că hotărârea judecătorească pronunțată de intimații judecători în cadrul

atribuțiilor de serviciu este nefavorabilă petentului, nu constituie un indiciu

care l-ar îndreptăți pe acesta să pună la îndoială modalitatea în care intimata

și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu. în ce privește activitatea magistraților,

atribuțiile lor de serviciu se circumscriu soluționării cauzelor cu care sunt

investiți, respectiv interpretării și aplicării dispozițiilor legale, în acord

cu principiile dreptului substanțial și ale celui procedural.

Eventualele

erori apărute în acest proces de interpretare și aplicare a legii nu

echivalează cu o exercitare abuzivă a atribuțiilor de serviciu în sensul legii

penale, ele putând fi îndreptate în urma exercitării căilor de atac prevăzute

de lege în fiecare caz în parte, aceasta fiind de altfel și justificarea

existenței lor.

Pe de altă

parte chiar procuratorul petentei arată că nu dorește să se judece în prezenta

plângere cu aceștia întrucât a formulat plângere separată împotriva lor.

Cu privire la

intimatul S.R., primar al mun. Bacău, curtea reține că ceea ce impută petenta

sunt de fapt atribuții care revin Comisiei Locale ori Comisiei Județene de

aplicare a Legii 18/1990, organe colegiale compuse din mai multe persoane, iar

voința aparținea acestora și nu numai primarului mun. Bacău, care este organ

executiv conform Legii administrației publice nu i se poate imputa primarului

actual că pe amplasamentul pe care pretinde petenta au fost emise titluri de

proprietate altor cetățeni, la un moment la care intimatul nu avea nicio

funcție publică. Pe de altă parte petentei i s-a propus în cinci rânduri

terenuri pe alte amplasamente dar aceasta Ie-a refuzat. De altfel, petenta a pierdut

în justiție acțiunea prin care solicita retrocedarea pe vechiul amplasament. De

altfel din cuprinsul adresei de la fila 169 emisă de Instituția Prefectului

însăși petenta nu cunoaște cu certitudine situarea terenului atâta vreme cât a

susținut că terenul se află sub clădirile SC R.I. SA , iar ulterior sub SC A.S.

SA.

În fapt față

de înscrisurile de la dosar reiese că petenta nu a solicitat retrocedarea

terenului nici în baza Legii nr. 18/1991 și nici a Legii nr. 1/2000 situație

care a făcut ca în tarlaua nr. 68 să fie emise titluri de proprietate pentru

alte persoane care au vândut unei societăți comerciale, la această dată pe

respectivul teren fiind construite supermarketurile Real și Baumax (fila 169).

Față de cele

expuse nu se poate imputa intimatului S.R. nici faptă de abuz în serviciu așa

cum corect a stabilit și procurorul. De altfel, intimatul a mai fost reclamat

de către aceeași parte și în legătură cu același fapte (dar nu pentru

infracțiuni de corupție) și în dosarele penale nr. 7045/P/2007 și 2038/P/2006.

Pentru aceste

considerente, prin sentința penala nr. 84 din 28 iulie 2011, Curtea de Apel

Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 278

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de

petenta D.E., PRIN PROCURATOR C.D., împotriva rezoluției nr. 43/P/2010 din 24

noiembrie 2011 a D.N.A. - Serviciul teritorial Bacău și a menținut soluția din

rezoluția atacată și a obligat petenta la plata cheltuielilor judiciare.

Împotriva

sentinței penale nr. 84 din 28 iulie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția penală

și pentru cauze cu minori și de familie, a declarat recurs petenta D.E., cauza

fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți sub nr. 305/32/2011.

Examinând

hotărârea recurată, din oficiu, astfel cum impun dispozițiile art. 385

6

alineat ultim C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul

art. 385

15

alin. (1) lit. a) teza a II-a C. proc. pen., constată că

recursul formulat de recurenta petenta D.E., este inadmisibil, având în vedere

că decizia pronunțată de Curtea de Apel Bacău este definitivă.

Înalta Curte

reține că inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine

atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl

prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui

drept epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual.

Dispozițiile

art. 385

1

C. proc. pen. enumera hotărârile precum și încheierile,

care pot fi atacate o singură dată cu recurs.

Căile ordinare

de atac sunt strict și limitativ reglementate prin norma procesual penală, cu

arătarea imperativă a persoanelor ce le pot folosi, precum și a condițiilor,

cazurilor și termenelor în care pot fi exercitate.

În prezenta

cauză prin sentința nr. 84 din 28 iulie 2011, Curtea de Apel Bacău, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondată,

plângerea formulată de petenta D.E., PRIN PROCURATOR C.D., împotriva rezoluției

nr. 43/P/2010 din 24 noiembrie 2011 a D.N.A. - Serviciul teritorial Bacău și a

menținut soluția din rezoluția atacată în condițiile în care textul de lege

prevăzut la art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen. nu permitea

formularea nici unei căi de atac în acest context procesual, hotărârea primei

instanțe fiind definitivă, împrejurare care a atras inadmisibilitatea

controlului judiciar prin recursul solicitat de petiționară în fața Înaltei

Curți de Casație și Justiție .

Astfel,

exercitând o cale de atac în afara condițiilor stabilite de lege, demersul astfel

realizat va fi sancționat cu inadmisibilitatea.

Față de

considerentele precizate, înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art.

385

15

alin. (1) pct. l lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va

respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta D.E. împotriva sentinței

penale nr. 84 din 28 iulie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie.

În temeiul

dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte, va obliga

recurenta petenta la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de petenta D.E. împotriva sentinței penale nr.

84 din 28 iulie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie.

Obligă

recurenta petenta la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 25 ianuarie 2012.