ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 216/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 216/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Petiționara D.E. prin procurator C.D. a formulat, în temeiul art. 278/1 C. proc. pen. plângere împotriva rezoluțiilor nr. 43/P/2010 din 24 noiembrie 2010 și nr. 1776 din 11 februarie 2010 emise de DNA - Serviciul Teritorial Bacău Petiționara a formulat plângere penală solicitând a se efectua cercetări împotriva intimatului S.R. - primar al mun. Bacău și a intimaților judecători S.C., F.P. și P.C.M. întrucât acestea, în calitatea pe care o au, îndeplinindu-și defectuos atribuțiile de serviciu, au dat o soluție netemeinică și nelegală în dosarul nr. 7505/180/2007 al Judecătoriei Bacău, cauzându-i o vătămare a intereselor legale, constând în aceea că nu i s-a retrocedat o suprafață de teren.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău sub nr. 305/32/2011. Din actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel Bacău a reținut următoarele: Prin rezoluția nr. 43/P/2010 din 24 noiembrie 2010 a DNA - Serviciul Teritorial Bacău s-a dispus, în baza art. 228 alin. (4) și art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de judecători S.C., F.P. și P.C.M. în cadrul Tribunalului Bacău, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 13/2 din Legea nr. 78/2000 cu ref. la art. 246 C. pen., reținându-se că intimatele - judecători au efectuat activități și au întocmit acte în virtutea atribuțiilor pe care judecătorii le îndeplinesc în exercitarea funcțiilor în care sunt învestiți, cu respectarea principiilor inamovibilității și independenței, prin interpretarea probelor și aplicarea legii, neexistând indicii din care să rezulte săvârșirea vreunei infracțiuni.
în privința primarului mun. Bacău s-a reținut că nu a putut proceda la retrocedarea terenului solicitat de către petentă întrucât vecinii nu erau înscriși corect pe schița prezentată de către petentă, iar pe vechiul amplasament fuseseră deja emise titluri de proprietate. Plângerea reglementată în dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., are natura juridică a unei căi de atac îndreptată împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată dispuse de procuror. Astfel, în baza principiului constituțional a liberului acces la justiție judecătorul este chemat de către persoana vătămată sau de orice alte persoane ale căror interese legitime au fost vătămate, să efectueze un control judecătoresc asupra rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată.
Instanța este obligată să examineze lucrările efectuate de procuror sau de organul de urmărire penală care au stat la baza adoptării soluției procurorului, după care urmează să pronunțe una dintre soluțiile prevăzută de art. 278 1 alin. (8) C. proc. pen. Analizând soluția procurorului de netrimitere în judecată, instanța constatată că actul de dispoziție al procurorului este legal și temeinic. În mod corect procurorul, în urma efectuării actelor premergătoare în cauză, văzând și dispozițiile art. 97 din Legea nr. 303/2004, a stabilit că infracțiunile imputate intimatei nu se circumscriu în sfera faptelor prevăzute de legea penală. Împrejurarea că hotărârea judecătorească pronunțată de intimații judecători în cadrul atribuțiilor de serviciu este nefavorabilă petentului, nu constituie un indiciu care l-ar îndreptăți pe acesta să pună la îndoială modalitatea în care intimata și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu.
în ce privește activitatea magistraților, atribuțiile lor de serviciu se circumscriu soluționării cauzelor cu care sunt investiți, respectiv interpretării și aplicării dispozițiilor legale, în acord cu principiile dreptului substanțial și ale celui procedural. Eventualele erori apărute în acest proces de interpretare și aplicare a legii nu echivalează cu o exercitare abuzivă a atribuțiilor de serviciu în sensul legii penale, ele putând fi îndreptate în urma exercitării căilor de atac prevăzute de lege în fiecare caz în parte, aceasta fiind de altfel și justificarea existenței lor. Pe de altă parte chiar procuratorul petentei arată că nu dorește să se judece în prezenta plângere cu aceștia întrucât a formulat plângere separată împotriva lor.
Cu privire la intimatul S.R., primar al mun. Bacău, curtea reține că ceea ce impută petenta sunt de fapt atribuții care revin Comisiei Locale ori Comisiei Județene de aplicare a Legii 18/1990, organe colegiale compuse din mai multe persoane, iar voința aparținea acestora și nu numai primarului mun. Bacău, care este organ executiv conform Legii administrației publice nu i se poate imputa primarului actual că pe amplasamentul pe care pretinde petenta au fost emise titluri de proprietate altor cetățeni, la un moment la care intimatul nu avea nicio funcție publică. Pe de altă parte petentei i s-a propus în cinci rânduri terenuri pe alte amplasamente dar aceasta Ie-a refuzat. De altfel, petenta a pierdut în justiție acțiunea prin care solicita retrocedarea pe vechiul amplasament.
De altfel din cuprinsul adresei de la fila 169 emisă de Instituția Prefectului însăși petenta nu cunoaște cu certitudine situarea terenului atâta vreme cât a susținut că terenul se află sub clădirile SC R.I. SA , iar ulterior sub SC A.S. SA. În fapt față de înscrisurile de la dosar reiese că petenta nu a solicitat retrocedarea terenului nici în baza Legii nr. 18/1991 și nici a Legii nr. 1/2000 situație care a făcut ca în tarlaua nr. 68 să fie emise titluri de proprietate pentru alte persoane care au vândut unei societăți comerciale, la această dată pe respectivul teren fiind construite supermarketurile Real și Baumax (fila 169). Față de cele expuse nu se poate imputa intimatului S.R. nici faptă de abuz în serviciu așa cum corect a stabilit și procurorul.
De altfel, intimatul a mai fost reclamat de către aceeași parte și în legătură cu același fapte (dar nu pentru infracțiuni de corupție) și în dosarele penale nr. 7045/P/2007 și 2038/P/2006. Pentru aceste considerente, prin sentința penala nr. 84 din 28 iulie 2011, Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 278 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta D.E., PRIN PROCURATOR C.D., împotriva rezoluției nr. 43/P/2010 din 24 noiembrie 2011 a D.N.A. - Serviciul teritorial Bacău și a menținut soluția din rezoluția atacată și a obligat petenta la plata cheltuielilor judiciare. Împotriva sentinței penale nr. 84 din 28 iulie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a declarat recurs petenta D.E., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți sub nr. 305/32/2011.
Examinând hotărârea recurată, din oficiu, astfel cum impun dispozițiile art. 385 6 alineat ultim C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 385 15 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. proc. pen., constată că recursul formulat de recurenta petenta D.E., este inadmisibil, având în vedere că decizia pronunțată de Curtea de Apel Bacău este definitivă. Înalta Curte reține că inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual. Dispozițiile art. 385 1 C. proc.
pen. enumera hotărârile precum și încheierile, care pot fi atacate o singură dată cu recurs. Căile ordinare de atac sunt strict și limitativ reglementate prin norma procesual penală, cu arătarea imperativă a persoanelor ce le pot folosi, precum și a condițiilor, cazurilor și termenelor în care pot fi exercitate. În prezenta cauză prin sentința nr. 84 din 28 iulie 2011, Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta D.E., PRIN PROCURATOR C.D., împotriva rezoluției nr. 43/P/2010 din 24 noiembrie 2011 a D.N.A. - Serviciul teritorial Bacău și a menținut soluția din rezoluția atacată în condițiile în care textul de lege prevăzut la art. 278 1 alin. (10) C. proc.
pen. nu permitea formularea nici unei căi de atac în acest context procesual, hotărârea primei instanțe fiind definitivă, împrejurare care a atras inadmisibilitatea controlului judiciar prin recursul solicitat de petiționară în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție . Astfel, exercitând o cale de atac în afara condițiilor stabilite de lege, demersul astfel realizat va fi sancționat cu inadmisibilitatea. Față de considerentele precizate, înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 alin. (1) pct. l lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta D.E. împotriva sentinței penale nr. 84 din 28 iulie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte, va obliga recurenta petenta la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta D.E. împotriva sentinței penale nr. 84 din 28 iulie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenta petenta la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 ianuarie 2012.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.