ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față, constată următoarele: La data de 23 noiembrie 2011 s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, sub nr. 1193/P/2011, plângerea formulată de petiționara D.E., plângere adresată inițial Consiliului Superior al Magistraturii, împotriva procurorului H.M. din cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacău, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246 și art. 249 C. pen. În plângerea formulată, petiționara a susținut că procurorul H.M., în exercitarea atribuțiilor sale profesionale, cu știință, precum și din culpă nu și-a îndeplinit ori și-a îndeplinit defectuos sarcinile de serviciu, pronunțând o soluție nelegală în Dosarul nr. 43/P/2010 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacău, fapt care i-a pricinuit pagube și i-a cauzat o vătămare a intereselor legale.

Prin Rezoluția nr. H93/P/2011 din 10 martie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de procurorul șef H.M. din cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacău pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. și neglijență în serviciu prev. de art. 249 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 33 C. pen., întrucât faptele nu există. Pentru a dispune astfel, procurorul de caz a reținut că la data de 16 aprilie 2010, persoana vătămată D.E. prin mandatar C.D.

a formulat la Serviciul Teritorial Bacău din cadrul Direcției Naționale Anticorupție o plângere penală prin care a sesizat comiterea unor ilegalități la nivelul Comisiei Locale de Aplicare a Fondului Funciar Bacău, care în opinia sa nu a soluționat corect o cerere de revendicare a dreptului de proprietate, iar persoana vinovată de modul de soluționare este primarul municipiului Bacău, S.R. Prin aceeași cerere, numitul C.D. a solicitat cercetarea judecătorilor Ș.C., F.P.C. și P.C.M. care au făcut parte din completul de judecată în Dosarul nr. 939/110/2010 al Tribunalului Bacău pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. După finalizarea cercetărilor, prin Rezoluția nr. 43/P/2010 din 24 noiembrie 2010 al Serviciului Teritorial Bacău din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, magistratul procuror H.M.

a dispus neînceperea urmăririi penale față de persoanele sus-menționate sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246 C. pen. întrucât fapta nu există. În urma verificărilor efectuate cu privire la activitatea desfășurată de procuror s-a constatat că soluția dispusă de acesta a fost pronunțată în urma analizării probelor administrate în cauză, cu respectarea normelor de procedură în vigoare, fiind amplu și temeinic motivată cu elucidarea tuturor aspectelor semnalate. S-a constatat totodată că acesta nu a încălcat din culpă, în vreuna din formele sale, obligațiile profesionale și nu a urmărit cauzarea vreunei vătămări importante intereselor legale ale persoanei vătămate, atât în efectuarea actelor procedural penale cât și dispunerea soluției.

Împotriva acestei soluții, persoana vătămată a formulat plângere în temeiul art. 278 C. proc. pen., fiind respinsă prin Rezoluția nr. 1776/11-2/2010 din 21 ianuarie 2011 a procurorului șef al secției de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție din cadrul Direcției Naționale Anticorupție. În consecință, s-a arătat că nemulțumirile părților referitor la modul concret de soluționare a cauzei trebuie să îmbrace forma căilor de atac în limitele recunoscute de lege, neputându-se obține o suplimentare a gradelor de jurisdicție prin formularea unei plângeri penale împotriva magistratului care a soluționat cauza. S-a arătat că răspunderea penală a magistraților poate fi pusă în discuție numai în situații în care aceștia și-au exercitat funcția cu rea-credință, adică au cunoscut caracterul vădit nelegal al acțiunilor lor, urmărind sau acceptând vătămarea intereselor legale ale unei persoane.

Rezoluția de neîncepere a urmăririi penale față de procurorul șef H.M. a fost menținută prin Rezoluția nr. 349/II/2/2011 din 6 februarie 2012 a procurorului șef al secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petiționara D.E. în temeiul art. 278 C. proc. pen. Împotriva Rezoluției nr. 1193/P/2011 din 10 martie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, a formulat plângere în temeiul art. 278 1 C. proc. pen., petiționara D.E., fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 9 martie 2012. În motivarea plângerii s-a arătat că cele două rezoluții de neurmărire sunt nelegale, netemeinice și nemotivate, că nu au fost analizate probele și motivele care au determinat pe petiționară să formuleze plângere împotriva procurorului H.M.

și nu s-a avut în vedere că acesta a scos din Dosarul nr. 43/P/2010 probe importante în baza cărora instanța ar fi pronunțat o soluție corectă. A solicitat admiterea plângerii și atașarea Dosarului nr. 305/22/2011 aflat în curs de judecată la Înalta Curte de Casație și Justiție. Examinând plângerea formulată în raport de actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată. Din datele dosarului rezultă că petiționara D.E. a formulat plângere penală împotriva procurorului H.E., procuror în cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacău sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen.

și neglijență în serviciu prev. de art. 249 alin. (1) C. pen., întrucât cu ocazia pronunțării soluției în Dosarul nr. 43/P/2010 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacău, și-a îndeplinit, în mod defectuos, sarcinile de serviciu, atât cu știință, cât și din culpă, producându-i astfel, vătămarea intereselor legale. Rezultă, totodată, că Dosarul nr. 43/P/2010 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacău a avut ca obiect plângerea formulată de numitul C.D. împotriva numiților S.R. - primar al municipiului Bacău și Ș.C., F.P.C. și P.C.M. - judecători în cadrul Tribunalului Bacău sub aspectul săvârșirii unor infracțiuni de corupție prev. de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000, în care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de sus-numiții intimați.

Rezoluția nr. 43/P/2010 din 24 noiembrie 2010 a Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacău a fost amplu și temeinic motivată de procurorul H.M., iar împrejurarea că petiționara nu este mulțumită de soluția dată sau de soluția pronunțată în Dosarul nr. 939/110/2010 al Tribunalului Bacău, nu echivalează cu îndeplinirea cu rea-credință a atribuțiilor de serviciu, de către magistrați. Potrivit dispozițiilor legale, împotriva hotărârilor judecătorești, persoanele nemulțumite pot exercita căile de atac prevăzute de lege, iar împrejurarea că o parte sau alta dintr-un proces este nemulțumită de soluția dată, nu echivalează cu săvârșirea vreunei fapte de corupție din partea magistratului judecător sau procuror.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că nu există indicii din care să rezulte săvârșirea de către procurorul H.M. a unor fapte de natură penală și nici date din care să reiasă că și-a exercitat funcția cu rea-credință, urmărind vătămarea intereselor legitime ale petiționarei, astfel că soluția de neîncepere a urmării penale apare ca fiind legală și temeinică. Întrucât din datele existente și din actele premergătoare efectuate în cauză nu au rezultat indicii temeinice, astfel cum prevăd dispozițiile art. 68 1 C. proc. pen., cu privire la săvârșirea unor fapte de natură penală, Înalta Curte constată că, în mod corect, s-a dispus neînceperea urmării penale față de intimat.

Ca atare, în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. se va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționara D.E., împotriva Rezoluției nr. H93/P/2011 din 10 ianuarie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pe care o va menține. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligată petiționara la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționara D.E. împotriva Rezoluției nr. 1193/P/2011 din 10 ianuarie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pe care o menține. Obligă petiționara la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 4 octombrie 2012. Procesat de GGC - N