ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale

de față, constată următoarele:

La data de 23 noiembrie 2011 s-a înregistrat

la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de

urmărire penală și criminalistică, sub nr. 1193/P/2011, plângerea formulată de

petiționara D.E., plângere adresată inițial Consiliului Superior al

Magistraturii, împotriva procurorului H.M. din cadrul Direcției Naționale

Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacău, sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor prev. de art. 246 și art. 249 C. pen.

În plângerea

formulată, petiționara a susținut că procurorul H.M., în exercitarea

atribuțiilor sale profesionale, cu știință, precum și din culpă nu și-a

îndeplinit ori și-a îndeplinit defectuos sarcinile de serviciu, pronunțând o

soluție nelegală în Dosarul nr. 43/P/2010 al Direcției Naționale Anticorupție -

Serviciul Teritorial Bacău, fapt care i-a pricinuit pagube și i-a cauzat o

vătămare a intereselor legale.

Prin Rezoluția nr.

H93/P/2011 din 10 martie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de procurorul șef H.M. din cadrul Direcției

Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacău pentru săvârșirea

infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art.

246 C. pen. și neglijență în serviciu prev. de art. 249 alin. (1) C. pen., cu

aplic. art. 33 C. pen., întrucât faptele nu există.

Pentru a dispune

astfel, procurorul de caz a reținut că la data de 16 aprilie 2010, persoana

vătămată D.E. prin mandatar C.D. a formulat la Serviciul Teritorial Bacău din

cadrul Direcției Naționale Anticorupție o plângere penală prin care a sesizat

comiterea unor ilegalități la nivelul Comisiei Locale de Aplicare a Fondului

Funciar Bacău, care în opinia sa nu a soluționat corect o cerere de revendicare

a dreptului de proprietate, iar persoana vinovată de modul de soluționare este

primarul municipiului Bacău, S.R.

Prin aceeași cerere,

numitul C.D. a solicitat cercetarea judecătorilor Ș.C., F.P.C. și P.C.M. care

au făcut parte din completul de judecată în Dosarul nr. 939/110/2010 al

Tribunalului Bacău pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen.

După finalizarea

cercetărilor, prin Rezoluția nr. 43/P/2010 din 24 noiembrie 2010 al Serviciului

Teritorial Bacău din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, magistratul

procuror H.M. a dispus neînceperea urmăririi penale față de persoanele

sus-menționate sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246 C. pen.

întrucât fapta nu există.

În urma verificărilor

efectuate cu privire la activitatea desfășurată de procuror s-a constatat că

soluția dispusă de acesta a fost pronunțată în urma analizării probelor

administrate în cauză, cu respectarea normelor de procedură în vigoare, fiind

amplu și temeinic motivată cu elucidarea tuturor aspectelor semnalate.

S-a constatat

totodată că acesta nu a încălcat din culpă, în vreuna din formele sale,

obligațiile profesionale și nu a urmărit cauzarea vreunei vătămări importante

intereselor legale ale persoanei vătămate, atât în efectuarea actelor procedural

penale cât și dispunerea soluției.

Împotriva acestei

soluții, persoana vătămată a formulat plângere în temeiul art. 278 C. proc.

pen., fiind respinsă prin Rezoluția nr. 1776/11-2/2010 din 21 ianuarie 2011 a

procurorului șef al secției de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor

de corupție din cadrul Direcției Naționale Anticorupție.

În consecință, s-a

arătat că nemulțumirile părților referitor la modul concret de soluționare a

cauzei trebuie să îmbrace forma căilor de atac în limitele recunoscute de lege,

neputându-se obține o suplimentare a gradelor de jurisdicție prin formularea

unei plângeri penale împotriva magistratului care a soluționat cauza.

S-a arătat că

răspunderea penală a magistraților poate fi pusă în discuție numai în situații

în care aceștia și-au exercitat funcția cu rea-credință, adică au cunoscut

caracterul vădit nelegal al acțiunilor lor, urmărind sau acceptând vătămarea

intereselor legale ale unei persoane.

Rezoluția de

neîncepere a urmăririi penale față de procurorul șef H.M. a fost menținută prin

Rezoluția nr. 349/II/2/2011 din 6 februarie 2012 a procurorului șef al secției

de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, care a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată

de petiționara D.E. în temeiul art. 278 C. proc. pen.

Împotriva Rezoluției

nr. 1193/P/2011 din 10 martie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, a formulat

plângere în temeiul art. 278

1

C. proc. pen., petiționara D.E., fiind

înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 9 martie

2012.

În motivarea

plângerii s-a arătat că cele două rezoluții de neurmărire sunt nelegale,

netemeinice și nemotivate, că nu au fost analizate probele și motivele care au

determinat pe petiționară să formuleze plângere împotriva procurorului H.M. și

nu s-a avut în vedere că acesta a scos din Dosarul nr. 43/P/2010 probe

importante în baza cărora instanța ar fi pronunțat o soluție corectă.

A solicitat admiterea

plângerii și atașarea Dosarului nr. 305/22/2011 aflat în curs de judecată la

Înalta Curte de Casație și Justiție.

Examinând plângerea

formulată în raport de actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că

aceasta nu este fondată.

Din datele dosarului

rezultă că petiționara D.E. a formulat plângere penală împotriva procurorului

H.E., procuror în cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul

Teritorial Bacău sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. și neglijență în

serviciu prev. de art. 249 alin. (1) C. pen., întrucât cu ocazia pronunțării

soluției în Dosarul nr. 43/P/2010 al Direcției Naționale Anticorupție -

Serviciul Teritorial Bacău, și-a îndeplinit, în mod defectuos, sarcinile de

serviciu, atât cu știință, cât și din culpă, producându-i astfel, vătămarea

intereselor legale.

Rezultă, totodată, că

Dosarul nr. 43/P/2010 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul

Teritorial Bacău a avut ca obiect plângerea formulată de numitul C.D. împotriva

numiților S.R. - primar al municipiului Bacău și Ș.C., F.P.C. și P.C.M. -

judecători în cadrul Tribunalului Bacău sub aspectul săvârșirii unor

infracțiuni de corupție prev. de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, în

care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de sus-numiții intimați.

Rezoluția nr.

43/P/2010 din 24 noiembrie 2010 a Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul

Teritorial Bacău a fost amplu și temeinic motivată de procurorul H.M., iar împrejurarea

că petiționara nu este mulțumită de soluția dată sau de soluția pronunțată în

Dosarul nr. 939/110/2010 al Tribunalului Bacău, nu echivalează cu îndeplinirea

cu rea-credință a atribuțiilor de serviciu, de către magistrați.

Potrivit dispozițiilor

legale, împotriva hotărârilor judecătorești, persoanele nemulțumite pot

exercita căile de atac prevăzute de lege, iar împrejurarea că o parte sau alta

dintr-un proces este nemulțumită de soluția dată, nu echivalează cu săvârșirea

vreunei fapte de corupție din partea magistratului judecător sau procuror.

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că nu există indicii din

care să rezulte săvârșirea de către procurorul H.M. a unor fapte de natură

penală și nici date din care să reiasă că și-a exercitat funcția cu

rea-credință, urmărind vătămarea intereselor legitime ale petiționarei, astfel

că soluția de neîncepere a urmării penale apare ca fiind legală și temeinică.

Întrucât din datele

existente și din actele premergătoare efectuate în cauză nu au rezultat indicii

temeinice, astfel cum prevăd dispozițiile art. 68

1

C. proc. pen., cu

privire la săvârșirea unor fapte de natură penală, Înalta Curte constată că, în

mod corect, s-a dispus neînceperea urmării penale față de intimat.

Ca atare, în temeiul

art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. se va respinge, ca

nefondată, plângerea formulată de petiționara D.E., împotriva Rezoluției nr.

H93/P/2011 din 10 ianuarie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pe care o va

menține.

În temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen. va fi obligată petiționara la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca

nefondată, plângerea formulată de petiționara D.E. împotriva Rezoluției nr.

1193/P/2011 din 10 ianuarie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pe care o

menține.

Obligă petiționara la

plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 4 octombrie 2012.

Procesat de GGC - N