ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1094/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1094/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului penal de față

constată:

Prin sentința penală nr. 8 din 11 ianuarie 2010 a

Curții de Apel București, secția II-a penală și pentru

cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 6835/2/2009

a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul C.V. împotriva

rezoluției nr. 1113/P/2008 din 19 mai 2009 emisă de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel București, prin care se dispusese neînceperea urmăririi

penale față de intimații S.D. și C.T., cercetați sub

aspectul infracțiunii de înșelăciune în convenții prevăzută de art.

215 alin. (1) și (3) C. pen.

S-a reținut de către

instanță că cercetările în cauză au avut la bază sesizarea petentului

referitoare la încheierea contractului de vânzare-cumpărare din 29 noiembrie 2004

de către B.N.P. S.D., contract prin care mandatarul său C.T. înstrăinase o

suprafață de teren mai mare decât cea pe care o putea valabil înstrăina

potrivit împuternicirii primite și că notarul public procedase la

încheierea respectivului contract fără să observe că nu exista procură pentru

întreaga suprafață de teren vândută.

Soluția de neurmărire penală a fost

adoptată pe temeiul dispozițiilor art. 10 lit. d) C. proc. pen., constatându-se

că, în caz, dreptul de proprietate ale petentului nu fusese încălcat, actul de

vânzare-cumpărare invocat fiind ulterior rectificat în privința

suprafeței de teren înstrăinate.

S-a constatat că menționarea în

contract a unei suprafețe de teren mai mare decât cea pentru care exista

acordul petentului la vânzare nu fusese făcută cu intenție de către notar

ori mandatarul convențional, constituind în fapt o simplă eroare materială

care fiind și remediată, prin încheierea de rectificare emisă la 22 iunie 2005,

nu a produs consecințe păgubitoare pentru proprietar.

Rezoluția din 19 mai 2009 a

procurorului de caz a fost atacată cu plângere la procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București care a confirmat soluția

adoptată în cauză, prin rezoluția din 19 iunie 2009 emisă în lucrarea nr. 931/II-2/2009.

Nemulțumit de soluțiile adoptate la

nivelul M.P., petentul s-a adresat cu plângere la instanță, solicitând

desființarea rezoluției de neurmărire penală, cu motivarea că actul de vânzare

cumpărare se încheiase fraudulos, înainte de efectuarea partajului succesoral

între comoștenitori, că rectificarea erorii materiale nu îi favoriza decât

pe unii dintre vânzători, că situația sa rămânea neschimbată în sensul că

unul dintre comoștenitori, pe numele căruia fusese emis titlul de

proprietate în baza Legii nr. 1/2000, beneficiase de folosința întregii

suprafețe de teren, că nu cunoștea nici în prezent locul în care era

amplasat terenul, având în vedere și neconcordanțele din titlul de

proprietate și realitatea faptică, că mandatarul C.T. nu îi achitase

sumele de bani cuvenite din vânzare și că terenul nevândut de 4500 mp se

află în continuare la cumpărătorul din acte.

Pe baza actelor și lucrărilor din

dosarului cauzei, prima instanță a constatat că rezoluția de neurmărire penală

este legală și temeinică, neexistând elemente care să susțină săvârșirea

infracțiunii de înșelăciune de către intimați.

S-a reținut în acest sens că

prin procura specială autentificată sub nr. 1870 din 2 iunie 2004 de B.N.P.

Ș.C.A., intimatul C.T. a fost împuternicit să vândă în numele și pe

seama petentului, la prețul și cui va găsi de cuviință cotele

indivize ce îi reveneau din terenurile situate în extravilanul comunei Amara,

județ Ialomița.

Prin contractul de vânzare-cumpărare

din 29 noiembrie 2004 de B.N.P. S.D., C.I., M.I., C.C. și C.V., acesta din

urmă prin mandatar C.T., au înstrăinat dreptul de proprietate asupra

suprafeței de 25.000 mp teren situat în extravilanul comunie Perieți,

județ Ialomița în favoarea cumpărătoarei SC M.P. SRL.

Ulterior, constatându-se că, din

eroare, în cuprinsul actului de vânzare-cumpărare a fost menționată o

suprafață de teren mai mare decât cea pentru care exista procură de vânzare,

prin încheierea de rectificare nr. 7541 din 22 iunie 2005, intimata - notar

public S.D. a dispus îndreptarea erorii materiale din contractul de vânzare

încheiat la 29 noiembrie 2004 în sensul menționării că suprafața de

teren înstrăinată în favoarea cumpărătoarei era de 20.500 mp teren în loc de

25.000 mp teren, cum din eroare se trecuse în act.

Încheierea de rectificare a fost

comunicată, din inițiativa notarului public, Biroului de cadastru și

publicitate imobiliară Slobozia în vederea operării în registre a

mențiunilor necesare cu privire la situația imobilului.

În raport de situația de fapt

reținută, instanța a constatat că dreptul de proprietate al

vânzătorilor asupra suprafeței de 4500 mp teren, inclusă inițial în

contractul de vânzare-cumpărare încheiat, nu a fost cu nimic afectat, terenul

revenind în proprietatea acestora, ca efect al rectificării actului de către

notar.

În circumstanțele cauzei,

instanța a apreciat că menționarea greșită a suprafeței de

teren cu privire la care avusese loc vânzarea constituia o simplă eroare

materială, lipsind orice element de fapt care să susțină că intimații

ar fi acționat în baza unei înțelegeri frauduloase de felul celei

prevăzute pentru existența infracțiunii de înșelăciune.

De asemenea, a fost înlăturată

susținerea petentului referitoare la însușirea de către mandatar a

suprafeței de 4500 mp teren, reținându-se că, potrivit

evidențelor de carte funciară, respectiva suprafață de teren

figurează înregistrată și în proprietatea petentului, alături de alți

coindivizari, conform încheierii nr. 14626 din 6 iulie 2007 a Biroului de

cadastru și publicitate imobiliară Slobozia.

Împotriva acestei sentințe, în

termen legal, a declarat recurs petentul C.V., susținut în esență de

aceleași motive cu cele invocate în fața primei instanței.

S-a arătat că actul de vânzare

cumpărare încheiat de mandatar constituie un act fals întrucât între

coindivizari nu se efectuase partajul judiciar, contractul astfel încheiat

fiind lovit de nulitate.

S-a mai arătat că actul de vânzare fusese

încheiat cu depășirea limitelor prevăzute în mandat și că mandatarul

reținuse în folosul său personal sumele de bani obținute din vânzare.

De asemenea, s-a arătat că în baza

rectificării operate de notar, diferența de 4500 mp teren a revenit

și în proprietatea celorlalți coindivizari; or acest lucru putea fi

evitat dacă anterior vânzării s-ar fi procedat la efectuarea partajului

judiciar.

În legătură cu același aspect,

s-a menționat că petentul nu deține încă posesia respectivei

suprafețe de teren.

Examinând cauza, în conformitate cu

dispozițiile art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că recursul nu este fondat.

Din situația de fapt corect

reținută de prima instanță, pe baza actelor premergătoare efectuate

în cursul anchetei penale, rezultă că între petent și intimat s-a încheiat

un contract de mandat, materializat în procura din 2 iunie 2004 de B.N.P.

Ș.C.A., prin care intimatul C.T. era împuternicit să vândă în numele

și pe seama petentului, la prețul și în condițiile pe care

le va găsi de cuviință, cotele indivize ce i se cuveneau din terenurile

proprietatea sa, situate în extravilanul comunei Amara, județ

Ialomița, compuse din suprafața de 2,5 ha teren amplasată în tarlaua

21, parcela 9/1 și respectiv, 2,84 ha teren amplasată în tarlaua 347/1,

parcela 2, terenuri pentru se reconstituise dreptul de proprietate și în

favoarea petentului, prin titlurile de proprietate din 5 noiembrie 2003 și

din 3 octombrie 2003 eliberate de Comisia Județeană de fond funciar

Ialomița.

În baza acestei procuri speciale,

care constata expres dreptul mandatarului de a vinde cui va crede de

cuviință și la prețul pe care îl găsea necesar cotele indivize

cuvenite petentului din suprafețele de teren pentru care i se

reconstituise dreptul de proprietate, ca moștenitor al defunctei C.D.,

între toți coindivizarii dreptului de proprietate reconstituit prin cele

două titluri de proprietate și promitenta-cumpărătoare SC M. SRL s-a

încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare pentru întreaga suprafață de

teren de 2,5 ha și respectiv 2,84 ha, situată în extravilanul comunei

Amara.

În cuprinsul antecontractului

încheiat la 23 iunie 2004, se menționa că prețul total al vânzării

era de 81.960.000 lei și că acesta fusese plătit în întregime la momentul

autentificării promisiunii de vânzare-cumpărare, urmând ca vânzarea

propriu-zisă să se încheie în termen de 48 ore de la obținerea actelor

necesare înstrăinării, dar nu mai târziu de 10 august 2004.

La data de 29 noiembrie 2004 a fost

perfectată vânzarea-cumpărarea terenului în suprafață de 2,5 ha teren

prevăzut în titlul de proprietate din 5 noiembrie 2003, amplasat în tarlaua 21,

parcela 9/1.

În contractul de vânzare-cumpărare

încheiat din 29 noiembrie 2004 de B.N.P. S.D., se menționa că prețul

vânzării era de 30.000.000 lei și că acesta fusese primit în întregime de

la cumpărătoare, anterior autentificării actului.

La încheierea contractului, petentul

a fost reprezentat de același mandatar C.T., a cărui procură nefiind

revocată, îi acorda dreptul de a vinde terenul în numele și pe seama

petentului.

Ulterior, prin încheierea nr. 7541

din 22 iunie 2005 emisă de același birou notarial a fost rectificat

contractul de vânzare-cumpărare sus menționat referitor la suprafața

de teren înstrăinată către cumpărătoarea SC M. SRL.

Rectificarea operată menționa

că suprafața de teren înstrăinată era de 20.500 mp în loc de 25.000 mp cât

se trecuse din eroare în actul inițial, diferența rezultată de 4.500

mp teren, identificată ca atare prin vecinătăți, constituind un lot

distinct de cel în suprafață de 20.500 mp, ce rămânea în proprietatea

vânzătorilor coindivizari.

Încheierea de rectificare a fost

comunicată Biroului de Cadastru și Publicitate Ialomița în vederea efectuării

cuvenitelor mențiuni cu privire la proprietatea imobilului.

Prin plângerea penală formulată în

cauză petentul a solicitat desființarea contractului și a încheierii

de rectificare, susținând că acestea ar fi fost încheiate în frauda

drepturilor sale.

S-a menționat în

acest sens că procura emisă pe numele mandatarului privea exclusiv efectuarea

partajului între coindivizari și că, în lipsa parcurgerii acestei

proceduri, notarul public nu era abilitat să constate vânzarea-cumpărarea

consimțită de mandatar.

În aprecierea Înaltei

Curți de Casație și Justiție susținerile petentului

sunt nefondate, atât în ceea ce privește limitele puterilor conferite prin

contractul de mandat intimatului C.T., cât și sub aspectul

competențelor notarului public.

Așa cum s-a

arătat în cadrul prezentării situației de fapt, mandatarul a fost

împuternicit de către petent să înstrăineze cotele indivize din dreptul de

proprietate asupra terenurilor pentru care i se reconstituise dreptul de

proprietate, alături de alți coindivizari, comoștenitori ai defunctei

C.D., prin titlurile eliberate de Comisia Județeană de fond funciar.

Procura întocmită

prevedea expres că operațiunea pentru care se acorda mandatul special era

aceea de înstrăinare a terenului, menționându-se în acest sens că

mandatarul urma să reprezinte petentul la primărie, administrația

financiară, judecătorie și notariat pentru a vinde, la prețul și

în condițiile pe care le va stabili singur, cotele indivize ce i se

cuveneau din terenurile proprietatea sa.

Rezultă, așadar,

că mandatul nu a fost dat intimatului pentru efectuarea partajului judiciar

între coindivizari, ci pentru vânzarea cotelor indivize din dreptul de

proprietate asupra terenurilor în discuție.

Se constată astfel că

nu a existat nicio acțiune de inducere în eroare a petentului de către

intimat, acesta din urmă îndeplinind însărcinarea primită, pe temeiul

contractului de mandat.

De asemenea, este de

arătat că legea nu interzice transmiterea dreptului de proprietate în

indiviziune și nu condiționează vânzarea cotei indivize de efectuarea

partajului convențional sau judiciar între coindivizari.

În cauză,

vânzarea-cumpărarea suprafeței de 20.500 mp teren fusese consimțită

de toți coindivizarii astfel încât notarul public nu putea refuza

întocmirea actului.

Ulterior încheierii

vânzării, actul a fost rectificat în ceea ce privește suprafața de

teren înstrăinată, notarul public reținând susținerile părților

în sensul că acordul la vânzare nu ar fi existat decât pentru o suprafață

mai mică, respectiv 20.500 mp, diferența de 4.500 mp teren reprezentând un

lot distinct, rămas în proprietatea coindivizarilor.

Despre toate aceste

aspecte, se face vorbire în încheierea de rectificare din 22 iunie 2005.

Și cu privire la

acest act nu se poate reține că ar fi fost întocmit cu depășirea

competențelor de către notar.

Și în acest caz

a existat acordul deplin al părților contractante la rectificare, iar

remedierea erorii materiile strecurate în contract a avut loc cu respectarea

procedurii prevăzute de art. 53 din Legea nr. 36/1995.

De asemenea, se

constată că prin rectificarea actului de vânzare nu au fost cu nimic

prejudiciate drepturile coindivizarilor, dimpotrivă acestora revenindu-le în

proprietate suprafața de 4.500 mp teren.

Din acest motiv, nu

se poate susține că mandatarul nu ar fi acționat pentru protejarea

intereselor petentului, atâta timp cât prețul contractului a rămas

neschimbat, în condițiile în care suprafața de teren vândută fusese

redusă cu 4.500 mp.

Totodată, este de

observat că mandatul fusese dat pentru vinderea tuturor suprafețelor de

teren deținute în indiviziune de către petent și nu pentru o anume

suprafață de teren.

Prin urmare,

mandatarul avea abilitatea de a vinde orice suprafață de teren,

susținerile contrare formulate în acest sens fiind neîntemeiate.

Toate aceste elemente

au fost corect reținute și evaluate de prima instanță care, prin

hotărârea pronunțată în cauză, a confirmat soluția de neurmărire

penală adoptată la nivelul M.P. față de intimații S.D. și C.T.,

neexistând indicii care să susțină pretinsa intenție frauduloasă

specifică infracțiunii de înșelăciune în a cărei realizare

intimații să fi acționat cu prilejul întocmirii actului de

vânzare-cumpărare, rectificat.

Celelalte

susțineri ale petentului referitoare la pretinsa nerespectare de către intimat

a obligațiilor ce-i reveneau pe temeiul contractului de mandat, cu

referire la restituirea prețului încasat, folosirea exclusivă a terenului

de către unul dintre coindivizari și nepartajarea bunurilor deținute

în indiviziune constituie pretenții ce pot fi valorificate prin

intermediul unor cereri de chemare în judecată, adresate instanței civile

competente.

Așa fiind, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul petentului C.V. va fi respins, ca

nefondat, și obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de petiționarul C.V. împotriva sentinței penale nr.

8 din 11 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și

pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă

recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

22 martie 2010.