ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1286/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1286/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin rezoluția nr. 73/P/2009 din

28 iulie 2009, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, în temeiul

dispozițiilor art. 228 alin. (4) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a

dispus neînceperea urmăririi penale față de avocatele O. și A. și B.C.,

cercetate sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 292 și de art.

291 C. pen.

În motivarea

rezoluției, procurorul a reținut că prin plângerea penală înregistrată la data

de 24 februarie 2009, persoanele vătămate M.L. și M.M. au solicitat cercetarea

numitelor avocat A.O. din cadrul Baroului București și avocat B.C. din cadrul

Baroului Vâlcea pentru comiterea infracțiunilor de fals în declarații, faptă prev.

și ped. de art. 292 C. pen. și respectiv, de uz de fals, faptă prev. și ped. de

art. 291 C. pen. și care constau, în esență, în aceea că avocata O.A. în

calitate de mandatar al numitei Ș.D.M. a redactat și semnat contractele de

vânzare-cumpărare autentificate de Biroul Notarial Public B.Q.M. din 16

februarie 2006, și din 17 februarie 2006, declarând în mod nereal că

apartamentele și anexele care au făcut obiectul acestor înstrăinări nu se află

în litigiu, împrejurare ce a fost consemnată și în cuprinsul acestor convenții.

Părțile vătămate au mai sesizat faptul că, avocata B.C. redactat contractul de vânzare-cumpărare

autentificat din 15 ianuarie 2007 de către Biroul Notarial Public B.C.M. pe

care l-a semnat și în care a consemnat neadevărat că apartamentul care făcea

obiectul înstrăinării nu se află în litigiu.

Din actele

premergătoare efectuate în cauză, procurorul a reținut că părțile vătămate M.L.

și M.M. nu au calitatea de părți în contractele susmenționate și, prin urmare,

acestea nu le sunt opozabile, că mențiunile din cuprinsul respectivelor

contracte în sensul că bunurile la care se referă nu s-ar afla în litigiu, nu

reprezintă o condiție esențială ad validrtatem pentru încheierea valabilă a

acestor convenții care puteau fi autentificate de notarul public și fără aceste

mențiuni. Mai mult, unii dintre cumpărătorii imobilelor respective au declarat

că nu înțeleg să depună plângere penală și nici nu se constituie părți civile

împotriva vânzătorilor; în cazul în care cumpărătorii ar fi fost tulburați în

exercitarea prerogativelor de proprietari ai imobilelor respective, vânzătorii

ar răspunde pentru evicțiune.

Procurorul a

concluzionat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale

infracțiunilor prev. și ped. de art. 292 și art. 291 C. pen. sub aspectul

laturii obiective, (aptele sesizate de persoanele vătămate M.L. și M.M.,

nefiind apte să producă consecințe juridice cu privire la drepturile reale

transmise prin încheierea contractelor de vânzare-cumpărare, în discuție, mai

ales în condițiile în care cumpărătorii nu au formulat ei înșiși plângeri

penale și nici nil s-au constituit părți civile, iar în prezent, unii dintre

aceștia stăpânesc apartamentele în cauză, iar alții le-au înstrăinat unor

terți.

Plângerea

formulată de petenții M.L. și M.M. împotriva rezoluției procurorului, în

condițiile art. 275 și urm. C. proc. pen. a fost respinsă ca neîntemeiată prin

rezoluția nr. 669/11/2/2009 din 15 septembrie 2009 a procurorului general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești cu motivarea, de esență, că

soluția adoptată are la bază materialul probator administrat, ajungându-se în

mod corect la concluzia că aspectele imputate făptuitoarelor nu întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunilor sub aspectul cărora au fost

cercetate.

Împotriva

rezoluției de neîncepere a urmăririi penale au formulat plângere petenții M.L. și

M.M. în conformitate cu dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie deoarece: în motivarea

rezoluției, procurorul nu face nici o referire la sentința civilă nr. 3833 din 9

august 2005 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea - ordonanța președințială prin care

s-a dispus sistarea lucrărilor de construcții la imobilul situat în municipiul

Râmnicu Vâlcea.

Referitor la

imobilul situat la adresa din Râmnicu Vâlcea, județul Vâlcea, prin sentința nr.

3833 din 9 august 2005 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 6202/2005,

s-a admis cererea de ordonanță președințială formulată, între alții, și de

petenții din prezenta cauză și s-a dispus sistarea lucrărilor de construcții

până la intrarea în legalitate în conformitate cu prevederile Legii nr. 50/1991,

republicată (filele 21-23 dos.urm.penală).

Împotriva

sentinței petentul M.M. a formulat recurs, crriticând soluția instanței de fond

ca fiind nelegală și netșfheinică pentru urătoarele motive.

În mod

eronat, Curtea de Apel Pitești a menținut rezoluția (procurorului, prin care

s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de L av. O.A. și av. B.C., în

temeiul art. 10 alin. (1) lit. d) („faptei îi lipsește unul din elementele

constitutive ale infracțiunii”).

În mod

greșit, instanța și-a însușit punctul de vedere al Parchetului că avocatele

intimate, care au redactat contractele de vânzare-cumpărare a apartamentelor,

nu ar fi comis un fals în declarații prin înscrierea în aceste contracte a

frazei referitoare la inexistența unui litigiu asupra imobilului (bloc) pus în

vânzare, deoarece aceasta nu este o condiție ad valididatem a contractelor.

În mod

eronat, pornind de la situația că atât cei doi cumpărători care au rămas

proprietari ai apartamentului cumpărat, cât și cei patru care le-au vândut nu

au depus plângere, instanța a validatinterpretarea dată de Parchet - aceea că

faptele intimatelor nu ar fi infracțiuni, deoarece nu sunt apte să afecteze

drepturile reale, transmise prin încheierea contractelor de vânzare-cumpărare.

Instanța și-a

însușit în mod eronat părerea procurorului că procesul de contencios

administrativ prefect contra primar, aflat în desfășurare la data vânzării

apartamentelor, nu ar fi pus în discuție dreptul de proprietate sau alte

drepturi reale în legătură cu aceste apartamente.

Susținerea

ideii Parchetului că nu ar fi fost comisă nici o infracțiune, deoarece în caz

de tulburare de către terți în prerogativele lor de proprietari, vânzătorii ar

putea răspunde pentru evicțiune, mi se pare a fi o acceptare tacită de către

instanță a infracțiunilor comise de către intimate și este o abdicare de la

rostul justiției de a scoate adevărul la iveală și de a sancționa

infracțiunile.

În mod

nereal, s-a afirmat că procurorul ar fi avut în vedere toate aspectele

reclamate și că soluția adoptată are la bază materialul probator administrat.

În mod

greșit, s-a afirmat că petenții nu ar fi fost în nici un fel afectați de

contractele de vânzare-cumpărare a apartamentelor din blocul vecin lor și că

aceștia nu ar fi fost îndreptățiți să facă plângere, din moment ce nu erau

parte în respectivele contracte.

Recursul va

fi respins ca nefondat, pentru următoarele motive:

Potrivit art.

292 alin. (1) C. pen., infracțiunea de fals în declarații constă în declararea

necorespunzătoare adevărului, făcută unui organ sau instituții de stat ori unei

alte unități dintre cele la care se referă art. 145, în vederea producerii unei

consecințe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii

ori împrejurărilor, declarația făcută servește pentru producerea acelei

consecințe.

Art. 291 C.

pen. prevede că infracțiunea de uz de fals constă in folosirea unui înscris

oficial ori sub semnătură privată cunoscând că este fals, în vederea producerii

unei consecințe juridice.

Din actele

premergătoare efectuate în cauză rezultă că, la data de 16 februarie 2006,

avocata O.A., în calitate de mandatar al numitei Ș.D.M. a redactat și semnat

alături de alți vânzători contractele de vânzare-cumpărare autentificate de

către Biroul Notarial Public B.M.C., prin care au fost înstrăinate numiților l.C.,

l.D. și R.C.R., apartamente și anexe aflate în curs de execuție într-un imobil

situat în municipiul Râmnicu Vâlcea, județul Vâlcea. Aceeași făptuitoare, la

data de 17 februarie 2006, tot în calitate de mandatar a numitei Ș.D.M. a

redactat și semnat, alături de alți vânzători, contractele de vânzare-cumpărare

ce au fost autentificate tot de către Biroul Notarial Public B.M.C., prin care

au fost înstrăinate numiților R.V., B.E., aceasta în calitate de mandatară a

lui N.S.M., M.D. și R.C.R., apartamente și anexe aflate în construcție în

imobilul situat în municipiul Râmnicu Vâlcea, județul Vâlcea (filele 5-18

dos.urm.penală).

De asemenea,

avocata B.C. a redactat contractul de vânzare-cumpărare din 15 ianuarie 2007 la

Biroul Notarial Public B.C.M. prin care N.N.E. și B.E. în calitate de mandatară

a vânzătorului N.S.M. au vândut SC V. SRL întregul drept de proprietate așțipra

unor apartamente și anexe situate în imobil amplasat în municipiul Râmnicu

Vâlcea, județul Vâlcea (filele 19-20 dos.urm.penală).

Referitor la

imobilul situat la adresa din, Râmnicu Vâlcea, județul Vâlcea, prin sentința nr.

3833 din 9 august 2005 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 6202/2005,

s-a admis cererea de ordonanță președințială formulată, între alții, și de

petenții din prezenta cauză și s-a dispus sistarea lucrărilor de construcții

până la intrarea în legalitate în conformitate cu prevederile Legii nr. 50/1991,

republicată (filele 21-23 dos.urm.penală).

Ulterior,

prin sentința nr. 721 din 29 noiembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția

comercială și de contencios administrativ - s-a respins ca nefondată cererea

prin care prefectul județului Vâlcea, în contradictoriu cu primarul

municipiului Râmnicu Vâlcea a solicitat anularea autorizațiilor de construcție

din 15 aprilie 2004 și din 24 noiembrie 2004 emise pentru executarea lucrărilor

de construcție la imobilul situat în Râmnicu Vâlcea, în favoarea numiților Ș.G.,

Ș.L. și Ș.M. (în numele cărora a redactat și semnat contractele de vânzare-cumpărare

făptuitoarea O.A. în calitate de avocat, și ca mandatară a celui din urmă).

Prin aceeași hotărâre a fost respinsă și cererea de intervenție în interesul

reclamantului, respectiv prefectul județului Vâlcea, formulată de M.L. (petenta

din prezenta cauză) și L.A.

Hotărârea

susmenționată a fost menținută de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și

de contencios administrativ, care a pronunțat Decizia nr. 191/R/C din 15 martie

2006, hotărâre irevocabilă (filele 28-30 dos.urm.penală).

În ce

privește susținerea petenților în sensul că avocata O.A. ar trebui să răspundă

pentru comiterea infracțiunilor de fals în declarații și de uz de fals, față de

împrejurarea că în conținutul contractelor redactate și semnate de ea în

calitate de mandatară a numitei Ș.D.M. - cumnata sa - a înserat date

necorespunzătoare adevărului și anume că, imobilele ce au fost înstrăinate

altor cumpărători nu sunt în litigiu, deși la data încheierii respectivelor

contracte nu era soluționat recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 727

din 21 noiembrie 2005 a Tribunalului Vâlcea, Curtea apreciază că nu este

fondată. Aceasta, pe de o parte pentru că acțiunea formulată de prefectul

județului Vâlcea vizând anularea autorizațiilor de construcție care a format

obiectul cauzei în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 727/2005, nu punea în

discuție dreptul de proprietate transmis cumpărătorilor sau, eventual, alte

drepturi reale în legătură, cu apartamentele situate în imobilul construit în

apropierea locuinței petenților, iar pe de altă parte, pentru că, așa cum în

mod corect a reținut procurorul, mențiunea din cuprinsul contractelor de

vânzare-cumpărare susmenționate, cum că apartamentele nu s-ar afla în litigiu,

nu reprezintă o condiție esențială, ad validitatem pentru încheierea valabilă a

acestor convenții, care puteau fi autentificate de notarul public și în absența

acestei mențiuni.

Oricum, parte

dintre cumpărătorii audiați de procuror - unii dintre ei locuiesc în

apartamentele în cauză, alții le-au înstrăinat - au declarat că nu înțeleg să

depună plângeri penale împotriva vânzătorilor și nici nu se constituie părți

civile împotriva acestora.

În ceea ce

privește pe B.C., privitor la care făptuitorii solicită tragerea la răspundere

penală pentru infracțiunile de fals în declarații și de uz de fals, deoarece în

contractul de vânzare-cumpărare pe care l-a redactat, a consemnat nereal faptul

că apartamentul ce a făcut obiectul înstrăinării nu este grevat de procese,

deși cunoștea că pe rolul instanței se afla acțiunea prin care petenții

solicitaseră demolarea acestuia, curtea constată, că soluția adoptată de

procuror și față de aceasta este legală și temeinică. Procesul la care (ac

referire petenții se afla, într-adevăr, pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea la

data redactării de către făptuitoare a contractului susmenționat; din

declarația acesteia de la fila 33 rezultă că știa de existența acțiunii

formulate de petenți, dar că respectiva acțiune viza, nu apartamentul

înstrăinat, demolarea unei terase cu privire la care petentii susțineau că a

fost construită nerespectarea autorizației de construcție. Susținerea

făptuitoarei este reală, Dosarul cu nr. 1702/288/2006 al Judecătoriei Râmnicu

Vâlcea a avut ca obiect obligația de a face și a fost soluționat prin sentința

civilă nr. 3319 din 14 aprilie 2009 prin care s-a admis parte acțiunea

formulată de reclamanți (petentii din cauză) în sensul că, pâr cumpărători ai

imobilelor ce au făcut obiectul contractelor de vânzare - cumpărare considerate

false de către petenți au fost obligau împreună cu reclamanții să efectueze

lucrările de construcție a unei platforme de beton cu rigole de scurgere a

apelor pluviale (filele 29, 30 dos.inst.recurs).

Mai mult

chiar contractele redactate și semnate de cele două făptuitoare nu pot fi

opozabile recurentului, deoarece conform dispozițiilor art. 973 C. civ.,

convențiile nu au fost decât între părțile contractante.

Acesta este

principiul relativității efectelor contractului, care înseamnă că puterea

obligatorie a contractului privește numai părțile contractante, nimeni neputând

fi obligat prin voința altei persoane, iar drepturile care rezultă dintr-un

contract aparțin și profită părților contractante.

Nici

susținerea petenților că adresa unde se afla apartamentele, indicată în

contractele redactate și semnate de făptuitoare este falsă, adresa corectă

fiind str. B.V., nu este de natură a produce consecințele juridice la care face

referire art. 292 C. pen. și, în consecință, nu poate duce la reținerea

infracțiunii de fals în declarații. Acest aspect ar fi putut fi, eventual,

invocat de cumpărătorii apartamentelor respective, în cazul în care interesele

lor legitime ar fi afectate prin vânzarea unui imobil care este situat la o

altă adresă, decât cea reală.

Față de cele

ce preced, curtea reține că în cauză nu sunt întrunite! elementele constitutive

ale infracțiunilor de fals în declarații și de uz de fals, prevăzute și

pedepsite de art. 292 și de art. 291 C. pen. sub aspectul laturii obiective,

faptele; sesizate nefiind apte să producă consecințe juridice cu privire la

drepturile reale transmise prin contractele de vânzare-cumpărare redactate și

semnate de către făptuitoarele O.A. și B.C., cu atât mai mult, cu cât

petentiior nu lei sunt opozabile respectivele contracte, iar cumpărătorii nu au

formulat ei însuși plângeri penale, nu s-au constituit pârți civile, unii

dintre ei locuiesc în respectivele apartamente, iar alții le-au înstrăinat unor

terți. Faptul că locuința petentiior este afectată, de construcția realizată în

imediata lor vecinătate și care cuprinde imobilele care au făcut obiectul

contractelor de vânzare-cumpărare cu privire la care s-au făcut cercetări nu

are aspect penal, petenții putând formula, eventual, acțiune la instanța

civilă.

Față de cele

reținute, Înalta Curte în temeiul art. 385

15

pct. 1 Iit. b) C. proc.

pen., va respinge ca nefondat recursul petentului.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata către stat a

cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționarul M.M. împotriva sentinței penale nr.

7/ F din 14 ianuarie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie.

Obligă

recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 2 aprilie 2010.