ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1286/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rezoluția nr. 73/P/2009 din 28 iulie 2009, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (4) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de avocatele O. și A. și B.C., cercetate sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 292 și de art. 291 C. pen. În motivarea rezoluției, procurorul a reținut că prin plângerea penală înregistrată la data de 24 februarie 2009, persoanele vătămate M.L. și M.M. au solicitat cercetarea numitelor avocat A.O. din cadrul Baroului București și avocat B.C. din cadrul Baroului Vâlcea pentru comiterea infracțiunilor de fals în declarații, faptă prev. și ped.

de art. 292 C. pen. și respectiv, de uz de fals, faptă prev. și ped. de art. 291 C. pen. și care constau, în esență, în aceea că avocata O.A. în calitate de mandatar al numitei Ș.D.M. a redactat și semnat contractele de vânzare-cumpărare autentificate de Biroul Notarial Public B.Q.M. din 16 februarie 2006, și din 17 februarie 2006, declarând în mod nereal că apartamentele și anexele care au făcut obiectul acestor înstrăinări nu se află în litigiu, împrejurare ce a fost consemnată și în cuprinsul acestor convenții. Părțile vătămate au mai sesizat faptul că, avocata B.C. redactat contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 15 ianuarie 2007 de către Biroul Notarial Public B.C.M. pe care l-a semnat și în care a consemnat neadevărat că apartamentul care făcea obiectul înstrăinării nu se află în litigiu.

Din actele premergătoare efectuate în cauză, procurorul a reținut că părțile vătămate M.L. și M.M. nu au calitatea de părți în contractele susmenționate și, prin urmare, acestea nu le sunt opozabile, că mențiunile din cuprinsul respectivelor contracte în sensul că bunurile la care se referă nu s-ar afla în litigiu, nu reprezintă o condiție esențială ad validrtatem pentru încheierea valabilă a acestor convenții care puteau fi autentificate de notarul public și fără aceste mențiuni. Mai mult, unii dintre cumpărătorii imobilelor respective au declarat că nu înțeleg să depună plângere penală și nici nu se constituie părți civile împotriva vânzătorilor; în cazul în care cumpărătorii ar fi fost tulburați în exercitarea prerogativelor de proprietari ai imobilelor respective, vânzătorii ar răspunde pentru evicțiune.

Procurorul a concluzionat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor prev. și ped. de art. 292 și art. 291 C. pen. sub aspectul laturii obiective, (aptele sesizate de persoanele vătămate M.L. și M.M., nefiind apte să producă consecințe juridice cu privire la drepturile reale transmise prin încheierea contractelor de vânzare-cumpărare, în discuție, mai ales în condițiile în care cumpărătorii nu au formulat ei înșiși plângeri penale și nici nil s-au constituit părți civile, iar în prezent, unii dintre aceștia stăpânesc apartamentele în cauză, iar alții le-au înstrăinat unor terți. Plângerea formulată de petenții M.L. și M.M. împotriva rezoluției procurorului, în condițiile art. 275 și urm. C. proc.

pen. a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția nr. 669/11/2/2009 din 15 septembrie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești cu motivarea, de esență, că soluția adoptată are la bază materialul probator administrat, ajungându-se în mod corect la concluzia că aspectele imputate făptuitoarelor nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor sub aspectul cărora au fost cercetate. Împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale au formulat plângere petenții M.L. și M.M. în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie deoarece: în motivarea rezoluției, procurorul nu face nici o referire la sentința civilă nr. 3833 din 9 august 2005 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea - ordonanța președințială prin care s-a dispus sistarea lucrărilor de construcții la imobilul situat în municipiul Râmnicu Vâlcea.

Referitor la imobilul situat la adresa din Râmnicu Vâlcea, județul Vâlcea, prin sentința nr. 3833 din 9 august 2005 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 6202/2005, s-a admis cererea de ordonanță președințială formulată, între alții, și de petenții din prezenta cauză și s-a dispus sistarea lucrărilor de construcții până la intrarea în legalitate în conformitate cu prevederile Legii nr. 50/1991, republicată (filele 21-23 dos.urm.penală). Împotriva sentinței petentul M.M. a formulat recurs, crriticând soluția instanței de fond ca fiind nelegală și netșfheinică pentru urătoarele motive. În mod eronat, Curtea de Apel Pitești a menținut rezoluția (procurorului, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de L av.

O.A. și av. B.C., în temeiul art. 10 alin. (1) lit. d) („faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii”). În mod greșit, instanța și-a însușit punctul de vedere al Parchetului că avocatele intimate, care au redactat contractele de vânzare-cumpărare a apartamentelor, nu ar fi comis un fals în declarații prin înscrierea în aceste contracte a frazei referitoare la inexistența unui litigiu asupra imobilului (bloc) pus în vânzare, deoarece aceasta nu este o condiție ad valididatem a contractelor. În mod eronat, pornind de la situația că atât cei doi cumpărători care au rămas proprietari ai apartamentului cumpărat, cât și cei patru care le-au vândut nu au depus plângere, instanța a validatinterpretarea dată de Parchet - aceea că faptele intimatelor nu ar fi infracțiuni, deoarece nu sunt apte să afecteze drepturile reale, transmise prin încheierea contractelor de vânzare-cumpărare.

Instanța și-a însușit în mod eronat părerea procurorului că procesul de contencios administrativ prefect contra primar, aflat în desfășurare la data vânzării apartamentelor, nu ar fi pus în discuție dreptul de proprietate sau alte drepturi reale în legătură cu aceste apartamente. Susținerea ideii Parchetului că nu ar fi fost comisă nici o infracțiune, deoarece în caz de tulburare de către terți în prerogativele lor de proprietari, vânzătorii ar putea răspunde pentru evicțiune, mi se pare a fi o acceptare tacită de către instanță a infracțiunilor comise de către intimate și este o abdicare de la rostul justiției de a scoate adevărul la iveală și de a sancționa infracțiunile. În mod nereal, s-a afirmat că procurorul ar fi avut în vedere toate aspectele reclamate și că soluția adoptată are la bază materialul probator administrat.

În mod greșit, s-a afirmat că petenții nu ar fi fost în nici un fel afectați de contractele de vânzare-cumpărare a apartamentelor din blocul vecin lor și că aceștia nu ar fi fost îndreptățiți să facă plângere, din moment ce nu erau parte în respectivele contracte. Recursul va fi respins ca nefondat, pentru următoarele motive: Potrivit art. 292 alin. (1) C. pen., infracțiunea de fals în declarații constă în declararea necorespunzătoare adevărului, făcută unui organ sau instituții de stat ori unei alte unități dintre cele la care se referă art. 145, în vederea producerii unei consecințe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurărilor, declarația făcută servește pentru producerea acelei consecințe.

Art. 291 C. pen. prevede că infracțiunea de uz de fals constă in folosirea unui înscris oficial ori sub semnătură privată cunoscând că este fals, în vederea producerii unei consecințe juridice. Din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că, la data de 16 februarie 2006, avocata O.A., în calitate de mandatar al numitei Ș.D.M. a redactat și semnat alături de alți vânzători contractele de vânzare-cumpărare autentificate de către Biroul Notarial Public B.M.C., prin care au fost înstrăinate numiților l.C., l.D. și R.C.R., apartamente și anexe aflate în curs de execuție într-un imobil situat în municipiul Râmnicu Vâlcea, județul Vâlcea. Aceeași făptuitoare, la data de 17 februarie 2006, tot în calitate de mandatar a numitei Ș.D.M.

a redactat și semnat, alături de alți vânzători, contractele de vânzare-cumpărare ce au fost autentificate tot de către Biroul Notarial Public B.M.C., prin care au fost înstrăinate numiților R.V., B.E., aceasta în calitate de mandatară a lui N.S.M., M.D. și R.C.R., apartamente și anexe aflate în construcție în imobilul situat în municipiul Râmnicu Vâlcea, județul Vâlcea (filele 5-18 dos.urm.penală). De asemenea, avocata B.C. a redactat contractul de vânzare-cumpărare din 15 ianuarie 2007 la Biroul Notarial Public B.C.M. prin care N.N.E. și B.E. în calitate de mandatară a vânzătorului N.S.M. au vândut SC V. SRL întregul drept de proprietate așțipra unor apartamente și anexe situate în imobil amplasat în municipiul Râmnicu Vâlcea, județul Vâlcea (filele 19-20 dos.urm.penală).

Referitor la imobilul situat la adresa din, Râmnicu Vâlcea, județul Vâlcea, prin sentința nr. 3833 din 9 august 2005 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 6202/2005, s-a admis cererea de ordonanță președințială formulată, între alții, și de petenții din prezenta cauză și s-a dispus sistarea lucrărilor de construcții până la intrarea în legalitate în conformitate cu prevederile Legii nr. 50/1991, republicată (filele 21-23 dos.urm.penală). Ulterior, prin sentința nr. 721 din 29 noiembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția comercială și de contencios administrativ - s-a respins ca nefondată cererea prin care prefectul județului Vâlcea, în contradictoriu cu primarul municipiului Râmnicu Vâlcea a solicitat anularea autorizațiilor de construcție din 15 aprilie 2004 și din 24 noiembrie 2004 emise pentru executarea lucrărilor de construcție la imobilul situat în Râmnicu Vâlcea, în favoarea numiților Ș.G., Ș.L.

și Ș.M. (în numele cărora a redactat și semnat contractele de vânzare-cumpărare făptuitoarea O.A. în calitate de avocat, și ca mandatară a celui din urmă). Prin aceeași hotărâre a fost respinsă și cererea de intervenție în interesul reclamantului, respectiv prefectul județului Vâlcea, formulată de M.L. (petenta din prezenta cauză) și L.A. Hotărârea susmenționată a fost menținută de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, care a pronunțat Decizia nr. 191/R/C din 15 martie 2006, hotărâre irevocabilă (filele 28-30 dos.urm.penală). În ce privește susținerea petenților în sensul că avocata O.A. ar trebui să răspundă pentru comiterea infracțiunilor de fals în declarații și de uz de fals, față de împrejurarea că în conținutul contractelor redactate și semnate de ea în calitate de mandatară a numitei Ș.D.M.

- cumnata sa - a înserat date necorespunzătoare adevărului și anume că, imobilele ce au fost înstrăinate altor cumpărători nu sunt în litigiu, deși la data încheierii respectivelor contracte nu era soluționat recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 727 din 21 noiembrie 2005 a Tribunalului Vâlcea, Curtea apreciază că nu este fondată.

Aceasta, pe de o parte pentru că acțiunea formulată de prefectul județului Vâlcea vizând anularea autorizațiilor de construcție care a format obiectul cauzei în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 727/2005, nu punea în discuție dreptul de proprietate transmis cumpărătorilor sau, eventual, alte drepturi reale în legătură, cu apartamentele situate în imobilul construit în apropierea locuinței petenților, iar pe de altă parte, pentru că, așa cum în mod corect a reținut procurorul, mențiunea din cuprinsul contractelor de vânzare-cumpărare susmenționate, cum că apartamentele nu s-ar afla în litigiu, nu reprezintă o condiție esențială, ad validitatem pentru încheierea valabilă a acestor convenții, care puteau fi autentificate de notarul public și în absența acestei mențiuni.

Oricum, parte dintre cumpărătorii audiați de procuror - unii dintre ei locuiesc în apartamentele în cauză, alții le-au înstrăinat - au declarat că nu înțeleg să depună plângeri penale împotriva vânzătorilor și nici nu se constituie părți civile împotriva acestora. În ceea ce privește pe B.C., privitor la care făptuitorii solicită tragerea la răspundere penală pentru infracțiunile de fals în declarații și de uz de fals, deoarece în contractul de vânzare-cumpărare pe care l-a redactat, a consemnat nereal faptul că apartamentul ce a făcut obiectul înstrăinării nu este grevat de procese, deși cunoștea că pe rolul instanței se afla acțiunea prin care petenții solicitaseră demolarea acestuia, curtea constată, că soluția adoptată de procuror și față de aceasta este legală și temeinică.

Procesul la care (ac referire petenții se afla, într-adevăr, pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea la data redactării de către făptuitoare a contractului susmenționat; din declarația acesteia de la fila 33 rezultă că știa de existența acțiunii formulate de petenți, dar că respectiva acțiune viza, nu apartamentul înstrăinat, demolarea unei terase cu privire la care petentii susțineau că a fost construită nerespectarea autorizației de construcție.

Susținerea făptuitoarei este reală, Dosarul cu nr. 1702/288/2006 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea a avut ca obiect obligația de a face și a fost soluționat prin sentința civilă nr. 3319 din 14 aprilie 2009 prin care s-a admis parte acțiunea formulată de reclamanți (petentii din cauză) în sensul că, pâr cumpărători ai imobilelor ce au făcut obiectul contractelor de vânzare - cumpărare considerate false de către petenți au fost obligau împreună cu reclamanții să efectueze lucrările de construcție a unei platforme de beton cu rigole de scurgere a apelor pluviale (filele 29, 30 dos.inst.recurs). Mai mult chiar contractele redactate și semnate de cele două făptuitoare nu pot fi opozabile recurentului, deoarece conform dispozițiilor art. 973 C. civ., convențiile nu au fost decât între părțile contractante.

Acesta este principiul relativității efectelor contractului, care înseamnă că puterea obligatorie a contractului privește numai părțile contractante, nimeni neputând fi obligat prin voința altei persoane, iar drepturile care rezultă dintr-un contract aparțin și profită părților contractante. Nici susținerea petenților că adresa unde se afla apartamentele, indicată în contractele redactate și semnate de făptuitoare este falsă, adresa corectă fiind str. B.V., nu este de natură a produce consecințele juridice la care face referire art. 292 C. pen. și, în consecință, nu poate duce la reținerea infracțiunii de fals în declarații. Acest aspect ar fi putut fi, eventual, invocat de cumpărătorii apartamentelor respective, în cazul în care interesele lor legitime ar fi afectate prin vânzarea unui imobil care este situat la o altă adresă, decât cea reală.

Față de cele ce preced, curtea reține că în cauză nu sunt întrunite! elementele constitutive ale infracțiunilor de fals în declarații și de uz de fals, prevăzute și pedepsite de art. 292 și de art. 291 C. pen. sub aspectul laturii obiective, faptele; sesizate nefiind apte să producă consecințe juridice cu privire la drepturile reale transmise prin contractele de vânzare-cumpărare redactate și semnate de către făptuitoarele O.A. și B.C., cu atât mai mult, cu cât petentiior nu lei sunt opozabile respectivele contracte, iar cumpărătorii nu au formulat ei însuși plângeri penale, nu s-au constituit pârți civile, unii dintre ei locuiesc în respectivele apartamente, iar alții le-au înstrăinat unor terți.

Faptul că locuința petentiior este afectată, de construcția realizată în imediata lor vecinătate și care cuprinde imobilele care au făcut obiectul contractelor de vânzare-cumpărare cu privire la care s-au făcut cercetări nu are aspect penal, petenții putând formula, eventual, acțiune la instanța civilă. Față de cele reținute, Înalta Curte în temeiul art. 385 15 pct. 1 Iit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul petentului. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul M.M. împotriva sentinței penale nr. 7/ F din 14 ianuarie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 aprilie 2010.