ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3594/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3594/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Deliberând asupra recursului

de față pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei constată următoarele:

pentru cauze cu minori și de familie, prin sentința penală nr. 147 din 2 iunie

2009, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a

respins

ca nefondată plângerea formulată de petenta S.E., menținând ordonanța

procurorului din 12 noiembrie 2008 dată în Dosar nr. 658/P/2008 al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel București – confirmată în procedura ulterioară de

control administrativ prevăzută de art. 278 C. proc. pen. prin rezoluția nr. 1963/II/2/2008

din 10 decembrie 2008 a procurorului general al organului judiciar

sus-menționat - prin care s-a dispus în conformitate cu prevederile art. 228 alin.

(6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. („fapta nu există”) neînceperea

urmăririi penale față de: (i) notarul public M.E.R. sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor prevăzute de art. 246 și 289 C. pen. și față de: (ii) numiții P.D.

și R.D. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 25 raportat la

art. 246 C. pen., 25 raportat la art. 289 C. pen. și art. 292 C. pen.

[prin

aceiași ordonanță în baza art. 38, 42, 45 alin. (1) și 25

alin.

(1) C. proc. pen. a fost dispusă disjungerea și declinarea competenței de

soluționare a cauzei privind pe P.D. în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria

Sector 4 București pentru a continua cercetările sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor prevăzute de art. 217, 208, 209 și 215 C. pen.].

Prin

plângerea adresată Curții de Apel București/înregistrată sub nr. 319/2 din 13

ianuarie 2009 petenta S.E. a solicitat desființarea ordonanței de netrimitere

în judecată din data de 10 decembrie 2008 emisă în Dosarul nr. 658/P/2008 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și trimiterea cauzei aceluiași

organ în vederea începerii urmăririi penale pentru infracțiunile sesizate.

În conformitate

cu dispozițiile art. 278

1

alin. (1) și (8) C. proc. pen. – pe

considerentele că cercetările premergătoare efectuate în cauză au fost

incomplete întrucât procurorul a acceptat concluziile unui raport de expertiză neconcludent,

lipsit de rigoare științifică (expertul ar fi trebuit să examineze comparativ

și toate exemplarele originale ale contractului nr. 281 din 19 martie 2004,

„act real întocmit cu mai puțin de o lună înainte la același notariat”, pentru

a ajunge la o concluzie temeinică asupra caracteristicilor reale ale scrisului

defunctului S.C. din acea perioadă; expertul a reținut caracteristicile

generale ale semnăturilor defunctului având pe baza semnăturilor aplicate de

aceasta pe alte acte la dosarul cauzei, fără să se prezinte imaginile întregi

ale actelor avute în vedere/ lipsind imaginile foto ale semnăturilor de comparație

în fața procurorului; nu se face referire la obiectul de scris folosit sau la

caracteristicile suportului de hârtie și nici la aparatura foto utilizată;

expertiza contestă ce a stat la baza soluției de netrimitere în judecată

încalcă dispozițiile recente art. 120 și 121 C. proc. pen., întrucât expertul a

scăpat din vedere la analiză lipsa din semnătura litigioasă a unui element

extrem de particular, prezent la semnăturile comparative, și anume platoul

orizontal din partea superioară a primului corp de semnătură);cât privește

actele premergătoare efectuate în mod nemijlocit de procurorul de caz, petenta

a susținut că era necesară efectuarea și a unei confruntări a intimatei P.D.  -

care a negat inițial existența contractului litigios - și martorul prezent la

încercarea de tranzacție din luna iunie 2007.

Curtea,

verificând ordonanța atacată în raport cu motivele de nelegalitate și netemeinicie

invocate de petiționară în baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei – în

conformitate cu dispozițiile art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen. – a

constatat următoarele:

A. La

data de 31 octombrie 2007 în calitate de persoană vătămată petenta S.E. din municipiul

Brăila, a solicitat tragerea la răspundere penală a numitei P.D., domiciliată

în București, pe motiv că, în calitate de fiică nelegitimă / moștenitoare

testamentară a defunctului S.C., a înstrăinat, fără acordul său, suprafața de

1,61 ha teren arabil conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 326/2004

întocmit în cadrul Biroului Notarial Public R.E.M. cu sediul în municipiul

București; în esență, petenta a susținut că sus-menționatul contract de

vânzare-cumpărare s-a întocmit fără știrea sau acordul său, arătând că nu a

semnat la rubrica „vânzătoare”.

Plângerea

a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București

care, prin ordonanța nr. 10135/p/2007 din 01 aprilie 2008 a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

București.

Prin

ordonanța din data de 12 noiembrie 2008 emisă în Dosarul nr. 658/P/2008

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus neînceperea urmăririi

penale (i) față de notarul public M.E.R. sub aspectul infracțiunilor prevăzute

de art. 246 C. pen. și art. 289 C. pen.; (ii) cât și în ceea ce privește pe

numiții P.D. și R.D. sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 25 raportat

la art. 246 C. pen., art. 25 raportat la art. 289 C. pen. și art. 292 C. pen.,

infracțiuni pretins a fi fost săvârșite cu ocazia întocmirii contractului de

vânzare-cumpărare nr. 326/2004 [prin aceeași ordonanță. În ceea ce privește pe

numita P.D. s-a dispus de asemenea și soluția de disjungere și declinare a

cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București,

sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 217 C. pen., art. 208-209 C. pen.

- reclamate ulterior - ca fiind comise cu ocazia defrișării unei parcele de

pădure situată pe raza comunei Mîrșani, județul Dolj și însușirii, fără drept,

a unei părți de mase lemnoase, precum și sub aspectul săvârșirii infracțiunii

prevăzute de art. 215 C. pen. în ceea ce privește inducerea în eroare a

petentei cu prilejul acțiunii comune de revendicare a unei locuințe, situate în

comuna Mîrșani, județul Dolj].

Pentru

a adopta soluția amintită procurorul a avut în vedere constatările și

concluziile raportului de expertiză criminalistică nr. 287 din 16 octombrie 2008

prin care s-a stabilit că semnătura de la rubrica „vânzătoare” de pe contractul

de vânzare-cumpărare nr. 326 din 02 aprilie 2004, autentificat la Biroul Notarului Public R.E.M. a fost executată de către titulara acesteia, numita S.E.

Soluția

procurorului de caz a fost menținută prin rezoluția din 10 decembrie 2008 dată

în Dosarul nr. 1963/II-2/2008 de către procurorul general al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel București în Dosarul nr. 1963/II-2/2008 care a respins ca

neîntemeiată plângerea formulată de petenta S.E. preluând în totalitate considerentele

Ordonanței atacate.

B. Examenul

propriu efectuat de instanță a confirmat legalitatea și temeinicia soluției de

neîncepere a urmăririi penale în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit.

a) C. proc. pen., contractul autentic de nr. 326 din 02 aprilie 2004 prin care

petenta S.E. împreună cu intimata P.D. au vândut intimatului R.D. un teren

arabil în suprafață de 1,61 ha situat în extravilanul comunei Mârșani, fiind

încheiat cu respectarea în totalitate a condițiilor de validitate prevăzute de art.

969 și urm. C. pen.

Petenta

a susținut că acest contract s-a încheiat de către intimații P.D. și R.D. fără

știrea și acordul său iar semnătura de pe acest contract nu-i aparține. În

această situație, în mod corect procurorul care a instrumentat cauza a dispus

efectuarea unei expertize criminalistice pentru a stabili dacă semnătura

contestată a fost sau nu executată de petenta S.E.

Expertiza

a fost efectuată de către I.N.E.C. – Laboratorul Interjudețean de Expertize

Criminalistice care a avut la dispoziție mai multe acte semnate de către

petenta S.E. (facturi fiscale, cereri semnate de aceasta și depuse la dosarul

cauzei, declarația dată de petentă în fața procurorului în data de 09 iunie 2008

care conține și probe grafice, copia tip „xerox” a buletinului de identitate al

petentei).

Prin Raportul de

expertiză criminalistică nr. 287 din 16 octombrie 2008 s-a reținut că

semnăturile provenite în mod cert de la S.E. sunt de două tipuri: unul literal,

în care semnăturile sunt alcătuite din nume și prenume redate în întregime și

altul neliterar, semnătura fiind alcătuită din două corpuri, în această din

urmă situație semnăturile remarcându-se printr-o mare variabilitate în

execuție.

Examenul grafic

comparativ dintre semnătura contestată, pe de o parte, și semnăturile de tip

neliterar executate de către S.E., pe de altă parte, a evidențiat un număr mare

de asemănări de ordin general și particular (precizate în cuprinsul raportului,

fila 18) concluzia fiind aceea că

„semnătura de la rubrica

„Vânzătoare" de pe contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 326

din 02 aprilie 2004 de către Biroul Notarului R.E.M.

A

București

a fost executată de către titulara

acesteia, numita S.E."

Criticile petentei în

sensul că expertul criminalist ar fi trebuit sa analizeze toate exemplarele

contractului de vânzare-cumpărare nr. 326 din 02 aprilie 2004 și ale

contractului de vânzare cumpărare autentificați a același birou notarial sub nr.

281 din 19 martie 2004 au fost respinse ca nefondate în condițiile în care la

efectuarea expertizei au fost avute în vedere „scripte

de

comparație" dintr-o perioadă mare de timp (2004-2008)

constând în înscrisuri recunoscute și necontestate de către petentă, într-un

număr suficient pentru a permite o concluzie științifică privind apartenența

semnăturii contestate. De asemenea, contrar afirmațiilor petentei, din

„scriptele de comparație" menționate la fila 2 din raport, expertul a avut

în

vedere și probele grafice

conținute de declarația acesteia dată în fața procurorului la 9 iunie 2008.

Din moment ce s-a

constatat că semnătura de pe unul din exemplarele originale ale contractului

contestat a fost executată de către petentă, era inutilă analiza și a

celorlalte exemplare originale ale contractului, așa cum susține petentă.

A mai arătat petentă

că din semnătura în litigiu lipsește unul dintre elementele grafice care se

regăsește la toate celelalte semnături ale sale și anume, platoul orizontal din

partea superioară a primului corp de semnătură, indicat la nr. 4 din

fotografiile de comparație. Este adevărat că în fotografia semnăturii

contestate de la fila 7 a copiei xerox de pe raportul de expertiză comunicat

petentei nu este vizibil elementul grafic la care face referire petentă (fila

19 DUP) dar în fotografia din exemplarul original al raportului (fila 34 DUP)

acel platou orizontal este vizibil, dar nu are aceeași intensitate ca restul

elementelor grafice, însă se poate observa cu ușurință că acest aspect a fost

determinat de presiunea insuficientă a instrumentului de scris pe suportul de

hârtie (ceea ce a făcut ca în copia xerox a fotografiei să nu fie observabilă,

apărând ca o întrerupere între lațul din partea superioară a primului corp al

semnăturii și elementul unghiular din partea superioară dreaptă).

În enumerarea

semnelor grafice componente ale semnăturii în litigiu și ale semnăturilor

necontestate de petentă, constatate ca fiind asemănătoare de către expert se

regăsește și „platoul din partea superioară a semnăturii" fiind, așadar,

unul dintre elementele care au determinat concluzia că petentă este cea care a

executat semnătura. Cu privire la această semnătură, contestată de petentă,

expertul constată următoarele

„Grafismul acestei

semnături este redat cu mare viteză și o foarte, bună coordonare, semne ale

unui stereotip dinamic bine consolidat. Traseul este de bună calitate și nu

prezintă accidente sau tremurături care ar putea ridica problema dacă semnătura

nu a fost cumva contrafăcută, adică obținută prin imitație liberă sau copiere.

Așa cum se prezintă, aceasta reflectă autenticitatea execuției"

(fila 4 din raport,

fila 31 DUP).

Critica petentei

referitoare la neatașarea imaginilor întregi ale actelor avute în vedere a fost

respinsă de asemenea ca nefondată rezultând clar atât din raportul de expertiză

cât și din adresa din 17 octombrie 2008 a Laboratorului Interjudețean de

Expertize Criminalistice că expertul a avut la dispoziție toate înscrisurile pe

baza cărora a efectuat expertiza, după care le-a restituit Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel București împreună cu raportul întocmit (fila 25 DUP); în

conformitate cu dispozițiile art. 123 C. proc. pen. în raportul de

expertiză se arată

materialul pe baza căruia s-a efectuat expertiza și acesta se regăsește

integral în dosarul de urmărire penală.

Altă critică adusă de

petenta expertizei criminalistice efectuate în cauză a fost aceea că expertul

nu a făcut referire la obiectul de scris folosit la executarea

semnăturii incriminate sau la caracteristicile

suportului de hârtie și nici la aparatura foto utilizată sau eventuale

instrumente optice de mărit. Curtea a constatat că expertul a răspuns la

singurul obiectiv impus de procuror și care a fost acela de a se stabili dacă

semnătura de la rubrica „Vânzătoare" de pe contractul de vânzare nr. 326 din

02 aprilie 2004 a fost executată de titulara acesteia, numita S.E., fără a i se

cere precizările la care se referă petenta și care sunt lipsite de relevanță

sub aspectul analizat, autenticitatea semnăturii fiind stabilită pe baza

elementelor grafice asemănătoare.

Cât privește

neindicarea de către expert a aparaturii foto folosite, Curtea a constatat că

potrivit art. 123 C. proc. pen., care reglementează conținutul raportului de

expertiză, nu este obligatorie o asemenea mențiune.

Petenta a mai

susținut în plângerea sa că expertiza efectuată în cauză „încalcă flagrant prevederile

art. 120 și art. 121 C. proc. pen." fără însă a arăta în ce anume constă

încălcarea acestor dispoziții (art. 121 vizează drepturile expertului) și fără

a aduce nici un argument în sprijinul afirmației sale, Curtea constatând că

expertiza s-a desfășurat în concordanță cu normele legale.

Curtea a constatat de

asemenea ca fiind neîntemeiate și criticile petentei referitoare la

neefectuarea unei confruntări între P.D., care ar fi negat inițial încheierea

contractului în

litigiu

cu „martorul prezent

la încercarea de tranzacție din luna iunie". Petenta nu a indicat numele

acestui martor dar din actele dosarului rezultă că se referă la numitul U.T.M.,

vărul său, care a fost audiat de procuror și care a declarat, într-adevăr, că

ar fi asistat la o discuție între petenta și P.D. în cadrul căreia aceasta din

urmă ar fi afirmat că „nu există nici un asemenea contract". Având în

vedere, pe de o parte, gradul de rudenie în care se află martorul propus cu

petenta, ceea ce face ca declarația acestuia să fie privită ca fiind lipsită de

imparțialitate iar, pe de altă parte, că în speță s-a stabilit pe baza unei

probe obiective,

științifice,

constând în raportul

de expertiză criminalistică întocmit de Laboratorul Interjudețean de Expertize

Criminalistice din cadrul M.J., că semnătura de pe contractul de

vânzare-cumpărare nr. 326/2004

întocmit în cadrul Biroului Notarului Public

R.E.M. a fost executată de titulara acesteia petenta S.E., efectuarea unei confruntări

în sensul solicitat de către petentă s-a apreciat a fi neutilă și

neconcludentă.

Pentru

considerentele anterior expuse Curtea a constatat că în mod legal și temeinic

s-a apreciat de către procuror că nu există indicii privind săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 289 C. pen. - de către

notarul public R.E.M. - respectiv de art. 25 raportat la art. 246 C. pen., art.

25 raportat la art. 289 C. pen. și art. 292 C. pen. reclamate ca fiind comise

de intimații P.D. și R.D.

2.

Recursul în termen declarat de petenta S.E. împotriva sentinței penale nr. 147

din 02 iunie 2009 reiterând solicitarea adresată primei instanțe pentru

desființarea ordonanței de netrimitere în judecată nr. 638/P/2008 din 12

noiembrie 2008 în condițiile art. 278

1

alin. (8) lit. b) C. proc.

pen. pentru motivele arătate în plângerea introductivă, este nefondat urmând a

fi respins ca atare în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen.

În

fapt S.E. a solicitat efectuarea de cercetări penale față de P.D., care la Biroul Notarului Public M.E.R., a înstrăinat fără acordul său suprafața de 1,61 ha teren rămasă de pe urma defunctului S.C.

Petenta

a afirmat că semnătura de pe contractul de vânzare-cumpărare încheiat la biroul

notarial, prin care se înstrăina suprafața de teren sus-menționată către R.D.,

nu îi aparține.

Expertiza

efectuată în cauză de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice

București din cadrul M.J., în legătură cu semnătura incriminată de pe

contractul de vânzare-cumpărare, a confirmat că aceasta aparține numitei S.E.

În aceste condiții, în mod corect, nu s-a putut reține în sarcina notarului

săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 și 289 C. pen. și nici în sarcina

numiților P.D. și D.D., instigarea notarului public la săvârșirea

infracțiunilor sus-menționate.

Conform

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., o

bligă recurenta petiționară să

plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționara S.E. împotriva sentinței penale nr. 147 din 2 iunie

2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori

și de familie.

Obligă recurenta petiționară

să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință

publică, azi 3 noiembrie 2009.