ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3594/2009

Deliberând asupra recursului de față pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei constată următoarele: 1. Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin sentința penală nr. 147 din 2 iunie 2009, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta S.E., menținând ordonanța procurorului din 12 noiembrie 2008 dată în Dosar nr. 658/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București – confirmată în procedura ulterioară de control administrativ prevăzută de art. 278 C. proc. pen. prin rezoluția nr. 1963/II/2/2008 din 10 decembrie 2008 a procurorului general al organului judiciar sus-menționat - prin care s-a dispus în conformitate cu prevederile art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen. („fapta nu există”) neînceperea urmăririi penale față de: (i) notarul public M.E.R. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 și 289 C. pen. și față de: (ii) numiții P.D. și R.D. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 25 raportat la art. 246 C. pen., 25 raportat la art. 289 C. pen. și art. 292 C. pen. [prin aceiași ordonanță în baza art. 38, 42, 45 alin. (1) și 25 alin. (1) C. proc. pen. a fost dispusă disjungerea și declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pe P.D. în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 4 București pentru a continua cercetările sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 217, 208, 209 și 215 C. pen.].

Prin plângerea adresată Curții de Apel București/înregistrată sub nr. 319/2 din 13 ianuarie 2009 petenta S.E. a solicitat desființarea ordonanței de netrimitere în judecată din data de 10 decembrie 2008 emisă în Dosarul nr. 658/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și trimiterea cauzei aceluiași organ în vederea începerii urmăririi penale pentru infracțiunile sesizate. În conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (1) și (8) C. proc. pen. – pe considerentele că cercetările premergătoare efectuate în cauză au fost incomplete întrucât procurorul a acceptat concluziile unui raport de expertiză neconcludent, lipsit de rigoare științifică (expertul ar fi trebuit să examineze comparativ și toate exemplarele originale ale contractului nr. 281 din 19 martie 2004, „act real întocmit cu mai puțin de o lună înainte la același notariat”, pentru a ajunge la o concluzie temeinică asupra caracteristicilor reale ale scrisului defunctului S.C.

din acea perioadă; expertul a reținut caracteristicile generale ale semnăturilor defunctului având pe baza semnăturilor aplicate de aceasta pe alte acte la dosarul cauzei, fără să se prezinte imaginile întregi ale actelor avute în vedere/ lipsind imaginile foto ale semnăturilor de comparație în fața procurorului; nu se face referire la obiectul de scris folosit sau la caracteristicile suportului de hârtie și nici la aparatura foto utilizată; expertiza contestă ce a stat la baza soluției de netrimitere în judecată încalcă dispozițiile recente art. 120 și 121 C. proc. pen., întrucât expertul a scăpat din vedere la analiză lipsa din semnătura litigioasă a unui element extrem de particular, prezent la semnăturile comparative, și anume platoul orizontal din partea superioară a primului corp de semnătură);cât privește actele premergătoare efectuate în mod nemijlocit de procurorul de caz, petenta a susținut că era necesară efectuarea și a unei confruntări a intimatei P.D.

- care a negat inițial existența contractului litigios - și martorul prezent la încercarea de tranzacție din luna iunie 2007. Curtea, verificând ordonanța atacată în raport cu motivele de nelegalitate și netemeinicie invocate de petiționară în baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei – în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen. – a constatat următoarele: A. La data de 31 octombrie 2007 în calitate de persoană vătămată petenta S.E. din municipiul Brăila, a solicitat tragerea la răspundere penală a numitei P.D., domiciliată în București, pe motiv că, în calitate de fiică nelegitimă / moștenitoare testamentară a defunctului S.C., a înstrăinat, fără acordul său, suprafața de 1,61 ha teren arabil conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 326/2004 întocmit în cadrul Biroului Notarial Public R.E.M.

cu sediul în municipiul București; în esență, petenta a susținut că sus-menționatul contract de vânzare-cumpărare s-a întocmit fără știrea sau acordul său, arătând că nu a semnat la rubrica „vânzătoare”. Plângerea a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București care, prin ordonanța nr. 10135/p/2007 din 01 aprilie 2008 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. Prin ordonanța din data de 12 noiembrie 2008 emisă în Dosarul nr. 658/P/2008 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus neînceperea urmăririi penale (i) față de notarul public M.E.R. sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen.

și art. 289 C. pen.; (ii) cât și în ceea ce privește pe numiții P.D. și R.D. sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 25 raportat la art. 246 C. pen., art. 25 raportat la art. 289 C. pen. și art. 292 C. pen., infracțiuni pretins a fi fost săvârșite cu ocazia întocmirii contractului de vânzare-cumpărare nr. 326/2004 [prin aceeași ordonanță. În ceea ce privește pe numita P.D. s-a dispus de asemenea și soluția de disjungere și declinare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București, sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 217 C. pen., art. 208-209 C. pen. - reclamate ulterior - ca fiind comise cu ocazia defrișării unei parcele de pădure situată pe raza comunei Mîrșani, județul Dolj și însușirii, fără drept, a unei părți de mase lemnoase, precum și sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 215 C. pen.

în ceea ce privește inducerea în eroare a petentei cu prilejul acțiunii comune de revendicare a unei locuințe, situate în comuna Mîrșani, județul Dolj]. Pentru a adopta soluția amintită procurorul a avut în vedere constatările și concluziile raportului de expertiză criminalistică nr. 287 din 16 octombrie 2008 prin care s-a stabilit că semnătura de la rubrica „vânzătoare” de pe contractul de vânzare-cumpărare nr. 326 din 02 aprilie 2004, autentificat la Biroul Notarului Public R.E.M. a fost executată de către titulara acesteia, numita S.E. Soluția procurorului de caz a fost menținută prin rezoluția din 10 decembrie 2008 dată în Dosarul nr. 1963/II-2/2008 de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București în Dosarul nr. 1963/II-2/2008 care a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta S.E.

preluând în totalitate considerentele Ordonanței atacate. B. Examenul propriu efectuat de instanță a confirmat legalitatea și temeinicia soluției de neîncepere a urmăririi penale în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., contractul autentic de nr. 326 din 02 aprilie 2004 prin care petenta S.E. împreună cu intimata P.D. au vândut intimatului R.D. un teren arabil în suprafață de 1,61 ha situat în extravilanul comunei Mârșani, fiind încheiat cu respectarea în totalitate a condițiilor de validitate prevăzute de art. 969 și urm. C. pen. Petenta a susținut că acest contract s-a încheiat de către intimații P.D. și R.D. fără știrea și acordul său iar semnătura de pe acest contract nu-i aparține.

În această situație, în mod corect procurorul care a instrumentat cauza a dispus efectuarea unei expertize criminalistice pentru a stabili dacă semnătura contestată a fost sau nu executată de petenta S.E. Expertiza a fost efectuată de către I.N.E.C. – Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice care a avut la dispoziție mai multe acte semnate de către petenta S.E. (facturi fiscale, cereri semnate de aceasta și depuse la dosarul cauzei, declarația dată de petentă în fața procurorului în data de 09 iunie 2008 care conține și probe grafice, copia tip „xerox” a buletinului de identitate al petentei). Prin Raportul de expertiză criminalistică nr. 287 din 16 octombrie 2008 s-a reținut că semnăturile provenite în mod cert de la S.E.

sunt de două tipuri: unul literal, în care semnăturile sunt alcătuite din nume și prenume redate în întregime și altul neliterar, semnătura fiind alcătuită din două corpuri, în această din urmă situație semnăturile remarcându-se printr-o mare variabilitate în execuție. Examenul grafic comparativ dintre semnătura contestată, pe de o parte, și semnăturile de tip neliterar executate de către S.E., pe de altă parte, a evidențiat un număr mare de asemănări de ordin general și particular (precizate în cuprinsul raportului, fila 18) concluzia fiind aceea că „semnătura de la rubrica „Vânzătoare" de pe contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 326 din 02 aprilie 2004 de către Biroul Notarului R.E.M.

A București a fost executată de către titulara acesteia, numita S.E." Criticile petentei în sensul că expertul criminalist ar fi trebuit sa analizeze toate exemplarele contractului de vânzare-cumpărare nr. 326 din 02 aprilie 2004 și ale contractului de vânzare cumpărare autentificați a același birou notarial sub nr. 281 din 19 martie 2004 au fost respinse ca nefondate în condițiile în care la efectuarea expertizei au fost avute în vedere „scripte de comparație" dintr-o perioadă mare de timp (2004-2008) constând în înscrisuri recunoscute și necontestate de către petentă, într-un număr suficient pentru a permite o concluzie științifică privind apartenența semnăturii contestate.

De asemenea, contrar afirmațiilor petentei, din „scriptele de comparație" menționate la fila 2 din raport, expertul a avut în vedere și probele grafice conținute de declarația acesteia dată în fața procurorului la 9 iunie 2008. Din moment ce s-a constatat că semnătura de pe unul din exemplarele originale ale contractului contestat a fost executată de către petentă, era inutilă analiza și a celorlalte exemplare originale ale contractului, așa cum susține petentă. A mai arătat petentă că din semnătura în litigiu lipsește unul dintre elementele grafice care se regăsește la toate celelalte semnături ale sale și anume, platoul orizontal din partea superioară a primului corp de semnătură, indicat la nr. 4 din fotografiile de comparație.

Este adevărat că în fotografia semnăturii contestate de la fila 7 a copiei xerox de pe raportul de expertiză comunicat petentei nu este vizibil elementul grafic la care face referire petentă (fila 19 DUP) dar în fotografia din exemplarul original al raportului (fila 34 DUP) acel platou orizontal este vizibil, dar nu are aceeași intensitate ca restul elementelor grafice, însă se poate observa cu ușurință că acest aspect a fost determinat de presiunea insuficientă a instrumentului de scris pe suportul de hârtie (ceea ce a făcut ca în copia xerox a fotografiei să nu fie observabilă, apărând ca o întrerupere între lațul din partea superioară a primului corp al semnăturii și elementul unghiular din partea superioară dreaptă).

În enumerarea semnelor grafice componente ale semnăturii în litigiu și ale semnăturilor necontestate de petentă, constatate ca fiind asemănătoare de către expert se regăsește și „platoul din partea superioară a semnăturii" fiind, așadar, unul dintre elementele care au determinat concluzia că petentă este cea care a executat semnătura. Cu privire la această semnătură, contestată de petentă, expertul constată următoarele „Grafismul acestei semnături este redat cu mare viteză și o foarte, bună coordonare, semne ale unui stereotip dinamic bine consolidat. Traseul este de bună calitate și nu prezintă accidente sau tremurături care ar putea ridica problema dacă semnătura nu a fost cumva contrafăcută, adică obținută prin imitație liberă sau copiere.

Așa cum se prezintă, aceasta reflectă autenticitatea execuției" (fila 4 din raport, fila 31 DUP). Critica petentei referitoare la neatașarea imaginilor întregi ale actelor avute în vedere a fost respinsă de asemenea ca nefondată rezultând clar atât din raportul de expertiză cât și din adresa din 17 octombrie 2008 a Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistice că expertul a avut la dispoziție toate înscrisurile pe baza cărora a efectuat expertiza, după care le-a restituit Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București împreună cu raportul întocmit (fila 25 DUP); în conformitate cu dispozițiile art. 123 C. proc. pen. în raportul de expertiză se arată materialul pe baza căruia s-a efectuat expertiza și acesta se regăsește integral în dosarul de urmărire penală.

Altă critică adusă de petenta expertizei criminalistice efectuate în cauză a fost aceea că expertul nu a făcut referire la obiectul de scris folosit la executarea semnăturii incriminate sau la caracteristicile suportului de hârtie și nici la aparatura foto utilizată sau eventuale instrumente optice de mărit. Curtea a constatat că expertul a răspuns la singurul obiectiv impus de procuror și care a fost acela de a se stabili dacă semnătura de la rubrica „Vânzătoare" de pe contractul de vânzare nr. 326 din 02 aprilie 2004 a fost executată de titulara acesteia, numita S.E., fără a i se cere precizările la care se referă petenta și care sunt lipsite de relevanță sub aspectul analizat, autenticitatea semnăturii fiind stabilită pe baza elementelor grafice asemănătoare.

Cât privește neindicarea de către expert a aparaturii foto folosite, Curtea a constatat că potrivit art. 123 C. proc. pen., care reglementează conținutul raportului de expertiză, nu este obligatorie o asemenea mențiune. Petenta a mai susținut în plângerea sa că expertiza efectuată în cauză „încalcă flagrant prevederile art. 120 și art. 121 C. proc. pen." fără însă a arăta în ce anume constă încălcarea acestor dispoziții (art. 121 vizează drepturile expertului) și fără a aduce nici un argument în sprijinul afirmației sale, Curtea constatând că expertiza s-a desfășurat în concordanță cu normele legale.

Curtea a constatat de asemenea ca fiind neîntemeiate și criticile petentei referitoare la neefectuarea unei confruntări între P.D., care ar fi negat inițial încheierea contractului în litigiu cu „martorul prezent la încercarea de tranzacție din luna iunie". Petenta nu a indicat numele acestui martor dar din actele dosarului rezultă că se referă la numitul U.T.M., vărul său, care a fost audiat de procuror și care a declarat, într-adevăr, că ar fi asistat la o discuție între petenta și P.D.

în cadrul căreia aceasta din urmă ar fi afirmat că „nu există nici un asemenea contract". Având în vedere, pe de o parte, gradul de rudenie în care se află martorul propus cu petenta, ceea ce face ca declarația acestuia să fie privită ca fiind lipsită de imparțialitate iar, pe de altă parte, că în speță s-a stabilit pe baza unei probe obiective, științifice, constând în raportul de expertiză criminalistică întocmit de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice din cadrul M.J., că semnătura de pe contractul de vânzare-cumpărare nr. 326/2004 întocmit în cadrul Biroului Notarului Public R.E.M. a fost executată de titulara acesteia petenta S.E., efectuarea unei confruntări în sensul solicitat de către petentă s-a apreciat a fi neutilă și neconcludentă.

Pentru considerentele anterior expuse Curtea a constatat că în mod legal și temeinic s-a apreciat de către procuror că nu există indicii privind săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 289 C. pen. - de către notarul public R.E.M. - respectiv de art. 25 raportat la art. 246 C. pen., art. 25 raportat la art. 289 C. pen. și art. 292 C. pen. reclamate ca fiind comise de intimații P.D. și R.D. 2. Recursul în termen declarat de petenta S.E. împotriva sentinței penale nr. 147 din 02 iunie 2009 reiterând solicitarea adresată primei instanțe pentru desființarea ordonanței de netrimitere în judecată nr. 638/P/2008 din 12 noiembrie 2008 în condițiile art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc.

pen. pentru motivele arătate în plângerea introductivă, este nefondat urmând a fi respins ca atare în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În fapt S.E. a solicitat efectuarea de cercetări penale față de P.D., care la Biroul Notarului Public M.E.R., a înstrăinat fără acordul său suprafața de 1,61 ha teren rămasă de pe urma defunctului S.C. Petenta a afirmat că semnătura de pe contractul de vânzare-cumpărare încheiat la biroul notarial, prin care se înstrăina suprafața de teren sus-menționată către R.D., nu îi aparține. Expertiza efectuată în cauză de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București din cadrul M.J., în legătură cu semnătura incriminată de pe contractul de vânzare-cumpărare, a confirmat că aceasta aparține numitei S.E.

În aceste condiții, în mod corect, nu s-a putut reține în sarcina notarului săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 și 289 C. pen. și nici în sarcina numiților P.D. și D.D., instigarea notarului public la săvârșirea infracțiunilor sus-menționate. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., o bligă recurenta petiționară să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara S.E. împotriva sentinței penale nr. 147 din 2 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenta petiționară să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 3 noiembrie 2009.