ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1525/2010

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 95 din 7 decembrie

2009, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins ca nefondată, plângerea formulată de

petenta L.O. împotriva rezoluției, din 13 august 2009, dată în Dosarul nr.

172/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

Pentru a se pronunța

astfel, prima instanța a reținut, în esență că, petiționara L.O. a solicitat

tragerea la răspundere penală a fiicei sale S.S. pentru săvârșirea infracțiunii

de înșelăciune, arătând ca în data de 12 decembrie 2005, la Cabinetul de

avocatură al numitei G.L.C., a fost indusă în eroare de către fiica sa, care

i-a pus în vedere că este nevoie de prezența sa pentru clarificarea unui

contract de vânzare-cumpărare încheiat cu numiții G.F. și G.D. În realitate

însă, a încheiat cu ea un contract de vânzare-cumpărare privind un teren în

suprafață de 4.300 mp situat în extravilanul localității D., cauzându-i astfel

un prejudiciu de 343.000 RON.

Prin Rezoluția nr.

172/P/09 din 13 august 2009, Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj în

temeiul art. 228 alin. (1), art. 10 lit. a) C. proc. pen., art. 249, art. 11

pct. 1 lit. b), art. 10 lit. a) C. proc. pen., a dispus scoaterea de sub

urmărire penală a învinuitei S.S., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de

art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.

Prin aceeași

rezoluție, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de G.L.C., avocat în

cadrul Baroului Cluj pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 26 C.

pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. și art. 290 C. pen.

Prin Rezoluția nr.

729/II/2009 din 16 septembrie 2009, Procurorul general al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Cluj, în temeiul art. 278 alin. (1) C. proc. pen., a

dispus respingerea plângerii.

S-a mai reținut de

instanța de fond că, starea de fapt descrisă de organul de anchetă a fost

corect stabilită, iar acuzațiile aduse intimatelor de către petentă, nu sunt

susținute de probele administrate în cauză.

Împotriva

sus-menționatei sentințe a declarat recurs petiționara, solicitând în scris

admiterea acestuia și, în principal casarea sentinței atacate, a rezoluțiilor

dispuse și trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale

împotriva numitei S.S. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215

alin. (1), (3) și (5) C. pen., iar în subsidiar, casarea sentinței atacate și

reținând cauza spre rejudecare, admiterea plângerii în temei art. 278

1

alin. (8) lit. c) C. proc. pen.

În acest sens, a

susținut ca organul de anchetă nu a efectuat audieri de persoane, astfel cum a

fost stabilit de Tribunalul Cluj, nerespectând întrutotul dispozițiile acestei

instanțe.

De asemenea, nu a

realizat nici confruntări între făptuitoare și martora L.R.L. și soțul

acesteia, L.L.

Totodată, se

reiterează aspecte invocate și în plângerea inițială adresată parchetului și

instanței fondului vizând modul de desfășurarea a evenimentelor legate de

perfectarea actelor de vânzare-cumpărare.

La termenul de

astăzi, la prima strigare a cauzei la solicitarea soțului intimatei S.S.,

acesta a depus în ședință publică note de ședință prin care solicită

respingerea recursului formulat de L.O. ca nefondat și menținerea rezoluției

atacate.

Prin aceleași note de

ședință solicită cheltuieli de judecată în cuantum de 10.000 lei (zece mii lei)

conform chitanței anexate. Recursul este nefondat.

Analizând hotărârea

atacată, Curtea apreciază că instanța de fond a analizat în mod riguros

plângerea, iar prin coroborarea întregului material probator aflat la dosarul

cauzei, se constată că soluția pronunțată este legală și temeinică, fără a se

fi dovedit în niciun fel săvârșirea vreunei fapte penale de către intimate.

De asemenea, se

constată că motivele invocate inițial în plângerea adresată parchetului au fost

deja avute în vedere și analizate în fazele procesuale anterioare, fără a aduce

elemente noi, pe baza cărora să poată fi luată în discuție nelegalitatea și

netemeinicia sentinței atacate.

Mai mult decât atât,

susținerile petiționarei au fost temeinic verificate, odată cu pronunțare

Sentinței penale nr. 614/2007 a Tribunalului Cluj, când admițându-se plângerea

petentei s-a dispus trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii

urmăririi penale.

Pe baza cercetărilor

premergătoare efectuate, cu respectarea de către organul de anchetă a indicațiilor

date de instanță, procurorul a dispus scoaterea de sub urmărire penală a

învinuitei S.S. și neînceperea urmăririi penale față de G.L.C., avocat în

cadrul Baroului Cluj.

În același timp,

organul de anchetă a administrat chiar o serie de probe în plus față de prima

fază a anchetei, fără însă ca acestea să conducă la conturarea vinovăției

intimatelor pentru infracțiunile reclamate.

Simpla nemulțumire a

petiționarei față de modalitatea de rezolvare a unei situații în care a fost

implicată, faptul că nu este de acord cu soluțiile adoptate și reinterpretează

împrejurările cunoscute, în funcție de propriile interese, nu constituie motiv

pentru antrenarea răspunderii penale a intimatelor, activitatea acestora fără a

se situa în afara legii penale și fără a putea conduce la concluzia întrunirii

elementelor constitutive ale infracțiunilor pe care petiționara le-a indicat în

plângere.

De altfel,

petiționara a avut posibilitatea formulării cererilor și apărărilor pe care

le-a apreciat a fi necesare, în fața instanțelor de judecată, în căile de atac

prevăzute de lege, lucru de care, aceasta a și uzat, fiindu-i astfel respectate

toate drepturile procesuale.

Posibilitatea

formulării unor plângeri potrivit dispozițiilor art. 278

1

C. proc.

pen., reprezintă un drept procesual al petiționarei, însă acesta nu echivalează

cu exercitarea unui control asupra legalității și temeiniciei soluțiilor

pronunțate și nici nu poate conduce la reformarea acestora.

Cu privire la

obligarea recurentei la plata cheltuielilor judiciare către intimata S.S.,

Curtea constată următoarele:

Potrivit

dispozițiilor art. 193 C. proc. pen., intitulat „Plata cheltuielilor judiciare

făcute de părți", în alin. (6), legiuitorul a dat instanței prerogativul

de a stabili obligația de restituire a cheltuielilor judiciare făcute de părți

în cursul procesului penal, potrivit legii civile.

Așadar, instanța este

cea care stabilește, în funcție de anumite criterii, respectiv prestația

apărării, eventualele deplasări făcute pe parcursul procesului la instanța, pentru

care există acte justificative la dosar, și alte acte și demersuri îndeplinite

efectiv în cadrul procesului penal, un cuantum echitabil de restituire a

acestor cheltuieli, fără ca acesta să devină o îmbogățire fără justă cauză a

părții care le pretinde.

Așa fiind, față de

cele ce preced, chitanța în suma de 10.000 lei reprezentând „onorariu de avocat

apărare fond și recurs", purtând ștampila și semnătura avocat D.M., depusă

la dosar de soțul intimatei S.S., împreună cu notele de ședință de o pagină și jumătate,

nu justifică, faptul ca instanța să fie obligată la a stabili în sarcina

recurentei plata acestor cheltuieli către intimata S.S., cu atât mai mult cu

cât avocat D.M. nu s-a prezentat la niciun termen de judecată în fața instanței

de recurs, iar în actualul stadiu instanța nu poate acorda și onorariu

solicitat și pentru alte faze procesuale, acestea invocându-se în fiecare etapa

a procesului.

Față de cele arătate,

cum din examinarea în ansamblu, a sentinței recurate, nu se constată că aceasta

să fie supusă vreunui motiv de casare susceptibil de a fi invocat din oficiu,

urmează ca, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., a se respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționară,

cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat și a respinge

cererea formulată de intimata S.S. de obligare a petiționarei la plata

cheltuielilor judiciare.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționara L.O. împotriva Sentinței penale nr.

95 din 7 decembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă recurenta

petiționară la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Respinge cererea

formulată de intimata S.S. de obligare a petiționarei la plata cheltuielilor

judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 20 aprilie 2010.