ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1525/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 95 din 7 decembrie 2009, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins ca nefondată, plângerea formulată de petenta L.O. împotriva rezoluției, din 13 august 2009, dată în Dosarul nr. 172/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj. Pentru a se pronunța astfel, prima instanța a reținut, în esență că, petiționara L.O. a solicitat tragerea la răspundere penală a fiicei sale S.S. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, arătând ca în data de 12 decembrie 2005, la Cabinetul de avocatură al numitei G.L.C., a fost indusă în eroare de către fiica sa, care i-a pus în vedere că este nevoie de prezența sa pentru clarificarea unui contract de vânzare-cumpărare încheiat cu numiții G.F.

și G.D. În realitate însă, a încheiat cu ea un contract de vânzare-cumpărare privind un teren în suprafață de 4.300 mp situat în extravilanul localității D., cauzându-i astfel un prejudiciu de 343.000 RON. Prin Rezoluția nr. 172/P/09 din 13 august 2009, Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj în temeiul art. 228 alin. (1), art. 10 lit. a) C. proc. pen., art. 249, art. 11 pct. 1 lit. b), art. 10 lit. a) C. proc. pen., a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei S.S., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. Prin aceeași rezoluție, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de G.L.C., avocat în cadrul Baroului Cluj pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 26 C. pen.

rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. și art. 290 C. pen. Prin Rezoluția nr. 729/II/2009 din 16 septembrie 2009, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, în temeiul art. 278 alin. (1) C. proc. pen., a dispus respingerea plângerii. S-a mai reținut de instanța de fond că, starea de fapt descrisă de organul de anchetă a fost corect stabilită, iar acuzațiile aduse intimatelor de către petentă, nu sunt susținute de probele administrate în cauză. Împotriva sus-menționatei sentințe a declarat recurs petiționara, solicitând în scris admiterea acestuia și, în principal casarea sentinței atacate, a rezoluțiilor dispuse și trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale împotriva numitei S.S.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen., iar în subsidiar, casarea sentinței atacate și reținând cauza spre rejudecare, admiterea plângerii în temei art. 278 1 alin. (8) lit. c) C. proc. pen. În acest sens, a susținut ca organul de anchetă nu a efectuat audieri de persoane, astfel cum a fost stabilit de Tribunalul Cluj, nerespectând întrutotul dispozițiile acestei instanțe. De asemenea, nu a realizat nici confruntări între făptuitoare și martora L.R.L. și soțul acesteia, L.L. Totodată, se reiterează aspecte invocate și în plângerea inițială adresată parchetului și instanței fondului vizând modul de desfășurarea a evenimentelor legate de perfectarea actelor de vânzare-cumpărare.

La termenul de astăzi, la prima strigare a cauzei la solicitarea soțului intimatei S.S., acesta a depus în ședință publică note de ședință prin care solicită respingerea recursului formulat de L.O. ca nefondat și menținerea rezoluției atacate. Prin aceleași note de ședință solicită cheltuieli de judecată în cuantum de 10.000 lei (zece mii lei) conform chitanței anexate. Recursul este nefondat. Analizând hotărârea atacată, Curtea apreciază că instanța de fond a analizat în mod riguros plângerea, iar prin coroborarea întregului material probator aflat la dosarul cauzei, se constată că soluția pronunțată este legală și temeinică, fără a se fi dovedit în niciun fel săvârșirea vreunei fapte penale de către intimate.

De asemenea, se constată că motivele invocate inițial în plângerea adresată parchetului au fost deja avute în vedere și analizate în fazele procesuale anterioare, fără a aduce elemente noi, pe baza cărora să poată fi luată în discuție nelegalitatea și netemeinicia sentinței atacate. Mai mult decât atât, susținerile petiționarei au fost temeinic verificate, odată cu pronunțare Sentinței penale nr. 614/2007 a Tribunalului Cluj, când admițându-se plângerea petentei s-a dispus trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale. Pe baza cercetărilor premergătoare efectuate, cu respectarea de către organul de anchetă a indicațiilor date de instanță, procurorul a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei S.S.

și neînceperea urmăririi penale față de G.L.C., avocat în cadrul Baroului Cluj. În același timp, organul de anchetă a administrat chiar o serie de probe în plus față de prima fază a anchetei, fără însă ca acestea să conducă la conturarea vinovăției intimatelor pentru infracțiunile reclamate. Simpla nemulțumire a petiționarei față de modalitatea de rezolvare a unei situații în care a fost implicată, faptul că nu este de acord cu soluțiile adoptate și reinterpretează împrejurările cunoscute, în funcție de propriile interese, nu constituie motiv pentru antrenarea răspunderii penale a intimatelor, activitatea acestora fără a se situa în afara legii penale și fără a putea conduce la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunilor pe care petiționara le-a indicat în plângere.

De altfel, petiționara a avut posibilitatea formulării cererilor și apărărilor pe care le-a apreciat a fi necesare, în fața instanțelor de judecată, în căile de atac prevăzute de lege, lucru de care, aceasta a și uzat, fiindu-i astfel respectate toate drepturile procesuale. Posibilitatea formulării unor plângeri potrivit dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen., reprezintă un drept procesual al petiționarei, însă acesta nu echivalează cu exercitarea unui control asupra legalității și temeiniciei soluțiilor pronunțate și nici nu poate conduce la reformarea acestora. Cu privire la obligarea recurentei la plata cheltuielilor judiciare către intimata S.S., Curtea constată următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 193 C. proc.

pen., intitulat „Plata cheltuielilor judiciare făcute de părți", în alin. (6), legiuitorul a dat instanței prerogativul de a stabili obligația de restituire a cheltuielilor judiciare făcute de părți în cursul procesului penal, potrivit legii civile. Așadar, instanța este cea care stabilește, în funcție de anumite criterii, respectiv prestația apărării, eventualele deplasări făcute pe parcursul procesului la instanța, pentru care există acte justificative la dosar, și alte acte și demersuri îndeplinite efectiv în cadrul procesului penal, un cuantum echitabil de restituire a acestor cheltuieli, fără ca acesta să devină o îmbogățire fără justă cauză a părții care le pretinde.

Așa fiind, față de cele ce preced, chitanța în suma de 10.000 lei reprezentând „onorariu de avocat apărare fond și recurs", purtând ștampila și semnătura avocat D.M., depusă la dosar de soțul intimatei S.S., împreună cu notele de ședință de o pagină și jumătate, nu justifică, faptul ca instanța să fie obligată la a stabili în sarcina recurentei plata acestor cheltuieli către intimata S.S., cu atât mai mult cu cât avocat D.M. nu s-a prezentat la niciun termen de judecată în fața instanței de recurs, iar în actualul stadiu instanța nu poate acorda și onorariu solicitat și pentru alte faze procesuale, acestea invocându-se în fiecare etapa a procesului. Față de cele arătate, cum din examinarea în ansamblu, a sentinței recurate, nu se constată că aceasta să fie supusă vreunui motiv de casare susceptibil de a fi invocat din oficiu, urmează ca, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., a se respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționară, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat și a respinge cererea formulată de intimata S.S. de obligare a petiționarei la plata cheltuielilor judiciare. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara L.O. împotriva Sentinței penale nr. 95 din 7 decembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat. Respinge cererea formulată de intimata S.S. de obligare a petiționarei la plata cheltuielilor judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 aprilie 2010.