ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2683/2012

Asupra recursului penal de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 221 din 26 iunie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, au fost respinse, ca nefondate apelurile declarate de inculpații C.I.D. și M.V. împotriva sentinței penale nr. 78 din 23 martie 2012 a Tribunalului Gorj în Dosarul nr. 14886/95/2011.

A fost dedusă detenția la zi pentru fiecare inculpat și a fost menținută starea de arest.

Au fost obligați apelanții la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție Curtea a reținut că prin sentința penală nr. 78 din 23 martie 2012 a Tribunalului Gorj a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul C.I.D., din infracțiunea de omor calificat prev. și ped. de art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. și ped. de art. 183 C. pen.

S-a respins cererea formulată de inculpatul C.I.D., ca judecata să se facă potrivit dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.

În baza art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.I.D.,fără antecedente penale, la 17 (șaptesprezece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat împotriva părții vătămate T.D. și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 6 (șase) ani, pedeapsă complementară.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 07 octombrie 2011 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) și 40 C. pen., a fost condamnat inculpatul M.V., cu antecedente penale, la 17 (șaptesprezece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat împotriva părții vătămate T.D. și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 6 (șase) ani, pedeapsă complementară.

În baza art. 83 C. pen., s-a revocat beneficiul suspendării condiționate privind pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 134 din 05 martie 2009 a Judecătoriei Tg-Cărbunești rămasă definitivă prin Decizia nr. 143 din 03 iunie 2009 a Tribunalului Gorj, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa stabilită în prezenta cauză la care se adaugă pedeapsa de 2 ani închisoare, respectiv pedeapsa de 19 (nouăsprezece) ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 6 (șase) ani, pedeapsă complementară.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 07 octombrie 2011 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 113 alin. (3) C. pen., a fost obligat inculpatul la tratament medical, în timpul executării pedepsei, până la însănătoșire.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpați, după rămânerea definitivă a sentinței în vederea introducerii acestora în S.N.D.G.J.

În baza art. 109 C. proc. pen. s-a păstrat mijloacele de probă prelevate în cauză, depuse la camera de corpuri delicte a Tribunalului Gorj, potrivit procesului-verbal din 10 ianuarie 2012.

S-a luat act că moștenitorii părții vătămate nu s-au constituit părți civile în cauză.

A fost obligat fiecare inculpat la câte 2.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 733/P/2011

din 27 decembrie 2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților

C.I.D. și M.V.

pentru săvârșirea infracțiuni de

omor calificat prevăzută de art. 174 și 175 lit. i) C. pen.

S-a reținut în esență, în actul de sesizare ca stare de fapt că, în noaptea de 06/07 octombrie 2011 inculpații au aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele victimei T.D., producându-i moartea acesteia ca urmare a unei hemoragii interne cu ruptură de organe interne.

Din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor G.I. (fila 11 d.u.p. și fila 156 dosar instanță), M.I. (fila 12 d.u.p. și fila 99 dosar instanță), C.L. (fila 13 d.u.p. și fila 101 dosar instanță), C.I. (fila 46 d.u.p. și fila 95 dosar instanță), C.C.E. (fila 48 - 49 d.u.p. și fila 96 dosar instanță), F.M. (fila 50 51 d.u.p. și fila 100 dosar instanță), M.L. (fila 52 - 53 d.u.p. și fila 98 dosar instanță), M.M. (fila 54 - 55 d.u.p. și fila 97 dosar instanță), P.M. (fila 56 - 57 d.u.p. și fila 133 dosar instanță) și M.I. ( fila 134 dosar instanță), proces verbal de cercetare la fața locului (filele 2 - 4 d.u.p.), proces verbal (fila 20 d.u.p.), planșe fotografice (filele 63 - 67, 74 -89 d.u.p.), raport de constatare medico-legală-autopsie (filele 123 - 124 d.u.p.), raport de primă expertiză medico legală psihiatrică a inculpaților (filele 126 - 133 d.u.p.), buletin de analiză (filele 116 - 117 d.u.p.) fișe de cazier judiciar a inculpaților (filele 31 - 32 d.u.p.) coroborate cu declarațiile inculpaților (filele 29, 30, 34, 39. 40, 43, 44, 103, 104, 119, 120 d.u.p., filele 12, 13, 68, 69, 70, 71, 72 dosar instanță), instanța a reținut următoarele:

Inculpații M.V. și C.I.D. sunt cumnați și locuiesc împreună cu soția celui din urmă C.C.E., sora primului inculpat și un copil minor al acesteia, într-o casă ce face parte din gospodăria lui M.M., bunicul primului inculpat și al sorei sale situată în com. Dănciulești, sat Dănciulești, județul Gorj. De menționat că martorul M.M. locuiește într-o casă separat de inculpați, ce face parte din aceiași gospodărie.

În după-amiaza zilei de 06 octombrie 2011 în jurul orelor 17, victima T.D. s-a deplasat la magazinul din sat pentru a face cumpărături printre care 20 kg zahăr, ulei, salam, întrucât a doua zi vroia să meargă la muncă. În acest timp la bar, au venit și cei doi inculpați C.I.D. consumând o sticlă de bere și un pachet de țigări dată de victimă.

Cei trei s-au deplasat către locuința victimei însă s-au oprit în drum la C.I.D. acasă unde au consumat bere. Inculpații împreună cu victima au plecat la locuința acesteia din urmă ajutând-o să transporte cumpărăturile.

Ajunși acasă la victimă, cei trei au consumat inițial bere după care au consumat vin adus de T.D. din beci. Între cei trei s-a iscat un conflict datorat stării de ebrietate a celor trei. De remarcat că, între victimă și inculpatul M.V. era o relație apropriată aceștia locuind o perioadă de timp împreună acasă la victimă, așa cum rezultă din probele administrate în cauză inculpatul M.V., pe fondul discernământului diminuat și a bolii de care suferă, pe baza consumului de alcool devine agresiv și violent.

Cei trei au consumat alcool până în jurul orelor 2 când cei doi inculpați au lovit victima cu pumnii și picioarele. Conflictul s-a mutat în fața gardului, pe acostament unde cei doi inculpați au continuat să lovească victima cu pumnii și picioarele.

Din raportul de constatare medico-legală (autopsie) nr. 2068 din 20 decembrie 2012 întocmit de S.M.L. Gorj a rezultat că moartea victimei T.D. a fost violentă și s-a datorat unei hemoragii interne, cu ruptură de organe interne (plămâni, splină) consecința unui traumatism cranio - toraco - abdominal.

Leziunile constatate s-au putut produce prin lovire cu și de corp dur, comprimare cu mâna și cu picioare directă în timp ce victima era căzută pe sol, (cele de la nivelul mâinii stângi, fața dorsală, fiind de apărare) și au legătură directă de cauzalitate cu decesul victimei, care avea o alcoolemie de 2,10‰. Față de aceste precizări a rezultat indubitabil că inculpații au lovit fie succesiv fie concomitent, în mod repetat persoana vătămată, având în vedere multitudine echimozelor de pe corpul victimei, fapt ce degajă ideea că inculpații au acționat cu intenție indirectă ci nu din culpă, așa cum au susținut inculpații prin apărările formulate.

De altfel, multitudinea mărcilor traumatice converg fără echivoc către ipoteza potrivit căreia, inculpații i-au aplicat victimei multiple lovituri cu pumnii și picioarele împrejurări care înlătură apărările acestora, în sensul că fiecare a lovit victima de două trei ori cu palma.

Cum la acest conflict nu a mai participat alte persoane, așa cum a încercat să inducă inculpatul M.V. prin indicarea în câmpul infracțional a lui M.I. zis D., rezultă fără putință de contrazicere că doar inculpații au lovit victima în modul arătat.

De altfel, conflictul dinte părți a durat circa patru cinci ore, fapt atestat de către martorii C.C.E., soția inculpatului C.I.D. și sora lui M.V., care în două rânduri s-a dus să îi ia pe cei doi acasă însă aceștia au refuzat. Această împrejurare a fost atestată și de martorul F.M. care a încercat și el să îi aducă acasă pe inculpați.

Apărarea inculpatului C.I.D. că l-a lăsat la un moment dat pe M.V. pe victimă acasă și în jurul orelor 21,00 a dormit împreună cu soția sa este înlăturată chiar de aceasta din urmă. Martorul M.M., bunicul inculpatului M.V. a declarat constant că C.I.D. a recunoscut în fața sa, fapta săvârșită.

În ceea ce privește atitudinea inculpaților, instanța a reținut că aceștia nu au recunoscut fapta incriminându-se reciproc.

Moștenitorii părții vătămate, respectiv T.A., T.A., T.M., T.I. și T.D., deși au fost citați în repetate rânduri de instanță nu s-au constituit părți civile în cauză.

În drept, fapta inculpaților C.I.D. și M.V. de a lovi în mod repetat cu pumnii și picioarele victima T.D., producându-i acesteia o hemoragie internă, cu ruptură de organe interne (plămâni, splină) consecința unui traumatism cranio - toraco - abdominal, cauzând moartea victimei, lovituri ce au fost aplicate și într-un loc public, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prev.și ped.de art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor, instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., referitoare la pericolul social concret al faptei, împrejurările în care aceasta a fost comisă, dar și persoanele inculpaților.

Referitor la gradul de pericol social al faptei, instanța a reținut că acesta este unul foarte ridicat, întrucât prin fapta lor inculpații au lezat cu intenție valoarea supremă a individului, respectiv viața, acționând în mod repetat.

Așa cum s-a arătat în stare de fapt expusă, la momentul producerii faptei, atât victima, cât și inculpații se aflau în stare avansată de ebrietate, T.D. având o alcoolemie de 2,10‰.

Inculpații, așa cum a rezultat din probele administrate în cauză, aveau reale dificultăți de a menține relații satisfăcătoare și stabile cu anturajul lor, având un grad scăzut de integrare socială, inculpatul M.V. nu are instrucție școlară, neavând niciodată loc de muncă, ducând o viață dezorganizată, pauperă, datorită în special consumului frecvent de alcool. S-a observat că cei doi inculpați locuiesc într-o singură încăpere, împreună cu C.C.E. și fiul acesteia minor. Atât această martoră cât și inculpatul M.V. suferă de epilepsie. Totodată, instanța a reținut că inculpatul M.V. este un individ recalcitrant și agresiv, fiind condamnat în repetate rânduri în mod definitiv pentru infracțiuni atât împotriva persoanei cât și a patrimoniului, executând în penitenciar o parte din pedeapsă.

Din conținutul raportului de primă expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de I.N.M.L. „M.M.” București, a rezultat că inculpatul M.V. la data comiterii faptei a avut un discernământ scăzut și a prezentat retardare mentală moderată cu tulburare semnificativă a comportamentului. Instanța a considerat această împrejurare o circumstanță atenuantă în cauză, care nu a putut înlătura răspunderea penală a inculpatului.

Din fișele de cazier judiciar, așa cum s-a menționat, s-a observat că inculpatul M.V. a mai fost condamnat, aspect ce nu poate fi reținut în sarcina celuilalt inculpat, acesta nu a mai intrat în contact cu legea penală.

Referitor la atitudinea inculpaților pe tot parcursul procesului penal, aceștia au dat declarații contradictorii, încercând să se incrimineze reciproc, însă nu au putut da explicații veridice în legătură cu urmele de sânge găsite pe îmbrăcăminte și încălțăminte ce au provenit de la victimă.

Referitor la conduita postfactuală a inculpaților, instanța a reținut că aceasta nu este de natură să impună în favoarea lor circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. S-a observat că aceștia, după incident, nu au încercat să acorde ajutor victimei, iar inculpatul M.V. a încercat incriminarea unei alte persoane, fie îngreunarea anchetei. Așa cum s-a arătat, inculpatul M.V. avea o relație apropiată cu victima, împrejurare care denotă gravitatea faptei comise.

Pe de altă parte, inculpații nu au încercat în nici un fel să recupereze din prejudiciu, astfel că, în cauză nu își au aplicarea nici dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen.

Instanța a reținut că, semnificația conținutului circumstanțelor judiciare atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. în prezenta cauză nu își au aplicabilitatea, în raport de persoana inculpaților, date fiind cele expuse mai sus.

Față de cele reținute, instanța a conchis că scopul pedepsei, așa cum este reglementat de art. 52 C. pen., în cauză poate fi atins numai prin aplicarea unei pedepse privative de libertate, cu respectarea proporționalității juste corespunzătoare faptei și vinovăției.

Referitor la cererea inculpatului C.I.D. de schimbare a încadrării juridice, din infracțiunea de omor calificat prev. și ped. de art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. și ped. de art. 183 C. pen., instanța a considerat că prin cele reținute în starea de fapt, această cerere nu poate fi primită, întrucât inculpatul a acționat cu intenție indirectă.

În legătură cu cererea formulată de același inculpat ca judecata să se facă potrivit dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., instanța a găsit-o nefondată, întrucât înaintea citirii actului de sesizare al instanței, inculpatul a învederat fără echivoc că nu solicită ca judecata să se facă potrivit disp. art. 320

1

C. proc. pen.

În ceea ce-l privește pe inculpatul M.V., instanța a reținut față de antecedentele penale ale acestuia, că a săvârșit fapta dedusă judecății în stare de recidivă postexecutorie și pluralitate intermediară prev. de art. 37 lit. b) și art. 40 C. pen.

Astfel, prin încheierea de ședință din 06 martie 2012 s-a dispus în baza art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului M.V., din infracțiunea de omor calificat de prev. și ped. de art. 174 rap. la art. 175 lit. i) C. pen. în infracțiunea de omor calificat prev. și ped. de art. 174 rap. la art. 175 lit. i) C. pen. rap. la art. 37 lit. b) C. pen. și art. 40 C. pen.

S-a reținut prin această încheiere că, prin sentința penală nr. 301 din 04 iunie 2009 a Judecătoriei Tg.-Cărbunești rămasă definitivă prin Decizia nr. 195 din 05 august 2009 a Tribunalului Gorj, în baza art. 193 C. pen. cu aplicarea art. 99, 100 C. pen. și art. 74, 76 C. pen. a fost condamnat inculpatul M.V., la 200 lei amendă penală; în baza art. 205 C. pen. cu aplicarea art. 99, 100 C. pen. și art. 74, 76 C. pen. a fost condamnat inculpatul la 60 lei amendă penală; în baza art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. g) și i) C. pen. cu aplicarea art. 74, 76 C. pen. a fost condamnat inculpatul la 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare; în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. g) C. pen. cu aplicarea art. 74, 76 C. pen. a fost condamnat inculpatul la 9 (nouă) luni închisoare; în baza art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 74, 76 C. pen. a fost condamnat același inculpat la 1 (un) an și 3 (trei) luni închisoare.

În baza art. 33-34 C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute această pedeapsă.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. a fost dedusă din pedeapsa aplicată reținerea din 6 ianuarie 2009 și arestul preventiv începând cu data de 7 ianuarie 2009 până la data pronunțării hotărârii.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului.

Prin sentința penală nr. 134 din 05 martie 2009 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în Dosarul nr. 4444/317/2008 în baza art. 211 alin. (2)

1

lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen. și art. 74- 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul M.V. (minor la data săvârșirii faptei), la doi ani închisoare.

În baza art. 192 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41- 42 C. pen., art. 99 și următoarele C. pen. și art. 74- 76 C. pen., a fost condamnat același inculpat la patru luni închisoare.

În baza art. 33- 34 C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă, aceea de 2 ani închisoare.

S-a aplicat inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 81 și art. 110 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind ca termen de încercare trei ani, ce se compune din durata pedepsei aplicate, la care s-a adăugat termenul stabilit de instanță, de un an.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.

S-a atras atenția inculpatului asupra art. 83 C. proc. pen.

Pedeapsa rezultantă și modul de executare au fost menținute prin Decizia penală nr. 143/ A din 03 iunie 2009 a Tribunalului Gorj.

Instanța a reținut că infracțiunile de furt calificat, tentativă la furt calificat și violare de domiciliu pentru care au fost aplicate pedepse cu închisoarea prin sentința penală nr. 301 din 04 iunie 2009, au fost săvârșite de inculpatul M.V. după împlinirea vârstei de 18 ani, în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 99 și urm. C. pen.

Din fișa de cazier judiciar și referatul întocmit de Biroul Executări Penale al Judecătoriei Tg.-Cărbunești a rezultat că acesta a fost liberat condiționat la 09 februarie 2010 rămânând un rest de executat de 146 zile.

S-a observat că fapta dedusă judecății din 07 octombrie 2011 a fost săvârșită în stare de recidivă postexecutorie în condițiile art. 37 lit. b) C. pen.

Celelalte fapte pentru care inculpatul a fost condamnat prin aceeași sentință, dar și prin sentința penală nr. 134 din 05 martie 2009 a Judecătoriei Tg.-Cărbunești, au fost săvârșite în stare de minoritate, care potrivit dispozițiilor art. 38 alin. (1) lit. a) C. pen., nu atrag starea de recidivă. În consecință, în cauză își găsesc aplicabilitatea dispozițiile art. 40 C. pen.

Întrucât fapta dedusă judecății a fost săvârșită în înăuntrul termenului de încercare de 3 ani stabilit prin sentința penală nr. 134 din 05 martie 2009 a Judecătoriei Tg.-Cărbunești, instanța a revocat beneficiul suspendării condiționate privind pedeapsa de 2 ani închisoare, pedeapsă care inculpatul o va executa alăturat de pedeapsa stabilită în prezenta cauză.

Referitor la pedeapsa complementară, instanța a reținut că în cauză trebuie interzis dreptul de a alege și a fi ales în autoritățile publice prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) C. pen.

Având în vedere că inculpații au comis o infracțiune deosebit de gravă, respectiv omor calificat, instanța reține că, acestă faptă relevă fără echivoc că inculpații nu au capacitatea de a aprecia asupra unor valori fundamentale, cum este viața.

Este adevărat că într-o societate democratică și dreptul la alegeri libere este o valoare fuindamentală. Însă, din moment ce inculpații nu au maturitatea de a respecta dreptul la viață a celor mai apropiați semeni, acesta fiind unul din motivele pentru care va fi lipsită de libertate până la executarea pedepsei, se impune în mod rezonabil concluzia că inculpații nu sunt în măsură să aprecieze asupra modului cum este guvernată țara și să-și exprime opinia la alegerea corpului legislativ. Prin urmare, instanța a apreciat că este proproțională și justificată măsura interzicerii drepturilor eletorale pe durata executării pedepsei principale.

În consecință, instanța a stabilit inculpaților pedeapsa complementară, interzicându-le exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. cu referire la art. 65 alin. (2) C. pen., pedepsă ce urmează să fie executată în condițiile art 66 C. pen.

Întrucât din conținutul raportului de primă expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de I.N.M.L. „M.M.” București, a rezultat că inculpatul M.V. la data comiterii faptei a avut un discernământ scăzut și a prezentat retardare mentală moderată cu tulburare semnificativă a comportamentului, instanța a luat față de acesta potrivit dispozițiilor art. 113 alin. (3) C. pen. măsura de siguranță a obligării la tratament medical, în timpul executării pedepsei până la însănătoșire.

Totodată, în baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpați, după rămânerea definitivă a sentinței în vederea introducerii acestora în S.N.D.G.J.

În continuare, instanța potrivit dispozițiilor art. 109 C. proc. pen. a păstrat mijloacele de probă prelevate în cauză, depuse la camera de corpuri delicte a Tribunalului Gorj, potrivit procesului-verbal din 10 ianuarie 2012.

Sub aspectul laturii civile, instanța a luat act că moștenitorii părții vătămate nu s-au constituit părți civile în cauză.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații M.V. și C.I.

Inculpatul M.V. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale și în principal, achitarea în temeiul dispoz.art. 11 pct. 2 lit. a) rap.la art. 10 lit. e) C. proc. pen., iar în subsidiar, aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, avându-se în vedere că suferă de retard mintal, astfel încât există unele din cauzele care înlătură caracterul penal al faptei, iresponsabilitatea.

Inculpatul C.I. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale și reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii acesteia sub minimul special prevăzut de lege, întrucât are doi copii minori și a recunoscut și regretat fapta comisă.

Apelurile au fost nefondate și au fost respinse, din următoarele considerente:

Examinând sentința penală recurată, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, Curtea a constatat că situația de fapt reținută de instanța de fond este corectă, în drept, fapta inculpaților C.I.D. și M.V., constând în aceea că la data de 7 octombrie 2011, au aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele victimei T.D., cauzând moartea acesteia, ca urmare a unei hemoragii interne cu ruptură de organe interne - plămâni, splină - consecința unui traumatism cranio-toraco-abdominal, realizează sub aspect constitutiv, elementele infracțiunii de omor calificat, prev.de art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Vinovăția celor doi inculpați a fost dovedită în cauză cu probatoriile administrate pe parcursul procesului penal, respectiv procesul-verbal de cercetare la fața locului, declarațiile martorilor G.I., M.I., C.L., C.I., C.C.E., F.M., M.L., M.M. și P.M., raportul de constatare medico-legală autopsie, coroborate cu declarațiile inculpaților, din care rezultă că ambii inculpați au aplicat lovituri victimei, cauzând acesteia leziunile descrise în raportul de constatare medico-legală și care au dus la deces, leziuni ce au legătură directă de cauzalitate cu moartea victimei.

Curtea a apreciat că, în raport de numărul mare al echimozelor de pe corpul victimei, dar și de împrejurarea că leziunile constatate s-au putut produce prin lovire cu și de corp dur, comprimare cu mâna - sugrumare și cu picioarele, prin lovire directă, în timp ce victima era căzută pe sol, cele de la nivelul mâinii stângi, fața dorsală fiind de apărare, cei doi inculpați, prin acțiuni conjugate și simultane, au lovit în mod repetat victima, leziunile produse cauzând moartea acesteia.

Din buletinul de analiză serologică nr. 189 de la 17 noiembrie 2011, a rezultat că pe obiectele de îmbrăcăminte și încălțăminte supuse examinării și aparținând inculpaților C.I.D. și M.V., examenele de laborator efectuate pe petele descoperite pe acestea, au evidențiat sânge de origine umană.

Cu privire la inculpatul C.I.D., Curtea a constatat că acesta a solicitat în fața instanței de fond, conform declarației dată în ședință publică la 20 martie 2012, ca judecata să se facă potrivit disp. art. 320

1

C. proc. pen.

În ceea ce privește critica apărătorului inculpatului M.V., Curtea a apreciat că aceasta este nefondată, în cauză neexistând temeiuri pentru a se dispune achitarea inculpatului în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap.la art. 10 lit. e) C. proc. pen., deoarece conform raportului de primă expertiză medico-legală psihiatrică, întocmit de I.N.M.L. M.M. București, rezultă că inculpatul la data comiterii faptei a avut discernământ scăzut în raport cu fapta pentru care este cercetat și prezintă retardare mentală moderată, cu tulburare semnificativă a comportamentului, împrejurare ce nu înlătură însă răspunderea penală a acestuia.

De altfel, din fișa de cazier judiciar privind pe inculpatul M.V. a rezultat că acesta a mai fost condamnat anterior la pedepse cu închisoarea, săvârșind infracțiunea dedusă judecății în stare de recidivă postexecutorie, prev.de art. 37 lit. b) C. pen., celelalte infracțiuni fiind săvârșite în timpul minorității.

Curtea a apreciat că și pedepsele aplicate inculpaților sunt just individualizate atât ca întindere, cât și ca modalitate de executare, fiind dispuse cu respectarea criteriilor generale de individualizare prev.de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social ridicat al faptei comise, modalitatea și mijloacele concrete de comitere a infracțiunii, circumstanțele reale de săvârșire a faptei, urmarea produsă - moartea victimei - dar și datele care au caracterizat persoana inculpaților, ambii diagnosticați cu afecțiuni psihice, însă având o atitudine oscilantă pe parcursul procesului penal, dând declarații contradictorii și incriminându-se reciproc, astfel încât în cauză nu se impune reducerea acestora.

Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs inculpații care au criticat soluția ca netemeinică și nelegală.

Inculpatul C.I.D. a criticat hotărârea instanței de apel cu privire la pedeapsa aplicată, pe care o consideră exagerată față de împrejurările cauzei și de circumstanțele sale personale.

A arătat că a săvârșit fapta în stare de ebrietate, provocat fiind de victimă care consumase și ea băuturi alcoolice.

Nu a invocat niciun caz de casare.

Inculpatul M.V. a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. e) C. proc. pen., întrucât din raportul de expertiză medico - legală reiese că are discernământ redus. În subsidiar, a solicitat reindividualizarea pedepsei.

A invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 12 și 14 C. proc. pen.

Înalta Curte, analizând decizia prin prisma cazurilor de casare invocate, cât și a celor care, conform dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., se iau în discuție din oficiu de către instanță, constată că recursurile formulate sunt nefondate.

Inculpatul C.I.D. a invocat circumstanța legală a provocării în favoarea sa, solicitând în consecință, reindividualizarea pedepsei.

Înalta Curte constată că această solicitare se circumscrie cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., însă ea reprezintă o simplă afirmație a inculpatului, nesusținută de nicio probă din cauză.

Solicitarea inculpatului M.V., de achitare în baza art. 10 lit. e) C. proc. pen., întrucât din raportul de expertiza medico – legală reiese că are discernământ diminuat nu poate fi primită de instanță.

Pentru a exista o cauză de înlăturare a răspunderii penale, și anume iresponsabilitatea, este necesar, conform dispozițiilor art. 48 C. pen. ca în momentul săvârșirii faptei, fie din cauza alienației mintale, fie din alte cauze, făptuitorul să nu-și fi dat seama de acțiunile sau inacțiunile sale, ori să nu fi putut să fie stăpân pe ele.

Conform Raportului de expertiză medico - legală psihiatrică din 25 noiembrie 2011, întocmit de I.N.M.L. M.M., inculpatul M.V. prezintă retardare mentală moderată cu tulburare semnificativă a comportamentului. La 6-7 noiembrie 2011 a avut discernământul scăzut în raport cu fapta săvârșită.

Un discernământ diminuat nu poate atrage după sine o înlăturare a caracterului penal al faptei, și nu reprezintă din punct de vedere lega nici măcar o cauză de atenuare a răspunderii penale. Doar lipsa discernământului atrage aplicarea dispozițiilor art. 10 lit. e) C. proc. pen. rap. la art. 48 C. pen.

Existența unui discernământ diminuat poate fi avută în vedere la stabilirea pedepsei, aspect evaluat de către instanță, care a valorificat-o drept o circumstanță atenuantă personală.

În ceea ce privește solicitarea inculpaților de reducere a pedepsei aplicate, Înalta Curte constată că nu poate fi primită, având în vedere gravitatea faptei comise și circumstanțele personale ale inculpaților.

Pentru infracțiunea de omor calificat, constând în lovirea timp de aproximativ 4 ore a victimei, ce a avut drept consecință provocarea unei hemoragii interne, cu ruptura unor organe (splină, plămâni) și traumatism cranio–toraco-abdominal, inculpații au fost condamnați la o pedeapsă de 17 ani închisoare, pedeapsă care este orientată către minimul special prevăzut de lege (15-25 ani închisoare).

Această sancțiune a fost aplicată în condițiile în care inculpatul M.V. a săvârșit fapta în stare de recidivă post-executorie, în care ambii inculpați, după incident, nu au acordat ajutor victimei, au dat declarații contradictorii, fără a recunoaște fapta și încercând să atragă răspunderea altei persoane, care nu participase la săvârșirea faptei.

Înalta Curte consideră că o reducere a pedepsei ar conduce la înfrângerea finalității pedepsei - prevenția generală.

De aceea, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate recursurile formulate și conform dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. îi va obliga pe inculpați la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.I.D. și M.V. împotriva Deciziei penale nr. 221 din 26 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedepsele aplicate recurenților inculpați, durata reținerii și a arestării preventive, de la 7 octombrie 2011 la 6 septembrie 2012.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6 septembrie 2012.