ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3119/2013

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 197 din 15 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Gorj, în Dosarul nr. 15709/95/2011, în baza art. 334 C. proc. pen., din oficiu s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) - 175 lit. a) și i) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) - 175 lit. i) C. pen., iar în baza art. 174 alin. (1) - 175 lit. i) C. pen., a fost condamnat inculpatul I.M.C., la pedeapsa de 20 de ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului reținerea și arestul preventiv începând cu 07 iulie 2010, până la 11 aprilie 2011. În baza art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la câte 10.000 RON despăgubiri morale, pentru fiecare dintre cele trei părți civile: C.L., C.E. și C.M.; a fost obligat același inculpat la o rentă globală în sumă de 1.400 RON, pentru fiecare din părțile civile, și la o rentă periodică lunară în sumă de 80 RON pentru fiecare din acestea, începând cu data pronunțării și până la încetarea stării de nevoie, dar nu mai târziu de vârsta de 25 de ani; s-a respins cererea părților civile privind acordarea de despăgubiri materiale.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 13.500 RON cheltuieli judiciare statului, din care, suma de 12.000 RON reprezintă cheltuieli judiciare efectuate la urmărire penală și 800 RON onorariu avocat oficiu, desemnat conform dispozițiilor art. 174 alin. (3) C. pen. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj nr. 362/P/2010, a fost trimis în judecată - în stare de arest preventiv - inculpatul I.M.C., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174 - 175 lit. a) și i) C. pen., constând în aceea că, în după-amiaza de 06 iulie 2010, inculpatul, la solicitarea martorului A.G., la care avea o datorie de 200 de RON, însoțit de martorii C.C.M.

și G.P., l-au ajutat pe acesta să cosească o fâneață situată pe un teren din apropierea locuinței martorului T.G., împrejurare în care au consumat băuturi alcoolice. După încheierea activității, în jurul orelor 19, I., C. și G. s-au deplasat la locuința martorului A.G., unde au servit cina, consumând din nou băuturi alcoolice, după care, fiecare, au plecat în direcția locuințelor lor, I. și G. în direcția satului R., iar C., în direcția satului V.O., comuna R.O., județul Vâlcea, despărțindu-se în punctul „C.Ș.". În jurul orelor 20 :0 0 și martorul A.G. a plecat de la locuința sa în punctul unde anterior cosise fânul, pentru a lua animalele pe care le avea la pășunat. Aici, a constatat mai multe crengi de salcâm împrăștiate, crengi rezultate de la un copac proaspăt tăiat, fapt pentru care a început să aducă injurii la adresa victimei C.N., aflat în apropiere.

Intre cei doi a izbucnit un conflict, împrejurare în care și-au adus reciproc injurii și amenințări, s-au îmbrâncit, apoi, victima a lovit martorul cu o creangă de salcâm peste cap producându-i o plagă ce sângera abundent. În situația dată, martorul A.G., având capul, fața și hainele pline de sânge, s-a deplasat la locuința familiei G.O. situată în apropiere, solicitându-i martorei G.O.M. să sune la poliție, întrucât a fost bătut de C.N., însă a fost refuzat. Acesta și-a continuat deplasarea către locuința proprie, pe drumul sătesc, în apropierea casei, fiind observat de martorii P.F. și G.D., cărora le-a povestit ce s-a întâmplat, apoi, l-a sunat pe fiul său pentru a-i cere ajutor, fiind refuzat, după care, l-a sunat pe telefonul mobil pe inculpatul I.M.C.

(nepot de soră), persoană cu care era în relații foarte bune, acesta ajutându-l deseori la treburile gospodărești și pe care îl împrumuta cu bani. În jurul orelor 21:30 - 22:00, inculpatul, însoțit de martorul G.P., se afla într-un bar situat pe raza satului R., unde consumau bere și l-a primirea telefonului de la martorul A.G., l-a sunat și pe nepotul de fiică al acestuia, C.C.M., spunându-i să se întoarcă la locuința bunicului său, întrucât a fost bătut de C.N., acesta refuzând pentru un moment, apoi au stabilit să se întâlnească acolo (la locuința lui A.G.). C.C.M. s-a întors spre locuința bunicului său, pe traseul parcurs fiind însoțit de martorul P.F.C., constatând că A.G., aflat în stare de ebrietate era plin de sânge pe cap, față și haine și spunea că a fost lovit de C.N.

După o scurtă perioadă, aici a ajuns și inculpatul I.M.C., care a intrat în locuința martorului A.G., persoana care-l însoțea, martorul G.P., rămânând la poartă, între cei prezenți purtându-se discuții cu privire la împrejurările conflictului și modalitatea de a fi pedepsită victima pentru atitudinea sa. Cel mai perseverent dintre cei prezenți era inculpatul care solicita să se deplaseze imediat la locuința victimei, să-i ceară socoteală, martorul A.G. încercând să-l pondereze și să-i spună că nu este bine să meargă seara la poarta omului, că a doua zi, va merge la poliție pentru a depune plângere penală și la S.M.L. Gorj pentru obținerea certificatului medico-legal. Deși, atât A. cât și C. au încercat să-l împiedece pe inculpat să se deplaseze la victimă, acesta nu s-a conformat, ba mai mult, a ieșit din locuință și a plecat pe drumul sătesc în pas alergător, în direcția locuinței acestuia, fiind hotărât să se răzbune în seara respectivă.

Pe traseul parcurs atât martorul C., cât și martorul G.P. au încercat să-l oprească din nou, însă acesta s-a opus, ajungând la poarta victimei unde a început să strige cu voce ridicată, la fel procedând și C. Iluminatul public nu funcționa pe traseul urmat de inculpat, fiind aprinse lumini numai la locuința victimei (după ieșirea din casă a acestuia) și la locuința familiei G.O. (locuință învecinată cu cea a victimei, pe același sens de mers). Cert este că, inculpatul și cei doi martori care-l însoțeau, au ajuns la poarta victimei în jurul orelor 22:30 - 23:00. Intrarea în locuința victimei se făcea pe un podeț din lemn, plasat peste un canal de scurgere a apelor pluviale, apoi pe o poartă ce era aproape în permanență deschisă și ulterior, într-o cameră denumită sala casei, unde a fost aprins becul.

După mai multe strigăte, victima a ieșit la poarta casei, fiind surprinsă de prezența celor trei tineri, încercând să le explice împrejurările conflictului cu bunicul lor A.G., că și el a fost lovit, discuții ce au degenerat într-o ceartă, fiind aduse injurii și amenințări reciproc, fapt ce a determinat prezența la locul respectiv a familiei G.O. (vecini cu victima), respectiv G.O.N., G.O.M. și cele două fiice minore. Din declarațiile martorilor G.O., s-a reținut că discuțiile ce se purtau la poarta locuinței victimei erau duse pe un ton ridicat în special între inculpat și victimă, ambii fiind în stare de ebrietate, primul imputându-i celui de-al doilea de ce l-a lovit pe unchiul său. La un moment dat, în timpul discuțiilor ce puteau degenera într-un conflict violent, martorul G.P.

a încercat să-l îndepărteze pe inculpat, spunându-i să plece acasă, însă acesta a refuzat motivând că nu este treaba lui să se implice. Ulterior, la intervenția martorului G.O.N., victima a plecat spre poarta de la intrarea în curte, amenințând: „Lasă bă, că vă aranjez eu!", apoi, familia G.O., însoțită de martorul C.C.M., au plecat în direcția locuințelor lor, iar inculpatul și martorul G.P., în direcția opusă, spre punctul „C.Ș.". Din declarația martorei G.O.L., s-a reținut că după amenințarea victimei, inculpatul I. a devenit și mai violent, spunând: „Lasă bă, vere, să vedem care pe care aranjează!", iar după plecarea sa împreună cu familia și C., cei doi, I. și G. nu plecaseră de la poarta victimei.

Martorul G.P. a menționat că după plecarea de la poarta victimei, la o distanță de 30-40 metri, l-a observat pe C.I. când revenea din sala casei spre poarta de la ieșire în drumul sătesc, apoi, nu știe ce s-a mai întâmplat, întrucât a început o convorbire telefonică cu o prietenă, îndepărtându-se, inculpatul rămânând în urma sa pe celălalt sens de mers, apoi, nu l-a mai văzut. În aceste împrejurări, inculpatul I. s-a întors în zona în care se afla victima, zona podului de beton de la intrarea spre ulița ce merge spre casa martorului T.R. și în urma unei lupte de scurtă durată, l-a lovit cu un cuțitul în zona hemitoracelui stâng, după care, a revenit în punctul „C.Ș." de unde, la orele 23 , l-a sunat pe martorul C.C.M., spunându-i să se întoarcă la bunicul său A.G., întrucât acesta nu răspunde la telefon și poate îi este rău.

Victima, urmare a loviturii ce-i fusese aplicate, a strigat după ajutor către martorul T.G. zis R., respectiv: „Nea R., sări, nea R.!", deplasându-se spre ulița ce merge spre locuința acestuia, apoi după câțiva metri parcurși s-a prăbușit, fiind găsit în dimineața zilei de 07 iulie 2010, în jurul orelor 06:00, fără suflare. Strigătele de ajutor ale victimei au fost auzite atât de martorul C.C.M., cât și de G.O.N. și familia sa care, înarmându-se cu un par și având o lanternă tip „miner" pentru a ilumina, au revenit în zona podului de acces pe ulița ce merge la locuința martorului T.G., spre a observa ce s-a întâmplat, însă nu au văzut nimic, fapt pentru care s-au întors. Martorul C.C.M. a primit telefonul de la inculpat în momentul în care se afla în prezența familiei G.O.

și, conform declarațiilor date, s-a deplasat către punctul „C.Ș.", fiind urmat de familia G.O., apoi, împreună cu T., care-l aștepta aici, au mers la locuința martorului A.G., pe traseu fiind observați de martorii P.M. și T.N. Aici, cei doi au constatat că martorul A.G. se afla pe scara casei, unde fuma o țigară, spunându-i inculpatului I., la întrebarea acestuia, că nu a răspuns la telefon, întrucât nu a auzit telefonul, aflându-se într-o cameră a casei. Fiind dovedită vinovăția inculpatului I.M.C. pentru infracțiunea de omor calificat, faptă prevăzută de art. 174 alin. (1) - 175 lit. i) C. pen., instanța de fond a procedat la condamnarea acestuia la o pedeapsă care să asigure pe deplin scopul prevăzut de art. 52 C. pen., respectiv prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de muncă, de ordinea de drept și de regulile de conviețuire socială.

Individualizarea pedepsei trebuie să aibă ca scop determinarea și aplicarea unei pedepse juste, corecte atât sub aspectul ordinii de drept încălcate, cât și din punct de vedere al nevoii de reeducare al făptuitorului, în această manieră retribuția justă realizează și scopul pedepsei, cel de prevenție generală și specială. Analiza criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. este obligatore și trebuie făcută cumulativ, având în vedere faptul că primele două criterii, respectiv dispozițiile părții generale ale C. pen. și limitele de pedeapsă fixate în partea specială a acestuia, vizează legalitatea operațiunilor de individualizare judiciară și trebuie insistat asupra celorlalte criterii, cum ar fi gravitatea faptei săvârșite, persoana făptuitorului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Și analiza celor trei criterii generale sus menționate trebuie efectuate de asemenea, cumulativ, întrucât ele se intercondiționează reciproc, fără a da o pondere mai mare aspectelor care conturează personalitatea infractorului sau deopotrivă, celor care caracterizează fapta săvârșită. Gradul de pericol social al faptei săvârșite trebuie analizat în mod deosebit, nu în detrimentul celorlalte criterii de individualizare, iar analiza trebuie să fie reflectată în considerentele hotărârii judecătorești pronunțate. Față de aspectele invocate, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 20 de ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a drepturilor civile prevăzută de art. 64 alin. (1) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Cu privire la latura civilă a cauzei, instanța de fond a reținut că părțile civile au solicitat suma de 150.000 RON, câte 50.000 RON, pentru fiecare dintre cei trei moștenitori, reprezentând daune morale și despăgubiri materiale, arătând că, după moartea mamei, în anul 1994, au fost îngrijite de tată și bunici, apoi, din anul 2005 au fost preluate de Complexul de Servicii Comunitare pentru Copilul în Dificultate Novaci și, ulterior, de asistentul maternal B.A. din satul P., oraș Novaci, județul Gorj. Instanța de fond a constatat că cererea de constituire ca părți civile a moștenitorilor victimei este justificată în parte, respectiv pentru suma de câte 10.000 RON despăgubiri morale, pentru fiecare dintre cele trei părți civile C.L., C.E.

și C.M., dauna morală reprezentând rezultatul dăunător direct, de natură patrimonială, al unei fapte ilicite prin care se aduce o vătămare valorilor și drepturilor extrapatrimoniale ce sunt strâns legate de personalitatea umană. Astfel, inculpatul a fost obligat la plata daunelor morale în sumă de 10.000 RON, pentru fiecare din părțile civile și la o rentă globală în sumă de 1.400 RON pentru fiecare din acestea, dar și la o rentă periodică lunară în sumă de 80 RON, pentru fiecare dintre minore, începând cu data pronunțării și până la încetarea stării de nevoie, dar nu mai târziu de vârsta de 25 de ani. Prima instanță a respins cererea părților civile privind acordarea de despăgubiri materiale, constatând că aceste pretenții nu au fost dovedite.

Împotriva acestei hotărâri an declarat apel - în termenul prevăzut de lege - Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj și inculpatul I.M.C. Prin decizia penală nr. 362 din 29 noiembrie 2012 Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de inculpatul I.M.C. împotriva sentinței penale nr. 197 din 15 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Gorj, în Dosarul nr. 15709/95/2011. A respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj împotriva sentinței penale nr. 197 din 15 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Gorj, în Dosarul nr. 15709/95/2011. A desființat în totalitate sentința penală și, rejudecând: în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul I.M.C. pentru infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174, art. 175 lit. a) și i) C. pen. A respins acțiunile civile formulate în procesul penal de părțile civile C.L., C.E. și C.M. A luat act că inculpatul a fost arestat în cauză de la data de 07 iulie 2010, la data de 11 aprilie 2011. Cheltuielile judiciare reprezentând onorarii avocat oficiu la instanța de fond, în cuantum de 800 RON, vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiției, în contul Baroului de Avocați Gorj. Curtea, examinând apelurile din cauză, a reținut următoarele: Inculpatul I.M.C. a fost trimis în judecată pentru uciderea victimei C.N., reținându-se, în baza probelor testimoniale administrate în faza de urmărire penală (constând în declarațiile martorilor G.O.N., G.O.M., C.M.

și G.P., coroborate cu date reținute din declarațiile martorilor T.G., C.M. și G.P., referitor la traseul parcurs de inculpat și convorbirile telefonice pe care le-a purtat în noaptea de 06 din 07 iulie 2010), că în jurul orei 22:30 - 23:00, inculpatul s-a aflat în apropierea locuinței victimei, a purtat o discuție contradictorie cu aceasta, în prezența martorilor C.M., G.P., G.O.N., G.O.M. și G.O.L., timp de 10 minute, după care a simulat plecarea spre domiciliul său, în fapt revenind după câteva minute și înjunghiind pe victimă. Prima instanță a reținut că declarațiile martorilor evocați confirmă situația de fapt descrisă și, totodată, a reținut că prin cercetarea locului faptei, realizată la data de 06 iulie 2011 (în faza cercetării judecătorești), s-au lămurit aspecte esențiale cauzei, privitor la topografia traseului urmat de inculpat și de martorii C.M.

și G.P., în raport de locația locuinței victimei, precum și la intervalul de timp necesar pentru parcurgerea traseelor declarate de inculpat, respectiv traseului reținut în rechizitoriu, dar și la posibilitatea sesizării strigătelor victimei de către martorii G.O.N. și G.O.M., funcție de poziționarea acestora, în curtea locuinței sau la poartă. Or, din examinarea coroborată a probelor testimoniale și științifice administrate cauzei, instanța de apel a reținut că, în cauză, nu au fost elucidate în faza urmăririi penale împrejurările de fapt în care s-a comis omuciderea asupra victimei C.N., iar instanța de fond, deși a procedat la reaudierea tuturor martorilor din cauză, la confruntarea între martorii C.C.M., G.O.M.

și G.O.N. și la cercetarea locului faptei, nu a stabilit o situație de fapt întemeiată pe dovezi certe de vinovăție. Astfel, pe de o parte, s-a constatat că, în speță, s-a reținut că uciderea victimei a fost determinată de existența unei plăgi tăiate-înțepate, situată la nivelul hemitoracelui stâng, în spațiul intercostal IX, pe linia axilară posterioară, dispusă oblic-orizontal, de sus în jos și din față spre spate, de circa 4,5 centimetri, care a interesat lobul pulmonar inferior stâng și hilul pulmonar stâng, cu deschiderea arterei pulmonare stângi, care a determinat moartea victimei prin asfixie mecanică, prin aspirat sanguin în căile respiratorii (raportul de constatare medico-legală autopsie din 01 aprilie 2011 întocmit de S.M.L.

Gorj, dar atașat la dosarul cauzei numai în timpul cercetării judecătorești în primă instanță, la data de 29 aprilie 2011 dosar fond), însă, în cauză nu a fost descoperit și identificat obiectul vulnerant (cuțit) folosit pentru producerea acestor leziuni. În acest sens, s-a constatat că în faza de urmărire penală s-au prezentat trei variante asupra cuțitului corp-delict, după cum urmează: mai întâi a fost examinat un cuțit prezentat de martorul A.G. (planșele foto - dos.urm.pen.), care, în faza inițială a urmăririi penale, a recunoscut că a ucis pe victimă, respectiv că, pe fondul relațiilor conflictuale cu acesta, în cursul nopții de 06 din 07 iulie 2010 s-a deplasat în zona unde avea animale la pășunat, terenul respectiv fiind situat în vecinătatea locuinței victimei și a martorului T.G.

și, observând prezența victimei la poarta sa, s-a întors în domiciliu (situat la 300 de metri față de locuinței victimei), s-a înarmat cu un cuțit și a revenit, aplicând victimei o singură lovitură cu cuțitul respectiv, după care a fugit la locuința sa, unde a spălat cuțitul într-o oală cu apă, în afara locuinței și apoi l-a depozitat într-un sertar în bucătărie (declarațiile martorului - dos. urm. pen.); în varianta a doua s-a reținut că inculpatul a fost înarmat cu un cuțit în timpul discuției cu victima C.N., care îi aparținea și pe care l-a utilizat pentru agresarea victimei ulterior, în raport de declarația martorului G.O.N.

care a relatat că „inculpatul se certa cu victima, ținea mâna în dreptul buzunarului din partea dreaptă și era pe punctul de a-l lovi", aspecte pe care martorul nu le-a mai susținut cu ocazia declarațiilor ulterioare, date atât în faza urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești; în a treia variantă s-a susținut că inculpatul, revenind la locul unde se afla victima, fie la podeț, fie pe distanța dintre poarta locuinței sale și podeț, a dezarmat-o pe aceasta de cuțit și i-a aplicat lovitura letală, după care a intrat în curtea victimei, a spălat cuțitul și l-a îngropat apoi la rădăcina unui copac din perimetrul respectiv (varianta susținută de martora M.A. în declarația dată în faza de urmărire penală, - dos.urm.pen.

- și în faza cercetării judecătorești, - dosar fond), aceeași teză, a absenței unui cuțit din locuința victimei, fiind prezentată și de martorul G.O.N. în declarația din 29 martie 2011. Ori, în faza urmăririi penale s-a procedat la cercetarea zonei cu un detector de metale, verificându-se toți copacii din perimetru, dar fără a fi găsite obiecte care să intereseze cauza. De asemenea, în privința martorei M.A.

s-a constatat că aceasta indică drept modalitate în care a aflat de la inculpat despre comiterea faptei împrejurarea că s-au aflat arestați preventiv în aceeași locație și, totodată, că în declarația dată în faza cercetării judecătorești, preia elemente din situația de fapt indicată de martorul A.G., însă i le atribuie inculpatului I.M.C.; astfel, martora a arătat că inculpatul i-a povestit că s-a deplasat pentru a aduce animalele de la pășunat, că în aceste condiții a observat prezența victimei la poarta locuinței, și s-a hotărât să o agreseze, aplicându-i o lovitură cu un cuțit, după care a intrat în curtea victimei, a spălat cuțitul și apoi l-a ascuns la rădăcina unui copac.

Pe de altă parte, s-a reținut în sprijinul participației penale a inculpatului, în calitate de autor, împrejurarea că acesta a avut o altercație cu victima în seara de 06 iulie 2010, în jurul orei 22:30 - 23:00, că s-a aflat în apropierea locuinței acesteia și, astfel, că a avut mijloacele necesare pentru a o ucide, având drept mobil dorința de răzbunare pentru comportamentul anterior al victimei față de martorul A.G., rudă colaterală a inculpatului. Din analiza probelor testimoniale reținute ca obiective și concludente la stabilirea activității inculpatului, s-au constatat numeroase inadvertențe, după cum urmează: Martorii G.O.N., G.O.M., C.M. și G.P. declară că, în cursul nopții de 06 din 07 iulie 2010, după ora 22:30, au asistat la discuția dintre victima C.N., inculpatul I.M.C.

și martorul C.M. (ascendent de gradul II al martorului A.G.), care a avut loc la poarta locuinței victimei și în cadrul căreia, inculpatul a cerut socoteală victimei pentru agresarea martorului A.G. în cursul zilei de 06 iulie 2010. Martorii G.O.N. și G.O.M. au arătat că nu au observat ca inculpatul sau însoțitorii săi, martorii C.M. și G.P., să fi fost înarmați, față de condițiile meteo aceștia având îmbrăcăminte sumară, după cum rezultă și din reconstituirea efectuată la urmărirea penală, cu planșe foto atașate. În continuare, în cauză s-a reținut că discuția a durat circa 10 minute, fără acte de agresiune între participanți, după care, inculpatul și martorul G.P. au plecat spre locuințele lor, în direcția R.A., iar martorul C.M., împreună cu martorii G.O.N., G.O.M.

și G.O.L. au plecat în direcția opusă, spre V.O.; în timpul deplasării inculpatului cu martorul G.P., s-a reținut că inculpatul a rămas în urmă, în timp ce martorul G.P.

vorbea la telefon, astfel că acesta nu a putut furniza detalii despre activitatea ulterioară a inculpatului; în aceste condiții, s-a reținut că inculpatul a revenit în zona podului de acces pe ulița unde este situată casa martorului T.G., că aici a întâlnit pe victimă, înarmată, că a dezarmat-o și i-a aplicat o lovitură care i-a provocat decesul, agresiunea consumându-se pe podul de acces din drumul comunal, pe ulița lui T. După consumarea faptei, s-a reținut că inculpatul a plecat către punctul numit „C.Ș.", că a telefonat martorului C.M., solicitându-i să vină și acesta pentru ca împreună să meargă la locuința martorului A.G.; în timp ce victima s-a deplasat pe uliță către casa lui T.G., de unde l-a strigat pe martor folosind apelativul „nea R.", și a căzut la o distanță de 75 de metri față de podul de acces în uliță, unde a fost găsită decedată a doua zi.

Or, în condițiile în care distanța parcursă de inculpat până la punctul „C.Ș." este de circa 30 - 40 metri și acesta a apelat pe martorul C. la ora 23:21, convorbirea durând 27 de secunde (în varianta prezentată în rechizitoriu și preluată de prima instanță) - raportat la nota referitoare la apelurile recepționate pe telefonul martorului C.M., aflată la dosar, dar fără a fi verificată prin comparare și situația apelurilor telefonice efectuate de pe telefonul inculpatului, deși telefoanele atât ale inculpatului, cât și ale martorilor G., C. și A. au fost ridicate la data de 07 iulie 2010, conform proceselor-verbale aflate la dosar, iar discuția cu victima a avut loc aproximativ în jurul orei 23:00 - 23:15, este îndoielnică desfășurarea în timp a evenimentelor soldate cu agresarea victimei, respectiv că inculpatul a reușit să parcurgă distanța de la punctul „C.Ș." la podul de acces spre ulița T., că a dezarmat pe victimă și l-a înjunghiat, a ascuns cuțitul corp delict, după care a revenit în punctul anterior, unde s-a întâlnit cu martorul C.M.

într-un interval de 6 minute. Totodată, s-au reținut inadvertențele dintre declarațiile martorului G.O.N. privitor la momentul și locația din care a auzit strigătele victimei, precum și la acțiunile martorului C.M., astfel: în faza de urmărire penală (declarația de la dosar) indică faptul că, în timp ce discuta pe drumul comunal cu martorul C.M., în fața porții de la locuință, a auzit telefonul martorului sunând, a observat că martorul a fugit în direcția locuinței victimei, iar la circa 3-4 minute a auzit strigătele de ajutor ale acesteia, a plecat în direcția strigătelor, dar nu a observat nici o persoană; în aceeași fază a cercetărilor, în declarația olografă a arătat că mai întâi s-au auzit strigătele victimei, martorul aflându-se în curtea locuinței sale, de unde a auzit că martorului C.M.

i-a sunat telefonul, observând când acesta s-a întors în fugă în direcția locuinței victimei, martorul G.O.N. afirmând că nu a mai ieșit pe drumul comunal să observe dacă se întâmplă ceva. Ulterior, în faza cercetării judecătorești, martorul G.O.N. a declarat constant că se afla în curtea locuinței, împreună cu soția și fiicele sale, în momentul în care a auzit strigătele victimei, declarație care se coroborează cu datele rezultate la experimentul judiciar efectuat de tribunal (procesul-verbal din 06 iulie 2011), în sensul că „se auzeau clar strigătele de ajutor în curtea proprie a familiei G.O. și mai greu în drum, în fața locuinței unde martorul C. a afirmat că a auzit strigătele". Or, în condițiile în care, pentru dovedirea participației inculpatului s-a reținut ca probă esențială împrejurarea că martorul G.O.N.

a mers pe drumul comunal, în direcția locuinței victimei, că a luminat și pe ulița dinspre casa martorului T.G., dar că nu a observat nici o altă persoană sau alte împrejurări suspecte, ci doar că a văzut pe martorul C.M. întâlnind pe inculpat în punctul „C.Ș.", s-a reținut existența unui dubiu important privitor la comiterea agresiunii asupra victimei de către inculpat. Totodată, s-a reținut că, în cauză, au fost administrate probe testimoniale din care rezultă că și martorul A.G. s-a aflat în apropierea locuinței victimei în intervalul orar suspectat a fi al agresiunii (23:15 - 23:30), astfel: martora G.D. a declarat că a întâlnit pe A.G. după lăsarea întunericului, pe drumul comunal, în timp ce A. se declara în direcția R.A., deși locuința sa se află în sens opus, iar cu acest prilej, A.G.

i-a povestit că victima l-a lovit în cursul serii cu o creangă în cap; martora P.F. a declarat că a întâlnit pe A.G. în jurul orei 21:50, pe drumul comunal că acesta venea dinspre casa lui G.O.N., că prezenta sânge pe față și i-a povestit că a fost agresat de C.N.; martora a menționat că și-a continuat drumul, a ajuns la fiica sa, de unde a plecat în jurul orei 22:50, trecând prin fața locuinței victimei și observând că nu era lumină, martora observând numai în curtea familiei G.O. lumină de la un bec; aceeași martoră a relatat că, în dreptul locuinței familiei G.O., s-a întâlnit cu martorii C.M. și P.F.C.; martorul P.F.C., a arătat că a însoțit pe inculpat și pe martorii C. și G. până la locuința victimei, dar că nu a participat la discuție, întrucât a întâlnit pe martorul P. și a plecat împreună cu acesta, cu scuterul, rară a menționa prezența martorului G.O.N.

în zonă; martora A.A. a relatat că, în jurul orei 23:50 se deplasa cu autoturismul propriu spre locuință și a observat pe A.G. pe drumul comunal, la circa 20 de metri de casa victimei, precizând că martorul, „la vederea luminilor autoturismului s-a întors cu spatele", astfel încât martora nu și-a dat seama din ce direcție venea A.; aceeași martoră a relatat că, după ce a trecut de curbă („C.Ș.") a observat pe inculpat și pe G.P. mergând împreună și că I. vorbea la telefon, iar după ce i-a depășit, l-a observat trecând pe lângă autoturism numai pe G.P.; martorul P.M. a relatat că a întâlnit pe inculpat și pe C.M.

deplasându-se până la intersecția „C.Ș.". Față de aceste relatări s-a reținut că au fost observați în apropierea locuinței victimei atât inculpatul cât și martorul A.G., existența unui mobil pentru uciderea victimei putând și însă reținută numai în cazul lui A., motivat de agresiunea exercitată asupra sa de către victimă, în aceeași seară, aproximativ în jurul orei 21:00, după cum rezultă din declarațiile martorilor T., G. și G.O.M. Astfel, martorul T.G. a relatat că a existat un conflict verbal în cursul dimineții de 06 iulie 2010, confirmat și de martorul M.U.C., dar și un conflict violent în cursul serii, în jurul orei 21:00, când victima C.N. și martorul T. au tăiat un salcâm situat pe un teren al victimei, învecinat cu terenul unde A.G.

avea animalele la pășunat, la incident nefiind de față alte persoane, însă, la revenirea martorului T.G. din domiciliu, după circa 5-10 minute, acesta a observat că discuția dintre victimă și A. degenerase, în sensul că A.G. prezenta leziuni la nivelul feței, care sângerau. Martorul T.G. a observat că A.G. a plecat spre terenul unde avea animalele, iar C.N. a mers la locuința lui T., unde a servit masa circa 30 de minute, povestind despre conflict că A.G. a încercat să-l lovească cu o creangă și că el, C.I., l-a dezarmat și l-a lovit în cap; martora G.O.M. a arătat că, în cursul serii, după lăsarea întunericului, dar înainte de ora 22:30, când soțul său G.O.N. a ajuns acasă, a fost strigată de A.G., care i-a cerut să telefoneze la poliție, relatându-i că a fost agresat de C.N.

și arătându-i o rană la cap, care sângera. De altfel, s-a reținut că, în cauză, urmărirea penală a început atât față de inculpatul I.M.C. pentru infracțiunea prevăzută de art. 174, 175 lit. a) și i) C. pen., în calitate de autor, cât și față de învinuiții A.G., pentru instigare la omor calificat prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. a) și i) C. pen.; G.P. și C.C.M., pentru complicitate la omor calificat prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. a) și i) C. pen., învinuiții fiind scoși de sub urmărire penală prin rechizitoriul nr. 362/P/2010 din 23 decembrie 2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., cu motivarea căl ipsește elementul material al faptelor de instigare și complicitate - ceea ce, de fapt, ar atrage temeiul prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc.

pen. Ulterior, prin ordonanța nr. 1445/11/2/2011 din 03 august 2011, s-a dispus redeschiderea urmăririi penale, fiind reluate actele de urmărire penală față de învinuiți, pentru aceleași infracțiuni, cercetările continuând și în cursul cercetării judecătorești a cauzei privind pe inculpatul I.M.C., din apel, iar prin ordonanța nr. 619/P/2011 din 06 martie 2012 emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru infracțiunile prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. a) și i) C. pen., față de A.G. și de art. 26 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. a) și i) C. pen., față de G.P. și C.C., dar și soluția de neîncepere a urmăririi penale față de cei trei pentru infracțiunea prevăzută de art. 174, 175 lit. i) C. pen.

(victimă C.N.) în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen. În cauză s-a reținut, totodată, că există dubiu și privitor la locul consumării agresiunii, din rechizitoriu rezultând că a fost indicată zona podului de acces dintre drumul comunal și ulița pe care se află locuința lui T.G., dar această locație nu a fost susținută de urmele materiale descoperite în perimetrul unde a fost găsită victima decedată.

Astfel, din planșele foto efectuate cu ocazia cercetării locale din 07 iulie 2010 rezultă că, pe podul respectiv s-au descoperit numai 4 picături de sânge, în timp ce, pe traiectoria dintre pod și locul unde era căzută victima, pe o distanță de 75 de metri, s-au descoperit numeroase pete de sânge, mai consistente fiind cele indicate în fotografiile nr. S1., S2., S3., dar fără ca din aceste planșe foto sau din imaginile video înregistrate cu ocazia examinării victimei la locul unde a fost descoperită (atașat la dosarul cauzei), vizualizat de instanța de apel cu ocazia deliberării, să se poată concluziona asupra traiectoriei stabilite prin urmele de sânge după localizare și dimensiuni, față de declarația dată în faza de apel de martorul G.O.N., care relatează că petele cele mai mari erau amplasate în poziția cea mai apropiată de pod.

Depoziția martorului G.O., cu această precizare, nu a putut fi reținută ca suficientă pentru stabilirea locului faptei, deoarece aceste detalii sunt furnizate numai în cursul judecății în apel și măsurătorile efectuate în faza de urmărire penală nu permit verificarea acestei susțineri.

În privința urmelor biologice descoperite asupra victimei, s-a constatat că, în timpul examinării cadavrului, realizată la data de 07 iulie 2010 s-a descoperit că pe mâna stânga, sub unghia degetului mijlociu, a fost identificat un fir de păr cu lungime de 4 - 6 centimetri, care a fost ridicat, depozitat într-un plic sigilat, dar care a fost pierdut în timpul transportului către Institutul Național de Medicină Legală București (în raportul de expertiză medico-legală examen ADN, s-a arătat că la deschiderea plicului s-a constatat că acesta nu conține firul de păr corp-delict); de asemenea, s-au recoltat urme biologice prin periaj subunghial, de la ambele mâini ale victimei, iar la examinare s-a descoperit că acestea conțineau atât ADN-ul victimei C.N., cât și ADN-ul martorului A.G., în timp ce, pe hainele ridicate de la inculpatul I.M.C.

nu s-a descoperit decât ADN-ul acestuia. Coroborând aceste concluzii cu datele evidențiate de raportul medico-legal de autopsie, care relevă că victima a prezentat și alte urme de violență decât plaga tăiată-înțepată care a condus la deces, respectiv două echimoze violacee pe marginea cubitală a antebrațului stâng și o echimoză violacee pe fața anterioară a antebrațului stâng, o excoriație de culoare brună situată pe fața anterioară a antebrațului drept și două excoriații pe fața anterioară a gambei drepte, acestea prezentând o crustă brună în curs de detașare, se constată că leziunile provocate prin agresiunea care a condus la deces includ și echimozele de la nivelul antebrațelor, culoarea violacee demonstrând că sunt de dată recentă, spre deosebire de excoriații care, având culoare brună, probează o dată anterioară de producere.

Or, în condițiile în care, pe mâinile victimei s-a descoperit ADN-ul martorului A.G., iar incidentul din cursul serii, de la ora 21:00 (stabilit cu declarațiile martorilor T.G. și G.O.M.), a constat în lovirea martorului de către victimă cu un băț, iar nu cu pumnii sau palmele, nu poate fi reținut decât dubiul în ceea ce privește comiterea actelor de violență letală de către inculpat. Mai mult, s-a constatat că atât inculpatul cât și martorii A.G., C.M. și G.P. au fost reținuți în dimineața următoare nopții în care s-a produs decesul victimei (07 iulie 2010), dar nici unul dintre aceștia nu a fost examinat medico-legal, pentru a se verifica dacă prezintă leziuni de violență, deși cel puțin în cazul martorului A.G.

exista declarația acestuia referitoare la conflictul cu victima din ziua de 06 iulie 2010. În privința împrejurărilor rezultate din convorbirea ambientală dintre inculpat, pe de o parte, și martorii A.G., C.M. și G.P., pe de altă parte, din data de 09 iulie 2010, s-a constatat că la dosarul de urmărire penală există ordonanța de autorizare provizorie a interceptării convorbirilor ambientale, emisă de procuror la 07 iulie 2010 conform art. 91 1 alin. (2) C. proc. pen. și confirmată prin încheierea nr. 83 din 10 iulie 2010 pronunțată de Tribunalul Gorj, pentru perioada de 24 ore, începând cu 07 iulie 2010 - orele 19:00, până la 09 iulie 2010 - orele 19:00.

Pe de altă parte, s-a constatat că suportul magnetic pe care au fost înregistrate convorbirile și transcrierea acestora, au fost înaintate instanței numai în faza cercetării judecătorești în apel, ca urmare a solicitării exprese, fiind atașată la dosar la data de 15 iunie 2012; în consecință, în privința acestor interceptări s-a constatat că au fost legal dispuse, nefiind incidente prevederile art. 64 alin. (2) C. proc. pen. privind obținerea în mod ilegal a mijlocului de probă. În ceea ce privește însă conținutul acestor convorbiri, instanța de apel a constatat că discuțiile dintre părți se referă la aspectele despre care au fost interogați și pe care le-au declarat cu privire la uciderea victimei, fără a se putea reține că inculpatul a încercat să-l determine pe martorul A.G.

să recunoască comiterea acestei infracțiuni. Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și părțile civile C.L., C.E. și C.M. Prin motivele de recurs, parchetul a invocat cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., arătând că soluția de achitare a inculpatului este rezultatul unei grave erori de fapt, instanța de apel ignorând aspecte esențiale care rezultă din materialul probator administrat, respectiv experimentul judiciar efectuat de către prima instanță, care este de natură a înlătura ipoteza ca martorul A.G. să se fi aflat la acea oră în apropierea locului faptei, declarațiile martorilor A.G. și G.P., înregistrările convorbirilor telefonice și cele audio video, precum și rezultatele testelor poligraf.

S-a susținut că instanța de apel a omis faptul că victima a rămas în urma și în apropierea inculpatului, că acesta la un moment dat s-a despărțit de martorul G.P., moment în care s-a produs agresiunea, fără să fie alte persoane prezente. Părțile civile C.L., C.E. și C.M. nu și-au motivat recursul, și, deși legal citate nu s-au prezentat în fața instanței. Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că, în urma administrării nemijlocite și contradictorii a probelor care au stat la baza trimiterii în judecată a inculpatului I.M.C. și a probelor noi încuviințate, instanța de fond și cea de apel au ajuns la concluzii total diferite cu privire la vinovăția acestuia.

Astfel, în timp ce prima instanța a dispus condamnarea pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174-175 lit. i) C. pen., Curtea de Apel, după efectuarea unei ample cercetări judecătorești a concluzionat că acesta nu este autorul faptei, astfel că l-a achitat în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. c) C. proc. pen. Se reține, de asemenea, faptul că aspectele contestate și pe care Înalta Curte este chemată să le clarifice au un caracter esențialmente faptic.

În aceste condiții, pentru verificarea criticilor și susținerilor prezentate în cuprinsul motivelor de recurs și pentru respectarea dreptului inculpatului la un proces echitabil, nu este suficientă doar reascultarea acestuia, ci este necesară readministrarea nemijlocită a probelor pe care s-au fundamentat cele două soluții diametral opuse, cu atât mai mult cu cât, o parte dintre martorii invocați de către parchet în susținerea vinovăției inculpatului nu au avut o poziție constantă în privința unor împrejurări de fapt esențiale în cauză. În acest sens, Înalta Curte apreciază că se impune reascultarea martorilor G.O.M., M.A., T.G., A.G., G.P., G.D., P.F., C.M., A.A., reaudierea inculpatului, precum și administrarea oricăror alte probe a căror necesitate, pretinență și concludentă va rezulta din cercetarea judecătorească ce urmează a fi efectuată.

Față de dispozițiile art. 385 1 alin. (1) C. proc. pen. care limitează la înscrisuri probatoriul ce poate fi administrat de către instanța de recurs, față de împrejurarea că, în cauză, nu sunt incidente prevederile art. 385 3 alin. (4) C. proc. pen., instanța de apel pronunțându-se în urma administrării nemijlocite a probelor, se constată că, pentru a se deschide cadrul procesual care să permită ascultarea martorilor de către Înalta Curte de Casație și Justiței se impune casarea ambelor hotărâri și reținerea cauzei spre rejudecare, în condițiile art. 385 1 alin. (1) C. proc. pen. Ca atare, Înalta Curte va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, va casa, în totalitate, decizia penală recurată și sentința penală nr. 197 din 15 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Gorj și va reține cauza spre rejudecare, fixând termen la data de 01 noiembrie 2013, ora 12 :00 , cu citarea părților și a martorilor anterior indicați.

Deși părțile civile C.L., C.E. și C.M. nu și-au motivat recursurile, se constată că acestea se află pe aceeași poziție procesuală cu parchetul, împrejurare ce atrage și admiterea căilor de atac formulate de către acestea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și de părțile civile C.L., C.E. și C.M. împotriva deciziei penale nr. 362 din 29 noiembrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Casează, în totalitate, decizia penală recurată și sentința penală nr. 197 din 15 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Gorj și reține cauza spre rejudecare în vederea administrării de probe. Fixează termen la data de 01 noiembrie 2013, ora 12. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 octombrie 2013.