ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3119/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3119/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

sentința penală nr. 197 din 15 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Gorj, în

Dosarul nr. 15709/95/2011, în baza art. 334 C. proc. pen., din oficiu s-a

dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de

art. 174 alin. (1) - 175 lit. a) și i) C. pen., în infracțiunea prevăzută de

art. 174 alin. (1) - 175 lit. i) C. pen., iar în baza art. 174 alin. (1) - 175

lit. i) C. pen., a fost condamnat inculpatul I.M.C., la pedeapsa de 20 de ani închisoare

și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de

art. 64 alin. (1) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului

pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin.

(1) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa

aplicată inculpatului reținerea și arestul preventiv începând cu 07 iulie 2010,

până la 11 aprilie 2011.

În baza art. 14 raportat la art. 346 C.

proc. pen., a fost obligat inculpatul la câte 10.000 RON despăgubiri morale, pentru

fiecare dintre cele trei părți civile: C.L., C.E. și C.M.; a fost obligat același

inculpat la o rentă globală în sumă de 1.400 RON, pentru fiecare din părțile civile,

și la o rentă periodică lunară în sumă de 80 RON pentru fiecare din acestea, începând

cu data pronunțării și până la încetarea stării de nevoie, dar nu mai târziu de

vârsta de 25 de ani; s-a respins cererea părților civile privind acordarea de despăgubiri

materiale.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc.

pen., a fost obligat inculpatul la 13.500 RON cheltuieli judiciare statului, din

care, suma de 12.000 RON reprezintă cheltuieli judiciare efectuate la urmărire penală

și 800 RON onorariu avocat oficiu, desemnat conform dispozițiilor art. 174

alin. (3) C. pen.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond

a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj nr. 362/P/2010,

a fost trimis în judecată - în stare de arest preventiv - inculpatul I.M.C., pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174 - 175 lit. a) și i) C. pen., constând

în aceea că, în după-amiaza de 06 iulie 2010, inculpatul, la solicitarea martorului

A.G., la care avea o datorie de 200 de RON, însoțit de martorii C.C.M. și G.P.,

l-au ajutat pe acesta să cosească o fâneață situată pe un teren din apropierea locuinței

martorului T.G., împrejurare în care au consumat băuturi alcoolice.

După încheierea activității, în jurul orelor

19, I., C. și G. s-au deplasat la locuința martorului A.G., unde au servit cina,

consumând din nou băuturi alcoolice, după care, fiecare, au plecat în direcția locuințelor

lor, I. și G. în direcția satului R., iar C., în direcția satului V.O., comuna R.O.,

județul Vâlcea, despărțindu-se în punctul „C.Ș.".

În jurul orelor 20

:0

0 și martorul A.G. a plecat de la locuința

sa în punctul unde anterior cosise fânul, pentru a lua animalele pe care le avea

la pășunat.

Aici, a constatat mai multe crengi de salcâm

împrăștiate, crengi rezultate de la un copac proaspăt tăiat, fapt pentru care a

început să aducă injurii la adresa victimei C.N., aflat în apropiere.

Intre cei doi a izbucnit un conflict, împrejurare

în care și-au adus reciproc injurii și amenințări, s-au îmbrâncit, apoi, victima

a lovit martorul cu o creangă de salcâm peste cap producându-i o plagă ce sângera

abundent.

În situația dată, martorul A.G., având

capul, fața și hainele pline de sânge, s-a deplasat la locuința familiei G.O. situată

în apropiere, solicitându-i martorei G.O.M. să sune la poliție, întrucât a fost

bătut de C.N., însă a fost refuzat.

Acesta și-a continuat deplasarea către

locuința proprie, pe drumul sătesc, în apropierea casei, fiind observat de martorii

P.F. și G.D., cărora le-a povestit ce s-a întâmplat, apoi, l-a sunat pe fiul său

pentru a-i cere ajutor, fiind refuzat, după care, l-a sunat pe telefonul mobil pe

inculpatul I.M.C. (nepot de soră), persoană cu care era în relații foarte bune,

acesta ajutându-l deseori la treburile gospodărești și pe care îl împrumuta cu bani.

În jurul orelor 21:30 - 22:00, inculpatul,

însoțit de martorul G.P., se afla într-un bar situat pe raza satului R., unde consumau

bere și l-a primirea telefonului de la martorul A.G., l-a sunat și pe nepotul de

fiică al acestuia, C.C.M., spunându-i să se întoarcă la locuința bunicului său,

întrucât a fost bătut de C.N., acesta refuzând pentru un moment, apoi au stabilit

să se întâlnească acolo (la locuința lui A.G.).

C.C.M. s-a întors spre locuința bunicului

său, pe traseul parcurs fiind însoțit de martorul P.F.C., constatând că A.G., aflat

în stare de ebrietate era plin de sânge pe cap, față și haine și spunea că a fost

lovit de C.N.

După o scurtă perioadă, aici a ajuns și

inculpatul I.M.C., care a intrat în locuința martorului A.G., persoana care-l însoțea,

martorul G.P., rămânând la poartă, între cei prezenți purtându-se discuții cu privire

la împrejurările conflictului și modalitatea de a fi pedepsită victima pentru atitudinea

sa.

Cel mai perseverent dintre cei prezenți

era inculpatul care solicita să se deplaseze imediat la locuința victimei, să-i

ceară socoteală, martorul A.G. încercând să-l pondereze și să-i spună că nu este

bine să meargă seara la poarta omului, că a doua zi, va merge la poliție pentru

a depune plângere penală și la S.M.L. Gorj pentru obținerea certificatului medico-legal.

Deși, atât A. cât și C. au încercat să-l

împiedece pe inculpat să se deplaseze la victimă, acesta nu s-a conformat, ba mai

mult, a ieșit din locuință și a plecat pe drumul sătesc în pas alergător, în direcția

locuinței acestuia, fiind hotărât să se răzbune în seara respectivă.

Pe traseul parcurs atât martorul C., cât

și martorul G.P. au încercat să-l oprească din nou, însă acesta s-a opus, ajungând

la poarta victimei unde a început să strige cu voce ridicată, la fel procedând și

C.

Iluminatul public nu funcționa pe traseul

urmat de inculpat, fiind aprinse lumini numai la locuința victimei (după ieșirea

din casă a acestuia) și la locuința familiei G.O. (locuință învecinată cu cea a

victimei, pe același sens de mers).

Cert este că, inculpatul și cei doi martori

care-l însoțeau, au ajuns la poarta victimei în jurul orelor 22:30 - 23:00. Intrarea

în locuința victimei se făcea pe un podeț din lemn, plasat peste un canal de scurgere

a apelor pluviale, apoi pe o poartă ce era aproape în permanență deschisă și ulterior,

într-o cameră denumită sala casei, unde a fost aprins becul.

După mai multe strigăte, victima a ieșit

la poarta casei, fiind surprinsă de prezența celor trei tineri, încercând să le

explice împrejurările conflictului cu bunicul lor A.G., că și el a fost lovit, discuții

ce au degenerat într-o ceartă, fiind aduse injurii și amenințări reciproc, fapt

ce a determinat prezența la locul respectiv a familiei G.O. (vecini cu victima),

respectiv G.O.N., G.O.M. și cele două fiice minore.

Din declarațiile martorilor G.O., s-a reținut

că discuțiile ce se purtau la poarta locuinței victimei erau duse pe un ton ridicat

în special între inculpat și victimă, ambii fiind în stare de ebrietate, primul

imputându-i celui de-al doilea de ce l-a lovit pe unchiul său.

La un moment dat, în timpul discuțiilor

ce puteau degenera într-un conflict violent, martorul G.P. a încercat să-l îndepărteze

pe inculpat, spunându-i să plece acasă, însă acesta a refuzat motivând că nu este

treaba lui să se implice.

Ulterior, la intervenția martorului G.O.N.,

victima a plecat spre poarta de la intrarea în curte, amenințând: „Lasă bă, că vă

aranjez eu!", apoi, familia G.O., însoțită de martorul C.C.M., au plecat în

direcția locuințelor lor, iar inculpatul și martorul G.P., în direcția opusă, spre

punctul „C.Ș.".

Din declarația martorei G.O.L., s-a reținut

că după amenințarea victimei, inculpatul I. a devenit și mai violent, spunând: „Lasă

bă, vere, să vedem care pe care aranjează!", iar după plecarea sa împreună

cu familia și C., cei doi, I. și G. nu plecaseră de la poarta victimei.

Martorul G.P. a menționat că după plecarea

de la poarta victimei, la o distanță de 30-40 metri, l-a observat pe C.I. când revenea

din sala casei spre poarta de la ieșire în drumul sătesc, apoi, nu știe ce s-a mai

întâmplat, întrucât a început o convorbire telefonică cu o prietenă, îndepărtându-se,

inculpatul rămânând în urma sa pe celălalt sens de mers, apoi, nu l-a mai văzut.

În aceste împrejurări, inculpatul I. s-a

întors în zona în care se afla victima, zona podului de beton de la intrarea spre

ulița ce merge spre casa martorului T.R. și în urma unei lupte de scurtă durată,

l-a lovit cu un cuțitul în zona hemitoracelui stâng, după care, a revenit în punctul

„C.Ș." de unde, la orele 23 , l-a sunat pe martorul C.C.M., spunându-i să se

întoarcă la bunicul său A.G., întrucât acesta nu răspunde la telefon și poate îi

este rău.

Victima, urmare a loviturii ce-i fusese

aplicate, a strigat după ajutor către martorul T.G. zis R., respectiv: „Nea R.,

sări, nea R.!", deplasându-se spre ulița ce merge spre locuința acestuia, apoi

după câțiva metri parcurși s-a prăbușit, fiind găsit în dimineața zilei de 07

iulie 2010, în jurul orelor 06:00, fără suflare.

Strigătele de ajutor ale victimei au fost

auzite atât de martorul C.C.M., cât și de G.O.N. și familia sa care, înarmându-se

cu un par și având o lanternă tip „miner" pentru a ilumina, au revenit în zona

podului de acces pe ulița ce merge la locuința martorului T.G., spre a observa ce

s-a întâmplat, însă nu au văzut nimic, fapt pentru care s-au întors.

Martorul C.C.M. a primit telefonul de la

inculpat în momentul în care se afla în prezența familiei G.O. și, conform declarațiilor

date, s-a deplasat către punctul „C.Ș.", fiind urmat de familia G.O., apoi,

împreună cu T., care-l aștepta aici, au mers la locuința martorului A.G., pe traseu

fiind observați de martorii P.M. și T.N. Aici, cei doi au constatat că martorul

A.G. se afla pe scara casei, unde fuma o țigară, spunându-i inculpatului I., la

întrebarea acestuia, că nu a răspuns la telefon, întrucât nu a auzit telefonul,

aflându-se într-o cameră a casei.

Fiind dovedită vinovăția inculpatului I.M.C.

pentru infracțiunea de omor calificat, faptă prevăzută de art. 174 alin. (1) - 175

lit. i) C. pen., instanța de fond a procedat la condamnarea acestuia la o pedeapsă

care să asigure pe deplin scopul prevăzut de art. 52 C. pen., respectiv prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de muncă, de

ordinea de drept și de regulile de conviețuire socială.

Individualizarea pedepsei trebuie să aibă

ca scop determinarea și aplicarea unei pedepse juste, corecte atât sub aspectul

ordinii de drept încălcate, cât și din punct de vedere al nevoii de reeducare al

făptuitorului, în această manieră retribuția justă realizează și scopul pedepsei,

cel de prevenție generală și specială.

Analiza criteriilor generale de individualizare

prevăzute de art. 72 C. pen. este obligatore și trebuie făcută cumulativ, având

în vedere faptul că primele două criterii, respectiv dispozițiile părții generale

ale C. pen. și limitele de pedeapsă fixate în partea specială a acestuia, vizează

legalitatea operațiunilor de individualizare judiciară și trebuie insistat asupra

celorlalte criterii, cum ar fi gravitatea faptei săvârșite, persoana făptuitorului,

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Și analiza celor trei criterii generale

sus menționate trebuie efectuate de asemenea, cumulativ, întrucât ele se intercondiționează

reciproc, fără a da o pondere mai mare aspectelor care conturează personalitatea

infractorului sau deopotrivă, celor care caracterizează fapta săvârșită.

Gradul de pericol social al faptei săvârșite

trebuie analizat în mod deosebit, nu în detrimentul celorlalte criterii de individualizare,

iar analiza trebuie să fie reflectată în considerentele hotărârii judecătorești

pronunțate.

Față de aspectele invocate, inculpatul

a fost condamnat la o pedeapsă de 20 de ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară

a drepturilor civile prevăzută de art. 64 alin. (1) teza a II-a și lit. b) C.

pen.

Cu privire la latura civilă a cauzei, instanța

de fond a reținut că părțile civile au solicitat suma de 150.000 RON, câte 50.000

RON, pentru fiecare dintre cei trei moștenitori, reprezentând daune morale și despăgubiri

materiale, arătând că, după moartea mamei, în anul 1994, au fost îngrijite de tată

și bunici, apoi, din anul 2005 au fost preluate de Complexul de Servicii Comunitare

pentru Copilul în Dificultate Novaci și, ulterior, de asistentul maternal B.A. din

satul P., oraș Novaci, județul Gorj.

Instanța de fond a constatat că cererea

de constituire ca părți civile a moștenitorilor victimei este justificată în parte,

respectiv pentru suma de câte 10.000 RON despăgubiri morale, pentru fiecare dintre

cele trei părți civile C.L., C.E. și C.M., dauna morală reprezentând rezultatul

dăunător direct, de natură patrimonială, al unei fapte ilicite prin care se aduce

o vătămare valorilor și drepturilor extrapatrimoniale ce sunt strâns legate de personalitatea

umană.

Astfel, inculpatul a fost obligat la plata

daunelor morale în sumă de 10.000 RON, pentru fiecare din părțile civile și la o

rentă globală în sumă de 1.400 RON pentru fiecare din acestea, dar și la o rentă

periodică lunară în sumă de 80 RON, pentru fiecare dintre minore, începând cu data

pronunțării și până la încetarea stării de nevoie, dar nu mai târziu de vârsta de

25 de ani.

Prima instanță a respins cererea părților

civile privind acordarea de despăgubiri materiale, constatând că aceste pretenții

nu au fost dovedite.

Împotriva acestei hotărâri an declarat

apel - în termenul prevăzut de lege - Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj și inculpatul

I.M.C.

Prin decizia penală nr. 362 din 29 noiembrie

2012 Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelul

declarat de inculpatul I.M.C. împotriva sentinței penale nr. 197 din 15 noiembrie

2011 pronunțată de Tribunalul Gorj, în Dosarul nr. 15709/95/2011.

A respins, ca nefondat, apelul declarat

de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj împotriva sentinței penale nr. 197 din

15 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Gorj, în Dosarul nr. 15709/95/2011.

A desființat în totalitate sentința penală

și, rejudecând: în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10

lit. c) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul I.M.C. pentru infracțiunea de omor

calificat prevăzută de art. 174, art. 175 lit. a) și i) C. pen.

A respins acțiunile civile formulate în

procesul penal de părțile civile C.L., C.E. și C.M.

A luat act că inculpatul a fost arestat

în cauză de la data de 07 iulie 2010, la data de 11 aprilie 2011.

Cheltuielile judiciare reprezentând onorarii

avocat oficiu la instanța de fond, în cuantum de 800 RON, vor fi avansate din fondurile

Ministerului Justiției, în contul Baroului de Avocați Gorj.

Curtea, examinând apelurile din cauză,

a reținut următoarele:

Inculpatul

I.M.C. a fost trimis în judecată pentru uciderea victimei C.N., reținându-se, în

baza probelor testimoniale administrate în faza de urmărire penală (constând în

declarațiile martorilor G.O.N., G.O.M., C.M. și G.P., coroborate cu date reținute

din declarațiile martorilor T.G., C.M. și G.P., referitor la traseul parcurs de

inculpat și convorbirile telefonice pe care le-a purtat în noaptea de 06 din 07

iulie 2010), că în jurul orei 22:30 - 23:00, inculpatul s-a aflat în apropierea

locuinței victimei, a purtat o discuție contradictorie cu aceasta, în prezența martorilor

C.M., G.P., G.O.N., G.O.M. și G.O.L., timp de 10 minute, după care a simulat plecarea

spre domiciliul său, în fapt revenind după câteva minute și înjunghiind pe victimă.

Prima instanță a reținut că declarațiile

martorilor evocați confirmă situația de fapt descrisă și, totodată, a reținut că

prin cercetarea locului faptei, realizată la data de 06 iulie 2011 (în faza cercetării

judecătorești), s-au lămurit aspecte esențiale cauzei, privitor la topografia traseului

urmat de inculpat și de martorii C.M. și G.P., în raport de locația locuinței victimei,

precum și la intervalul de timp necesar pentru parcurgerea traseelor declarate de

inculpat, respectiv traseului reținut în rechizitoriu, dar și la posibilitatea sesizării

strigătelor victimei de către martorii G.O.N. și G.O.M., funcție de poziționarea

acestora, în curtea locuinței sau la poartă.

Or, din examinarea coroborată a probelor

testimoniale și științifice administrate cauzei, instanța de apel a reținut că,

în cauză, nu au fost elucidate în faza urmăririi penale împrejurările de fapt în

care s-a comis omuciderea asupra victimei C.N., iar instanța de fond, deși a procedat

la reaudierea tuturor martorilor din cauză, la confruntarea între martorii C.C.M.,

G.O.M. și G.O.N. și la cercetarea locului faptei, nu a stabilit o situație de fapt

întemeiată pe dovezi certe de vinovăție.

Astfel, pe de o parte, s-a constatat că,

în speță, s-a reținut că uciderea victimei a fost determinată de existența unei

plăgi tăiate-înțepate, situată la nivelul hemitoracelui stâng, în spațiul intercostal

IX,

pe linia axilară posterioară, dispusă oblic-orizontal,

de sus în jos și din față spre spate, de circa 4,5 centimetri, care a interesat

lobul pulmonar inferior stâng și hilul pulmonar stâng, cu deschiderea arterei pulmonare

stângi, care a determinat moartea victimei prin asfixie mecanică, prin aspirat sanguin

în căile respiratorii (raportul de constatare medico-legală autopsie din 01

aprilie 2011 întocmit de S.M.L. Gorj, dar atașat la dosarul cauzei numai în timpul

cercetării judecătorești în primă instanță, la data de 29 aprilie 2011 dosar fond),

însă, în cauză nu a fost descoperit și identificat obiectul vulnerant (cuțit) folosit

pentru producerea acestor leziuni.

În acest sens, s-a constatat că în faza

de urmărire penală s-au prezentat trei variante asupra cuțitului corp-delict, după

cum urmează: mai întâi a fost examinat un cuțit prezentat de martorul A.G. (planșele

foto - dos.urm.pen.), care, în faza inițială a urmăririi penale, a recunoscut că

a ucis pe victimă, respectiv că, pe fondul relațiilor conflictuale cu acesta, în

cursul nopții de 06 din 07 iulie 2010 s-a deplasat în zona unde avea animale la

pășunat, terenul respectiv fiind situat în vecinătatea locuinței victimei și a martorului

T.G. și, observând prezența victimei la poarta sa, s-a întors în domiciliu (situat

la 300 de metri față de locuinței victimei), s-a înarmat cu un cuțit și a revenit,

aplicând victimei o singură lovitură cu cuțitul respectiv, după care a fugit la

locuința sa, unde a spălat cuțitul într-o oală cu apă, în afara locuinței și apoi

l-a depozitat într-un sertar în bucătărie (declarațiile martorului - dos. urm. pen.);

în varianta a doua s-a reținut că inculpatul a fost înarmat cu un cuțit în timpul

discuției cu victima C.N., care îi aparținea și pe care l-a utilizat pentru agresarea

victimei ulterior, în raport de declarația martorului G.O.N. care a relatat că „inculpatul

se certa cu victima, ținea mâna în dreptul buzunarului din partea dreaptă și era

pe punctul de a-l lovi", aspecte pe care martorul nu le-a mai susținut cu ocazia

declarațiilor ulterioare, date atât în faza urmăririi penale cât și în faza cercetării

judecătorești; în a treia variantă s-a susținut că inculpatul, revenind la locul

unde se afla victima, fie la podeț, fie pe distanța dintre poarta locuinței sale

și podeț, a dezarmat-o pe aceasta de cuțit și i-a aplicat lovitura letală, după

care a intrat în curtea victimei, a spălat cuțitul și l-a îngropat apoi la rădăcina

unui copac din perimetrul respectiv (varianta susținută de martora M.A. în declarația

dată în faza de urmărire penală, - dos.urm.pen. - și în faza cercetării judecătorești,

- dosar fond), aceeași teză, a absenței unui cuțit din locuința victimei, fiind

prezentată și de martorul G.O.N. în declarația din 29 martie 2011.

Ori, în faza urmăririi penale s-a procedat

la cercetarea zonei cu un detector de metale, verificându-se toți copacii din perimetru,

dar fără a fi găsite obiecte care să intereseze cauza.

De asemenea, în privința martorei M.A.

s-a constatat că aceasta indică drept modalitate în care a aflat de la inculpat

despre comiterea faptei împrejurarea că s-au aflat arestați preventiv în aceeași

locație și, totodată, că în declarația dată în faza cercetării judecătorești, preia

elemente din situația de fapt indicată de martorul A.G., însă i le atribuie inculpatului

I.M.C.; astfel, martora a arătat că inculpatul i-a povestit că s-a deplasat pentru

a aduce animalele de la pășunat, că în aceste condiții a observat prezența victimei

la poarta locuinței, și s-a hotărât să o agreseze, aplicându-i o lovitură cu un

cuțit, după care a intrat în curtea victimei, a spălat cuțitul și apoi l-a ascuns

la rădăcina unui copac.

Pe de altă parte, s-a reținut în sprijinul

participației penale a inculpatului, în calitate de autor, împrejurarea că acesta

a avut o altercație cu victima în seara de 06 iulie 2010, în jurul orei 22:30 -

23:00, că s-a aflat în apropierea locuinței acesteia și, astfel, că a avut mijloacele

necesare pentru a o ucide, având drept mobil dorința de răzbunare pentru comportamentul

anterior al victimei față de martorul A.G., rudă colaterală a inculpatului.

Din analiza probelor testimoniale reținute

ca obiective și concludente la stabilirea activității inculpatului, s-au constatat

numeroase inadvertențe, după cum urmează:

Martorii G.O.N., G.O.M., C.M. și G.P. declară

că, în cursul nopții de 06 din 07 iulie 2010, după ora 22:30, au asistat la discuția

dintre victima C.N., inculpatul I.M.C. și martorul C.M. (ascendent de gradul

II

al martorului A.G.), care a avut loc la

poarta locuinței victimei și în cadrul căreia, inculpatul a cerut socoteală victimei

pentru agresarea martorului A.G. în cursul zilei de 06 iulie 2010.

Martorii G.O.N. și G.O.M. au arătat că

nu au observat ca inculpatul sau însoțitorii săi, martorii C.M. și G.P., să fi fost

înarmați, față de condițiile meteo aceștia având îmbrăcăminte sumară, după cum rezultă

și din reconstituirea efectuată la urmărirea penală, cu planșe foto atașate.

În continuare, în cauză s-a reținut că

discuția a durat circa 10 minute, fără acte de agresiune între participanți, după

care, inculpatul și martorul G.P. au plecat spre locuințele lor, în direcția R.A.,

iar martorul C.M., împreună cu martorii G.O.N., G.O.M. și G.O.L. au plecat în direcția

opusă, spre V.O.; în timpul deplasării inculpatului cu martorul G.P., s-a reținut

că inculpatul a rămas în urmă, în timp ce martorul G.P. vorbea la telefon, astfel

că acesta nu a putut furniza detalii despre activitatea ulterioară a inculpatului;

în aceste condiții, s-a reținut că inculpatul a revenit în zona podului de acces

pe ulița unde este situată casa martorului T.G., că aici a întâlnit pe victimă,

înarmată, că a dezarmat-o și i-a aplicat o lovitură care i-a provocat decesul, agresiunea

consumându-se pe podul de acces din drumul comunal, pe ulița lui T. După consumarea

faptei, s-a reținut că inculpatul a plecat către punctul numit „C.Ș.", că a

telefonat martorului C.M., solicitându-i să vină și acesta pentru ca împreună să

meargă la locuința martorului A.G.; în timp ce victima s-a deplasat pe uliță către

casa lui T.G., de unde l-a strigat pe martor folosind apelativul „nea R.",

și a căzut la o distanță de 75 de metri față de podul de acces în uliță, unde a

fost găsită decedată a doua zi.

Or, în condițiile în care distanța parcursă

de inculpat până la punctul „C.Ș." este de circa 30 - 40 metri și acesta a

apelat pe martorul C. la ora 23:21, convorbirea durând 27 de secunde (în varianta

prezentată în rechizitoriu și preluată de prima instanță) - raportat la nota referitoare

la apelurile recepționate pe telefonul martorului C.M., aflată la dosar, dar fără

a fi verificată prin comparare și situația apelurilor telefonice efectuate de pe

telefonul inculpatului, deși telefoanele atât ale inculpatului, cât și ale martorilor

G., C. și A. au fost ridicate la data de 07 iulie 2010, conform proceselor-verbale

aflate la dosar, iar discuția cu victima a avut loc aproximativ în jurul orei 23:00

- 23:15, este îndoielnică desfășurarea în timp a evenimentelor soldate cu agresarea

victimei, respectiv că inculpatul a reușit să parcurgă distanța de la punctul „C.Ș."

la podul de acces spre ulița T., că a dezarmat pe victimă și l-a înjunghiat, a ascuns

cuțitul corp delict, după care a revenit în punctul anterior, unde s-a întâlnit

cu martorul C.M. într-un interval de 6 minute.

Totodată, s-au reținut inadvertențele dintre

declarațiile martorului G.O.N. privitor la momentul și locația din care a auzit

strigătele victimei, precum și la acțiunile martorului C.M., astfel: în faza de

urmărire penală (declarația de la dosar) indică faptul că, în timp ce discuta pe

drumul comunal cu martorul C.M., în fața porții de la locuință, a auzit telefonul

martorului sunând, a observat că martorul a fugit în direcția locuinței victimei,

iar la circa 3-4 minute a auzit strigătele de ajutor ale acesteia, a plecat în direcția

strigătelor, dar nu a observat nici o persoană; în aceeași fază a cercetărilor,

în declarația olografă a arătat că mai întâi s-au auzit strigătele victimei, martorul

aflându-se în curtea locuinței sale, de unde a auzit că martorului C.M. i-a sunat

telefonul, observând când acesta s-a întors în fugă în direcția locuinței victimei,

martorul G.O.N. afirmând că nu a mai ieșit pe drumul comunal să observe dacă se

întâmplă ceva. Ulterior, în faza cercetării judecătorești, martorul G.O.N. a declarat

constant că se afla în curtea locuinței, împreună cu soția și fiicele sale, în momentul

în care a auzit strigătele victimei, declarație care se coroborează cu datele rezultate

la experimentul judiciar efectuat de tribunal (procesul-verbal din 06 iulie 2011),

în sensul că „se auzeau clar strigătele de ajutor în curtea proprie a familiei G.O.

și mai greu în drum, în fața locuinței unde martorul C. a afirmat că a auzit strigătele".

Or, în condițiile în care, pentru dovedirea

participației inculpatului s-a reținut ca probă esențială împrejurarea că martorul

G.O.N. a mers pe drumul comunal, în direcția locuinței victimei, că a luminat și

pe ulița dinspre casa martorului T.G., dar că nu a observat nici o altă persoană

sau alte împrejurări suspecte, ci doar că a văzut pe martorul C.M. întâlnind pe

inculpat în punctul „C.Ș.", s-a reținut existența unui dubiu important privitor

la comiterea agresiunii asupra victimei de către inculpat.

Totodată, s-a reținut că, în cauză, au

fost administrate probe testimoniale din care rezultă că și martorul A.G. s-a aflat

în apropierea locuinței victimei în intervalul orar suspectat a fi al agresiunii

(23:15 - 23:30), astfel: martora G.D. a declarat că a întâlnit pe A.G. după lăsarea

întunericului, pe drumul comunal, în timp ce A. se declara în direcția R.A., deși

locuința sa se află în sens opus, iar cu acest prilej, A.G. i-a povestit că victima

l-a lovit în cursul serii cu o creangă în cap; martora P.F. a declarat că a întâlnit

pe A.G. în jurul orei 21:50, pe drumul comunal că acesta venea dinspre casa lui

G.O.N., că prezenta sânge pe față și i-a povestit că a fost agresat de C.N.; martora

a menționat că și-a continuat drumul, a ajuns la fiica sa, de unde a plecat în jurul

orei 22:50, trecând prin fața locuinței victimei și observând că nu era lumină,

martora observând numai în curtea familiei G.O. lumină de la un bec; aceeași martoră

a relatat că, în dreptul locuinței familiei G.O., s-a întâlnit cu martorii C.M.

și P.F.C.; martorul P.F.C., a arătat că a însoțit pe inculpat și pe martorii C.

și G. până la locuința victimei, dar că nu a participat la discuție, întrucât a

întâlnit pe martorul P. și a plecat împreună cu acesta, cu scuterul, rară a menționa

prezența martorului G.O.N. în zonă; martora A.A. a relatat că, în jurul orei 23:50

se deplasa cu autoturismul propriu spre locuință și a observat pe A.G. pe drumul

comunal, la circa 20 de metri de casa victimei, precizând că martorul, „la vederea

luminilor autoturismului s-a întors cu spatele", astfel încât martora nu și-a

dat seama din ce direcție venea A.; aceeași martoră a relatat că, după ce a trecut

de curbă („C.Ș.") a observat pe inculpat și pe G.P. mergând împreună și că

I. vorbea la telefon, iar după ce i-a depășit, l-a observat trecând pe lângă autoturism

numai pe G.P.; martorul P.M. a relatat că a întâlnit pe inculpat și pe C.M. deplasându-se

până la intersecția „C.Ș.".

Față de aceste relatări s-a reținut că

au fost observați în apropierea locuinței victimei atât inculpatul cât și martorul

A.G., existența unui mobil pentru uciderea victimei putând și însă reținută numai

în cazul lui A., motivat de agresiunea exercitată asupra sa de către victimă, în

aceeași seară, aproximativ în jurul orei 21:00, după cum rezultă din declarațiile

martorilor T., G. și G.O.M. Astfel, martorul T.G. a relatat că a existat un conflict

verbal în cursul dimineții de 06 iulie 2010, confirmat și de martorul M.U.C., dar

și un conflict violent în cursul serii, în jurul orei 21:00, când victima C.N. și

martorul T. au tăiat un salcâm situat pe un teren al victimei, învecinat cu terenul

unde A.G. avea animalele la pășunat, la incident nefiind de față alte persoane,

însă, la revenirea martorului T.G. din domiciliu, după circa 5-10 minute, acesta

a observat că discuția dintre victimă și A. degenerase, în sensul că A.G. prezenta

leziuni la nivelul feței, care sângerau. Martorul T.G. a observat că A.G. a plecat

spre terenul unde avea animalele, iar C.N. a mers la locuința lui T., unde a servit

masa circa 30 de minute, povestind despre conflict că A.G. a încercat să-l lovească

cu o creangă și că el, C.I., l-a dezarmat și l-a lovit în cap; martora G.O.M. a

arătat că, în cursul serii, după lăsarea întunericului, dar înainte de ora 22:30,

când soțul său G.O.N. a ajuns acasă, a fost strigată de A.G., care i-a cerut să

telefoneze la poliție, relatându-i că a fost agresat de C.N. și arătându-i o rană

la cap, care sângera.

De altfel, s-a reținut că, în cauză, urmărirea

penală a început atât față de inculpatul I.M.C. pentru infracțiunea prevăzută de

art. 174, 175 lit. a) și i) C. pen., în calitate de autor, cât și față de învinuiții

A.G., pentru instigare la omor calificat prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la

art. 174, 175 lit. a) și i) C. pen.; G.P. și C.C.M., pentru complicitate la omor

calificat prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. a) și i)

C. pen., învinuiții fiind scoși de sub urmărire penală prin rechizitoriul nr. 362/P/2010

din 23 decembrie 2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, în temeiul

art. 10 lit. d) C. proc. pen., cu motivarea căl ipsește elementul material al faptelor

de instigare și complicitate - ceea ce, de fapt, ar atrage temeiul prevăzut de

art. 10 lit. a) C. proc. pen. Ulterior, prin ordonanța nr. 1445/11/2/2011 din 03

august 2011, s-a dispus redeschiderea urmăririi penale, fiind reluate actele de

urmărire penală față de învinuiți, pentru aceleași infracțiuni, cercetările continuând

și în cursul cercetării judecătorești a cauzei privind pe inculpatul I.M.C., din

apel, iar prin ordonanța nr. 619/P/2011 din 06 martie 2012 emisă de Parchetul de

pe lângă Tribunalul Gorj s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală în temeiul

art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru infracțiunile prevăzute de art. 25 C.

pen. raportat la art. 174, 175 lit. a) și i) C. pen., față de A.G. și de art. 26

C. pen. raportat la art. 174, 175 lit. a) și i) C. pen., față de G.P. și C.C., dar

și soluția de neîncepere a urmăririi penale față de cei trei pentru infracțiunea

prevăzută de art. 174, 175 lit. i) C. pen. (victimă C.N.) în baza art. 10 lit.

c) C. proc. pen.

În cauză s-a reținut, totodată, că există

dubiu și privitor la locul consumării agresiunii, din rechizitoriu rezultând că

a fost indicată zona podului de acces dintre drumul comunal și ulița pe care se

află locuința lui T.G., dar această locație nu a fost susținută de urmele materiale

descoperite în perimetrul unde a fost găsită victima decedată. Astfel, din planșele

foto efectuate cu ocazia cercetării locale din 07 iulie 2010 rezultă că, pe podul

respectiv s-au descoperit numai 4 picături de sânge, în timp ce, pe traiectoria

dintre pod și locul unde era căzută victima, pe o distanță de 75 de metri, s-au

descoperit numeroase pete de sânge, mai consistente fiind cele indicate în fotografiile

nr. S1., S2., S3., dar fără ca din aceste planșe foto sau din imaginile video înregistrate

cu ocazia examinării victimei la locul unde a fost descoperită (atașat la dosarul

cauzei), vizualizat de instanța de apel cu ocazia deliberării, să se poată concluziona

asupra traiectoriei stabilite prin urmele de sânge după localizare și dimensiuni,

față de declarația dată în faza de apel de martorul G.O.N., care relatează că petele

cele mai mari erau amplasate în poziția cea mai apropiată de pod. Depoziția martorului

G.O., cu această precizare, nu a putut fi reținută ca suficientă pentru stabilirea

locului faptei, deoarece aceste detalii sunt furnizate numai în cursul judecății

în apel și măsurătorile efectuate în faza de urmărire penală nu permit verificarea

acestei susțineri.

În privința urmelor biologice descoperite

asupra victimei, s-a constatat că, în timpul examinării cadavrului, realizată la

data de 07 iulie 2010 s-a descoperit că pe mâna stânga, sub unghia degetului mijlociu,

a fost identificat un fir de păr cu lungime de 4 - 6 centimetri, care a fost ridicat,

depozitat într-un plic sigilat, dar care a fost pierdut în timpul transportului

către Institutul Național de Medicină Legală București (în raportul de expertiză

medico-legală examen ADN, s-a arătat că la deschiderea plicului s-a constatat că

acesta nu conține firul de păr corp-delict); de asemenea, s-au recoltat urme biologice

prin periaj subunghial, de la ambele mâini ale victimei, iar la examinare s-a descoperit

că acestea conțineau atât ADN-ul victimei C.N., cât și ADN-ul martorului A.G., în

timp ce, pe hainele ridicate de la inculpatul I.M.C. nu s-a descoperit decât ADN-ul

acestuia.

Coroborând aceste concluzii cu datele evidențiate

de raportul medico-legal de autopsie, care relevă că victima a prezentat și alte

urme de violență decât plaga tăiată-înțepată care a condus la deces, respectiv două

echimoze violacee pe marginea cubitală a antebrațului stâng și o echimoză violacee

pe fața anterioară a antebrațului stâng, o excoriație de culoare brună situată pe

fața anterioară a antebrațului drept și două excoriații pe fața anterioară a gambei

drepte, acestea prezentând o crustă brună în curs de detașare, se constată că leziunile

provocate prin agresiunea care a condus la deces includ și echimozele de la nivelul

antebrațelor, culoarea violacee demonstrând că sunt de dată recentă, spre deosebire

de excoriații care, având culoare brună, probează o dată anterioară de producere.

Or, în condițiile în care, pe mâinile victimei

s-a descoperit ADN-ul martorului A.G., iar incidentul din cursul serii, de la ora

21:00 (stabilit cu declarațiile martorilor T.G. și G.O.M.), a constat în lovirea

martorului de către victimă cu un băț, iar nu cu pumnii sau palmele, nu poate fi

reținut decât dubiul în ceea ce privește comiterea actelor de violență letală de

către inculpat.

Mai mult, s-a constatat că atât inculpatul

cât și martorii A.G., C.M. și G.P. au fost reținuți în dimineața următoare nopții

în care s-a produs decesul victimei (07 iulie 2010), dar nici unul dintre aceștia

nu a fost examinat medico-legal, pentru a se verifica dacă prezintă leziuni de violență,

deși cel puțin în cazul martorului A.G. exista declarația acestuia referitoare la

conflictul cu victima din ziua de 06 iulie 2010.

În privința împrejurărilor rezultate din

convorbirea ambientală dintre inculpat, pe de o parte, și martorii A.G., C.M. și

G.P., pe de altă parte, din data de 09 iulie 2010, s-a constatat că la dosarul de

urmărire penală există ordonanța de autorizare provizorie a interceptării convorbirilor

ambientale, emisă de procuror la 07 iulie 2010 conform art. 91

1

alin. (2) C. proc. pen. și confirmată prin încheierea nr. 83 din 10 iulie 2010 pronunțată

de Tribunalul Gorj, pentru perioada de 24 ore, începând cu 07 iulie 2010 - orele

19:00, până la 09 iulie 2010 - orele 19:00. Pe de altă parte, s-a constatat că suportul

magnetic pe care au fost înregistrate convorbirile și transcrierea acestora, au

fost înaintate instanței numai în faza cercetării judecătorești în apel, ca urmare

a solicitării exprese, fiind atașată la dosar la data de 15 iunie 2012; în consecință,

în privința acestor interceptări s-a constatat că au fost legal dispuse, nefiind

incidente prevederile art. 64 alin. (2) C. proc. pen. privind obținerea în mod ilegal

a mijlocului de probă. În ceea ce privește însă conținutul acestor convorbiri, instanța

de apel a constatat că discuțiile dintre părți se referă la aspectele despre care

au fost interogați și pe care le-au declarat cu privire la uciderea victimei, fără

a se putea reține că inculpatul a încercat să-l determine pe martorul A.G. să recunoască

comiterea acestei infracțiuni.

Împotriva acestei decizii penale au declarat

recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și părțile civile C.L., C.E.

și C.M.

Prin motivele de recurs, parchetul a invocat

cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385 alin. (1) pct. 18 C. proc.

pen., arătând că soluția de achitare a inculpatului este rezultatul unei grave erori

de fapt, instanța de apel ignorând aspecte esențiale care rezultă din materialul

probator administrat, respectiv experimentul judiciar efectuat de către prima instanță,

care este de natură a înlătura ipoteza ca martorul A.G. să se fi aflat la acea oră

în apropierea locului faptei, declarațiile martorilor A.G. și G.P., înregistrările

convorbirilor telefonice și cele audio video, precum și rezultatele testelor poligraf.

S-a susținut că instanța de apel a omis faptul că victima a rămas în urma și în

apropierea inculpatului, că acesta la un moment dat s-a despărțit de martorul G.P.,

moment în care s-a produs agresiunea, fără să fie alte persoane prezente.

Părțile civile C.L., C.E. și C.M. nu și-au

motivat recursul, și, deși legal citate nu s-au prezentat în fața instanței.

Analizând decizia recurată prin prisma

criticilor formulate, Înalta Curte constată că, în urma administrării nemijlocite

și contradictorii a probelor care au stat la baza trimiterii în judecată a inculpatului

I.M.C. și a probelor noi încuviințate, instanța de fond și cea de apel au ajuns

la concluzii total diferite cu privire la vinovăția acestuia. Astfel, în timp ce

prima instanța a dispus condamnarea pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat

prevăzută de art. 174-175 lit. i) C. pen., Curtea de Apel, după efectuarea unei

ample cercetări judecătorești a concluzionat că acesta nu este autorul faptei, astfel

că l-a achitat în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Se reține, de asemenea, faptul că aspectele

contestate și pe care Înalta Curte este chemată să le clarifice au un caracter esențialmente

faptic.

În aceste condiții, pentru verificarea

criticilor și susținerilor prezentate în cuprinsul motivelor de recurs și pentru

respectarea dreptului inculpatului la un proces echitabil, nu este suficientă doar

reascultarea acestuia, ci este necesară readministrarea nemijlocită a probelor pe

care s-au fundamentat cele două soluții diametral opuse, cu atât mai mult cu cât,

o parte dintre martorii invocați de către parchet în susținerea vinovăției inculpatului

nu au avut o poziție constantă în privința unor împrejurări de fapt esențiale în

cauză.

În acest sens, Înalta Curte apreciază că

se impune reascultarea martorilor G.O.M., M.A., T.G., A.G., G.P., G.D., P.F., C.M.,

A.A., reaudierea inculpatului, precum și administrarea oricăror alte probe a căror

necesitate, pretinență și concludentă va rezulta din cercetarea judecătorească ce

urmează a fi efectuată.

Față de dispozițiile art. 385

1

alin. (1) C. proc. pen. care limitează la înscrisuri probatoriul ce poate fi administrat

de către instanța de recurs, față de împrejurarea că, în cauză, nu sunt incidente

prevederile art. 385

3

alin. (4) C. proc. pen., instanța de apel pronunțându-se

în urma administrării nemijlocite a probelor, se constată că, pentru a se deschide

cadrul procesual care să permită ascultarea martorilor de către Înalta Curte de

Casație și Justiței se impune casarea ambelor hotărâri și reținerea cauzei spre

rejudecare, în condițiile art. 385

1

alin. (1) C. proc. pen.

Ca atare, Înalta Curte va admite recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, va casa, în totalitate,

decizia penală recurată și sentința penală nr. 197 din 15 noiembrie 2011 pronunțată

de Tribunalul Gorj și va reține cauza spre rejudecare, fixând termen la data de

01 noiembrie 2013, ora 12

:00

, cu citarea părților și a martorilor anterior

indicați.

Deși părțile civile C.L., C.E. și C.M.

nu și-au motivat recursurile, se constată că acestea se află pe aceeași poziție

procesuală cu parchetul, împrejurare ce atrage și admiterea căilor de atac formulate

de către acestea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Craiova și de părțile civile C.L., C.E. și C.M. împotriva

deciziei penale nr. 362 din 29 noiembrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția

penală și pentru cauze cu minori.

Casează, în totalitate, decizia penală

recurată și sentința penală nr. 197 din 15 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul

Gorj și reține cauza spre rejudecare în vederea administrării de probe.

Fixează

termen la data de 01 noiembrie 2013, ora 12.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 15 octombrie 2013.