ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2639/2011

Asupra recursului de față: Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Hotărârea primei instanțe Prin Sentința nr. 248 din 6 mai 2010, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta C.A.A. - Filiala Dolj, în contradictoriu cu pârâta U.N.B.R. și a anulat Decizia nr. 530 din 01 iulie 2009, emisă de C.U.N.B.R. Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele considerente. Prin Decizia nr. 530 din 01 iulie 2010 emisă de C.U.N.B.R., a fost admisă contestația formulată de avocatul P.E. împotriva Hotărârii Adunării Generale a Filialei Dolj a C.A.A., din data de 21 martie 2009 privind alegerea Consiliului de Administrație al filialei.

În motivarea acestei decizii, s-a reținut că, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 128 din Statutul Casei de Asigurări a Avocaților ("C.A.A.") care prevăd că "un membru al Consiliului filialei poate fi și membru al Consiliului Baroului" și că aceste dispoziții sunt limitative și de strictă interpretare. S-a mai reținut că art. 128 alin. (3) din Statutul Casei de Asigurări a Avocaților nu poate fi interpretat decât în sensul că numărul membrilor consiliului de filială care pot cumula și calitatea de membru al consiliului de conducere al baroului este riguros limitat la o singură persoană, și că dacă s-ar fi urmărit consacrarea, prin reglementarea statutară, a posibilității generice a cumulării celor două calități, textul art. 128 din statut ar fi folosit sintagma de "membrii Consiliului filialei pot fi și membrii ai Consiliului Baroului". Prin Hotărârea din 21 martie 2010 a Adunării Generale Ordinare a membrilor Filialei Dolj a C.A.A.

din România s-a ales componența Consiliului de administrație. Prin Decizia nr. 195 din 26 martie 2009 emisă de Consiliul Baroului Dolj s-a respins ca inadmisibilă cererea formulată de doamna avocat P.E., prin care aceasta a solicitat să fie supusă analizei Consiliului Baroului legalitatea alegerii Consiliului C.A.A. - Filiala Dolj, în cadrul Adunării Generale a membrilor filialei din data de 21 martie 2009. Prima instanță a reținut că obiectul Deciziei nr. 530 din 01 iulie 2010, emisă de C.U.N.B.R., este reprezentat de cererea formulată de avocatul P.E., înregistrată la C.A.A. din România în 07 aprilie 2009 și înaintată U.N.B.R., în temeiul Hotărârii nr. 8 din 08 mai 2009 a Consiliului C.A.A.

Prin această cerere, a constatat Curtea, avocatul P.E. a solicitat analizarea legalității alegerii Consiliului C.A.A. - Filiala Dolj din data de 21 martie 2009, cu motivarea că au fost interpretate greșit dispozițiile art. 128 din Statutul Casei de Asigurări a Avocaților, care în realitate instituie o stare de incompatibilitate între calitatea de consilier în cadrul Consiliului de Administrație al C.A.A. - Filiala Dolj și cea de consilier al Consiliului Baroului Dolj. Față de aceste aspecte, prima instanță a constatat că susținerile reclamantei în sensul că petenta P.E. a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 195 din 26 martie 2009 a Consiliului Baroului Dolj iar nu a Hotărârii Adunării Generale a Filialei Dolj, este nefondată având în vedere că, deși avocatul P.E.

a formulat o cerere având ca obiect Decizia nr. 195/2009 a Baroului Dolj pe care a adresat-o U.N.B.R., prin Decizia contestată, nr. 530 din 01 iulie 2010 emisă de C.U.N.B.R. a fost soluționată cererea petentei înregistrată la C.A.A. din România în 7 aprilie 2009. În ceea ce privește competența C.U.N.B.R. de a soluționa o contestație formulată împotriva unei hotărâri a Adunării Generale a filialei C.A.S. a Avocaților privind alegerea Consiliului de Administrație, prima instanță a constatat că prin art. 63 din Legea nr. 51/1995 cu modificările ulterioare, în forma în vigoare la data adoptării deciziei contestate, sunt reglementate atribuțiile Consiliului U.N.B.R.

Raportat la aceste dispoziții, prima instanță a reținut că organul emitent al deciziei contestate nu avea competența legală de soluționare a contestației formulată împotriva unei hotărâri a Adunării generale a Filialei C.A.A., prevederile art. 63 lit. s) și r) din Legea nr. 51/1995, conferind doar atribuții de coordonare a C.A.A. și adoptare de hotărâri în interesul profesiei în cazurile prevăzute de lege iar nu de jurisdicție a filialelor C.A.A. Față de aceste aspecte, prima instanță a reținut pe de-o parte necompetența Consiliului Uniunii în emiterea unui astfel de act administrativ și totodată că, în mod nefondat prin Decizia nr. 530 din 01 iulie 2010 s-a apreciat că prevederile art. 128 alin. (3) din Statutul Casei de Asigurări a Avocaților nu permit cumulul calității de membru al consiliului de filială al C.A.A.

cu cea de membru al Consiliului Baroului, decât pentru o singură persoană. 2. Motivele de recurs înfățișate de recurenta U.N.B.R. În termen legal, împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță, a formulat recurs pârâta U.N.B.R. Criticând soluția adoptată de prima instanță și invocând ca motiv de nelegalitate prevederile art. 304 pct. 9 cu referire la art. 304 1 C. proc. civ., recurenta - pârâtă U.N.B.R. a susținut, printr-un prim motiv de recurs că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea legii în ceea ce privește determinarea cadrului procesual. Sub acest aspect s-a apreciat că era obligatorie participarea în cauză a petentei P.E. astfel că judecătorul fondului trebuia să o citeze în calitate de persoană particulară în favoarea căreia s-a emis actul.

Drept urmare, recurenta a susținut că se impune casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță. Printr-un al doilea motiv de recurs s-a apreciat că hotărârea este rezultatul aplicării greșite a legii, în ceea ce privește parcurgerea procedurii administrative prealabile, întrucât intimata - reclamantă s-a adresat instanței de judecată ulterior depunerii la U.N.B.R. a unei contestații împotriva deciziei atacate ulterior pe cale judecătorească, dar înainte ca U.N.B.R. să soluționeze respectiva contestație, ceea ce contravine prevederilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, republicată. Printr-un al treilea motiv de recurs, recurenta a menționat că hotărârea recurată este pronunțată cu aplicarea greșită a legii atât în ceea ce privește verificarea competențelor C.U.N.B.R.

cât și în ceea ce privește analiza incompatibilităților între calitatea de consilier al Baroului și cea de membru al Consiliului de administrație al filialei C.A.A. Recurenta a susținut că intră în competența C.U.N.B.R. verificarea legalității actelor filialelor C.A.A., potrivit art. 63 lit. c) din Legea nr. 51/1995 ce prevede că această formă de conducere a profesiei de avocat rezolvă orice probleme interesând profesia, cu excepția celor care sunt date în competența exclusivă a Congresului Avocaților. Concluzia primei instanțe este nelegală și raportat la interpretarea sistematică a textelor legale incidente, de vreme ce Consiliul Uniunii are dreptul de a controla actele barourilor dar nu are dreptul de a controla actele filialelor barourilor care sunt controlate de Consiliile barourilor.

Totodată, interpretarea art. 128 alin. (1) - (3) din Statutul Casei de Asigurări a Avocaților este contrară intenției autorului actului de reglementare, câtă vreme prin instituirea acestei norme s-a urmărit evitarea incompatibilității între calitatea de membru al Consiliului baroului și cea de membru al Consiliului de Administrație al filialei C.A.A. 3. Soluția și considerentele instanței de recurs Examinând sentința atacată în raport de criticile aduse, față de prevederile legale incidente și raportat la actele și lucrările dosarului dar și la apărările intimatei - reclamante, Înalta Curte reține că recursul de față este întemeiat în sensul și pentru considerentele în continuare arătate. Astfel cum rezultă din expunerea rezumativă a considerentelor hotărârii primei instanțe, de mai sus, prin cererea de chemare în judecată reclamanta C.A.A.

- filiala Dolj a solicitat ca în contradictoriu numai cu pârâta U.N.B.R. să se dispună desființarea Deciziei nr. 530 din 1 iulie 2009 a C.U.N.B.R., cu consecința menținerii hotărârii Adunării Generale a filialei Dolj din 21 martie 2009, privind alegerea Consiliului de administrație a filialei. Nu este fondat primul motiv de recurs al recurentei - pârâte vizând nelegala stabilire a cadrului procesual, în condițiile în care Înalta Curte apreciază că nu se impunea introducerea în cauză a d-nei avocat P.E., chiar dacă inițial aceasta a solicitat Baroului Dolj la data de 26 martie 2009, analiza de către Consiliului Baroului a legalității alegerii C.A.A.

- Filiala Dolj, în cadrul Adunării Generale a membrilor filialei din 21 martie 2009. Actul administrativ contestat nu o vizează pe d-na P., aceasta nu este o persoană vătămată printr-un act administrativ, în sensul legii contenciosului administrativ, și nici nu se pune problema recunoașterii vreunui drept pretins de aceasta. Așadar, reținând netemeinicia acestui motiv de recurs, Înalta Curte nu va dispune casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare, cum s-a solicitat. Nefondat este și motivul de recurs vizând neîndeplinirea de către reclamantă a procedurii prealabile, în condițiile în care s-a depus la dosar dovada efectuării acestei proceduri prin expedierea plângerii la data de 24 iulie 2009, anterior datei introducerii acțiunii la 18 decembrie 2009, la care însă recurenta - pârâtă nu a dovedit că ar fi răspuns până în prezent.

Este așadar deplin incidentă prevederea art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, republicată, potrivit cu care acțiunea de chemare în judecată se poate introduce în termen de 6 luni, calculat de la data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, de 30 zile, potrivit art. 2 lit. h) din același act normativ și s-a demonstrat conformarea reclamantei - intimate acestor exigențe legale. Înalta Curte apreciază însă că este întemeiat cel de-al treilea motiv de recurs, circumscris motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizând greșita aplicare a legii. Contrar celor susținute de judecătorul fondului, Înalta Curte apreciază că textele cuprinse în legea specială, respectiv prevederile art. 63 lit. c) cu referire la art. 63 lit. r) din Legea profesiei de avocat nr. 51/1995, cu modificări, se impun a fi interpretate în sensul recunoașterii competenței C.U.N.B.R.

în soluționarea contestației formulate împotriva unei hotărâri a Adunării Generale a filialei C.A.A. În condițiile în care nici un text din acest act normativ nu conferă expres Congresului Avocaților o atare competență și față de prevederile art. 63 sus-citate, potrivit cu care C.U.N.B.R. are, printre atribuțiile indicate, pe cea de rezolvare a oricăror probleme interesând profesia de avocat între sesiunile Congresului avocaților, cu excepția celor care sunt date în competența exclusivă a Congresului (art. 63 lit. c)), dar și pe cea de coordonare a activității C.A.A. și de adoptare a regulamentului acesteia (art. 63 lit. r)), este nu numai firească dar și corespunzătoare voinței legiuitorului interpretarea, potrivit cu care în sarcina C.U.N.B.R.

se impune a fi recunoscută, în contextul activității de coordonare a activității Casei de Asigurări, și atribuția de exercitare a controlului de legalitate al actelor adoptate de autoritatea reclamantă. De altfel judecătorul fondului nu a oferit nici un argument derivând din interpretarea teleologică a textelor sus arătate, apreciind numai că lipsa reglementării atrage automat competența Congresului avocaților în această materie, ceea ce nu corespunde însă spiritului legii și nici modului în care sunt reglementate competențele organismelor de conducere a profesiei de avocat.

Înalta Curte apreciază totodată că și modalitatea în care prima instanță a interpretat prevederile art. 128 alin. (1) - (3) din Statutul Casei de Asigurări a Avocaților, potrivit cu care "un membru al consiliului filialei, compus din 3 - 5 membrii, din care unul este pensionar, poate fi și membru al Consiliului Baroului este contrară sensului și rațiunii reglementării". Este evident, din succesiunea prevederilor cuprinse în art. 128, că numai cu privire la o persoană din cadrul Consiliului filialei se prevede posibilitatea de a cumula o atare calitate cu cea de membru în Consiliul Baroului și nu în ceea ce îi privește pe toți membrii consiliului filialei care, în urma alegerilor din 21 martie 2008, rezultă că sunt și membrii ai Consiliului de conducere al Baroului Dolj.

Înalta Curte constată că, prin instituirea unei atare norme legiuitorul a urmărit evitarea unei incompatibilități și respectiv a unui conflict de interese între calitatea de membru al consiliului Baroului și cea de membru al consiliului de administrație al filialei C.A.A., în vederea asigurării unei supravegheri și a unui control obiectiv desfășurat de consiliul baroului asupra activității filialei și a membrilor săi. Față de toate cele arătate așadar, în temeiul art. 312 cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte a admite recursul de față și va modifica sentința atacată în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii reclamantei - intimate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de U.N.B.R. împotriva Sentinței civile nr. 248 din 6 mai 2010 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal. Modifică în tot sentința atacată și în fond respinge acțiunea reclamantei C.A.A. - Filiala Dolj, ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 mai 2011.