ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2639/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2639/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față:

Analizând actele și

lucrările dosarului, constată următoarele:

cauzei. Hotărârea primei instanțe

Prin Sentința nr. 248 din 6 mai 2010, Curtea

de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea

formulată de reclamanta C.A.A. - Filiala Dolj, în contradictoriu cu pârâta

U.N.B.R. și a anulat Decizia nr. 530 din 01 iulie 2009, emisă de C.U.N.B.R.

Pentru a hotărî

astfel prima instanță a reținut următoarele considerente.

Prin Decizia nr. 530

din 01 iulie 2010 emisă de C.U.N.B.R., a fost admisă contestația formulată de

avocatul P.E. împotriva Hotărârii Adunării Generale a Filialei Dolj a C.A.A.,

din data de 21 martie 2009 privind alegerea Consiliului de Administrație al

filialei.

În motivarea acestei

decizii, s-a reținut că, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 128 din

Statutul Casei de Asigurări a Avocaților ("C.A.A.") care prevăd că

"un membru al Consiliului filialei poate fi și membru al Consiliului

Baroului" și că aceste dispoziții sunt limitative și de strictă

interpretare.

S-a mai reținut că

art. 128 alin. (3) din Statutul Casei de Asigurări a Avocaților nu poate fi

interpretat decât în sensul că numărul membrilor consiliului de filială care

pot cumula și calitatea de membru al consiliului de conducere al baroului este

riguros limitat la o singură persoană, și că dacă s-ar fi urmărit consacrarea,

prin reglementarea statutară, a posibilității generice a cumulării celor două

calități, textul art. 128 din statut ar fi folosit sintagma de "membrii

Consiliului filialei pot fi și membrii ai Consiliului Baroului".

Prin Hotărârea din 21

martie 2010 a Adunării Generale Ordinare a membrilor Filialei Dolj a C.A.A. din

România s-a ales componența Consiliului de administrație.

Prin Decizia nr. 195

din 26 martie 2009 emisă de Consiliul Baroului Dolj s-a respins ca inadmisibilă

cererea formulată de doamna avocat P.E., prin care aceasta a solicitat să fie

supusă analizei Consiliului Baroului legalitatea alegerii Consiliului C.A.A. -

Filiala Dolj, în cadrul Adunării Generale a membrilor filialei din data de 21

martie 2009.

Prima instanță a

reținut că obiectul Deciziei nr. 530 din 01 iulie 2010, emisă de C.U.N.B.R.,

este reprezentat de cererea formulată de avocatul P.E., înregistrată la C.A.A.

din România în 07 aprilie 2009 și înaintată U.N.B.R., în temeiul Hotărârii nr.

8 din 08 mai 2009 a Consiliului C.A.A.

Prin această cerere,

a constatat Curtea, avocatul P.E. a solicitat analizarea legalității alegerii

Consiliului C.A.A. - Filiala Dolj din data de 21 martie 2009, cu motivarea că

au fost interpretate greșit dispozițiile art. 128 din Statutul Casei de

Asigurări a Avocaților, care în realitate instituie o stare de

incompatibilitate între calitatea de consilier în cadrul Consiliului de

Administrație al C.A.A. - Filiala Dolj și cea de consilier al Consiliului

Baroului Dolj.

Față de aceste

aspecte, prima instanță a constatat că susținerile reclamantei în sensul că

petenta P.E. a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 195 din 26 martie

2009 a Consiliului Baroului Dolj iar nu a Hotărârii Adunării Generale a

Filialei Dolj, este nefondată având în vedere că, deși avocatul P.E. a formulat

o cerere având ca obiect Decizia nr. 195/2009 a Baroului Dolj pe care a

adresat-o U.N.B.R., prin Decizia contestată, nr. 530 din 01 iulie 2010 emisă de

C.U.N.B.R. a fost soluționată cererea petentei înregistrată la C.A.A. din

România în 7 aprilie 2009.

În ceea ce privește

competența C.U.N.B.R. de a soluționa o contestație formulată împotriva unei

hotărâri a Adunării Generale a filialei C.A.S. a Avocaților privind alegerea

Consiliului de Administrație, prima instanță a constatat că prin art. 63 din

Legea nr. 51/1995 cu modificările ulterioare, în forma în vigoare la data

adoptării deciziei contestate, sunt reglementate atribuțiile Consiliului

U.N.B.R.

Raportat la aceste

dispoziții, prima instanță a reținut că organul emitent al deciziei contestate

nu avea competența legală de soluționare a contestației formulată împotriva

unei hotărâri a Adunării generale a Filialei C.A.A., prevederile art. 63 lit.

s) și r) din Legea nr. 51/1995, conferind doar atribuții de coordonare a C.A.A.

și adoptare de hotărâri în interesul profesiei în cazurile prevăzute de lege

iar nu de jurisdicție a filialelor C.A.A.

Față de aceste

aspecte, prima instanță a reținut pe de-o parte necompetența Consiliului

Uniunii în emiterea unui astfel de act administrativ și totodată că, în mod

nefondat prin Decizia nr. 530 din 01 iulie 2010 s-a apreciat că prevederile

art. 128 alin. (3) din Statutul Casei de Asigurări a Avocaților nu permit

cumulul calității de membru al consiliului de filială al C.A.A. cu cea de

membru al Consiliului Baroului, decât pentru o singură persoană.

înfățișate de recurenta U.N.B.R.

În termen legal,

împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță, a formulat recurs pârâta

U.N.B.R.

Criticând soluția

adoptată de prima instanță și invocând ca motiv de nelegalitate prevederile

art. 304 pct. 9 cu referire la art. 304

1

C. proc. civ., recurenta -

pârâtă U.N.B.R. a susținut, printr-un prim motiv de recurs că hotărârea a fost

pronunțată cu încălcarea legii în ceea ce privește determinarea cadrului

procesual.

Sub acest aspect s-a

apreciat că era obligatorie participarea în cauză a petentei P.E. astfel că

judecătorul fondului trebuia să o citeze în calitate de persoană particulară în

favoarea căreia s-a emis actul.

Drept urmare,

recurenta a susținut că se impune casarea hotărârii recurate și trimiterea

cauzei spre rejudecare la prima instanță.

Printr-un al doilea

motiv de recurs s-a apreciat că hotărârea este rezultatul aplicării greșite a

legii, în ceea ce privește parcurgerea procedurii administrative prealabile,

întrucât intimata - reclamantă s-a adresat instanței de judecată ulterior

depunerii la U.N.B.R. a unei contestații împotriva deciziei atacate ulterior pe

cale judecătorească, dar înainte ca U.N.B.R. să soluționeze respectiva

contestație, ceea ce contravine prevederilor art. 7 din Legea nr. 554/2004,

republicată.

Printr-un al treilea

motiv de recurs, recurenta a menționat că hotărârea recurată este pronunțată cu

aplicarea greșită a legii atât în ceea ce privește verificarea competențelor

C.U.N.B.R. cât și în ceea ce privește analiza incompatibilităților între

calitatea de consilier al Baroului și cea de membru al Consiliului de

administrație al filialei C.A.A.

Recurenta a susținut

că intră în competența C.U.N.B.R. verificarea legalității actelor filialelor

C.A.A., potrivit art. 63 lit. c) din Legea nr. 51/1995 ce prevede că această

formă de conducere a profesiei de avocat rezolvă orice probleme interesând

profesia, cu excepția celor care sunt date în competența exclusivă a

Congresului Avocaților.

Concluzia primei

instanțe este nelegală și raportat la interpretarea sistematică a textelor

legale incidente, de vreme ce Consiliul Uniunii are dreptul de a controla

actele barourilor dar nu are dreptul de a controla actele filialelor barourilor

care sunt controlate de Consiliile barourilor.

Totodată,

interpretarea art. 128 alin. (1) - (3) din Statutul Casei de Asigurări a

Avocaților este contrară intenției autorului actului de reglementare, câtă

vreme prin instituirea acestei norme s-a urmărit evitarea incompatibilității

între calitatea de membru al Consiliului baroului și cea de membru al

Consiliului de Administrație al filialei C.A.A.

considerentele instanței de recurs

Examinând sentința

atacată în raport de criticile aduse, față de prevederile legale incidente și

raportat la actele și lucrările dosarului dar și la apărările intimatei -

reclamante, Înalta Curte reține că recursul de față este întemeiat în sensul și

pentru considerentele în continuare arătate.

Astfel cum rezultă

din expunerea rezumativă a considerentelor hotărârii primei instanțe, de mai

sus, prin cererea de chemare în judecată reclamanta C.A.A. - filiala Dolj a

solicitat ca în contradictoriu numai cu pârâta U.N.B.R. să se dispună desființarea

Deciziei nr. 530 din 1 iulie 2009 a C.U.N.B.R., cu consecința menținerii

hotărârii Adunării Generale a filialei Dolj din 21 martie 2009, privind

alegerea Consiliului de administrație a filialei.

Nu este fondat primul

motiv de recurs al recurentei - pârâte vizând nelegala stabilire a cadrului

procesual, în condițiile în care Înalta Curte apreciază că nu se impunea

introducerea în cauză a d-nei avocat P.E., chiar dacă inițial aceasta a

solicitat Baroului Dolj la data de 26 martie 2009, analiza de către Consiliului

Baroului a legalității alegerii C.A.A. - Filiala Dolj, în cadrul Adunării

Generale a membrilor filialei din 21 martie 2009.

Actul administrativ

contestat nu o vizează pe d-na P., aceasta nu este o persoană vătămată

printr-un act administrativ, în sensul legii contenciosului administrativ, și

nici nu se pune problema recunoașterii vreunui drept pretins de aceasta.

Așadar, reținând

netemeinicia acestui motiv de recurs, Înalta Curte nu va dispune casarea

hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare, cum s-a solicitat.

Nefondat este și

motivul de recurs vizând neîndeplinirea de către reclamantă a procedurii

prealabile, în condițiile în care s-a depus la dosar dovada efectuării acestei

proceduri prin expedierea plângerii la data de 24 iulie 2009, anterior datei

introducerii acțiunii la 18 decembrie 2009, la care însă recurenta - pârâtă nu

a dovedit că ar fi răspuns până în prezent.

Este așadar deplin

incidentă prevederea art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004,

republicată, potrivit cu care acțiunea de chemare în judecată se poate

introduce în termen de 6 luni, calculat de la data expirării termenului de

soluționare a plângerii prealabile, de 30 zile, potrivit art. 2 lit. h) din

același act normativ și s-a demonstrat conformarea reclamantei - intimate

acestor exigențe legale.

Înalta Curte

apreciază însă că este întemeiat cel de-al treilea motiv de recurs, circumscris

motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizând

greșita aplicare a legii.

Contrar celor

susținute de judecătorul fondului, Înalta Curte apreciază că textele cuprinse

în legea specială, respectiv prevederile art. 63 lit. c) cu referire la art. 63

lit. r) din Legea profesiei de avocat nr. 51/1995, cu modificări, se impun a fi

interpretate în sensul recunoașterii competenței C.U.N.B.R. în soluționarea

contestației formulate împotriva unei hotărâri a Adunării Generale a filialei

C.A.A.

În condițiile în care

nici un text din acest act normativ nu conferă expres Congresului Avocaților o

atare competență și față de prevederile art. 63 sus-citate, potrivit cu care

C.U.N.B.R. are, printre atribuțiile indicate, pe cea de rezolvare a oricăror

probleme interesând profesia de avocat între sesiunile Congresului avocaților,

cu excepția celor care sunt date în competența exclusivă a Congresului (art. 63

lit. c)), dar și pe cea de coordonare a activității C.A.A. și de adoptare a

regulamentului acesteia (art. 63 lit. r)), este nu numai firească dar și

corespunzătoare voinței legiuitorului interpretarea, potrivit cu care în

sarcina C.U.N.B.R. se impune a fi recunoscută, în contextul activității de

coordonare a activității Casei de Asigurări, și atribuția de exercitare a

controlului de legalitate al actelor adoptate de autoritatea reclamantă.

De altfel judecătorul

fondului nu a oferit nici un argument derivând din interpretarea teleologică a

textelor sus arătate, apreciind numai că lipsa reglementării atrage automat

competența Congresului avocaților în această materie, ceea ce nu corespunde

însă spiritului legii și nici modului în care sunt reglementate competențele

organismelor de conducere a profesiei de avocat.

Înalta Curte

apreciază totodată că și modalitatea în care prima instanță a interpretat

prevederile art. 128 alin. (1) - (3) din Statutul Casei de Asigurări a Avocaților,

potrivit cu care "un membru al consiliului filialei, compus din 3 - 5

membrii, din care unul este pensionar, poate fi și membru al Consiliului

Baroului este contrară sensului și rațiunii reglementării".

Este evident, din

succesiunea prevederilor cuprinse în art. 128, că numai cu privire la o

persoană din cadrul Consiliului filialei se prevede posibilitatea de a cumula o

atare calitate cu cea de membru în Consiliul Baroului și nu în ceea ce îi

privește pe toți membrii consiliului filialei care, în urma alegerilor din 21

martie 2008, rezultă că sunt și membrii ai Consiliului de conducere al Baroului

Dolj.

Înalta Curte constată

că, prin instituirea unei atare norme legiuitorul a urmărit evitarea unei

incompatibilități și respectiv a unui conflict de interese între calitatea de

membru al consiliului Baroului și cea de membru al consiliului de administrație

al filialei C.A.A., în vederea asigurării unei supravegheri și a unui control

obiectiv desfășurat de consiliul baroului asupra activității filialei și a membrilor

săi.

Față de toate cele

arătate așadar, în temeiul art. 312 cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., Înalta Curte a admite recursul de față și va modifica sentința atacată în

sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii reclamantei - intimate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de U.N.B.R. împotriva Sentinței civile nr. 248 din 6 mai 2010 a Curții

de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Modifică în tot

sentința atacată și în fond respinge acțiunea reclamantei C.A.A. - Filiala

Dolj, ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 mai 2011.