Decizia nr. 2188/2018 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — cale de atac împotriva sentinței nr. 234 a Curții de Apel Pitești

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 8.02.2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Uniunea Națională a Barourilor din România, anularea Hotărârilor privind componența congresului efectiv al avocaților, constituirea Consiliului U.N.B.R. a Comisiei Permanente și a celorlalte organe ale profesiei ce au în componență membrii care, în opinia reclamantului, nu aveau dreptul de a fi aleși și nici chiar să participe.

Prin Sentința nr. 234/F-Cont din 29 noiembrie 2016, Curtea de Apel Pitești a respins acțiunea și a obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecată către pârâtă în sumă de 800 RON. Motivele de casare invocate de recurent

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamantul A. Invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii recurate și admiterea cererii de chemare în judecată, fără cheltuieli de judecată. În motivarea recursului arată că a solicitat Curții de Apel Pitești anularea Hotărârii nr. 6 a Congresului Avocaților din 6-7 iunie 2015 (aflată la dos. fond), a Hotărârii nr. 7 a Congresului Avocaților din 6-7 iunie 2015 precum și a Hotărârii Consiliului UNBR din 07.06.2015 privind alegerea membrilor Comisiei permanente a UNBR deoarece sunt contrare dispozițiile art. 65 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat. Potrivit acestui text legal, Consiliul UNBR (Consiliul) este format din decanii barourilor și reprezentanții barourilor aleși potrivit normei de reprezentare stabilite în statutul profesiei. Or, actualul Consiliu (ales în urma votului Congresului Avocaților din 6-7 iunie 2015) a fost ales prin votul tuturor membrilor Congresului, cu participarea inclusiv a membrilor vechiul Consiliu UNBR (ales în 2011). În opinia recurentului, membrii vechiul Consiliu nu ar fi trebuit nici să participe la vor, nici să poată fi aleși în noul Consiliu. Drept urmare, 42 de avocați fac parte fără drept din noul Consiliu, ceea ce atrage nulitatea Hotărârii nr. 6 a Congresului Avocaților din 6-7 iunie 2015. Această nelegalitate are consecințe și în ce privește alegerea membrilor Comisiei permanente a UNBR. Astfel, având în vedere că potrivit art. 66 lit. n) din Legea nr. 51/1995, membrii Comisiei permanente a UNBR (Comisia) sunt aleși dintre membrii Consiliului UNBR și că din cei 42 de membrii fără drept ai Consiliului, 8 au fost aleși în Comisie, rezultă că și Hotărârea Consiliului UNBR din 07.06.2015 privind alegerea membrilor Comisiei permanente a UNBR (aflată în copie la dos. fond) este nelegală deoarece include în componența Comisiei membrii fără drept. În ce privește Hotărârea nr. 7 a Congresului Avocaților din 6-7 iunie 2015, privind alegerea Consiliului de administrație al Casei de Asigurări a Avocaților (Consiliul CAA), recurentul arată că doi avocați fac parte atât din Consiliul UNBR cât și din Consiliul CAA. Această situație este considerată nelegală deoarece potrivit art. 327 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat, Consiliul UNBR coordonează activitatea Consiliului CAA și, în anumite împrejurări, poate suspenda Consiliul CAA. Recurentul critică sentința Curții de Apel Pitești pentru că omite să ia în considerare aceste argumente precum și pentru că a reținut greșit că anumite probe, a căror administrare a fost solicitată (înregistrarea audio a dezbaterilor, procesul-verbal de ședință a lucrărilor Congresului UNBR), ar fi considerate neutile cauzei chiar de către reclamant (în realitate, această apreciere a aparținut pârâtei UNBR). De asemenea, a considerat că hotărârea este contradictorie în condițiile în care, deși reține că printre atribuțiile Congresului UNBR nu se regăsește și aceea de alege Consiliul UNBR, respinge totuși acțiunea.

Intimata-pârâtă Uniunea Națională a Barourilor din România a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și obligarea recurentului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată din recurs. Analiza motivelor de casare

Examinând sentința recurată prin raportare la motivele de casare invocate în cauză, luând în considerare argumentele părților, ținând cont de actele și lucrările dosarului precum și de dispozițiile legale aplicabile cauzei, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 488 alin. (1) C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere pentru motivele de nelegalitate expres arătate la pct. 1 -

Recurentul a indicat de drept motiv de casare pct. 6 și 8, pretinzând că hotărârea este contradictorie și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor art. 65 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat. 7. Cu privire la motivul de casare întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține că potrivit art. 61 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 (forma în vigoare la data emiterii actelor administrative contestate; dacă nu există altă specificație, în continuare va fi avută în vedere doar această variantă), organele de conducere ale UNBR sunt: a) Congresul avocaților; b) Consiliul UNBR; c) Comisia permanentă a UNBR; d) președintele UNBR. 8. Recurentul pune în discuție, pe de-o parte, componența Congresului avocaților iar pe de alta, atribuția acestui organ de a alege membrii Consiliului UNBR. Cu privire la prima chestiune, Înalta Curte constată că, așa cum bine arată instanța de fond, potrivit art. 62 din Legea nr. 51/1995 Congresul avocaților este constituit din delegați ai fiecărui barou, potrivit normei de reprezentare stabilite de statutul profesiei, și din membrii Consiliului UNBR. Singurul Consiliu UNBR existent la data de 6 - 7 iunie 2015 era cel constituit în 2011 și, în consecință, membrii acestuia erau în același timp și membrii de drept ai congresului avocaților.

Cu privire la a doua chestiune (respectiv, atribuția Congresului avocaților, așa cum era compus la data de 6 - 7 iunie 2015, de a alege membrii viitorului Consiliu UNBR) se constată că, potrivit art. 65 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, Consiliul UNBR este format din decanii barourilor și reprezentanții barourilor aleși potrivit normei de reprezentare stabilite în statutul profesiei. Recurentul pretinde că prin reprezentanții barourilor aleși potrivit normei de reprezentare stabilite în statutul profesiei trebuie să se înțeleagă "delegații aleși de adunările generale ale fiecărui barou să facă parte din Congresul avocaților". Interpretarea este eronată. Astfel, potrivit art. 52 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 51/1995, adunarea generală a baroului alege delegații baroului la Congresul avocaților. Așadar, adunările generale ale barourilor nu aleg membrii care să facă apoi parte de drept din Consiliului UNBR, așa cum pretinde recurentul, ci aleg doar delegații la Congresul avocaților. Este adevărat că la data adoptării hotărârilor contestate, nici Legea nr. 51/1995 și nici Statutul profesiei de avocat nu arătau expres cine alege membrii Consiliului UNBR (alții decât decanii barourilor, care sunt membrii de drept), ceea ce a dat naștere prezentului litigiu (în urma modificării și completării Legii nr. 51/1995 prin Legea nr. 25/2017, chestiunea a fost clarificată de legiuitor, în sensul că această atribuție revine Congresului avocaților, cf. lit. a 1 ), nou introdusă în cuprinsul art. 64 alin. (1) din lege). Totuși, deși nu era arătat expres, rezultă pe cale de interpretare că atribuția revenea Congresului avocaților și nu membrilor adunărilor generale ale barourilor. Într-adevăr, așa cum s-a arătat, potrivit dispozițiilor art. 52 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 51/1995 (forma în vigoare în 2015), adunarea generală a baroului alege delegații baroului la Congresul avocaților. Este de așteptat că, dacă intenția legiuitorului ar fi fost ca delegații baroului să fie membrii de drept în Consiliul UNBR, ar fi reglementat explicit această situație. Rezultă însă din logica întregului proces de constituire a organelor de conducere a barourilor și a UNBR, care se bazează explicit pe vot și pe alegere, că adunarea generală a baroului are doar atribuții în alegerea celorlalte organe de conducere ale baroului (consiliul baroului, decanul) și a altor organe de nivel local (comisia de cenzori, comisia de disciplină), pe când Congresul UNBR are, în mod similar, atribuții la nivelul Uniunii. Simpla omisiune de a stipula expres în lege această atribuție nu poate conduce, în condițiile date, la altă concluzie. Așa fiind, Hotărârile Congresului UNBR din 6 - 7 iunie 2015 privind alegerea Consiliului UNBR și a Comisiei permanente a UNBR sunt legale.

Referitor la Hotărârea nr. 7 a Congresului avocaților din 6 - 7 iunie 2015 privind alegerea Consiliului de administrație al Casei de Asigurări a Avocaților (Consiliul CAA), se constată că recurentul o consideră nelegală deoarece ar exista incompatibilitate între calitatea de membru atât în Consiliul UNBR cât și în Consiliul CAA. Înalta Curte reamintește că potrivit unei practici consolidate a instanțelor de contencios administrativ, legalitatea actelor administrative se examinează de instanță prin raportare la actele normative cu forță juridică superioară, ținând seama de principiul legalității și de principiul ierarhiei și forței juridice a actelor normative consacrate de art. 1 alin. (5) din Constituție și de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Or, recurentul nu a indicat nici un text legal care să instituie pretinsa incompatibilitate ci a ajuns la această concluzie pe cale de interpretare a dispozițiilor art. 327 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat. În lipsa unui text legal explicit, raportat exclusiv la critica recurentului, Înalta Curte constată că Hotărârea nr. 7 a Congresului avocaților din 6 - 7 iunie 2015 este legală, fiind conformă cu actele normative cu caracter superior în ierarhia actelor normative.

În consecință, pentru cele arătate la pct. 8, 9 și 10 din prezentele considerente, Înalta Curte constată că instanța de fond a interpretat și aplicat corect normele de drept material incidente în cauză, motivul de casare bazat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. fiind neîntemeiat .

Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că argumentele recurentului sunt de asemenea neîntemeiate deoarece rezultă din cele ce preced că nu există contradicție între a respingerea acțiunii și constatarea că atribuția Congresului UNBR de a alege membrii Consiliului UNBR nu este expres prevăzută de lege.

În sfârșit, criticile referitoare la respingerea unor cereri în probațiune formulate de recurent în fața instanței de fond nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. Ele pot fi luate în considerare în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 din același cod. Dincolo de orice considerente legate de faptul că recurentul, deși a fost solicitat să precizeze motivele de casare, nu a indicat și pct. 5, este evident că toate aspectele litigioase deduse judecății antamează probleme de drept, astfel încât administrarea probei cu înscrisuri (procesul-verbal de ședință a lucrărilor Congresului UNBR) sau audierea înregistrării audio a dezbaterilor de la Congresul UNBR, ar fi fost lipsite de utilitate.

Pentru motivele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 497 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat. În temeiul art. 453 C. proc. civ., va obliga recurentul-reclamant, în calitate de parte ce a pierdut procesul, la plata către intimatul-pârât a sumei de 500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.