ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 393/2018

Obiectul acțiunii Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/09.01.2015, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu pârâtele Uniunea Națională a Barourilor din România - Consiliul Uniunii și Comisia Permanentă anularea parțială a procesului-verbal al Comisiei Naționale de Examen din 19 septembrie 2014, cu privire la invalidarea răspunsurilor reclamantului la întrebările 10, 38, 78 și 79 din Grila 1, anularea parțială a procesului-verbal al Comisiei Naționale de Examen a contestațiilor la punctaj din 23 septembrie 2014, cu privire la invalidarea răspunsurilor aceluiași reclamant la întrebările 10, 38, 78 și 79 din Grila 1 și anularea parțială a Deciziei nr. 148/29.09.2014 a Comisiei Permanente a U.N.B.R. și pe cale de consecința, validarea examenului de primire în profesie ca avocat stagiar a reclamantului în sesiunea septembrie 2014, declararea ca admis și emiterea deciziei de primire în profesie. S-a mai solicitat obligarea la repararea pagubei cauzate, respectiv plata daunelor materiale reprezentând echivalentul salariului minim pe economie, până la momentul emiterii deciziei de primire în avocatură, a daunelor morale în sumă de 10.000 RON și a cheltuielilor de judecată.

Soluția instanței de fond Prin Sentința nr. 71/F - CONT din data de 6 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția de inadmisibilitate. A fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Uniunea Națională a Barourilor din România - Consiliul Uniunii și Comisia Permanentă. A fost obligat reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată (după reducerea onorariului).

Recursul Împotriva acestei sentințe reclamantul A. a formulat recurs, criticând soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală. S-a solicitat admiterea recursului, casarea în totalitate a sentinței recurate și, conform dispozițiilor art. 497 C. proc. civ., trimiterea cauzei spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea casată. S-a arătat că prin hotărârea atacată instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, caz de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.. S-a apreciat de către recurent că instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, respectiv principiile contradictorialității (art. 14 C. proc. civ.) și dreptului la apărare (art. 13 C. proc. civ.), prin admiterea excepției inadmisibilității acțiunii fără ca aceasta să fie invocată de intimata-pârâtă și să fi fost pusă în discuția părților. Astfel, s-a susținut că instanța nu a invocat expressis verbis excepția inadmisibilității, astfel cum rezultă din încheierea din 22 aprilie 2015, dată la care s-a acordat cuvântul părților asupra fondului cauzei, chestiunile supuse atenției părților neputând fi subsumate unei excepții, acestea vizând probleme de fond în litigiul administrativ dedus judecății. S-a mai consideră că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii, întrucât, deși conform dispozitivului instanța a respins în totalitate acțiunea numai în baza admiterii excepției inadmisibilității considerentele sentinței vizează în mod clar, în opinia sa, aspecte privind caracterul nefondat al cererii de chemare în judecată, contradicția dintre considerente și dispozitiv echivalând cu nemotivarea hotărârii. [art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.] În fine, s-a mai susținut de către recurentul-reclamant că instanța de fond a pronunțat o soluție cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. S-a arătat că, prin hotărârea recurată, instanța de judecată a recunoscut în favoarea intimatei un drept discreționar de a evalua cunoștințele candidaților, peste limitele prevăzute de lege, fiind de principiu că exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice reprezintă un exces de putere, făcându-se trimitere la dispozițiile art. 1 și art. 2 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 554/2004 și art. 25 din Constituția România. De asemenea, s-a apreciat că actele de soluționare de către comisiile de examen a contestațiilor la barem și la punctaj formulate potrivit dispozițiilor Regulamentului de examen nu pot fi considerate acte de jurisdicție, ci acte administrative supuse cenzurii instanței de judecată S-a susținut că și raționamentul instanței privind lipsa motivării soluțiilor asupra contestațiilor este nelegal. În drept au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ.

Apărările intimatei Prin întâmpinarea depusă la dosar la filele x de către intimata-pârâtă s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond, ca legală și temeinică, precum și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată suportate de Uniunea Națională a Barourilor din România.

Procedura în fața instanței de recurs Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 18 mai 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat. Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 20 septembrie 2017 s-a admis în principiu recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 71/F-CONT din 6 mai 2015 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Considerentele și soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a apărărilor cuprinse în întâmpinarea intimatei - pârâte, la motivele de recurs și raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, precum și în conformitate cu art. 488 pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este nefondat, în considerarea celor în continuare arătate. 6.1 Argumente de fapt și de drept relevante În fapt, reclamantul A. a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere, prin care a solicitat, în contradictoriu pârâtele Uniunea Națională a Barourilor din România - Consiliul Uniunii și Comisia Permanentă, anularea parțială a procesului-verbal al Comisiei Naționale de Examen din 19 septembrie 2014, cu privire la invalidarea răspunsurilor reclamantului la întrebărilor 10, 38, 78 și 79 din Grila 1, anularea parțială a procesului-verbal al Comisiei Naționale de Examen a contestațiilor la punctaj din 23 septembrie 2014, cu privire la invalidarea răspunsurilor aceluiași reclamant la întrebările 10, 38, 78 și 79 din Grila 1 și anularea parțială a Deciziei nr. 148/29.09.2014 a Comisiei Permanente a U.N.B.R. și pe cale de consecință, validarea examenului de primire în profesie ca avocat stagiar a reclamantului în sesiunea septembrie 2014, declararea ca admis și emiterea deciziei de primire în profesie, precum și la repararea pagubei cauzate, respectiv plata daunelor materiale reprezentând echivalentul salariului minim pe economie, până la momentul emiterii deciziei de primire în avocatură, a daunelor morale în sumă de 10.000. În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 din C. proc. civ., respectiv încălcarea normelor de procedură care ar atrage sancțiunea nulității, observă Înalta Curte că la termenul din data de 22 aprilie 2015 instanța de fond a pus în discuția părților admisibilitatea acțiunii, solicitându-se expres să formuleze concluzii cu privire la natura actelor atacate în prezenta cauză prin perspectiva art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, precum și din perspectiva stabilirii unei alte proceduri de verificare a legalității. Față de aceste considerente, văzând că în cauză a fost amânată și pronunțarea pentru a se depune concluzii scrise, Înalta Curte constată netemeinicia motivului de recurs. Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. este de asemenea nefondat. Verificând considerentele hotărârii recurate, Înalta Curte apreciază că acestea îndeplinesc exigențele dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., explicând în mod convingător soluția pronunțată în dispozitiv, prin argumente de fapt și de drept care demonstrează că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat situația de fapt și susținerile părților, trecându-le prin filtrul propriei sale aprecieri. Astfel, judecătorul fondului a concluzionat că rezultatul contestațiilor nu poate fi modificat în nicio procedură ulterioară în care statuările adoptate să fie verificate prin prisma considerentelor ce sunt redactate ulterior. În raport de soluția adoptată, s-a argumentat și motivul pentru care, imposibilitatea cenzurării contestației de către instanța de judecată, face ca o eventuală lipsă sau insuficientă motivare a acesteia să nu poată determina nelegalitatea actului de soluționare a contestațiilor, cu argumente pe care instanța de control judiciar le împărtășește. În ceea ce privește nelegalitatea soluției adoptată de prima instanță, critică circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., reține Înalta Curte că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. (2) și (3) din Regulamentul-cadru privind organizarea examenului de primire în profesia de avocat, adoptat prin Decizia nr. 128/08.07.2014 a Comisiei Permanente a U.N.B.R. - în termen de 24 de ore de la afișare candidații pot face contestații la barem, care se depun la sediul I.N.P.P.A. sau, după caz, la centrul unde se desfășoară examenul. Contestațiile se soluționează de Comisia de Soluționare a Contestațiilor, în cel mult 48 de ore de la expirarea termenului de contestare. (...) Soluțiile se motivează în termen de 3 zile, calculate începând de la termenul prevăzut pentru finalizarea soluționării contestațiilor. Fără a mai relua argumentele de fapt și de drept care au fundamentat convingerea primei instanțe și pe care instanța de control judiciar le împărtășește, după propria evaluare a elementelor în litigiu și cu referire punctuală la criticile formulate în recurs, Înalta Curte reține următoarele: Legea nr. 554/2004 pune la îndemâna subiectelor de drept privat o acțiune în contencios subiectiv, configurată în principal prin prevederile art. 1 alin. (1) și (2) și art. 8 alin. (1) și (11). În speță, recurentul - reclamant s-a înscris la examenul de primire în profesia de avocat stagiar sesiunea 15 septembrie 2014, iar după afișarea baremului inițial a fost declarat admis cu 70 de puncte și un minim de 10 puncte la fiecare disciplină. În urma formulării contestațiilor, inclusiv de către reclamant, acestuia i-a fost admisă calea de atac împotriva răspunsului la întrebarea nr. 1, fiindu-i acordat un punct, însă i-a fost scăzut câte un punct la întrebările 10 și 78, așa încât punctajul final a fost stabilit la 69 de puncte și a fost declarat respins. Așa cum se poate observa, prin demersul judiciar se tinde la validarea, în ceea ce-l privește pe reclamant, a examenului de primire în profesie. Reclamantul critică împrejurarea că întrebările 10, 38, 78 și 79 rezultatele adoptate de Comisia de soluționare a contestațiilor, în baza opiniei majoritare a membrilor, nu au avut în vedere faptul că au fost înscrise în grila de examen subiecte controversate în doctrină și în practică, ceea ce trebuia să determine anularea lor și acordarea punctajului în favoarea tuturor candidaților. Or, în condițiile acordării posibilității formulării unei contestații la barem, constată Înalta Curte că aspectele legate de conținutul subiectelor de concurs, baremele de notare ori calificativele acordate nu pot face obiect al controlului instanței de contencios administrativ, ținând de marja de apreciere a autorității publice. În situația în care nu pot fi identificate motive de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că emitentul actului administrativ, prin conduita lui, s-a îndepărtat de la scopul legii ori a încălcat principiul proporționalității între interesul public și cel privat, o evaluare a substanței măsurilor dispuse, făcută de instanța de contencios administrativ însăși, ar constitui o ingerință nepermisă în atribuțiile administrației publice. Față de aceste considerente, în condițiile invocării formale a unor motive de nelegalitate, cum ar depășirea termenul de soluționare a contestațiilor care, evident nu produce nicio vătămare acestuia, se constată că în mod temeinic prima instanță a constatat că reclamantul nu actul nu are deschisă o procedură judiciară, în ceea ce privește fondul contestației. 6.2 Temeiul legal al soluției adoptate în recurs În conformitate cu prevederile art. 496 teza a II-a C. proc. civ., constatând că sentința recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ori potrivit art. 488 din Noul C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat și va obliga recurentul la plata sumei de 500 de RON, reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatei, cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ., dat fiind că prezenta cauză are o complexitate redusă.