ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2573/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Uniunea Națională a Barourilor din România, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la motivarea soluționării contestațiilor la baremul examenului din data de 15 septembrie 2014, în conformitate cu art. 21 alin. (3) din Regulamentul de examen; anularea parțială a Deciziei nr. 148 din 29 septembrie 2014 a Comisiei Permanente a U.N.B.R. privind validarea examenului de primire în profesie ca avocat stagiar; anularea întrebării nr. 38 Grila 1 din subiectele de examen pentru candidații la profesia de avocat stagiar din data de 15 septembrie 2014 și obligarea pârâtei la acordarea punctajului integral corespunzător acesteia reclamantului, în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (6) din Regulamentul de examen; obligarea pârâtei la reevaluarea lucrării în urma acestei anulări, modificarea în consecință a punctajului și declararea ca admis a reclamantului; obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de primire în profesie a reclamantului.

În motivare, reclamantul a arătat că a susținut în data de 15 septembrie 2014 examenul de admitere în profesia de avocat, organizat anual de către U.N.B.R., în vederea obținerii titlului de avocat stagiar, obținând 69 de puncte din 100, față de minimul de 70 necesare, îndeplinind totodată criteriul complementar obligatoriu referitor la obținerea de minimum 10 puncte la fiecare dintre cele 5 discipline de examen. În urma acestui rezultat, a fost declarat respins.

În urma susținerii examenului și a afișării baremului, a formulat o contestație la barem, invocând unele neregularități din formularea subiectelor și a variantelor de răspuns considerate corecte, care contraveneau în mod izbitor cu dispozițiile legale prin raportare la care a fost evaluat. Soluționarea contestațiilor la barem nu s-a realizat în intervalul de timp prevăzut de către Regulamentul de examen iar motivarea soluționării acestor contestații, care trebuia realizată în termen de 3 zile de la afișare, conform art. 21 alin. (3) din același Regulament, nu a fost făcută până la momentul introducerii acțiunii.

În condițiile încălcării repetate a Regulamentului de examen de către organele de conducere a profesiei, precum și pentru neregularitățile de fapt și de drept reținute atât cu ocazia formulării subiectelor, cât și a rezolvării contestațiilor, reclamantul a considerat că evaluarea sa la examenul din data de 15 septembrie 2014 nu reflectă adevărul.

De asemenea, reclamantul și-a motivat pretențiile prin lipsa de transparență afișată de către organizatorii acestui examen, precum și repetatei încălcări a Regulamentului de examen de către chiar cei care l-au întocmit (Decizia nr. 128 din 08 iulie 2014 a Comisiei Permanente a U.N.B.R.), respectiv nerespectarea termenului de 48 de ore de la expirarea termenului de contestare pentru soluționarea contestațiilor la barem, prevăzut la art. 21 alin. (3), în condițiile în care termenul limită de contestare a fost 16 septembrie 2014, ora 15:00, iar rezultatele soluționării au fost afișate după aproximativ 67 de ore, în data de 19 septembrie 2014.

De asemenea, reclamantul a invocat neafișarea motivării soluțiilor contestațiilor la barem în 3 zile de la termenul prevăzut pentru soluționarea acestora, în conformitate cu art. 21 alin. (3).

Reclamantul a apreciat că, în raport de aceste motive, Decizia nr. 148 din 29 septembrie 2014 a Comisiei Permanente a U.N.B.R. privind validarea examenului de admitere în profesia de avocat este nelegală, în sensul în care examenul s-a desfășurat cu încălcarea gravă a Regulamentului și a drepturilor candidaților.

În drept, a fost invocate dispozițiile Legii nr. 554/2004 și Deciziei nr. 128 din 08 iulie 2014 a Comisiei Permanente a U.N.B.R conținând Regulamentul-cadru pentru organizarea examenului de admitere în profesia de avocat.

1.2. Apărările formulate în cauză

Pârâta Uniunea Națională a Barourilor din România a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, pârâta a arătat, cu privire la capătul de cerere referitor la obligarea UNBR la motivarea soluționării contestațiilor la baremul examenului din data de 15 septembrie 2014, că este neîntemeiat având în vedere faptul că la data de 19 septembrie 2014 a fost publicat procesul-verbal privind soluționarea contestațiilor la barem formulate de candidații care s-au prezentat la proba de examen din data de 15 septembrie 2014 al Comisiei Naționale de Examen. Acest proces-verbal reprezintă rezultatul analizei contestațiilor formulate de către Comisia Națională de Examen, fiind admise contestațiile în ce privește o parte din întrebări, iar celelalte contestații fiind respinse.

Analizând dispozițiile art. 21 alin. (3) din Regulamentul-Cadru, rezultă că nu este definită modalitatea în care trebuie să fie motivată soluționarea contestațiilor, astfel încât s-a considerat că modalitatea în care a procedat la soluționarea contestațiilor Comisia Națională de Examen este cea corectă și au fost respectate dispozițiile legale.

În ce privește termenul de afișare a rezultatelor la contestații, s-a arătat că acestea au fost afișate pe data de 19 septembrie 2014, iar depășirea termenului prevăzut în Regulamentul-Cadru cu mai puțin de 24 de ore nu poate atrage anularea Deciziei menționate deoarece reclamantul nu a făcut dovada unei vătămări, așa cum expres prevede Legea nr. 554/2004, simpla publicare a rezultatelor privind soluționarea contestațiilor cu o întârziere de mai puțin de 24 de ore neputând fi vătămătoare per se. Mai mult, termenul în care au fost soluționate contestațiile este unul rezonabil în raport de numărul mare al acestora.

PENTru aceste motive, având în vedere faptul că examenul de admitere în profesia de avocat - sesiunea 2014 s-a desfășurat cu respectarea Legii nr. 51/1995 privind profesia de avocat, a Statutului profesiei de avocat și a Regulamentului-Cadru de examen, simpla afișare a rezultatelor contestațiilor la baremele de evaluare cu o întârziere de mai puțin de 24 de ore nu poate atrage anularea Deciziei nr. 148 din 29 septembrie 2014, și având în vedere faptul că reclamantul nu a făcut dovada unei vătămări ca urmare a acestui fapt, s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 și urm. C. proc. civ., Legii nr. 51/1995, Statutului profesiei de avocat și Regulamentului-Cadru privind organizarea examenului de primire în profesia de avocat stagiar.

1.3. Reclamantul A. a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate și argumentelor invocate de către pârâta prin întâmpinare și admiterea cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată.

În motivare, reclamantul a arătat că pârâtei îi revenea obligația de a publica motivarea soluțiilor date contestațiilor.

Referitor la depășirea termenului de afișare a rezultatelor soluționării contestațiilor la barem, pârâta afirmă ca simpla depășire a termenului cu mai puțin de 24 de ore nu poate fi vătămătoare per se, însă trebuie să se ia în considerare faptul că această depășire reprezintă încă o încălcare a propriului Regulament. În fapt, parata recunoaște faptul ca nu are nicio problema în a-și încălca propriile regulamente, atât timp cât aceste încălcări sunt - conform propriilor aprecieri - "nevătămătoare".

În drept, au fost invocate dispozițiile Deciziei nr. 128 din 08 iulie 2014 a Comisiei Permanente a U.N.B.R, conținând Regulamentul-cadru pentru organizarea examenului de admitere în profesia de avocat.

1.4. Soluția primei instanțe

Prin Sentința nr. 697 din 12 martie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea promovată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Uniunea Națională a Barourilor din România și a obligat pârâta să motiveze soluțiile date cu privire la contestațiile la baremul din data de 15 septembrie 2014.

A respins în rest acțiunea ca neîntemeiată.

În temeiul art. 453 alin. (2) C. proc. civ. a dispus compensarea cheltuielilor de judecată.

În fapt, instanța a reținut că reclamantul s-a înscris pentru a susține examenul de admitere în profesia de avocat organizat la data de 15 septembrie 2014, iar în urma susținerii acestui examen a obținut 69 de puncte din 100. Prin urmare, Comisia de examen l-a declarat pe reclamant respins.

Prin Decizia nr. 148 din 29 septembrie 2014 emisă de Uniunea Națională a Barourilor din România - Comisia Permanentă a fost validat examenul de primire în profesie ca avocat stagiar și pentru persoanele care au susținut examenul de definitivat în alte profesii juridice și a rezultatelor acestora.

Împotriva acestui rezultat a fost formulată contestație de către reclamant, care a fost respinsă de către comisia de examinare. De asemenea, reclamantul a formulat contestație la barem.

Instanța a reținut că poate face obiectul controlului instanței de contencios administrativ doar legalitatea examenului de admitere în profesia de avocat susținut de reclamant la data de 15 septembrie 2014, respectiv verificarea organizării acestui examen în conformitate cu Regulamentul-cadru privind organizarea examenului de primire în profesia de avocat și admitere în cadrul Institutului Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților INPPA (în vederea dobândirii titlului profesional de avocat stagiar) și de primire în profesia de avocat a persoanelor care au absolvit examenul de definitivat în alte profesii juridice aprobat prin Decizia nr. 128 din 08 iulie 2014 a Uniunii Naționale a Barourilor din România - Comisia Permanentă.

Reclamantul a criticat legalitatea întrebării nr. 38 din Grila nr. 1, susținând că niciunul dintre răspunsurile la aceasta nu se încadra în tematica examenului.

Cu privire la această critică, potrivit art. 14 alin. (3) lit. a) din Regulamentul-cadru "Comisiile de elaborare a subiectelor au în principal următoarele atribuții: a (...) subiectele să fie în concordanță cu tematica și bibliografia aprobate și publicate de Consiliul U.N.B.R. (...)".

În condițiile în care întrebarea nr. 38 din Grila nr. 1 se referă la moștenirea legală, iar această materie este menționată la pct. F.1 din tematica aprobată pentru examenul de primire în profesia de avocat - avocați stagiari, Curtea a constatat că această întrebare a fost elaborată în conformitate cu Regulamentul-cadru.

În ceea ce privește criticile formulate de reclamant cu privire la modalitatea concretă în care a fost examinat de către Comisie, instanța a constatat că singura autoritate competentă să efectueze examinarea candidaților, inclusiv a reclamantului, este Comisia de examen, instanța de judecată neputându-se substitui acesteia.

În condițiile în care instanța nu poate efectua un control al temeiniciei notei acordate reclamantului, aceasta nu are nici competența de a proceda la reexaminarea reclamantului, pentru argumente identice celor expuse anterior.

Având în vedere împrejurarea că instanța a ajuns la concluzia netemeiniciei capătului de cerere având ca obiect anularea întrebării nr. 38 din Grila nr. 1, ținând cont de caracterul de dependență ce există între acest capăt de cerere și capetele de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la acordarea punctajului integral corespunzător acesteia reclamantului, obligarea pârâtei la reevaluarea lucrării în urma acestei anulări, modificarea în consecință a punctajului și declararea ca admis a reclamantului, obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de primire în profesie a reclamantului și anularea parțială a Deciziei nr. 148 din 29 septembrie 2014 a Comisiei Permanente a U.N.B.R. privind validarea examenului de primire în profesie ca avocat stagiar, Curtea a apreciat că sunt neîntemeiate și aceste capetele de cerere, reținând în acest sens că lipsește fundamentul acestor pretenții, respectiv nelegalitatea întrebării nr. 38 din Grila nr. 1.

În ceea ce privește susținerea reclamantului conform căreia Decizia nr. 148 din 29 septembrie 2014 este nelegală datorită nerespectării termenului de 48 de ore de la expirarea termenului de contestare pentru soluționarea contestațiilor la barem, Curtea a apreciat că este neîntemeiată întrucât eventuala nerespectare a termenului de soluționare a contestațiilor nu este de natură a atrage nulitatea în condițiile în care nu se dovedește existența unei vătămări ce nu ar putea fi înlăturată altfel decât prin anularea actului. Or, reclamantul nu a invocat și nici dovedit existența unei astfel de vătămări.

Pe de altă parte, este întemeiat capăt de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la motivarea soluționării contestațiilor la baremul examenului din data de 15 septembrie 2014.

Astfel, Curtea a reținut că potrivit art. 21 alin. (3) din Regulamentul-cadru "Contestațiile se soluționează de Comisia de soluționare a contestațiilor, în cel mult 48 de ore de la expirarea termenului de contestare. Baremul definitiv stabilit în urma soluționării contestațiilor se publică de îndată pe pagina web a INPPA și la sediul acesteia, precum și la localurile unde se desfășoară examenul. Soluțiile se motivează în termen de 3 zile, calculate începând de la termenul prevăzut pentru finalizarea soluționării contestațiilor."

În cauza de față, Curtea a observat că apărătorul pârâtei a precizat în cadrul ședinței publice că ar exista o motivare a soluțiilor date contestațiilor la baremul examenului de admitere în profesie susținut la data de 15 septembrie 2014, însă nu a depus la dosar nicio dovadă în acest sens, deși potrivit art. 205 alin. (2) lit. d) C. proc. civ. avea obligația de a depune dovezi cu care se apără împotriva fiecărui capăt din cerere odată cu întâmpinarea, sub sancțiunea decăderii. De asemenea, pârâta nu a depus dovezi cu privire la motivarea soluțiilor pronunțate cu privire la contestațiile la barem nici în cadrul ședinței publice, în condițiile art. 254 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.

Nu în ultimul rând, având în vedere rațiunea pentru care a fost instituită obligația motivării, respectiv excluderea posibilității de arbitrariu în modalitatea de soluționare a contestațiilor la barem, precum și oferirea posibilității persoanelor interesate de a cunoaște argumentele care au stat la baza soluționării acestora, în cercul persoanelor interesate aflându-se în primul rând candidații care au participat la examen, fără ca sfera interesului să se reducă la aceștia, Curtea a constatat că pârâta avea obligația de a publica și această motivație în conformitate cu art. 21 alin. (3) din Regulamentul-cadru.

Interpretarea avansată de pârâtă, conform căreia avea obligația de a publica doar modalitatea de soluționare a contestațiilor, fără a publica și motivele ce au stat la baza soluției adoptate, ar lipsi de conținut art. 21 alin. (3) din Regulament întrucât ar face inutilă obligația motivării în condițiile în care, pe de o parte, membrii Comisiei de soluționare a contestațiilor cunosc încă de la momentul soluționării contestațiilor motivele ce au stat la baza adoptării soluțiilor, iar pe de altă parte ar poziționa persoanele interesate în imposibilitatea cunoașterii acestei motivări.

Având în vedere aceste considerente, Curtea a admis în parte cererea de chemare în judecată, obligând pârâta să motiveze soluțiile date cu privire la contestațiile la baremul din data de 15 septembrie 2014 și a respins în rest acțiunea ca neîntemeiată.

2.1. Motivele de casare

Împotriva Sentinței nr. 697 din 12 martie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs pârâta Uniunea Națională a Barourilor din România, criticând-o pentru nelegalitate, pentru motive ce pot fi încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat - darea hotărârii cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Consideră că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică numai în ce privește admiterea acțiunii în referire la obligarea U.N.B.R. la motivarea soluțiilor date cu privire la baremul la examenul din data de 15 septembrie 2014 și, ca o consecință, referitoare la compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea căii de atac exercitate, recurenta a arătat, în esență, că art. 21 alin. (3) din Regulamentul-cadru nu obligă Comisia de soluționare a contestațiilor la publicarea motivării soluțiilor date în contestații, ci numai la publicarea baremului stabilit definitiv în urma soluționării contestațiilor.

Conform prevederilor art. 22 alin. (2) C. proc. civ. "Judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. în acest scop, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile o invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicații, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care Ie consideră necesare, precum și alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părțile se împotrivesc".

Din încheierea ședinței publice de la 26 februarie 2015, care reprezintă practicaua hotărârii recurate, rezultă că apărătorul U.N.B.R. a precizat că exista motivarea la soluțiile date în contestații și că aceasta nu a fost depusă pentru că Regulamentul-cadru prevedea obligația afișării doar a rezultatelor contestațiilor, nu și a motivării soluțiilor date în contestații.

De asemenea, conform dispozițiilor art. 24 alin. (6) din Regulamentul-cadru, se publică și se afișează lista finală cu punctajul obținut de candidați după primirea rezultatelor de la comisia de soluționare a contestațiilor la punctaj. Art. 25 alin. (1) din Regulamentul-cadru prevede că se publică și lista cuprinzând rezultatele finale ale examenului.

Din nicio dispoziție regulamentară nu rezultă obligația publicării motivării soluțiilor date în contestații, cum eronat se reține în sentință.

Chiar și în cazul în care instanța considera esențială dovada motivării soluțiilor date în urma soluționării contestațiilor la barem, trebuia să acorde termen pentru a se putea depune și aceste înscrisuri, iar nu să treacă la soluționarea cauzei și să admită acțiunea pentru capătul de cerere respectiv.

Cum instanța nu a acordat posibilitatea de a face dovada că s-au motivat soluțiile date în urma soluționării contestațiilor la barem, hotărârea este nelegală, judecătorul întemeindu-și admiterea în parte a acțiunii tocmai pe nedepunerea motivării respective.

Referitor la compensarea cheltuielilor de judecată de către instanța de fond, deoarece se impunea ca acțiunea promovată de reclamant să fie respinsă ca neîntemeiată, solicită ca instanța de recurs să oblige pe reclamant să suporte cheltuielile de judecată făcute de U.N.B.R. la prima instanță, precum și pe cele din prezentul recurs.

Ca atare, conform prevederilor art. 496 C. proc. civ., solicită admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii recurate, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii formulate de reclamantul A., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată făcute de U.N.B.R. la instanța de fond și în recurs.

2.2. Apărările intimatului

Prin întâmpinarea depusă, acesta a arătat că, în cadrul ședinței publice din data de 26 februarie 2015, apărătorul pârâtei a declarat că motivarea soluționării contestațiilor ar exista, afirmație care la acel moment a părut o simplă alegație, dat fiind că nu a fost făcută nicio referire la cazul în speță. În plus, așa cum reclamantul a depus la sfârșitul ședinței de judecată propriul înscris ca dovadă, similar ar fi trebui să procedeze și pârâta, iar nu să invoce ulterior ca motiv de recurs art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - darea hotărârii cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

În situația de față, instanța de fond a reținut în mod corect atât ambiguitatea formulării apărătorului pârâtei, cât și decăderea din termenul de a propune dovezi, întrucât deși a afirmat că ar exista o motivare a soluțiilor date la baremul examenului de admitere în profesie, nu a depus la dosar nicio dovadă în acest sens, deși potrivit art. 205 alin. (2) lit. d) C. proc. civ. avea obligația de a depune dovezi cu care să se apere împotriva fiecărui capăt de cerere odată cu întâmpinarea, sub sancțiunea decăderii.

De asemenea, pârâta nu a depus dovezi în acest sens nici în cadrul ședinței publice, în condițiile art. 254 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.

În această situație, argumentele recurentei-pârâte conform cărora instanța trebuia să acorde termen pentru a se putea depune aceste înscrisuri, iar nu să treacă la soluționarea cauzei sunt nefondate.

De asemenea, pentru evitarea unei eventuale neînțelegeri privind executarea obligațiilor stabilite prin hotărârea instanței, solicită indicarea expresă de către instanță a modalității prin care recurenta-pârâtă urmează să publice motivarea soluționării contestațiilor, și anume pe paginile de web ale U.N.B.R. (www.unbr.ro), respectiv i.N.P.P.A. (www.inppa.ro), în conformitate cu art. 21 din Regulamentul de examen.

În același sens, solicită instanței să precizeze în hotărâre momentul compensării cheltuielilor după rămânerea definitivă a deciziei instanței de recurs, și anume în termen de 15 zile după publicarea de către recurenta-pârâtă a motivării soluționării contestațiilor la baremul examenului din data de 15 septembrie 2014, în forma stabilită de către instanță.

Față de cele de mai sus, în conformitate cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., solicită recursul formulat de recurenta-pârâtă și să menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală.

3.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 8 decembrie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Părțile nu au depus puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din data de 9 martie 2017 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

3.2 Cu privire la fondul recursului. Soluția instanței de recurs.

3.2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Recursul declarat de UNBR este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente:

Un prim motiv de recurs vizează interpretarea dată de instanța de fond dispozițiilor art. 21 alin. (3) din Regulamentul-cadru privind organizarea examenului de primire în profesia de avocat care, susține recurenta, nu obligă Comisia de soluționare a contestațiilor la publicarea motivării soluțiilor date în contestații ci numai la publicarea baremului stabilit definitiv în urma soluționării contestațiilor.

Textul regulamentului are următorul conținut:

"Contestațiile se soluționează de Comisia de soluționare a contestațiilor, în cel mult 48 de ore de la expirarea termenului de contestare. Baremul definitiv stabilit în urma soluționării contestațiilor se publică de îndată pe pagina web a INPPA și la sediul acesteia, precum și la localurile unde se desfășoară examenul. Soluțiile se motivează în termen de 3 zile, calculate începând de la termenul prevăzut pentru finalizarea soluționării contestațiilor."

Sub aspect procedural este de reținut că, potrivit Regulamentului de examen, contestațiile privind formularea subiectelor și corectitudinea baremului de notare se soluționează, în termen de maxim 48 de ore de la primirea acestora, de către Comisia de soluționare a contestațiilor a I.N.P.P.A. desemnată de Consiliul de Conducere al I.N.P.P.A.

Comisia de soluționare a contestațiilor are obligația de a soluționa toate contestațiile relative la formularea subiectelor și corectitudinea baremului de notare, soluționare ce trebuie să se materializeze în procese-verbale care, în opinia instanței de control judiciar, trebuie puse la dispoziția candidaților.

Astfel, se impun a fi validate considerentele instanței de fond cu privire la rațiunea pentru care a fost instituită obligația motivării, respectiv excluderea posibilității de arbitrariu în modalitatea de soluționare a contestațiilor la barem, precum și oferirea posibilității persoanelor interesate de a cunoaște argumentele care au stat la baza soluționării acestora, în cercul persoanelor interesate aflându-se în primul rând candidații care au participat la examen, fără ca sfera interesului să se reducă la aceștia.

Corect reține Curtea că publicarea doar a modalității de soluționare a contestațiilor, fără a publica și motivele ce au stat la baza soluției adoptate, ar lipsi de conținut art. 21 alin. (3) din Regulament întrucât ar face inutilă obligația motivării în condițiile în care, pe de o parte, membrii Comisiei de soluționare a contestațiilor cunosc încă de la momentul soluționării contestațiilor motivele ce au stat la baza adoptării soluțiilor, iar pe de altă parte ar poziționa persoanele interesate în imposibilitatea cunoașterii acestei motivări.

În cauza de față, instanța de fond a reținut că apărătorul pârâtei a precizat în cadrul ședinței publice că ar exista o motivare a soluțiilor date contestațiilor la baremul examenului de admitere în profesie susținut la data de 15 septembrie 2014, însă nu a depus la dosar nicio dovadă în acest sens.

Cu privire la aceste susțineri, Înalta Curte constată că dovezile invocate de către pârâtă inclusiv prin motivele de recurs - înscrisurile doveditoare ale existenței motivării soluțiilor date contestațiilor la barem -, au fost produse de către aceasta ca urmare a dispoziției exprese a instanței de control judiciar, așa cum rezultă din încheierea de ședință din 4 mai 2017, fiind depuse la dosar doar la termenul de judecată din 21 septembrie 2017.

Astfel, nu se poate susține o lipsă de interes a reclamantului în promovarea acțiunii, acesta neavând cunoștință de existența motivării soluțiilor date ca urmare a formulării de contestații la barem decât ulterior sesizării instanței, motivarea propriu-zisă fiind relevată la ultimul termen de judecată, în calea de atac promovată de pârâtă.

Un alt motiv de recurs vizează încălcarea de către judecătorul fondului a normelor de drept material respectiv a art. 22 alin. (2) C. proc. civ.

Alin. (2) al art. 22 C. proc. civ., la care face referire recurenta, vizează dreptul judecătorului de a cere părților explicații cu privire la situația de fapt și motivarea în drept, de a dispune administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum și alte măsuri prevăzute de lege.

Acest drept al judecătorului se exercită în legătură cu aspectele menționate de părți în actele de procedură efectuate, care sunt relevante pentru soluționarea cauzei.

În privința probelor, este de menționat faptul că instanța are dreptul, iar nu și obligația de a le administra din oficiu.

Potrivit art. 254 alin. (5) teza finală noul C. proc. civ., judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuția părților necesitatea administrării altor probe.

Alin. (6) al art. 254 noul C. proc. civ. statuează în mod neechivoc faptul că: "părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii".

Propunerea probelor intră în conținutul unui drept procesual care aparține celui care face o susținere în cursul procesului (art. 249 noul C. proc. civ.). De asemenea, ea reprezintă și componenta obligațională corespunzătoare sarcinii probei, respectiv de a proba susținerile făcute în fața unei instanțe.

Deplasarea obligativității administrării unei probe în sarcina instanței ar echivala cu o derobare de la propriile obligații procesuale ale părții, lipsind de efecte inclusiv instituția juridică a decăderii, consacrată în art. 254 C. proc. civ.

Prin urmare, susținerea recurentei potrivit căreia instanța de fond trebuia să acorde un termen pentru ca pârâta să depună la dosar înscrisuri - motivarea soluțiilor date contestațiilor - apare ca nefondată.

În ceea ce privește motivul de recurs ce vizează compensarea cheltuielilor de judecată, aplicarea art. 453 alin. (2) C. proc. civ. este judicioasă raportat la soluția de admitere în parte a acțiunii și la faptul că ambele părți au avansat cheltuieli de judecată.

3.2.2. Cu privire la solicitările intimatului-reclamant, formulate în cadrul întâmpinării, respectiv indicarea expresă de către instanță a modalității prin care recurenta-pârâtă urmează să publice motivarea soluționării contestațiilor, și anume pe paginile de web ale U.N.B.R. (www.unbr.ro), respectiv I.N.P.P.A. (www.inppa.ro), în conformitate cu art. 21 din Regulamentul de examen și precizarea, în hotărâre, a momentului compensării cheltuielilor după rămânerea definitivă a deciziei instanței de recurs, și anume în termen de 15 zile după publicarea de către recurenta-pârâtă a motivării soluționării contestațiilor la baremul examenului din data de 15 septembrie 2014, în forma stabilită de către instanță, ele nu pot fi analizate în acest cadru/stadiu procesual, existând o procedură distinctă în care partea poate să solicite astfel de lămuriri.

3.2.3. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

PENTru considerentele anterior expuse, nefiind identificate motive de reformare a sentinței atacate, în baza dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și a art. 496 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de Uniunea Națională a Barourilor din România împotriva Sentinței civile nr. 697 din 12 martie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Uniunea Națională a Barourilor din România împotriva Sentinței civile nr. 697 din 12 martie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2017.

Procesat de GGC - CT