ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 799/2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România - Consiliul U.N.B.R., Comisia Permanentă U.N.B.R. și Institutul National pentru Pregătirea și Perfectionarea Avocaților, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună anularea în parte a Deciziei nr. 251 din 07.10.2017 a Comisiei Permanente a UNBR, în sensul primirii în profesia de avocat stagiar a reclamantului și obligarea pârâților la emiterea deciziei de primire în profesia de avocat stagiar.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 89 din 25 mai 2018, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul A. împotriva pârâților Uniunea Națională a Barourilor din România - Consiliul U.N.B.R., Comisia Permanentă U.N.B.R. și Institutul National pentru Pregătirea și Perfectionarea Avocaților și drept urmare a dispus anularea în parte Decizia nr. 251/07.10.2017 emisă de Comisia Permanentă a U.N.B.R., în sensul primirii în profesia de avocat stagiar a reclamantului, cu consecința obligării pârâților la emiterea deciziei de primire în profesia de avocat stagiar a acestuia.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri, pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România - Consiliul U.N.B.R., Comisia Permanentă U.N.B.R. și Institutul Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate cu consecința respingerii acțiunii reclamantului ca nefondată.

În motivarea opțiunii sale procesuale reclamanta recurentă a susținut următoarele:

Instanța, achiesând la punctul de vedere al reclamantului, a considerat că întrebarea 74 de la materia drept penal cuprinde probleme controversate, cu încălcarea prevederilor art. 14 alin. (3). lit. a) din Regulamentul-cadru privind organizarea examenului de primire în profesia de avocat și admitere în cadrul Institutului Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților - INPPA (în vederea dobândirii titlului profesional de avocat stagiar) și de primire în profesia de avocat a persoanelor care au absolvit examenul de definitivat în alte profesii juridice, regulament adoptat în formă modificată prin Hotărârea nr. 242 din 17.06.2017 a Consiliului U.N.B.R.

Conform prevederilor art. 9 alin. (1) din Regulamentul-cadru "Comisia de examen este compusă din: Comisia de organizare a examenului, Comisia de elaborare a subiectelor, Comisia de soluționare a contestațiilor la barem și Comisia de soluționare a contestațiilor la punctaj".

Art. 14 alin. (3) din Regulamentul-cadru prevede:

"Comisiile de elaborare a subiectelor au, în principal, următoarele atribuții: a) elaborarea subiectelor de examen, cu respectarea următoarelor reguli: subiectele să fie în concordanță cu tematica și bibliografia aprobate și publicate de Consiliul UNBR; subiectele să asigure o cuprindere echilibrată a materiei studiate și să aibă grad de complexitate corespunzător conținutului tematicii și bibliografiei; ... să nu conțină probleme controversate în doctrină sau practică;..."

De asemenea, art. 15 alin. (1) din Regulamentul-cadru stabilește:

"Comisia de soluționare a contestațiilor la barem soluționează, sub coordonarea președintelui Comisiei de examen și cu consultarea membrilor Comisiei de elaborare a subiectelor, contestațiilor la barem și adoptă baremul definitiv, care se publică pe paginile web ale U.N.B.R. și I.N.P.P.A.", iar alin. (2) prevede:

"Comisia de soluționare a contestațiilor dispune reverificarea lucrărilor a căror punctare inițială a fost conform prevederilor art. 25 alin. (5) din regulament. Punctajul acordat de Comisia de soluționare a contestațiilor la punctaj este definitiv".

Reclamantul a formulat contestație și la barem și la notare, contestații ce i-au fost respinse ca neîntemeiate.

Din prevederile regulamentare citate mai sus rezultă că numai comisiile respective aveau competența de acordare a notelor și de soluționare a contestațiilor.

Instanța de judecată nu se poate substitui comisiilor de examen, cărora regulamentul de examen le atribuie competențe exclusive. Instanța de judecată poate să exercite însă controlul de legalitate cu privire la respectarea procedurii de organizare și desfășurare a examenului, iar reclamantul nu a adus critici în acest sens.

Conform practicii constante a Înaltei Curți de Casație și Justiție "controlul de legalitate prin care se tinde a se reforma soluții avute în vedere de comisiile de examen excede competențelor instanțelor judecătorești", fiind reținut că "nu poate face obiectul acțiunii în contencios administrativ cenzurarea modului în care comisia de elaborare a subiectelor a înțeles să puncteze pe barem, a elementelor apreciate a fi tratate prin subiectele de contencios și nici a modului în care comisia de soluționare a contestațiilor a analizat contestațiile la barem" și că "inclusiv contestația la barem referitoare la neîncadrarea unui subiect în tematica de examen intră în atribuțiile de analiză discreționare ale Comisiei de soluționare a contestațiilor dacă probleme încadrării în tematică se raportează la o interpretare a cuprinderii unei anumite teme..." (Decizia nr. 289 din 31 ianuarie 2018 pronunțată în dosarul nr. x/2015).

Înalta Curte de Casație și Justiție a mai statuat că "decizia comisiei de contestații este definitivă... instanța de contencios administrativ nu se poate substitui comisiei de corectare sau comisiei de soluționare a contestațiilor, în sensul de a reevalua o lucrare de concurs, întrucât această atribuție aparține comisiilor de examen, care au un drept exclusiv de apreciere" (Decizia nr. 2543 din 11 octombrie 2016 pronunțată în dosarul nr. x/2013).

Ca atare, având în vedere că reclamantul nu a criticat aspecte procedurale legate de organizarea și desfășurarea examenului, prima instanță s-a substituit în atribuțiile ce reveneau exclusiv comisiilor prevăzute de Regulamentul-cadru de examen, reținând că examenul de primire în profesia de avocat a fost organizat și s-a desfășurat cu respectarea prevederilor Hotărârii Consiliului U.N.B.R. nr. 242 din 17 iunie 2017, se impune ca sentința recurată să fie casată în totalitate, în sensul respingerii acțiunii promovate de reclamantul A. ca neîntemeiată, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.

1.4. Apărările formulate în cauză.

Prin întâmpinare reclamantul A. a solicitat respingerea recursului pârâților ca nefondat, apreciind că hotărârea instanței de fond este legală.

În dezvoltarea apărărilor sale reclamantul intimat a susținut următoarele:

Recurenții prin calea de atac exercitată infirmă aptitudinea instanței de contencios de efectuare a controlului de legalitate a actului administrativ cu motivarea că respectarea Regulamentului de organizare a examenului se verifică exclusiv de către comisiile de examen, neintrând în sfera de competență a instanței de contencios acest aspect.

O atare opinie ridică serioase probleme de respectare a dreptului de acces la instanța, garanție fundamentală a dreptului la un proces echitabil, drept incident în speță prin raportare la art. 6 din C. proc. civ.

Mai departe, raționamentul expus prin recursul declarat ar rezulta că în nici un caz de nerespectare a Regulamentului cadru (subiecte din alte materii, răspunsuri care nu se găsesc în nici un manual de drept sau practica judiciară, etc.) instanța de contencios nu ar putea analiza legalitatea unei astfel de proceduri, aspect care în mod evident nu poate fi acceptat.

Ceea ce, aparent, încearcă să susțină recurenții este că doar elementele extrinseci ale actului administrativ ar putea fi analizate de către instanța de contencios nu și respectarea întregii proceduri în urma căreia a fost adoptat actul administrativ contestat. Se consideră că acest argument nu poate fi acceptat drept un motiv de recurs întemeiat atâta timp cât este de notorietate că în verificarea legalității actului administrativ, instanța de contencios este datoare să verifice atât elementele extrinseci ale actului contestat cât și legalitatea procedurii în care actul administrativ a fost adoptat. Ceea ce susțin recurenți, se poate traduce într-o altfel de situație, că instanța de contencios ar putea analiza doar procesul-verbal de licitație, nu și procedura viciată anterioară emiterii procesului-verbal efectiv, negând astfel existența nulităților intrinseci ale actului juridic.

În ce privește practica judiciară invocată, în speță cele două decizii, în opinia intimatului, nu pot fi aplicate în cazul de față.

Prin Decizia nr. 289/2018 pronunțată în dosarul nr. x/2015 al Curții de Apel Timișoara, înalta Curte a respins recursul declarat de recurentă arătând printre altele că "nu poate face obiectul acțiunii în contencios administrativ modul în care comisia de elaborare a subiectelor a înțeles să puncteze pe barem, a elementelor apreciate necesar a fi tratate prin subiectele de concurs și nici a modului în care comisia de soluționare a contestațiilor a analizat contestațiile la barem" invocând în sprijinul său o hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza San Juan împotriva Franței prin care s-a statuat că "deciziile unor comisii de confirmare sau atestare a unor aptitudini, însușiri sau calității profesionale nu pot face obiectul controlului judecătoresc". Or, o astfel de motivare nu poate fi aplicată de plano în prezența cauză, deoarece prin acțiunea inițială, reclamantul nu a contestat modalitatea de testare ci compatibilitatea conceperii grilei cu art. 14 din Regulamentul Cadru, regulament după care s-a desfășurat examenul de admitere.

În plus, în ce privește hotărâre Curții Europene citată în hotărâre, aceasta nu poate fi aplicabilă în prezenta cauză atâta timp cât situația de fapt diferă esențial față de situația din speță. în cauza precizată, Curtea a reținut, la nivelul anului 2002, că nu este aplicabil art. 6 din CEDO, pentru situația unui contabil care a contestat în fața instanțelor administrative franceze decizia unei comisii naționale prin care i-a fost respinsă solicitarea de a se înscrie pe un tabel național al experților contabili, or, în cauza de față este evident că atât art. 6 din C. proc. civ. este aplicabil precum și art. 6 din CEDO, sub aspectul accesului la instanță, atâta timp cât actul administrativ final al examenului de admitere în profesie este susceptibil de control judiciar. În același sens converg și concluziile instanței naționale de contencios constituțional, care prin Decizia nr. 172/2014 a conchis că "Instanțele judecătorești nu pot cenzura modul în care comisiile de concurs, respectiv comisiile de soluționare a contestațiilor, au evaluat candidații care au susținut un examen/concurs, instanțele neputându-se substitui acestor comisii, acestea din urmă având competența exclusivă de a evalua cunoștințele necesare pentru promovarea concursului", dar în speța de față problema care se ridică nu este una de evaluare a candidatului care într-adevăr nu poate fi realizată de către instanța de judecată, ci una de concepere a examenului raportat la prevederile Regulamentului.

A susține că nu intră în competența instanței de contencios analizarea respectării procedurii de examen prin raportare la însuși Regulamentul de examen (și nu prin raportare la principiile generale de drept sau alte norme) încalcă în mod evident dreptul de acces la instanța, prin raportare la prevederile art. 6 din C. proc. civ. și nu prin raportare la art. 6 din CEDO, cel dintâi are întâietate față de prevederile convenționale. Este adevărat că instanța de contencios nu poate să se substituie comisiilor de examen în atribuțiile lor, de a elabora grile, de a corecta lucrări sau de a soluționa contestațiile participanților, dar motivul de nulitate pe care a fost eșafodată această acțiune nu a urmărit acest aspect, ci exclusiv verificarea modalității de concepere a grilei prin raportare la normele legale cuprinse în propriul Regulament. A accepta contrariul înseamnă că examenul de admitere în nobila profesie de avocat poate fi organizat în orice condiții, respectiv la o altă dată, altă oră, alte subiecte decât cele din materia anunțată, alte răspunsuri decât cele regăsite în doctrină si practică iar instanța de contencios, în deplina sa jurisdicție să nu poată verifica toate acestea, pentru că ele intră în atribuția comisiilor de examen.

În ce privește inaplicabilitatea de plano a art. 6 din CEDO în chestiuni ce țin de admiterea în profesia de avocat invocată indirect de către recurenți, aceasta nu poate fi acceptată de către instanța de judecată atâta timp cât România a fost condamnată la Curte în cauza Ilie Șerban împotriva României în anul 2012, pentru încălcarea art. 6 din CEDO. în cauza citată s-a reținut că reclamantul nu fusese primit în profesie de către UNBR cu scutire de examen, decizia UNBR fiind atacată în instanță, iar ICCJ a reținut admițând recursul UNBR, că potrivit art. 14 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, persoana care a îndeplinit funcția de judecător, procuror, notar sau consilier juridic timp de cel puțin 10 ani poate deveni avocat cu scutire de examen. Cu toate acestea, decizia privind admiterea în profesie este de competența Uniunii, care o exercită prin autoritățile sale în condițiile legii. În măsura în care dispozițiile art. 14 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 ofereau persoanei în cauză doar o posibilitate, nu și un drept de a fi admis în profesie cu scutire de examen și ținând seama de faptul că autoritățile competente au constatat că reclamantul nu a trecut examenul de admitere și au justificat legal refuzul lor de a autoriza admiterea în profesie cu scutire de examen, Curtea a concluzionat că acțiunea reclamantului este nefondată. Chiar dacă Curtea a decis încălcarea art. 6 din CEDO sub aspectul previzibilității practicii judiciare este evident că a găsit art. 6 din CEDO aplicabil altfel soluția pronunțată ar fi trebuit să fie de inadmisibilitate și nu de verificare pe fond a respectării dreptului la un proces echitabil.

Prin Decizia nr. 2543/2016 pronunțată în dosarul x/2013 al Curții de Apel București, Înalta Curte în mod corect a arătat că instanța de contencios nu se poate substitui comisiei de corectare în sensul de a reevalua o lucrare de concurs, reclamantul din speță contestând modul de notare de pe barem, cu observația că modalitatea de examen era una diferită la acel moment față de momentul prezent, subiectele fiind concepute altfel. Prin urmare, aceasta decizie nu își poate găsi aplicabilitatea în prezenta cauză atâta timp cât situația care a generat considerentele Înaltei Curți este cu totul diferită.

Conchizând asupra acestui aspect, se reiterează faptul că instanța de judecată în control său jurisdicțional, se bucură de deplinătate de jurisdicție, unde poate și trebuie să verifice respectarea procedurii în urma căreia examenul a avut loc, prin raportare la Regulamentul-cadru, opozabil candidaților, în caz contrar, normele regulamentului deși aparent în vigoare și opozabile tuturor nu și-ar mai găsi aplicabilitatea efectivă.

Sarcina instanței de contencios nu este cea de a se substitui comisiei de concepere a grilelor sau de soluționare a contestațiilor, nici măcar nu trebuie să verifice de ce nu sunt corecte răspunsurile sau care ar fi fost răspunsul corect ci trebuie să verifice dacă opinia prezentată de către UNBR-INPPA, prin răspunsurile redate drept corecte este sau nu controversată. Se consideră că s-a reșlevat că răspunsurile oferite nu sunt corecte, reclamantul raportându-se la trei mari doctrinari care au scris expres despre această problemă și la decizia ICCJ. Dar dacă pârâții indică cel puțin un doctrinar/decizie de speță a ICCJ sau doar dacă exprimă opinia lor contrară, aspect prezent în întâmpinare, este evident că aspectul este cel puțin controversat iar Regulamentul de organizare a fost încălcat.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

2.1. Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte, în majoritate, constată că recursul pârâților Uniunea Națională a Barourilor din România - Consiliul U.N.B.R., Comisia Permanentă U.N.B.R. și Institutul Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților este fondat, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.

Reclamantul a participat la examenul de primire în profesia de avocat stagiar organizat de pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România și Institutul Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților la 1 septembrie 2017, pe lista de candidați a Baroului Cluj.

În urma parcurgerii probelor de concurs, reclamantul a obținut media de 69, iar în urma verificării îndeplinirii baremului minimal instituit prin lege (70 puncte) reclamantul a fost declarat respins.

Reclamantul a formulat contestație la punctaj în care a specificat că punctajul real al lucrării este unul de admitere, 70 de puncte, care a fost însă respinsă prin Procesul-verbal al Comisiei Naționale de Examen publicat pe data de 12.09.2017.

Prin Decizia nr. 251/07.10.2017 Comisia Permanentă a UNBR, care a făcut obiectul controlului de legalitate al instanței de fond, a fost aprobată primirea în profesia de avocat a candidaților declarați admiși la examenul din data de 01.09.2017, reclamantul fiind declarat respins pentru neîndeplinirea baremului minim de 70 de puncte.

Reclamantul a pretins că prin Decizia nr. 251 din 07 octombrie 2017 a Comisiei Permanente a UNBR drepturile sale privind accederea în profesia de avocat au fost vătămate ca urmare a nerespectării art. 14 alin. (3) punctul a) din Regulamentul Cadru privind organizarea examenului de primire în profesia de avocat si admitere în cadrul I.N.P.P.A. (în vederea dobândirii titlului profesional de avocat stagiar) sesiunea septembrie 2017, adoptat de Consiliul UNBR în ședința din 17 iunie 2017 prin Hotărârea nr. 242/17.06.2017 prin aceea că a fost declarat respins.

S-a susținut că prin norma menționată din Regulament era interzis ca subiectele de examen elaborate de comisia cu aceste atribuții să conțină probleme controversate în doctrina sau practică, interdicție care nu a fost respectată la întrebarea cu numărul 74 din materia drept penal unde au fost indicate ca variante de răspuns corecte lit. a) si b), deși în realitate motivarea răspunsurilor de la a) si b) este greșită, invalidând astfel ambele răspunsuri.

Validarea acestei afirmații atrăgea conform art. 21 alin. (6) din Regulamentul - cadru anularea notării întrebării în cadrul contestațiilor la barem, cu consecința acordării punctajului corespunzător întrebării/întrebărilor anulate tuturor candidaților, ceea ce în ipoteza dată, ducea la acordarea reclamantului a unui punctaj de 70 de puncte, cu consecința declarării sale ca admis în profesia de avocat.

Instanța de fond a dispus anularea în parte a Deciziei nr. 251/07.10.2017 emisă de Comisia Permanentă a U.N.B.R., urmare a constatării că în subiectul de la întrebarea cu numărul 74 din grila cu numărul 4 a fost inserată o problemă de drept controversată, contrar dispozițiilor art. 14 punctul a) din Regulamentul Cadru, astfel că întrebarea cu numărul 74 din grila cu numărul 4 trebuia să fie anulată, deoarece nu are niciun răspuns valabil printre cele exprimate, iar punctajul aferent trebuia acordat tuturor candidaților, inclusiv reclamantului, conform art. 21 alin. (6) același regulament.

Prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală, criticile pârâților fiind întemeiate.

Cu titlu prealabil se impune a fi subliniat că deși recurentele se prevalează de dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ. prin motivele de recurs se critică depășirea atribuțiilor puterii judecătorești care se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 488 pct. 4 C. proc. civ., astfel că din această perspectivă va fi efectuată și analiza instanței de recurs în cele ce urmează.

Așa cum a reținut instanța de fond, potrivit art. 9 alin. (1) din Regulamentul-cadru privind organizarea examenului de primire în profesia de avocat și admitere în cadrul Institutului Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților (în vederea dobândirii titlului profesional de avocat stagiar) și de primire în profesia de avocat a persoanelor care au absolvit examenul de definitivat în alte profesii juridice astfel cum a fost republicat prin Hotărârea nr. 242 din 17 iunie 2017 a Consiliului UNBR, Comisia de examen este compusă din Comisia de organizare a examenului, Comisia de elaborare a subiectelor, Comisia de soluționare a contestațiilor la barem și Comisia de soluționare a contestațiilor la punctaj.

În cadrul fiecărei comisii funcționează mai multe subcomisii corespunzătoare ca număr cu cel al disciplinelor de examen, iar cele de elaborare a subiectelor au potrivit art. 14 alin. (3) din Regulamentul - cadru și atribuțiile elaborării subiectelor de examen și elaborării baremului de evaluare.

În procesul de elaborare a subiectelor de examen art. 14 alin. (3) din Regulamentul - cadru comisia de profil este obligată a nu a avea în vedere probleme de drept controversate în doctrină sau practică.

Conform art. 15 alin. (1) din Regulamentul - cadru Comisia de soluționare a contestațiilor la barem soluționează, sub coordonarea președintelui comisiei de examen și cu consultarea membrilor Comisiei de elaborare a subiectelor, contestațiile la barem și adoptă baremul definitiv, care se publică pe paginile web ale U.N.B.R. și I.N.P.P.A., punctajul acordat de comisia de soluționare a contestațiilor la punctaj fiind definitiv conform art. 25 alin. (5).

Prin urmare, în procedura de soluționare a contestațiilor la barem comisia învestită este ținută a verifica la adoptarea baremului definitiv respectarea exigențelor art. 14 alin. (3) din Regulamentul - cadru, fiind obligată a invalida baremul inițial dacă și în măsura în care o întrebare conține o problemă controversată în doctrină sau în practică.

Potrivit art. 21 alin. (6) din Regulamentul-cadru în situația în care, în urma soluționării contestațiilor la barem, se anulează una sau mai multe întrebări, punctajul corespunzător întrebării/întrebărilor anulate se acordă tuturor candidaților.

În raport de textele legale expuse în precedent, cercetarea și constatarea validității oricărui concurs de numire sau de promovare exclude, cum se susține de recurenți, verificarea baremului inițial sau a celui definitiv, pentru că comisiile de elaborare a subiectelor și comisiile de soluționare a contestațiilor au drept de apreciere discreționar în domeniul sau în disciplina sa de specialitate, astfel încât instanțele de judecată învestite cu controlul de legalitate al acestor proceduri nu sunt îndreptățite a stabili răspunsul corect sau soluția la contestația la barem (admitere sau respingere).

Că este așa rezultă nu rezultă numai din jurisprudența constantă a instanței supreme, identificată de recurenți prin cererea de recurs, ci și din jurisprudența Curții Constituționale, concretizată în Decizia nr. 480 din 20 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 383 din 10 iunie 2010, Decizia nr. 172 din 20 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 512 din 9 iulie 2014, și Decizia nr. 725 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 26 februarie 2015 unde s-a statuat constant că "posibilitatea de a ataca rezultatele unui examen sau ale unui concurs nu constituie un drept de sine stătător, reglementat ca atare prin lege, ci un mijloc de realizare a dreptului de a ocupa funcția pentru care s-a organizat examenul ori concursul, prin controlul respectării procedurilor de examen sau de concurs pe care legea le reglementează. A decide altfel ar însemna să se recunoască organelor de justiție competența de a se substitui examinatorilor, de a invalida evaluările făcute de aceștia și de a le înlocui cu evaluările proprii ale judecătorilor, ceea ce ar exceda în mod evident atribuțiilor instanțelor judecătorești. Așadar, prevederile art. 21 din Legea fundamentală, referitoare la accesul la o instanță de judecată, nu au aplicabilitate în materia contestării baremului sau rezultatului unui examen ori concurs, ci numai în ceea ce privește controlul legalității procedurii de desfășurare a examenului sau concursului respectiv".

În același sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care, prin Hotărârea din 26 iunie 1986, pronunțată în Cauza Van Marle și alții împotriva Olandei, prin decizia de inadmisibilitate din 28 februarie 2002, pronunțată în Cauza San Juan împotriva Franței, prin decizia de inadmisibilitate din 2 septembrie 2003, pronunțată în Cauza Eisenberg împotriva Franței, și prin Hotărârea din 24 februarie 2005, pronunțată în Cauza Nowicky împotriva Austriei (paragraful 34), a statuat, cu valoare de principiu, că evaluarea cunoștințelor și a experienței necesare pentru admiterea într-o profesie este similară cu susținerea unui examen de tip școlar sau universitar și nu poate intra în domeniul de aplicare a art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, îndepărtându-se atât de la competența normală a unui judecător, învestit de regulă cu soluționarea unui diferend, cât și de la garanțiile instituite de art. 6 din Convenție, care nu sunt de natură să se aplice "litigiilor" ce ar putea apărea în această materie.

Prin urmare, în mod eronat, instanța de fond, în virtutea asumatei sale plenitudini de jurisdicție, s-a subrogat competențelor comisiilor de concurs verificând natura controversată a problemelor de drept conținute de întrebarea nr. 74 din grila nr. 4 la concursul la care a participat reclamantul, cenzurând astfel analiza definitivă a comisiei de soluționare a contestațiilor la barem, aplicând consecințele legale corespunzătoare a constatărilor sale proprii asupra evaluării răspunsurilor propuse prin grila din concurs.

Cu toate acestea, controlul de legalitate administrativ efectuat de instanțele judecătorești nu exclude verificarea respectării competențelor, termenelor și condițiilor legale ori regulamentare de către cele două comisii atunci când au întocmit subiectele de concurs, când au soluționat contestațiile la barem și au stabilit baremul definitiv, aspecte asupra cărora reclamantul nu a formulat contestație.

Instanța de control judiciar constată, pe baza celor arătate mai sus, că nu este în căderea și competența sa a analiza în ce măsură o problemă juridică este controversată în literatura de specialitate sau în practică. Relevantă este însă concluzia suverană și motivată a comisiei potrivit căreia problema de drept este una necontroversată, astfel că, în dezacord cu judecătorul fondului, se impunea menținerea baremului final.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, în raport de prevederile art. 488, pct. 4 C. proc. civ.., va admite recursul declarat de pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România - Consiliul UNBR, Comisia Permanentă UNBR și Institutul Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților și, casând sentința atacată, va respinge acțiunea reclamantului.

În temeiul art. 453 C. proc. civ. va fi obligat reclamantul să plătească pârâților suma de 800 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, apreciate ca justificate și rezonabile în contextul complexității litigiului de față și a prestației avocatului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Uniunea Națională a Barourilor din România-Consiliul UNBR și Comisia Permanentă UNBR și Institutul Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților împotriva sentinței nr. 89 din 21 mai 2018 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează hotărârea recurată și, rejudecând, respinge acțiunea reclamantului A., ca neîntemeiată.

Obligă intimatul-reclamant A. la plata sumei de 800 RON către recurenții-pârâți Uniunea Națională a Barourilor din România-Consiliul UNBR și Comisia Permanentă UNBR și Institutul Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților, reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 februarie 2021.

Cu opinia separată a domnului judecător B.

Respinge recursul, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 februarie 2021.

Contrar soluției adoptate în majoritate, consider că în cauză se impunea respingerea, ca nefondat, a recursului formulat de recurenții pârâți împotriva sentinței nr. 89 din 21 mai 2018 a Curții de Apel Oradea - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Astfel cum rezultă din cuprinsul sentinței civile criticate în prezenta cale de atac, judecătorul fondului a admis acțiunea formulată de reclamant, reținând, în esență, că examenul de primire în profesia de avocat stagiar, sesiunea septembrie 2017 a avut loc cu încălcarea dispozițiilor art. 14 alin. 3 punctul a) din Regulamentul-cadru privind organizarea examenului de primire în profesia de avocat și admitere în cadrul Institutului Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților - INPPA (în vederea dobândirii titlului profesional de avocat stagiar) și de primire în profesia de avocat a persoanelor care au absolvit examenul de definitivat în alte profesii juridice .

În concret, urmare analizei expuse în considerentele sentinței, instanța fondului a reținut că întrebarea cu numărul 74 din grila nr. 4 a conținut probleme controversate în doctrină sau practică, iar ca efect al nelegalității sesizate, raportat la nerespectarea art. 14 punctul a), întrebarea cu numărul 74 din grila cu numărul 4 trebuia să fie anulată, deoarece nu are niciun răspuns valabil printre cele exprimate, iar punctajul aferent trebuia acordat tuturor candidaților, inclusiv reclamantului, conform art. 21 alin. (6) din Regulamentul Cadru:"în situația în care, în urma soluționării contestațiilor la barem, se anulează una sau mai multe întrebări, punctajul corespunzător întrebării/întrebărilor anulate se acordă tuturor candidaților."

Împotriva sentinței civile pronunțate în cauză au declarat recurs pârâții UNBR și INPA, nemulțumirea acestora fiind rezumată strict la aspectele potrivit cărora numai comisiile prevăzute de Regulamentul-cadru aveau competența de acordare a notelor și de soluționare a contestațiilor, instanța de judecată nefiind îndrituită a se substitui comisiilor de examen, cărora regulamentul de examen le atribuie competențe exclusive. De asemenea, recurentele au subliniat faptul că instanța de judecată poate să exercite doar controlul de legalitate cu privire la respectarea procedurii de organizare și desfășurare a examenului, iar reclamantul nu a adus critici în acest sens.

În sprijinul opiniei separate, menționez, în prealabil, că analiza instanței de recurs este limitată la dezlegarea motivului sau, după caz, a motivelor de casare și a considerentelor ce vin în sprijinul acestora, așa cum acestea au fost dezvoltate în cererea de exercitare a căii de atac și numai în mod excepțional instanța de recurs poate extinde analiza sa și asupra altor aspecte, în contextul în care înțelege să invoce, din oficiu, motive de casare de ordine publică.

În același context, trebuie precizat faptul că actualmente legiuitorul recunoaște posibilitatea exercitării căii de atac și atunci când aceasta se îndreaptă numai împotriva unor considerente, indiferent de soluția cuprinsă în dispozitivul hotărârii atacate, după cum rezultă explicit din prevederile art. 461 alin. 2 C.proc.civ., soluție menită a permite părții interesate înlăturarea unor considerente ce reflectă modalitatea de tranșare a unei chestiuni litigioase, susceptibile a fi valorificate ulterior în câmpul de aplicare al dispozițiilor art. 430-431 C.proc.civ.

Așadar, analiza instanței de recurs trebuia să pornească de la constatarea faptului că elaborarea probei reprezentate de întrebarea numărul 74 s-a realizat de comisia de concurs cu încălcarea prevederilor Regulamentului Cadru, mai precis a dispozițiilor art. 14 alin. 3 punctul a), prevederi care interzic includerea unor chestiuni controversate în subiectele de examen, chestiune litigioasă ce nu a fost criticată prin memoriul de exercitare a prezentei căi de atac.

În prezența încălcării dispozițiilor mai sus citate și sesizată fiind sub acest aspect de intimatul reclamant, în calitatea sa de candidat, Comisia de concurs avea obligația de a proceda la anularea întrebării ce conține subiecte controversate și acordarea punctajului aferent întrebării tuturor candidaților participanți la concurs.

Recurentele din cauza de față ridică o problemă falsă și anume aceea a lipsei competenței instanței de contencios administrativ de a evalua lucrările candidaților ori modalitatea de soluționare a contestațiilor formulate de aceștia, afirmând că numai comisiile de concurs pot avea astfel de atribuții.

Fiind întru-totul de acord că instanța de contencios administrativ nu are căderea de a evalua prestația candidaților la un concurs anume, oricare ar fi modalitatea de concretizare a probelor, trebuie subliniat faptul că, în realitate, problema juridică ce trebuia dezlegată de instanța de recurs era aceea a efectelor încălcării dispozițiilor art. 14 alin. (3) din Regulamentul - cadru prin inserarea unei problematici controversate, încălcare ce nu mai poate forma obiectul niciunei discuții, din moment ce această chestiune litigioasă a fost definitiv tranșată, nefiind formulată nicio critică, în concret, la adresa considerentelor judecătorului fondului care l-au condus la concluzia că modalitatea de elaborare a subiectului reprezentat de întrebarea nr. 74 și variantele de răspuns încalcă prevederile regulamentare, cuprinzând, în fapt, o problemă controversată.

Or, efectul încălcării dispozițiilor art. 14 alin. (3) din Regulamentul - cadru este prevăzut chiar de emitentul Regulamentului-cadru, existând obligația comisiei de resort de a invalida baremul aferent întrebării ce conține o problemă controversată în doctrină sau în practică iar potrivit art. 21 alin. 6 din Regulamentul-cadru, în situația în care, în urma soluționării contestațiilor la barem, se anulează una sau mai multe întrebări, punctajul corespunzător întrebării/întrebărilor anulate se acordă tuturor candidaților.

Prin urmare, instanța de recurs nu a fost chemată să se substituie atribuțiilor comisiilor de examen, ci a fost învestită să verifice dacă a avut sau nu loc o încălcare a prevederilor Regulamentului cadru privind organizarea examenului de primire în profesia de avocat cu prilejul desfășurării examenului în discuție și, în caz afirmativ, care sunt efectele acestei încălcări.

Față de aceste considerente consider că recursul declarat de cele două pârâte este nefondat.