ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 782/2022

Ședința publică din data de 10 februarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2019, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România și Institutul National Pentru Pregătirea și Perfectionarea Avocaților, solicitând instanței anularea în parte a hotărârii Consiliului UNBR nr. 5 din 4 octombrie 2019 prin care se validează examenul de primire în profesie ca avocat stagiar, sesiunea august 2019 și obligarea acestora să emită o decizie în sensul primirii reclamantei în calitate de avocat stagiar.

Înaintea primului termen de judecată reclamanta și-a completat cererea de chemare în judecată, solicitând și anularea în parte, numai cu privire la întrebarea nr. 42 din Grila nr. 1, a procesului-verbal de soluționare a contestațiilor la barem din data de 02.09.2019, întocmit de Comisia Națională de Examen, precum și a procesului-verbal de soluționare a contestațiilor la punctaj din data de 11.09.2019.

Prin sentința civilă nr. 41 din 6 iulie 2020 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Institutul Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților; a respins excepția inadmisibilității acțiunii; a respins excepția tardivității; a admis acțiunea, astfel cum a fost modificată, formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Uniunea Națională a Barourilor din România, a anulat în parte hotărârea nr. 5/04.10.2019 emisă de pârâta Uniunea Națională a Barourilor din România, în sensul declarării reclamantei A. ca fiind admisă la examenul de primire în profesia de avocat stagiar, a anulat în parte procesul-verbal din 02.09.2019 privind soluționarea contestațiilor la barem emis de Comisia Națională de Examen din cadrul Uniunii Naționale a Barourilor din România, în ceea ce privește soluția dispusă cu privire la întrebarea nr. 42 din grila nr. 1, în sensul admiterii contestației și anulării acestei întrebări, a anulat în parte procesul-verbal din 11.09.2019 privind soluționarea contestațiilor la punctaj emis de Comisia Națională de Examen din cadrul Uniunii Naționale a Barourilor din România, în ceea ce privește punctajul obținut de reclamanta A. care va fi de 10 puncte la materia "drept procesual civil" în loc de 9 puncte, a obligat pârâta Uniunea Națională a Barourilor din România să emită decizia de primire în profesie ca avocat stagiar a reclamantei A., a respins acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Institutul Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a luat act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 41 din 6 iulie 2020 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, pârâta Uniunea Națională a Barourilordin România a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În esență, recurenta-pârâtă a susținut că instanța de fond a depășit limitele controlului de legalitate, întrucât ar fi trebuit să rețină că instanța de contencios administrativ poate exercita controlul de legalitate doar cu privire la modul în care a fost respectată procedura de organizare și desfășurare a examenului față de care reclamanta nu a formulat critici, și că nu se poate substitui comisiilor de examen pentru evaluarea baremului sau a lucrărilor participanților la examen, competente ce revin în exclusivitate comisiilor de examen conform prevederilor Regulamentului cadru de examen republicat prin Hotărârea nr. 462/05.06.2019 a Consiliului UNBR.

Cu privire la acest aspect a invocat dispozițiile art. 9 alin. (1), art. 15 alin. (1), art. 21 alin. (3) Regulament privind faptul că motivarea soluțiilor date de comisia de soluționare a contestatiilor la barem trebuie să fie la dispoziția Comisiei permanente a UNBR (obligatie îndeplinită), iar nu la dispoziția altor persoane.

În fine, recurenta-pârâtă a susținut că reclamanta nu a invocat motive referitoare la organizarea și desfășurarea examenului, criticând doar subiectele și modul în care s-au soluționat contestatiile la barem și punctajul acordat acesteia, din procedura în sine de examen, care a fost respectată.

Totodată, a făcut trimitere la practica Înaltei Curti de Casație și Justiție, a Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului.

Prin adresa de înaintare a cererii de recurs prin poștă, înregistrată la dosar la data de 24 septembrie 2022, recurenta-pârâtă a precizat că dintr-o eroare materială în cererea de recurs transmisă în format electronic este mentionată Uniunea Națională a Barourilor din România - Comisia Centrală de Disciplină, în loc de Uniunea Națională a Barourilor din România.

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității recursului, prin raportare la data comunicării sentinței către reclamantă, excepția lipsei calității procesuale active a Comisiei Centrale de Disciplină a UNBR, excepția lipsei calității de reprezentant a Comisiei Centrale de Disciplină a UNBR, excepția lipsei de interes a Comisiei Centrale de Disciplină a UNBR (Comisia Centrală nu a fost parte în proces) și excepția nulității recursului, motivele invocate neîncadrându-se în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Pe fond, a solicitat respingerea recursului, apreciind, în esență că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente situației de fapt reținute.

Prin răspunsul la întâmpinare, recurenta-pârâtă a solicitat respingerea excepției tardivității recursului, apreciind că a exercitat calea de atac în termenul legal.

În ceea ce privește celelalte excepții, a precizat că prin cererea depusă la dosar prin care a înaintat memoriul de recurs în original, prin poștă, a lămurit aspectul că dintr-o eroare materială s-a menționat UNBR Comisia Centrală, în loc de UNBR.

Referitor la excepția nulității recursului, recurenta a arătat că a precizat cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prezentând detaliat argumentele privind gresita aplicare a normelor de drept material.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 19 octombrie 2020, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 10 februarie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

La termenul din data de 10 februarie 2022, s-a constatat că intimatul Institutul National pentru Pregatirea și Perfectionarea Avocatilor a fost citat din eroare, soluția privind admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a acestuia nefiind recurată.

La același termen, s-a respins, ca inadmisibilă în principiu, cererea de intervenție în interes propriu formulată de B..

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor expuse prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

1.1 Astfel, se constată netemeinicia excepției tardivității recursului, având în vedere că sentința recurată a fost comunicată la data de 12 iulie 2020, conform dovezii aflate la dosarul de fond, iar calea de atac a fost declarată la data de 28 iulie 2020, conform adresei de înaintare prin poștă electronică a cererii aflată la dosarul de recurs, cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 20 din Legea nr. 554/2004.

Cu privire la tardivitatea cererii de recurs introdusă ulterior de UNBR, astfel cum a susținut intimata-reclamantă în ședința publică de la data de 10.02.2022, Înalta Curte constată că nu este vorba despre o nouă cerere de recurs, cererea transmisă prin poștă și înregistrată la dosar la data de 24.09.2022 reprezentând exemplarul original al cererii de recurs transmisă prin poșta electronică, cu respectarea termenului legal. Din același motiv este lipsită de fundament factual și juridic și susținerea recurentei în sensul că nu au fost respectate dispozițiile legale cu privire la depunerea acestei din urmă cereri de recurs la Curtea de Apel Brașov.

1.2 În ceea ce privește excepțiile referitoare la Comisia Centrală de Disciplină a UNBR, respectiv excepția lipsei calității procesuale active a Comisiei Centrale de Disciplină a UNBR, excepția lipsei calității de reprezentant a Comisiei Centrale de Disciplină a UNBR, excepția lipsei de interes a Comisiei Centrale de Disciplină a UNBR, Înalta Curte constată că deși aceste excepții au fost invocate în mod distinct, este vorba despre aceeași chestiune referitoare la Comisia care a formulat cererea de recurs, care privește excepția lipsei calității procesuale active, celelalte excepții subsumându-se acesteia.

Or, în cauză nu se poate pune problema calității procesuale active a Comisiei Centrale de Disciplină a UNBR, având în vedere că este evident că este vorba despre o eroare materială, astfel cum este precizat expres prin adresa de comunicare a exemplarului original al cererii de recurs transmis prin poștă, în care s-a menționat că în cererea de recurs transmisă în format electronic este mentionată Uniunea Națională a Barourilor din România - Comisia Centrală de Disciplină, în loc de Uniunea Națională a Barourilor din România.

1.3 Referitor la excepția nulității recursului, instanța de control judiciar constată că recurenta-pârâtă a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., argumentele de ordin critic cu privire la greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 9 alin. (1), art. 15 alin. (1) și art. 24 alin. (5) din Regulamentul-cadru privind organizarea examemdui de primire in profesia de avocat și admitere în cadrul Institutului Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților fiind circumscrise acestui text legal.

Reclamanta este absolventă a Facultății de Drept din cadrul Universității "Transilvania" din Brașov și licențiată în drept .

În baza Hotărârii nr. 463 din data de 05.06.2019 a Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România, aceasta s-a înscris la examenul de primire în profesia de avocat stagiar, în cadrul Baroului Brașov, sesiunea august 2019, fiind identificată prin codul A1231.

După publicarea subiectelor și baremelor la examenul de tip grilă pentru primirea în profesie, reclamanta a sesizat că la întrebarea nr. 42 din grila nr. 1 - secțiunea "drept procesual civil"- niciuna dintre cele 3 variante de răspuns enumerate nu era corectă deși, conform regulamentului de concurs, fiecare întrebare trebuia să aibă variantă corectă de răspuns.

Drept urmare, reclamanta a formulat contestație la baremul probei de examen din data de 30.08.2019.

La data de 03.09.2019 pe site-ul U.N.B.R. a fost publicat procesul-verbal din data de 02.09.2019 privind soluționarea contestațiilor la barem formulate de candidații care s-au prezentat la proba de examen din data de 30.08.2019. Prin intermediul respectivului proces-verbal, Comisia națională de examen a respins contestația formulată de reclamantă.

La data de 07.09.2019 pe site-ul U.N.B.R. au fost publicate rezultatele obținute de candidații care s-au prezentat la examenul de primire în profesia de avocat din data de 30 august 2019, reclamanta figurând ca respinsă întrucât, deși a obținut punctajul minim necesar (anume 70 de puncte), la materia "drept procesual civil" a obținut numai 9 puncte din 20 iar, conform art. 6 alin. (4) din Regulamentul de examen, "Vor fi declarați admiși candidații care vor obține cel puțin 10 puncte la fiecare disciplină în parte și un punctaj total de cel puțin 70 de puncte".

Plângerea prealabilă formulată de reclamantă împotriva hotărârii nr. 5 a Consiliului U.N.B.R. prin care se validează examenul de primire în profesie ca avocat stagiar, sesiunea 2019, a fost respinsă ca inadmisibilă.

În acest context factual, instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere, prin care reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România și Institutul National Pentru Pregătirea și Perfectionarea Avocaților, solicitând instanței anularea în parte a hotărârii Consiliului UNBR nr. 5 din 4 octombrie 2019 prin care se validează examenul de primire în profesie ca avocat stagiar, sesiunea august 2019 și obligarea acestora să emită o decizie în sensul primirii reclamantei în calitate de avocat stagiar, precum și anularea în parte, numai cu privire la întrebarea nr. 42 din Grila nr. 1, a procesului-verbal de soluționare a contestațiilor la barem din data de 02.09.2019, întocmit de Comisia Națională de Examen, precum și a procesului-verbal de soluționare a contestațiilor la punctaj din data de 11.09.2019.

Reclamanta a susținut că nu a fost respectat Regulamentul-cadru privind organizarea examenului de primire în profesia de avocat si admitere în cadrul Institutului Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților (în vederea dobândirii titlului profesional de avocat stagiar) și de primire în profesia de avocat a persoanelor care au absolvit examenul de definitivat în alte profesii juridice, aprobat prin Hotărârea nr. 462 din data de 05.06.2019, cu referire concretă la nerespectarea prevederilor art. 14 alin. (3) al Regulamentului Cadru referitoare la respectarea regulilor în ceea ce privește elaborarea subiectelor de examen, una dintre regulile stabilite în elaborarea subiectelor de examen fiind ca acestea "să nu conțină probleme controversate în doctrina sau practică".

Prin sentința recurată, acțiunea a fost admisă, pârâta Uniunea Națională a Barourilor din România exercitând calea de atac a recursului, prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte, în urma propriului demers judiciar raportat la actele dosarului și la probele administrate în cauză, nu împărtășește această opinie, apreciind că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Reține instanța de control judiciar că potrivit art. 9 alin. (1) din Regulamentul-cadru privind organizarea examenului de primire în profesia de avocat și admitere în cadrul Institutului Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților (în vederea dobândirii titlului profesional de avocat stagiar) și de primire în profesia de avocat a persoanelor care au absolvit examenul de definitivat în alte profesii juridice astfel cum a fost republicat prin Hotărârea nr. 462 din 5 iunie 2019 a Consiliului UNBR, "Comisia de examen este compusă din: Comisia de organizare a examenului, Comisia de elaborare a subiectelor, Comisia de soluționare a contestațiilor la barem și Comisia de soluționare a contestațiilor la punctaj.(...)"

În cadrul fiecărei comisii funcționează mai multe subcomisii corespunzătoare ca număr cu cel al disciplinelor de examen, iar cele de elaborare a subiectelor au potrivit art. 14 alin. (3) din Regulamentul - cadru și atribuțiile elaborării subiectelor de examen și elaborării baremului de evaluare.

Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (3) lit. a) din Regulamentul sus menționat, "Comisiile de elaborare a subiectelor au în principal următoarele atribuții: a.elaborarea subiectelor de examen, cu respectarea următoarelor reguli: - subiectele să fie în concordanță cu tematica și bibliografia aprobate și publicate de Consiliul U.N.B.R.; - subiectele să asigure o cuprindere echilibrată a materiei studiate și să aibă grad de complexitate corespunzător conținutului tematicii și bibliografiei; - timpul necesar rezolvării subiectelor să nu depășească timpul alocat desfășurării probei de examen; - să se asigure unitatea de evaluare la nivelul întregului examen; - să nu conțină probleme controversate în doctrină sau practică; - subiectele să urmărească și verificarea capacitații candidaților de a utiliza cunoștințele teoretice în cadrul unui/unor caz(uri) practic(e)."

Așa fiind, în procesul de elaborare a subiectelor de examen, la art. 14 alin. (3) din Regulamentul - cadru se prevede ca una dintre regulile stabilite în elaborarea subiectelor de examen, respectiv ca acestea "să nu conțină probleme controversate în doctrina sau practică".

Conform art. 15 alin. (1) din Regulamentul-cadru, Comisia de soluționare a contestațiilor la barem soluționează, sub coordonarea președintelui comisiei de examen și cu consultarea membrilor Comisiei de elaborare a subiectelor, contestațiile la barem și adoptă baremul definitiv, care se publică pe paginile web ale U.N.B.R. și I.N.P.P.A., art. 24 alin. (5) stabilind că "punctajul acordat de comisia de soluționare a contestațiilor la punctaj este definitiv".

Prin urmare, în procedura de soluționare a contestațiilor la barem comisia învestită este ținută a verifica la adoptarea baremului definitiv respectarea exigențelor art. 14 alin. (3) din Regulamentul-cadru, fiind obligată a invalida baremul inițial dacă și în măsura în care un subiect ar conține probleme controversate în doctrina sau practică.

În raport de textele legale antereferite, Înalta Curte constată că cercetarea și constatarea validității oricărui concurs de numire sau de promovare exclude, cum corect a susținut și recurenta-pârâtă U.N.B.R., verificarea modului de redactare a subiectelor de examen, a notelor ce se acordă participanților la examen, ori a modului de soluționare a contestațiilor la barem, întrucât comisiile de elaborare a subiectelor și comisiile de soluționare a contestațiilor au drept de apreciere discreționar în domeniul sau în disciplina lor de specialitate, astfel încât instanțele de judecată învestite cu controlul de legalitate al acestor proceduri nu sunt îndreptățite a stabili răspunsul corect sau soluția la contestația la barem (admitere sau respingere).

Controlul instanței se limitează la verificarea legalității actelor administrative atacate, prin raportare la normele legale sau regulamentare care stabilesc cadrul de organizare și desfășurare a examenului. Actele comisiei de soluționare a contestațiilor la barem sunt producătoare de consecințe juridice în referire la situațiile pe care le analizează și asupra cărora își exprimă punctul de vedere (inclusiv motivele de contestație de natură științifică sau pedagogică).

Comisia permanentă a Uniunii Naționale a Barourilor din România are rolul de a veghea la respectarea cerințelor prevăzute în normele juridice edictate pentru organizarea și desfășurarea examenului de primire în profesie, ca avocat stagiar, dar nu poate imixtiona în sfera de activitate a comisiilor de examen, având prerogative conferite de contextul normativ doar pentru exercitarea controlului de legalitate pe baza verificărilor efectuate de comisiile cărora le-a stabilit atribuții specifice, soluțiile comisiilor fiind producătoare de efecte juridice în planul constatărilor și rezolvărilor pe care le stabilesc la problemele cu care sunt sesizate.

Controlul de legalitate care se solicită instanței judecătorești competente poate fi exercitat numai cu respectarea atribuțiilor conferite de lege organizatorului examenului și comisiilor înființate potrivit Regulamentului de examen, cu puteri discreționare în domeniul pentru care au fost constituite și responsabile în sfera atribuțiilor care le-au fost încredințate potrivit Regulamentului.

În conformitate cu jurisprudența anterioară consolidată a Înaltei Curți, controlul de legalitate prin care se tinde a se reforma soluții avute în vedere de comisiile de examen excedează competențele instanțelor judecătorești.

Că este așa rezultă nu doar din jurisprudența constantă a instanței supreme, depusă la dosar și de recurenta-pârâtă U.N.B.R., ci și din jurisprudența Curții Constituționale, concretizată în Decizia nr. 480 din 20 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 383 din 10 iunie 2010, Decizia nr. 172 din 20 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 512 din 9 iulie 2014, și Decizia nr. 725 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 26 februarie 2015 unde s-a statuat constant că "posibilitatea de a ataca rezultatele unui examen sau ale unui concurs nu constituie un drept de sine stătător, reglementat ca atare prin lege, ci un mijloc de realizare a dreptului de a ocupa funcția pentru care s-a organizat examenul ori concursul, prin controlul respectării procedurilor de examen sau de concurs pe care legea le reglementează. A decide altfel ar însemna să se recunoască organelor de justiție competența de a se substitui examinatorilor, de a invalida evaluările făcute de aceștia și de a le înlocui cu evaluările proprii ale judecătorilor, ceea ce ar exceda în mod evident atribuțiilor instanțelor judecătorești. Așadar, prevederile art. 21 din Legea fundamentală, referitoare la accesul la o instanță de judecată, nu au aplicabilitate în materia contestării baremului sau rezultatului unui examen ori concurs, ci numai în ceea ce privește controlul legalității procedurii de desfășurare a examenului sau concursului respectiv".

În același sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care, prin Hotărârea din 26 iunie 1986, pronunțată în Cauza Van Marle și alții împotriva Olandei, prin decizia de inadmisibilitate din 28 februarie 2002, pronunțată în Cauza San Juan împotriva Franței, prin decizia de inadmisibilitate din 2 septembrie 2003, pronunțată în Cauza Eisenberg împotriva Franței, și prin Hotărârea din 24 februarie 2005, pronunțată în Cauza Nowicky împotriva Austriei (paragraful 34), a statuat, cu valoare de principiu, că evaluarea cunoștințelor și a experienței necesare pentru admiterea într-o profesie este similară cu susținerea unui examen de tip școlar sau universitar și nu poate intra în domeniul de aplicare a art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, îndepărtându-se atât de la competența normală a unui judecător, învestit de regulă cu soluționarea unui diferend, cât și de la garanțiile instituite de art. 6 din Convenție, care nu sunt de natură să se aplice "litigiilor" ce ar putea apărea în această materie.

Așa fiind, se reține că reclamanta poate contesta doar aspecte legate de nelegalitatea desfășurării examenului, iar evaluarea cunoștințelor acesteia în raport de întrebarea nr. 42 din grila nr. 1 - secțiunea "drept procesual civil"- cu privire la care a apreciat că niciuna dintre cele 3 variante de răspuns enumerate nu era corectă deși, conform regulamentului de concurs, fiecare întrebare trebuia să aibă variantă corectă de răspuns, reprezintă atributul exclusiv al comisiilor de examen și nu poate face obiectul cenzurii instanței de judecată.

În concluzie, având în vedere că nu poate face obiectul acțiunii în contencios administrativ cenzurarea modului în care comisia de elaborare a subiectelor a înțeles să puncteze pe barem, a elementelor apreciate necesar a fi tratate prin subiectele de concurs și nici a modului în care comisia de soluționare a contestațiilor a analizat contestațiile la barem, sentința recurată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale incidente situației de fapt reținute, astfel cum s-a argumentat anterior, urmând să fie reformată.

În temeiul dispozițiilor art. 453 C. proc. civ., potrivit cu care "Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată", Înalta Curte va obliga intimata-reclamantă la plata către recurenta-pârâtă a sumei de 2000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 497 alin. (1) C. proc. civ. și art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., va respinge excepția tardivității recursului, va respinge excepțiile referitoare la Comisia Centrală de Disciplină a UNBR, va respinge excepția nulității recursului, va admite recursul formulat, va casa sentința recurată și, rejudecând, va respinge acțiunea și va obliga intimata-reclamantă la plata către recurenta-pârâtă a sumei de 2000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția tardivității recursului.

Respinge excepțiile referitoare la Comisia Centrală de Disciplină a UNBR.

Respinge excepția nulității recursului.

Admite recursul formulat de pârâta Uniunea Naționala a Barourilor din România împotriva sentinței nr. 41 din 6 iulie 2020 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând:

Respinge acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Uniunea Națională a Barourilor din România, ca neîntemeiată.

Obligă intimata-reclamantă la plata către recurenta-pârâtă a sumei de 2000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 10 februarie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.