ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3412/2022

Ședința publică din data de 9 iunie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 2.04.2020, A. a chemat în judecată Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România (UNBR) solicitând: anularea parțială a Hotărârii nr. 5/4.10.2019 a Consiliului UNBR, în sensul admiterii plângerii referitoare la grila G4, întrebarea nr. 31, cu consecința anulării acesteia și acordarea unui punct la această întrebare către reclamantă; emiterea unei decizii de primire în profesie pe numele reclamantei, ca o consecință a anulării întrebării nr. 31 de la grila G4 și acordării unui punct.

La data de 17.06.2020, Consiliul U.N.B.R. a formulat întâmpinare invocând excepția lipsei capacității procesuale și excepția lipsei calității procesuale passive.

La data de 2 iulie 2020 reclamanta a solicitat introducerea în cauză a Uniunii Naționale a Barourilor din România, în calitate de emitent al Deciziei nr. 5/2019 și de organizator al examenului.

Prin sentința nr. 68/F-C din 16 iulie 2020 a Curții de Apel Pitești, secția a II- a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-au respins excepțiile lipsei capacității procesuale și a calității procesuale pasive a Consiliului UNBR, s-a respins, ca nefondată, cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România și Uniunea Națională a Barourilor din România.

Împotriva sentinței nr. 68/F-C din 16 iulie 2020 a Curții de Apel Pitești, secția a II- a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A. întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

II. Soluția instanței de recurs

În conformitate cu prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., analizând cu prioritate excepția nulității recursului, invocată de intimatul-pârât Uniunea Națională a Barourilor din România, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, urmând a fi admisă, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și ale art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)

(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancțiunea nulității."

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. stabilește următoarele:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

În cauză, cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, criticile formulate de reclamantă neputând fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport cu soluția pronunțată de prima instanță.

Astfel, deși recurenta-reclamantă a indicat, în mod formal, că recursul se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., prin cererea de recurs, aceasta a preluat integral susținerile din cuprinsul cererii de chemare în judecată, fără a se raporta la considerentele sentinței atacate și fără a le combate efectiv.

În condițiile arătate, susținerile recurentei-reclamante nu permit analizarea sentinței atacate din perspectiva niciunui motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., această neregularitate a cererii de recurs fiind sancționată cu nulitatea căii de atac.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În absența unor critici aduse hotărârii primei instanțe, care să se circumscrie motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., controlul ierarhic specific căii de atac a recursului nu poate fi exercitat, instanța superioară neputând proceda la o reevaluare a susținerilor în fapt și în drept din cuprinsul cererii de chemare în judecată, nefiind aplicabile, pentru verificarea legalității unei hotărâri judecătorești supusă căii de atac a recursului, regulile specifice în materia apelului.

Întrucât, în speță, recurenta-reclamantă nu s-a conformat exigențelor impuse de lege și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs într-unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d), art. 489 alin. (2) și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va constata nulitatea recursului declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului declarat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 68/F-C din 16 iulie 2020 a Curții de Apel Pitești, secția a II- a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 iunie 2022.