ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5350/2022

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România, Institutul Național pentru Pregătirea Avocaților, Uniunea Națională a Barourilor din România, anularea Hotărârii nr. 5/04.10.2019 a Consiliului UNBR privind validarea examenului de primire în profesia de avocat stagiar și pentru persoanele care au susținut examenul de definitivat în alte profesii juridice și a rezultatelor acestuia, în ceea ce privește calificativul "respins" cu privire la reclamantă, obligarea pârâtului de rang 2 la modificarea Hotărârii nr. 5/04.10.2019, în sensul declarării reclamantei ca fiind admisă la examenul de primire în profesia de avocat stagiar și la emiterea unei Decizii de primire în profesia de avocat stagiar, cu cheltuieli de judecată.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 73 din 29 iunie 2020, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu Uniunea Națională a Barourilor din România, Consiliul U.N.B.R. și Institutul Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților.

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond reclamanta A. a declarat recurs. Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. În motivarea recursului arată că hotărârea conține motive contradictorii și lipsa motivării [art. 488 pct. 6 C. proc. civ..]. Unul dintre motivele pentru care instanța a respins acțiunea îl reprezintă faptul că instanța nu se poate substitui comisiei de organizare a examenului și de soluționare a contestațiilor în efectuarea aprecierii asupra răspunsului corect la întrebările formulate la un examen. Pe de altă parte, instanța, cu toate că arată că nu poate interveni în aspectele de oportunitate, fără a fi învestită în acest sens, sugerează care ar fi răspunsul corect la grilă, indicând faptul că "cu privire la întrebarea expusă de reclamantă în speță, curtea apreciază că este evident faptul că aceasta viza diferența dintre abținere, care împiedică efectuarea oricărui act de procedură (art. 49 alin. (1) C. proc. civ.) și recuzare, dimpotrivă permite efectuarea actelor de procedură întrucât, după cum prevede expres codul, nu determină suspendarea judecății (art. 49 alin. (2) din același cod). Întrebarea nu poate fi interpretată ca privind suspendarea judecății și încadrarea formulării cererii de abținere în această instituție ". Se poate lesne observa că instanța are o motivare contradictorie: pe de o parte, susține că indicarea unui răspuns corect ar fi interzisă raportat la regulile contenciosului administrativ și, pe de altă parte, probabil raportat la faptul că este vorba despre o problemă juridică, instanța interpretează sensul grilei din cadrul examenului de admitere. Astfel, într-un paragraf, aceasta explică faptul că nu poate controla oportunitatea unei întrebări, nu poate oferi răspunsul corect la întrebare, însă într-un paragraf următor, totuși apreciază care este răspunsul corect la întrebare, dând și argumentele juridice pentru veridicitatea răspunsului. În aceste condiții, este evident că sunt întrunite în speță prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. Recurenta mai consideră că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea normelor de drept material (art. 488 pct. 8 C. proc. civ.), fiind încălcate prevederile art. 2 alin, (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004. Recurenta arată că acțiunea vizează verificarea unei chestiuni de legalitate - încălcarea art. 14 din Regulament, instanța fiind învestită să verifice în ce măsură întrebarea nr. 56 cuprindea o chestiune interpretabilă, o problemă controversată în doctrină. Cu toate acestea, instanța, depășindu-și limitele competenței sale, se substituie organului administrativ arătând, pe de o parte, că "pentru ca această cerință de legalitate să impieteze asupra legalității examenului este necesar însă ca formularea unui subiect dintr-o problemă controversată să impieteze asupra posibilității de a rezolva corect această întrebare" și, pe de altă parte, că întrebarea nu putea să fie interpretată ca privind suspendarea judecății și încadrarea formulării abținerii în această instituție. În opinia recurentei, instanța de fond a încălcat prevederile art. 14 alin. (3) din Regulament. Cu toate că instanța reține că cerința elaborării unor subiecte necontroversate este una de legalitate, adaugă prevederilor din regulament, susținând că "pentru ca această cerință de legalitate să impieteze asupra legalității examenului este necesar însă ca formularea unui subiect dintr-o problemă controversată să impieteze asupra posibilității de a rezolva corect această întrebare". Or, textul art. 14 alin. (3) din Regulament arată clar că prin simplu fapt că problema juridică din întrebare este una controversată, există o prezumție absolută de vătămare (adică de imposibilitate de a putea oferi un răspuns, din moment ce există mai multe interpretări posibile), caz în care grila este anulată. Doar pentru că obiectul prezentului dosar se referă la examenul de intrare în profesia de avocat și astfel, actul administrativ cenzurat se referă la noțiuni juridice cunoscute de către instanță, nu înseamnă că Curtea de Apel Cluj, într-o asemenea situație, are posibilitatea de a adăuga, încălcând principiul separației puterilor în stat, dar și principiul legalității, o condiție de aplicare a unui text dintr-un act normativ (art. 14 alin. (3) din Regulament). De altfel, la nivelul instanțelor naționale, chiar dacă soluția nu este încă definitivă, Curtea de Apel Brașov, a analizat, într-o speță identică aceeași problemă, concluzionând că "Întrucât doi doctrinari de seamă au opinii divergente cu privire la această problemă de drept, conform art. 14 alin. (3) lit. a) din cadrul Regulamentului de examen, această chestiune nu poate constitui obiect al unei întrebări din cadrul examenului". Prin această hotărâre, instanța a recunoscut faptul că întrebarea în cauză conține două interpretări doctrinare diferite, drept pentru care, după ce a anulat întrebarea, a obligat UNBR să o primească pe reclamantă în profesia de avocat stagiar. În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a INPPA, recurenta consideră că, în cauză, contrar celor reținute de instanță, aceasta are calitate procesuală pasivă. În susținerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii și practică judiciară.

Apărările formulate în cauză Intimații Uniunea Națională a Barourilor din România, Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România si Institutul Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinările intimaților, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei") Înalta Curte reține că potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților." Verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele menționate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată. Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt și de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanța având posibilitatea să le grupeze și să le structureze în funcție de problemele de drept deduse judecății, putând să le răspundă prin considerente comune. Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătorești nu se regăsesc literal toate susținerile invocate de partea reclamantă, sentința nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat. Prin urmare, verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar reține că aceasta îndeplinește exigențele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată. De asemenea, în cuprinsul hotărârii judecătorești analizate, nu se regăsesc considerente contradictorii, instanța de fond înfățișând într-o manieră clară și coerentă argumentele avute în vedere în adoptarea soluției asupra cererii de chemare în judecată. Aceasta deoarece, din analiza considerentelor sentinței recurate, rezultă indubitabil că, în prezenta cauză, instanța de fond a indicat ce reprezintă, în opinia sa, indicii temeinice, respectiv argumentele care au stat la baza raționamentului său logico-juridic concretizat în dispozitivul sentinței, astfel că nu se poate susține, cu suficient temei, că hotărârea atacată în prezenta cauză ar fi nemotivată, sau că, prin prisma considerentelor sale, nu ar fi posibilă exercitarea controlului judiciar prin intermediul căii de atac a recursului. Doctrina și jurisprudența au afirmat constant că o motivare clară și cuprinzătoare a unei hotărâri judecătorești nu presupune analizarea tuturor afirmațiilor părților, ci doar a acelora cu caracter esențial, chiar și acestea din urmă putând fi tratate în mod global. Este obligatoriu ca judecătorul să analizeze, în mod real și păstrându-și echilibrul dar și obiectivitatea, susținerile ambelor părți cu interese contrare în proces, dar doar acele susțineri care au legătură cu obiectul cauzei, cu fundamentul pretențiilor deduse judecății și cu soluția ce urmează a se dispune, din perspectiva acestei soluții, urmând a fi filtrate și cenzurate respectivele susțineri, fie în sensul reținerii, fie în cel al înlăturării lor. Astfel fiind, Înalta Curte apreciază că acest motiv de recurs nu este întemeiat. În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material") Din actele și lucrările dosarului rezultă că recurenta a susținut examenul de admitere în profesia de avocat organizat de U.N.B.R în data de 30 august 2019 și a obținut un punctaj de 70 de puncte cumulativ, defalcat după cum urmează: OEPA -16 puncte, Drept Civil - 14 puncte, Drept Procesual Civil - 9 puncte, Drept Penal -17 puncte, Drept Procesual Penal - 14 puncte. Întrebarea nr. 56 din Grila 2 a avut următorul conținut ..Spre deosebire de abținere, recuzarea: a) se poate face verbal în ședința de judecată sau în scris; b) se soluționează prin încheiere care se pronunță în ședință publică; c) nu determină suspendarea judecății cauzei." Baremul a indicat ca fiind corectă varianta C. Recurenta a depus la dosarul cauzei extrase din doctrină prin care a arătat că există și opinii conform cărora mențiunea că până la soluționarea cererii de abținere nu se va face niciun act de procedură nu echivalează cu suspendarea judecății. Înalta Curte constată că instanța de fond temeinic și legal a apreciat că instanța de contencios administrativ poate exercita controlul de legalitate doar cu privire la modul în care a fost respectată procedura de organizare și desfășurare a examenului, față de care recurenta nu a invocat critici, și nu se poate substitui comisiilor de examen pentru evaluarea baremului sau a lucrărilor participanților la examen, competențe ce revin în exclusivitate comisiilor de examen conform prevederilor din Regulamentul-cadru. Potrivit art. 9 alin. (1) din Regulamentul-cadru privind organizarea examenului de primire în profesia de avocat și admitere în cadrul Institutului Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților (în vederea dobândirii titlului profesional de avocat stagiar) și de primire în profesia de avocat a persoanelor care au absolvit examenul de definitivat în alte profesii juridice astfel cum a fost republicat în formă consolidată prin Hotărârea nr. 462 din 05 iunie 2019 a Consiliului U.N.B.R, "Comisia de examen este compusă din: Comisia de organizare a examenului, Comisia de elaborare a subiectelor, Comisia de soluționare a contestațiilor la barem și Comisia de soluționare a contestațiilor la punctaj. Fiecare comisie este compusă din subcomisii potrivit disciplinelor de examen", iar potrivit art. 14 alin. (3) "Comisiile de elaborare a subiectelor au, în principal, următoarele atribuții: a) elaborarea subiectelor de examen... c) elaborarea baremului de evaluare". Conform prevederilor art. 15 alin. (1) din Regulamentul-cadru: "Comisia de soluționare a contestațiilor la barem soluționează, sub coordonarea președintelui comisiei de examen și cu consultarea membrilor Comisiei de elaborare a subiectelor, contestațiile la barem și adoptă baremul definitiv, care se publică pe paginile web ale U.N.B.R. și I.N.P.PA.". Potrivit art. 24 alin. (5): "Punctajul acordat de comisia de soluționare a contestațiilor la punctaj este definitiv". Astfel fiind, instanța nu poate să se substituie comisiilor prevăzute de Regulamentul-cadru și să se pronunțe asupra modului de redactare a subiectelor de examen sau asupra notelor ce se acordă participanților la examen ori să soluționeze contestațiile la barem, aceste atribuții revenind în exclusivitate comisiilor menționate mai sus, în funcție de competențele fiecăreia. Practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal este constantă în acest sens, respectiv că în contenciosul administrativ "controlul instanței de limitează la verificarea legalității actelor administrative atacate, prin raportare la normele legale sau regulamentare care stabilesc cadrul de organizare și desfășurare a examenului" și că "nu poate face obiectul acțiunii în contencios administrativ cenzurarea modului în care comisia de elaborare a subiectelor a înțeles să puncteze pe barem, a elementelor apreciate necesar a fi tratate prin subiectele de concurs și nici a modului în care comisia de soluționare a contestațiilor a analizat contestațiile la barem". Nu este întemeiată și nu poate fi primită nici susținerea potrivit căreia instanța ar fi încălcat principiile separației puterilor în stat și al legalității, instanța de fond arătând care sunt limitele controlului de legalitate, pronunțând o hotărâre în aceste limite. În raport cu cele reținute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate. Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat și cererea formulată de intimata-pârâtă Uniunea Națională a Barourilor din România, privind acordarea cheltuielilor de judecată ca nedovedită.