ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 907/2024

Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată sub nr. x/2021pe rolul Curții de Apel București, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Comisia Permanentă UNBR, Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România și Institutul Național Pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților: - anularea în parte a deciziei Comisiei Permanente a UNBR nr. 177/29.10.2020 privind validarea examenului în vederea dobândirii titlului profesional de avocat stagiar și de primire în profesia de avocat a persoanelor care au absolvit examenul de definitivat în alte profesii juridice - sesiunea 20 septembrie 2020, în sensul anulării grilelor menționate și a tuturor grilelor care au în conținut elemente din afara disciplinelor de concurs prevăzute în Hotărârea nr. 57/27.03.2020 a Comisiei Permanente a UNBR cum ar fi raționament logic sau logică juridică; - emiterea unei decizii de primire în profesia de avocat pe numele reclamantului ca o consecință a anulării grilelor contestate. La data de 12.11.2021 reclamantul A. a formulat cerere modificatoare la acțiune, învederând instanței că și-a modificat cererea de chemare în judecată, sub aspectul completării cererii cu noi dovezi care susțin temeinicia solicitării de anulare în parte a deciziei Comisiei Permanente a UNBR nr. 177/29.10.2020 privind validarea examenului în vederea dobândirii titlului profesional de avocat stagiar și de primire în profesia de avocat a persoanelor care au absolvit examenul de definitivat în alte profesii juridice - sesiunea 20 septembrie 2020, și emiterea unei decizii de primire în profesia de avocat pe numele său. În acest sens, a solicitat instanței să constate: - îndeplinirea de către acesta, la examenul de primire în profesia de avocat, sesiunea septembrie 2020, a tuturor condițiilor cerute de art. 5.2, 6.2,3, 18, 27,30, raportat la art. 31,22.4,5 din hot. 57/27.03.2020 a Consiliului Uniunii UNBR (denumită în continuare Regulamentul), în baza unei corecte reevaluări a lucrării sale, și anularea în parte a deciziei Comisiei Permanente a UNBR nr. 177/29.10.2020 privind validarea examenului în vederea dobândirii titlului profesional de avocat stagiar precum si emiterea unei decizii de primire în profesia de avocat pe numele său ca o consecință a constatării obținerii punctajului, îndeplinind numărul de răspunsuri corecte, depășind limita prevăzută de art. 6.4 din Regulamentul de examen. - organizarea examenului de primire în profesia de avocat, din septembrie 2020, contrar prevederilor art. 5 raportat la art. 6.3 din Legea 21 din 10 aprilie 1996 a Concurenței precum și contrar Regulamentului Cadru, ceea ce impune reevaluarea lucrării sale, în urma eliminării întrebărilor din afara tematicii de examen, în vederea constatării îndeplinirii la examenul de primire în profesia de avocat, sesiunea septembrie 2020, a tuturor condițiilor cerute de art. 5.2, 6.2,3, 18, 27, 30, raportat la art. 31, 22.4,5 din hot. 57/27.03.2020 a Consiliului Uniunii UNBR (denumită în continuare Regulamentul), și anularea în parte a deciziei Comisiei Permanente a UNBR nr. 177/29.10.2020 privind validarea examenului în vederea dobândirii titlului profesional de avocat stagiar precum si emiterea unei decizii de primire în profesia de avocat pe numele său ca o consecință a constatării obținerii punctajului, îndeplinind numărul de răspunsuri corecte, depășind limita prevăzută de art. 6.4 din Regulamentul de examen.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 789 din 14 aprilie 2022, Curtea de Apel București, secția IX-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Comisia Permanentă UNBR, Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România și Institutul Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților, ca neîntemeiată.

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței a declarat recurs recurentul-reclamant A., criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 4 și 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea acțiunii și admiterea acesteia, în sensul constatării îndeplinirii de către reclamant, la examenul de primire în profesia de avocat din anul 2020, a tuturor condițiilor cerute de art. 5.2, 6.2,3, 18, 27, 30 raportat la art. 31, 22.4,5 din hotărârea Consiliului Uniunii nr. 57/27.03.2020, anulării în parte a deciziei Comisiei Permanente a U.N.B.R. nr. 177/29.10.2020 privind validarea examenului în vederea dobândirii titlului profesional de avocat stagiar, precum și emiterea unei decizii de primire în profesia de avocat, ca o consecință a constatării obținerii unui punctaj de răspunsuri corecte depășind limita prevăzută de art. 6.4 din Regulamentul de examen. În motivarea recursului s-a arătat că hotărârea primei instanțe este rezultatul aplicării eronate a dispozițiilor art. 21 C. civ.. Astfel, cu toate că în sentință s-a menționat faptul că "în susținerea pretențiilor a învederat reclamantul că, pentru examenul de admitere în profesia de avocat din data de 20.09.2020, nu există nicio hotărâre sau decizie a Consiliului UNBR și nici un alt act cu caracter normativ care să stabilească o examinare cu varianta corectă de răspuns ca fiind compusă din una sau două răspunsuri valide dintre cele trei opțiuni de răspuns din grilă, ceea ce conduce la prelungirea în timp a efectelor deciziei Consiliului UNBR din data de 05 iunie 2019, menționată în anunțul de organizare a examenului de primire în profesia de avocat din 2019, publicată pe site-ul UNBR, în data de 21 iunie 2019", instanța a ignorat valoarea normativă a prezumțiilor juridice prevăzute de art. 21 C. civ. și a reținut că "dispozițiile art. 6 alin. (2) din cele două regulamente propuse spre comparare de către reclamant, nu prevăd în mod expres faptul că fiecare întrebare va avea o singură variantă corectă sau mai multe. În acest sens, Curtea constată că sunt neîntemeiate criticile reclamantului referitoare la faptul că unele întrebări au avut mai multe variante corecte de răspuns. Curtea reține că dispozițiile art. 6 alin. (2) din regulamentul-cadrul aprobat în anul 2020 nu exclud o asemenea posibilitate, câtă vreme prevăd că la testul grilă fiecare răspuns se evaluează cu un punct, fiind vorba în mod evident de fiecare răspuns corect, inclusiv cu mai multe variante corecte." Astfel, deși unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă, instanța de fond a apreciat vidul de reglementare în defavoarea reclamantului, ignorând, art. 21 C. civ., care prezumă că un drept, act sau fapt care a fost înscris într-un registru public se prezumă că există cât timp nu a fost radiat sau modificat în condițiile legii. Mai mult decât atât, stabilirea ca fiind "evidente" anumite prevederi incerte ale regulamentului cadru, fără ca pârâții să fi cerut acest lucru, conduce la o interpretare juridică ce excede competențelor instanței, care, astfel, și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, lucru întâlnit în mai multe paragrafe din sentință. Hotărârea U.N.B.R. nr. 462/05.06.2019 prevede modalitatea de evaluare a lucrărilor candidaților cu un singur răspuns corect, iar examinarea candidaților din septembrie 2019 a fost realizată conform hotărârii. Hotărârea nr. 57/27.03.2020 nu prevede nici modificarea, nici încetarea prevederilor deciziei anterioare, ci este identică în ceea ce privește modalitatea de corectare cu Hotărârea 462/05.06.2019, ceea ce impune evaluarea lucrărilor prin prisma art. 21 C. civ., adică prezumarea corectării lucrărilor din septembrie 2020 cu un singur răspuns corect la fel cum au fost corectate și lucrările examenului din septembrie 2019. Nota de subsol din anunțul examenului din 2020 nu are nicio valoare normativă, putând fi scrisă de secretara sau IT-ist-ul care a publicat anunțul, ea nefăcând parte din Decizia U.N.B.R. Atunci când intenția U.N.B.R. a fost să modifice modalitatea de evaluare de la un singur răspuns corect la una sau două răspunsuri corecte aceasta a fost precizată expres, așa cum reiese din Hotărârea nr. 148/14-15.05.2021 privind organizarea examenului de primire în profesia de avocat, septembrie 2021. Prin aplicarea corectă a art. 21 C. proc. civ., prevederile Hotărârii U.N.B.R. nr. 462/05.06.2019 se prezumă a fi valabile și pentru evaluarea lucrărilor examenului din data de 20.09.2020, întrucât hotărârea U.N.B.R. menționată nu prevede modalitatea de examinare cu un singur răspuns corect, iar Hotărârea nr. 57/27.03.2020 nu prevede nici modificarea, nici încetarea prevederilor deciziei anterioare, ceea ce impune interpretarea prevederilor privind modalitatea de evaluare a lucrărilor prin prisma art. 21 C. civ., adică prezumarea corectării lucrării cu un singur răspuns corect.

Apărările formulate de intimați Intimații-pârâți Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România, Comisia Permanentă UNBR și Institutul Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților au depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: Demersul judiciar al reclamantului A., astfel cum a fost evidențiat la pct. 1 al acestei decizii, vizează, în esență, anularea în parte a deciziei Comisiei Permanente a U.N.B.R. nr. 177/29.10.2020 urmată de emiterea unei decizii de primire în profesia de avocat. Fiind învestită cu soluționarea recursului declarat împotriva soluției de respingere ca neîntemeiată a acțiunii formulate, Înalta Curte reține, cu titlu prealabil, faptul că susținerile recurentului ce vizează netemeinicia hotărârii, respectiv cele referitoare la stabilirea situației de fapt, exced controlului exercitat de instanța de recurs. În privința primului motiv de recurs, subsumat de recurent cazului de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., prin care se invocă depășirea competențelor instanței prin interpretarea "evidentă" a unor dispoziții incerte, se reține caracterul nefondat al acestuia, în contextul în care instanța de fond a exercitat un control de legalitate al actului administrativ contestat, în limitele prevăzute de Legea nr. 554/2004, fără a interveni în evaluarea subiectelor sau a baremului, ci doar prin analiza conformității procedurii de organizare a examenului cu dispozițiile legale și regulamentare. În acest sens este, de altfel și jurisprudența Curții Constituționale a României (decizia CCR nr. 725/2014), instanțele neputându-se substitui comisiilor de examen în evaluarea subiectelor sau a baremului. De asemenea, din analiza hotărârii recurate și a cadrului procesual și procedural în care a fost examinată cererea reclamantului, nu transpare niciun element de natură a dovedi încălcarea vreunuia dintre principiile invocate de acesta, neconturându-se nici vreun exces de putere al instanței în soluționarea cauzei. În privința motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recurentul a criticat pretinsa nevalorificare a prezumțiilor juridice reglementate de art. 21 C. civ., în sensul că modalitatea de examinare din anul 2020 ar fi trebuit să urmeze modelul celei din anul 2019, respectiv întrebările din grila de examen să aibă o singură variantă de răspuns corect. Această susținere este nefondată, prin sentința recurată reținându-se în mod corect faptul că dispozițiile art. 6 alin. (2) din Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea nr. 57/27.03.2020 nu impun existența unei singure variante de răspuns corect. Dimpotrivă, formularea "fiecare răspuns corect se evaluează cu un punct" permite interpretarea că pot exista mai multe variante corecte, fiecare punctabilă. În plus, informarea publică din 19.06.2020 privind organizarea examenului a precizat expres că întrebările pot avea unul sau două răspunsuri corecte, ceea ce exclude aplicabilitatea prezumției de continuitate normativă invocată de recurent. Prin urmare, art. 21 C. civ. nu este incident în acest context, întrucât nu se referă la norme de organizare a examenelor profesionale, ci la prezumții privind existența unor drepturi sau fapte juridice înscrise în registre publice. De asemenea, este nefondată și susținerea recurentului-reclamant conform căreia Hotărârea U.N.B.R. nr. 462/05.06.2019 ar fi trebuit să fie aplicabilă și în anul 2020, în lipsa unei dispoziții exprese de abrogare. Prima instanță în mod legal a constatat că Hotărârea nr. 57/27.03.2020 reprezintă un act administrativ distinct, care reglementează în mod autonom organizarea examenului din anul 2020. Mai mult, art. 36 alin. (3) din acest regulament prevede expres că orice dispoziții contrare se abrogă, ceea ce exclude aplicabilitatea hotărârii din anul 2019. În acest context nu se poate susține că modalitatea de examinare din anul 2020 ar fi trebuit să urmeze, în lipsa unei norme exprese care să impună acest lucru. Pe de altă parte, Înalta Curte subliniază caracterul inadmisibil al solicitării recurentului de reevaluare a grilelor și de modificare a baremului pentru erori de conținut și interpretare. Potrivit art. 22 alin. (8) și art. 25 alin. (5) din Regulamentul-cadru, baremul definitiv și punctajul acordat de comisia de soluționare a contestațiilor sunt definitive și nu pot fi cenzurate de instanța de contencios administrativ, instanța de fond reținând în mod corect că nu poate interveni în evaluarea subiectelor sau în stabilirea punctajului, aceste atribuții revenind exclusiv comisiilor de examen. Nefondată este și susținerea conform căreia nu există un act normativ care să permită examinarea prin formularea unor întrebări cu două variante corecte de răspuns. În acord cu cele reținute de prima instanță, Înalta Curte precizează că Regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea nr. 57/27.03.2020 nu exclude posibilitatea existenței a două variante corecte de răspuns, iar în cuprinsul informării publice din 19.06.2020 s-a precizat expres că întrebările pot avea unul sau două răspunsuri corecte. În lipsa unei interdicții exprese, această modalitate de examinare este permisă, iar instanța de fond a reținut corect acest aspect. Nu în ultimul rând, Înalta Curte reține caracterul neargumentat al susținerii recurentului referitoare la o pretinsă încălcare a principiului concurenței, câtă vreme recurentul nu a indicat modul în care organizarea examenului ar fi afectat concurența între candidați sau între profesii. Se constată, așadar, faptul că în mod legal prima instanță a reținut că nu există elemente care să justifice aplicarea art. 5 raportat la art. 6 alin. (2) din Legea concurenței nr. 21/1996, în contextul organizării unui examen profesional reglementat prin acte normative specifice. Pentru considerentele expuse, constatând că sentința primei instanțe nu este afectată de nelegalitate și nu poate fi reformată prin prisma cazurilor de casare invocate, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat. Totodată, reținând culpa procesuală a recurentului-reclamant, în temeiul dispozițiilor art. 453 C. proc. civ. Înalta Curte îl va obliga pe acesta să plătească intimatei-pârâte Uniunea Națională a Barourilor din România cheltuieli de judecată în cuantum de 1400 RON, reprezentând onorariu avocat.