ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2543/2016

Asupra  recursului de față;

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal  la data de 23.12.2013,  sub nr.8393/2/2013, reclamantul A a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România, Institutul Național pentru  Pregătirea și Perfecționarea Avocaților și Baroul București, obligarea acestora la emiterea unei hotărâri prin care să se recunoască faptul că a promovat examenul de intrare în profesia de avocat stagiar, cu care să se poată înscrie în Tabloul avocaților stagiari din Baroul București, pentru a putea profesa, precum și obligarea pârâților, în solidar, la plata sumei de 62.000 lei reprezentând prejudiciul cauzat prin nepromovarea examenului de primire în profesia de avocat stagiar, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr.1378/6 mai 2014 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal  s-a dispus:

- admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Baroul București, invocată de acesta prin întâmpinare;

- respingerea acțiunii formulate de reclamantul A, în contradictoriu cu pârâtul Baroul București, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă;

- respingerea, ca nefondată, a excepției lipsei procedurii prealabile, invocată  de pârâta Uniunea Națională a Barourilor din România prin întâmpinare;

- admiterea excepției inadmisibilității acțiunii, invocată de aceeași pârâtă prin întâmpinare;

- respingerea acțiunii formulate de reclamantul A, în contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România și Institutul Național pentru  Pregătirea și Perfecționarea Avocaților, ca inadmisibilă;

- obligarea reclamantului la plata sumei de 400 lei către pârâții Baroul București și Uniunea Națională a Barourilor din România, cu titlu de cheltuieli de judecată, cu aplicarea art.451 alin.(2) Cod procedură civilă.

Împotriva sentinței civile nr.1378/6 mai 2014 a declarat recurs în termen legal reclamantul A, susținând că aceasta este nelegală, pentru următoarele motive:

3.1. Tezele sale nu au fost corectate la un nivel minim acceptabil de diligență, întrucât:

- au fost date subiecte care nu erau în tematică;

- în cazul său a semnalat diferențe foarte mari de punctaj acordate de corectori în cadrul aceleiași lucrări;

- timpul foarte scurt în care a fost corectat un număr mare de lucrări prin comparație cu examenele din anii precedenți.

3.2. Argumentul conform căruia instanța nu se poate substitui comisiei de corectare nu poate fi reținut, întrucât Legea contenciosului administrativ nu se opune examinării temeiniciei unui act juridic emis în baza Regulamentului de organizare și desfășurare a profesiei de avocat, care prevede că „decizia comisiei de soluționare a contestațiilor este difinitivă”. Acceptându-se o asemenea soluție, se creează un mediu propice pentru abuzuri din partea organizatorului examenului, acesta știind că rezultatul acordat de el nu mai poate fi schimbat.

Din interpretarea

per a contrario

a  dispozițiilor art.330 Cod procedură civilă reiese că instanța poate analiza lucrările, deoarece sunt necesare cunoștințe juridice, iar instanța este un profesionist al dreptului.

3.3. Instanța de fond nu a înțeles faptul că a fost lipsit de interes în a depune vreo contestație la acest examen și că, în opinia sa, a promovat cu succes chiar și în cazul în care, pe nedrept, nu i   s-ar acorda punctajul subiectului care nu era în tematică.

3.4. În mod eronat s-a dispus obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, din moment ce acest proces nu s-a judecat pe fond, ajungându-se la această situație exclusiv din pricina pârâtei care nu a dorit să colaboreze pentru a preîntâmpina acest litigiu.

În drept , au fost invocate dispozițiile art.483, art.488 alin.(1) pct.8 și art.488 alin.(2) din Codul de procedură civilă.

Intimatul Baroul București a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului ca neîntemeiat, menținerea hotărârii instanței și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, susținând că nu poate avea calitatea procesuală pasivă, întrucât nu acesta a organizat examenul  de primire în profesia de avocat stagiar, ci Uniunea Națională a Barourilor din România. Mai mult, instanța de judecată nu se poate substitui comisiei de corectare a lucrărilor, care a stabilit că recurentul nu a obținut punctajul minim pentru promovarea examenului.

Intimatele Uniunea Națională a Barourilor din România și Institutul Național pentru  Pregătirea și Perfecționarea Avocaților au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentului la plata cheltuielilor  de judecată.

În esență, au fost invocate următoarele apărări:

Recurentul nu a contestat procedura de organizare și desfășurare a examenului și nici baremul de notare.

Susținerile recurentului, în sensul că notele acordate la unele lucrări sunt sub cele pe care trebuia să le primească în realitate, nu pot fi reținute, întrucât comisiile de corectare au respectat întocmai procedura prevăzută  de Regulamentul cadru privind organizarea  examenului de primire în profesia de avocat și de admitere în cadrul I.N.P.P.A..

Comparația făcută de recurent asupra timpului în care s-au corectat lucrările din anul 2013 față de cel din anul 2012 este nerelevantă în cauză.

Referitor la obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, este de principiu, așa cum stabilește și art.453 din Codul de procedură civilă, că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, la plata acestora, astfel că, pierzând procesul, reclamantul trebuia să fie obligat la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din data de 20 octombrie 2015 s-a dispus, în temeiul art.493 alin.(4) Cod procedură civilă, comunicarea raportului întocmit de magistratul-asistent, cu mențiunea că părțile pot formula în scris un punct de vedere asupra  acestuia, în termen de 10 zile de la comunicare.

De asemenea, prin încheierea din data de 1 martie 2016 a fost admis în principiu recursul declarat de Manea M.Gabriel împotriva sentinței nr.1378/6 mai 2014 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și s-a fixat termen pentru judecata pe fond a recursului la data de 27 septembrie 2016, potrivit artt.493 alin.(7) din Codul de procedură civilă.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.

Pe calea acțiunii în contencios administrativ dedusă judecății, reclamantul contestă rezultatele finale obținute la examenul de admitere în profesia de avocat, sesiunea septembrie 2013, susținând că nu au fost cuprinse în tematică anumite subiecte de examen și că notele acordate nu corespund realității, întrucât a semnalat diferențe mari de punctaj, iar timpul în care a fost corectat un număr mare de lucrări a fost unul foarte scurt în comparație cu anii anteriori.

În ceea ce privește nerespectarea tematicii de examen, prima instanță a reținut, pe de o parte, că reclamantul a precizat, prin răspunsul la întâmpinare, că nu înțelege să conteste baremul de notare, iar, pe de altă parte, că nu a fost formulată contestație la barem, în condițiile art.28 alin.(2) din Regulamentul-cadru privind organizarea examenului de primire în profesia de avocat.

Prin urmare, critica formulată în acest sens de recurent nu este de natură să afecteze legalitatea hotărârii primei instanțe.

Referitor  la inadmisibilitatea acțiunii în contencios administrativ, prima instanță a avut în vedere prevederile art.33 alin.(4) din Regulamentul de examen potrivit cărora, decizia comisiei de contestații este definitivă și a reținut că instanța de contencios  administrativ nu se poate substitui comisiei de corectare sau comisiei de soluționare a contestațiilor, în sensul de a reevalua o lucrare de concurs, întrucât această atribuție aparține comisiilor de examen, care au un drept exclusiv de apreciere.

Raționamentul expus de prima instanță urmează a fi validat de instanța de control judiciar, întrucât aspectele invocate de recurentul-reclamant exced controlului instanței de contencios administrativ.

Atâta timp cât recurentul nu a criticat aspectele procedurale legate de organizarea și desfășurarea examenului, ci exclusiv modul de notare, în mod legal prima instanță a respins acțiunea în contencios administrativ, ca inadmisibilă.

Fiind în culpă procesuală,  reclamantului îi revine obligația de plată a cheltuielilor de judecată suportate de partea adversă, în conformitate cu dispozițiile art.451 alin.(1) Cod procedură civilă, astfel că în mod legal prima instanță a stabilit obligația de plată a onorariului de avocat, apreciind asupra cuantumului acestuia, potrivit art.453 alin.(2) din actul normativ menționat.

În concluzie, pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că în cauză nu este incident niciunul dintre  motivele de casare prevăzute de art.488 alin.(1) Cod procedură civilă și urmează să dispună respingerea recursului declarat de reclamant, ca nefondat.

În temeiul art.451 alin.(1) și (2) din Codul de procedură civilă, se va dispune obligarea recurentului la plata sumei de 200 lei către fiecare dintre intimații UNBR și Baroul București, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs constând în onorariu de avocat, astfel cum a fost redus, în raport de complexitatea  redusă a cauzei și de activitatea pe care pregătirea apărării a impus-o, în condițiile în care litigiul a fost soluționat prin admiterea unei excepții procesuale.

Cererea intimatului INPPA privind acordarea cheltuielilor de judecată va fi respinsă ca neîntemeiată, întrucât nu s-a depus la dosarul cauzei dovada plății onorariului de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamantul A împotriva sentinței civile nr. 1378 din 6 mai 2014 a Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul la plata sumei de 200 lei către fiecare dintre intimații UNBR și Baroul București, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat redus, conform art.451 alin.(2) Cod procedură civilă.

Respinge cererea intimatului INPPA privind acordarea cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 octombrie 2016.