ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3308/2016

Decizia nr. 3308/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 22 ianuarie 2014, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România, Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România și Institutul Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților, anularea în parte a Hotărârii nr. 771 din 26 octombrie 2013 emisă de pârât în partea ce o privește pe reclamantă, privind validarea examenului de primire în profesie ca avocat stagiar și a procesului-verbal privind afișarea rezultatelor finale, în urma soluționării contestațiilor, obținute la proba teoretică și cu caracter aplicativ a examenului de admitere în profesia de avocat stagiar din data de 24 octombrie 2013, precum și anularea evaluării Comisiei de corectare și a Comisiei de soluționare a contestațiilor a lucrărilor susținute la proba teoretică și cu caracter aplicativ.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 446 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Uniunii Naționale a Barourilor din România și, în consecință, a fost respinsă acțiunea reclamantei formulată în contradictoriu cu pârâta Uniunea Națională a Barourilor din România.

Instanța a admis, în parte, acțiunea reclamantei A., formulată în contradictoriu cu Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România și Institutul Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților și a fost anulată, în parte, Hotărârea nr. 771 din 26 octombrie 2013 emisă de Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România, în partea ce o privește pe reclamantă, privind validarea examenului de primire în profesie ca avocat stagiar și a procesului-verbal privind afișarea rezultatelor finale obținute de reclamantă la proba teoretică și cu caracter aplicativ a examenului de admitere în profesia de avocat stagiar din data de 24 octombrie 2013 și, pe cale de consecință, a obligat cele două pârâte să numească o comisie de reexaminare a lucrărilor în vederea aplicării în mod corespunzător a metodologiei și a punctajului cuprins în baremele de notare, fiind respinsă, în rest, acțiunea reclamantei.

1.3. Cererile de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond au formulat recurs reclamanta A. și pârâții Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România, Institutul Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților.

Prin cererea de recurs formulată, reclamanta A. a solicitat admiterea recursului și casarea cu trimiterea cauzei la instanța de fond în vederea completării considerentelor hotărârii cu motivele de fapt care au stat la baza soluției pronunțate, fiind indicate ca temei în drept al cererii de recurs dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., republicat.

Recurenta a arătat că prin recursul formulat nu înțelege să conteste soluția instanței de fond, pe care o consideră legală și temeinică, ci solicită casarea hotărârii și trimiterea cauzei instanței de fond, întrucât prin hotărârea atacată nu sunt analizate toate motivele de fapt invocate de părți. Sentința atacată a fost pronunțată fără a arăta motivele care au condus la pronunțarea acestei soluții și fără a analiza argumentele invocate de reclamantă vizând nerespectarea de către pârâți a modalității de notare a lucrării și nu s-a făcut dovada manierei de calcul a notei finale acordate pentru lucrările susținute la proba teoretică și cu caracter aplicativ.

Recurenții Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România și Institutul Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților au criticat ca nelegală și netemeinică hotărârea pronunțată de instanța de fond, fiind invocate ca temei al recursului formulat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., republicat.

Recurenții au solicitat admiterea recursului și casarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesual pasive a Institutului Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților și respingerea în întregime a acțiunii în contradictoriu cu Uniunea Națională a Barourilor din România.

Recurenții au arătat că susținerea examenului în cadrul Institutului Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților nu-i conferă acestuia din urmă atribuții de decizie pe parcursul procedurii de examen, aceste atribuții aparținând în esență Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România. S-a arătat faptul că acțiunea ce face obiectul acțiunii judiciare nu are ca obiect un act emis de acest pârât și, ca atare, se solicită admiterea excepției invocată și respingerea acțiunii reclamantei în contradictoriu cu Institutul Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Recurenții au susținut, de asemenea, că hotărârea instanței de fond cuprinde motive contradictorii, iar singurul motiv argumentat de instanță în considerentele hotărârii se referă la materia drept civil, unde se arată că trebuia numit un arbitru cu ocazia recorectării lucrării, ca urmare a contestației, deși prin dispozitiv, instanța de fond obligă pârâții la numirea unei comisii de reexaminare a lucrărilor în vederea aplicării în mod corespunzător a metodologiei și a punctajului cuprins în bareme.

Totodată, instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor Legii nr. 51/1995, a Statutului profesiei de avocat și a Regulamentului de examen, a Hotărârii nr. 4/2011 a Consiliului U.N.B.R., completată din Hotărârea nr. 693 din 28 martie 2013 a Consiliului U.N.B.R. și a Hotărârii nr. 713 din 29 iunie 2013 privind organizarea examenului de primire în profesie sesiunea septembrie 2013.

2.1. Cu privire la examinarea recursurilor în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 20.01.2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din data de 13.04.2016 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererile de recurs îndeplinesc condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursurile formulate ca fiind admisibile în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, și a fixat termen de judecată pe fond a recursurilor.

2.2. Cu privire la fondul recursului. Soluția instanței de recurs

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursurilor declarate, analizând motivele de recurs formulate în raport cu hotărârea atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va admite recursurile, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond, pentru considerentele ce urmează:

2.2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Obiectul acțiunii judiciare îl constituie anularea în parte a Hotărârii nr. 771 din 26 octombrie 2013 emisă de Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România, în partea ce o privește pe reclamantă, referitor la validarea examenului de primire în profesie ca avocat stagiar și a procesului-verbal privind afișarea rezultatelor finale ale examenului organizat la data de 24 octombrie 2013, precum și anularea evaluării Comisiei de corectare și a Comisiei de soluționare a contestațiilor a lucrărilor susținute la proba teoretică și cu caracter aplicativ.

În cauza dedusă judecății, Înalta Curte constată că la pronunțarea sentinței recurate, instanța de fond nu a procedat la o analiză efectivă a susținerilor și apărărilor invocate de părți, ceea ce se poate observa din parcurgerea considerentelor hotărârii. În acest sens, singurul motiv cu care argumentează prima instanță admiterea în parte a acțiunii se referă la material „Drept civil”, unde, susține instanța, cu ocazia recorectării în urma contestației, ar fi trebuit desemnat un arbitru.

Astfel, deși prin cererea de chemare în judecată reclamanta a arătat că situația reținută la materia „Drept civil” este identică și la materia „Drept penal” și a solicitat recorectarea lucrării la această materie, prima instanță nu a analizat susținerile reclamantei.

De asemenea, prin dispozitivul sentinței recurate, prima instanță a obligat pârâții să numească o comisie de reexaminare a lucrărilor în vederea aplicării în mod corespunzător a metodologiei și a punctajului cuprins în baremele de notare.

Instanța de control judiciar constată neîntemeiată reținerea instanței de fond și în privința aplicării dispozițiilor art. 33 alin. (3) din Regulamentul cadru de examen.

Potrivit art. 33 alin. (3) din Regulamentul adoptat prin Hotărârea nr. 4/2011 a Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România „În cazul în care se constată o diferență mai mare de un punct între notele celor 2 corectori și cel puțin una dintre note este minim 5 sau dacă diferența dintre media stabilită de Comisia de corectare și de Comisia de soluționare a contestațiilor este mai mare de 1,5 puncte, în favoarea candidatului, nota finală va fi stabilită de o comisie formată din cei 2 corectori membri ai Comisiei de soluționare a contestațiilor și un arbitru desemnat dintre ceilalți corectori prin tragere la sorți de către Președintele Comisiei de examen”.

Or, în cauză, la materia drept civil, nu se impunea a treia corectură, în condițiile în care, media notelor acordate de comisia de corectare inițială a fost de 8,25, iar media notelor acordate de comisia de soluționare a contestațiilor a fost de 5,60, diferența de notare între corectura la contestație și prima corectură fiind în defavoarea reclamantei.

De asemenea, sentința instanței de fond este criticabilă și sub aspectul faptului că nu se regăsește în dispozitivul sentinței atacate soluția pronunțată asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Institutul Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților, iar maniera în care a fost tranșată această excepție în considerente, în mod succinct, face imposibilă exercitarea controlului judiciar. Cu ocazia rejudecării cauzei, instanța de primă jurisdicție va proceda la analizarea excepției în discuție prin prisma susținerilor formulate de Uniunea Națională a Barourilor din România și a dispozițiilor legale incidente în materie.

Potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., republicat, hotărârea pronunțată de prima instanță va cuprinde: „(…) b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților;”.

Motivarea hotărârii judecătorești, care trebuie realizată într-o manieră clară și coerentă, este indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar de către instanța ierarhic superioară și constituie o garanție împotriva arbitrariului pentru părțile în proces, întrucât le furnizează dovada că solicitările și mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de judecător.

Respectarea acestei dispoziții procedurale, cu valoare de principiu, se circumscrie obligației ce revine instanței de a garanta părților exercițiul efectiv al dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că dreptul la un proces echitabil implică în sarcina instanței obligația de a proceda la „un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența” (Hotărârea Albina împotriva României, Hotărârea Gheorghe împotriva României).

În consecință, Înalta Curte apreciază că este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., republicat, împrejurare în raport de care, nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate de pârâți în cadrul motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, acestea urmând a fi examinate de prima instanță, cu ocazia rejudecării cauzei.

2.2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 497 teza I C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite recursurile declarate de reclamantă și de pârâți, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de pârâții Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România și Institutul Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților și recurenta-reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 446 din 13 octombrie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 noiembrie 2016.