ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1903/2016

Decizia nr. 1903/2016

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, cu Dosar nr. x/57/2014 reclamanta A. a chemat în judecată pârâtele Uniunea Națională a Barourilor din România și Institutul Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună anularea Hotărârii nr. 671 din 26 octombrie 2013 a Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România privind validarea examenului de primire în profesia de avocat stagiar și pentru persoanele care au susținut examenul de definitivat în alte profesii juridice, precum și a rezultatelor acestuia, cu privire la reclamantă; obligarea pârâților la constituirea unei noi comisii care să recorecteze lucrările reclamantei la disciplinele: Drept civil, Drept procesual civil, Organizarea și exercitarea profesiei de avocat, Drept penal și Drept procesual penal, iar în cazul obținerii unei medii peste 7, să fie obligați pârâții la emiterea unei hotărâri de validare a rezultatelor examenului susținut de reclamantă și emiterea unei Decizii de primire în profesia de avocat.

Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 174 din data de 9 iulie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a admis în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta A., împotriva pârâților Uniunea Națională a Barourilor din România și Institutul Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților și în consecință, s-a dispus anularea în parte Hotărârea nr. 671 din 26 octombrie 2013 a Uniunii Naționale a Barourilor din România în ce o privește pe reclamantă.

Au fost obligați pârâții să constituie o nouă comisie de corectare care să recorecteze lucrările reclamantei la disciplinele Drept civil, Drept procesual civil, Organizarea și exercitarea profesiei de avocat, Drept penal, Drept procesual penal cu respectarea prevederilor art. 17 alin. (4) din Legea nr. 51/1995 și art. 30 alin. (2) și art. 33 alin. (3) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 4/2011 a Uniunii Naționale a Barourilor din România și să pronunțe o nouă hotărâre potrivit notelor finale în urma recorectării.

A fost respinsă în rest acțiunea reclamantei.

Recursul

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, pârâta Uniunea Națională a Barourilor din România și pârâtul Institutul Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților au formulat recurs, criticând soluția instanței ca netemeinică și nelegală.

Reclamanta a formulat recurs incident, prin care a solicitat înlocuirea considerentelor de respingere a argumentelor referitoare la cerințele referitoare la corectarea efectivă a lucrărilor, lipsa ghidului de corectare, lipsa borderourilor de notare, respectiv lipsa de claritate a baremului de evaluare și imposibilitatea aplicării baremului de corectori cu considerente de admitere a acestor argumente.

În recursul lor, pârâții au formulat critici comune împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond.

Astfel, recurenții-pârâți au susținut că în mod eronat prima instanța a reținut inexistența listei consemnând o bază de date în care să fie incluși toți avocații care au experiență în efectuarea unor corecturi la examene drept o condiție de valabilitate a propunerii/desemnării corectorilor. Îndeplinirea condițiilor din lege, statut și regulament se verifică în persoana fiecărui corector, indiferent de existența/inexistența unei așa numite baze de date.

Au precizat recurenții că, sub aspect faptic, există o evidență a avocaților care au fost implicați în procedura de corectare în examenele anterioare, fiecare barou și Institutul Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților având la dispoziție componența comisiilor la examenele anterioare.

Stocarea deciziilor de numire a comisiilor la examenele anterioare reprezintă o suficientă bază de date în sensul solicitat de instanță.

Recurenții au mai arătat că Legea nr. 51/1995 nu impune condiția majorității cadrelor didactice în cadrul comisiilor de examen. Dispozițiile art. 17 alin. (4) din lege se referă la faptul că din comisii vor face parte "cu precădere" avocați - cadre didactice, care ai minim 10 ani vechime în profesia de avocat, noțiune care nu se confundă cu cea de majoritate.

De asemenea, existența unui singur caz în care avocatul corector nu ar fi avut 10 ani vechime în profesie nu poate atrage per se concluzia unei nelegalități.

În fine, au arătat recurenții că nici în privința corectării și notării lucrărilor nu au fost încălcate dispozițiile regulamentare.

În recursul său, recurenta-reclamantă a susținut că sentința instanței de fond poate fi criticată sub aspectul aplicării greșite a unor dispoziții de drept material, mai exact cele ale art. 29 alin. (2), art. 30 alin. (1) și (6) din Regulament, fiind astfel întrunite condițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

S-a arătat că Regulamentul stabilește necesitatea elaborării atât a baremelor de evaluare și notare, cât și a ghidurilor de corectare stabilite de redactorul subiectelor. Astfel, în corectarea lucrărilor, membrii comisiei aveau la îndemână atât un barem de evaluare și notare, cât și un ghid stabilit de cei care au redactat subiectele, ghid menit a nu permite o largă apreciere a corectorilor.

În opinia recurentei, instanța de fond a făcut o confuzie între baremul de evaluare și notare și ghidul de corectare. Art. 29 alin. (2) se referă atât la bareme de evaluare și notare, cât și la ghiduri de corectare stabilite de redactorul subiectelor sau de Comisia de elaborare a subiectelor.

Art. 28 reținut de către prima instanță se referă doar la baremul de evaluare și notare, nu și la ghidul de corectare. Doar baremul de evaluare și notare poate fi contestat în temeiul art. 28 alin. (2), pentru că doar acesta este afișat după examen. Ghidul de corectare folosește celor care corectează lucrările și nu este adus la cunoștința candidaților, rolul său fiind acela de a institui premisele unei corectări uniforme, înlăturând riscurile existenței unor diferențe mari între note datorate lipsei aplicării uniforme a baremului.

Recurenta a invocat încălcarea dispozițiilor art. 29 din Regulament, nefiind întocmite ghiduri de corectare, ci doar bareme de evaluare și notare.

În ceea ce privește modalitatea de corectare, art. 30 alin. (1) din Regulament vine să impună corectorilor necesitatea întocmirii unor borderouri de notare separate, în care fiecare lucrare va figura cu un număr de identificare, aplicat înainte de începerea operațiunilor de corectare. Întocmirea borderourilor de notare au așadar menirea de a individualiza în mod defalcat punctajul, astfel încât să se poată aprecia, cel puțin matematic, dacă lucrarea corespunde sau nu baremului de evaluare și notare.

Or, notarea și corectarea pe baza baremului nu s-a înregistrat în borderouri de notare separate în care este explicat punctajul defalcat pe subiecte.

În ceea ce privește baremul de evaluare, recurenta a arătat că un barem de o jumătate de pagină aferent fiecărei materii nu este suficient pentru a detalia în mod suficient răspunsurile corecte care să determine obținerea punctajului.

Procedura derulată în recurs

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 02 decembrie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același act normativ.

Prin punctul de vedere depus la dosar, recurenta-reclamantă a arătat că își însușește concluziile raportului asupra admisibilității în principiu a recursurilor declarate în cauză.

Prin încheierea de ședință din data de 03 februarie 2016, completul de filtru a constatat, analizând conținutul raportului întocmit, că memoriile de recurs îndeplinesc condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursurile, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată a fondului acestora, în ședință publică, pentru data de 31 mai 2016.

Soluția instanței de recurs

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu soluționarea recursurilor declarate, analizând motivele de recurs formulate în raport cu hotărârea atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge ca nefondat recursul incident declarat de reclamanta A. și va admite recursurile declarate de Uniunea Națională a Barourilor din România și Institutul Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților, casând sentința recurată în sensul că va fi respinsă în tot acțiunea formulată de reclamantă, pentru considerentele ce urmează:

Controlul judiciar declanșat de recurenta-reclamantă A. are ca obiect verificarea legalității Hotărârii Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România nr. 671 din 26 octombrie 2013 a Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România privind validarea examenului de primire în profesie ca avocat stagiar și pentru persoanele care au susținut examenul de definitivat în alte profesii juridice, obligarea pârâților la constituirea unei noi comisii care să recorecteze lucrările reclamantei la disciplinele: Drept civil, Drept procesual civil, Organizarea și exercitarea profesiei de avocat, Drept penal și Drept procesual penal, iar în cazul obținerii unei medii peste 7, să fie obligați pârâții la emiterea unei hotărâri de validare a rezultatelor examenului susținut de reclamantă și emiterea unei Decizii de primire în profesia de avocat.

După propria evaluare a elementelor din litigiu și cu referire la criticile formulate în recurs, Înalta Curte reține următoarele:

Legea nr. 554/2004 pune la îndemâna subiectelor de drept privat o acțiune în contencios subiectiv, configurată în principal prin prevederile art. 1 alin. (1) și (2) și art. 8 alin. (1) și (1

1

), potrivit cărora anularea unui act administrativ, ca sancțiune juridică, poate fi aplicată dacă este îndeplinită dubla condiție ca actul să fie contrar legii (normelor cu forță juridică superioară) și să aibă efecte vătămătoare asupra drepturilor sau intereselor legitime ale reclamantului.

În situația în care nu pot fi identificate motive de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că emitentul actului administrativ, prin conduita lui, s-a îndepărtat de la scopul legii ori a încălcat principiul proporționalității între interesul public și cel privat, o evaluare a substanței măsurilor dispuse, făcută de instanța de contencios administrativ însăși, ar constitui o ingerință nepermisă în atribuțiile administrației publice.

Analizând criticile reclamantei în limitele coordonatelor astfel configurate, Înalta Curte constată că actele emise în derularea procedurii de concurs respectă limitele și scopul prevederilor legale în executarea cărora au fost emise, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

În opinia instanței de control judiciar, recurenta-reclamantă nu a putut proba existența unei vătămări în sensul dispozițiilor art. 2 lit. a) din Legea nr. 554/2004, în contenciosul administrativ subiectiv, în care se încadrează acțiunea de față, aplicarea sancțiunii extreme a anulării actului administrativ fiind condiționată de existența unei vătămări produse drepturilor sau intereselor legitime ale reclamantei ca efect al neregularității identificate, nefiind suficientă o verificare în abstracto a conformității cu legea.

Astfel, în ceea ce privește nerespectarea dispozițiilor cu privire la componența comisiei, instanța de control judiciar reține că potrivit art. 13 alin. (1) din Regulamentul-cadru privind organizarea examenului de primire în profesia de avocat a persoanelor care au absolvit examenul de definitivat în alte profesii juridice "Membrii celorlalte comisii de examen vor fi numiți, la propunerea barourilor, de regulă, dintre persoanele care au fost înscrise în baza de date a Uniunii Naționale a Barourilor din România ca având experiență în elaborarea subiectelor și verificarea cunoștințelor de specialitate ale candidaților, precum și experiență privind metodele și tehnicile de evaluare."

Este adevărat că la Uniunea Națională a Barourilor din România nu există bază de date cu privire la avocații care întrunesc condițiile impuse de Regulament pentru a fi numiți în comisiile de examen, însă la stabilirea componenței acestora au fost avute în vedere propunerile centrelor teritoriale ale Institutului Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților făcute în urma consultării barourilor arondate.

Critica recurenților-pârâți în legătură cu interpretarea greșită a dispozițiilor art. 17 alin. (4) din Legea nr. 51/1995 de către prima instanță este fondată, întrucât textul legal aflat în discuție și care are următorul conținut "Comisia națională de examen este formată cu precădere din avocați - cadre didactice universitare, care au minimum 10 ani vechime în profesia de avocat. Desemnarea acesteia se face de Comisia permanentă a Uniunii Naționale a Barourilor din România, la propunerea barourilor", utilizează sintagma "cu precădere din (...)" aspect ce nu impune obligativitatea constituirii comisiei doar din avocați-cadre didactice, iar existența unui singur caz în care avocatul corector nu ar fi îndeplinit cerința referitoare la vechimea în profesie nu poate atrage concluzia unei nelegalități, reclamanta nefăcând dovada vătămării ce i-a fost produsă ca urmare a situației prezentate.

Nu trebuie omis nici faptul că la desemnarea membrilor acesteia sunt avute în vedere și alte criterii, cum ar fi exprimarea consimțământului, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 13 alin. (2) din Regulamentul cadru.

Referitor la modalitatea de corectare a lucrărilor, este de observat că potrivit art. 33 alin. (1) - (3) din Regulament, "(1) În vederea soluționării contestațiilor, lucrările scrise vor fi resigilate și renumerotate, fiind înscrise într-un borderou separat.

(2) Fiecare lucrare a cărei notă inițială a fost contestată se recorectează de către 2 membri ai Comisiei de soluționare a contestațiilor.

(3) În cazul în care se constată o diferență mai mare de un punct între notele celor 2 corectori și cel puțin una dintre note este minimum 5 sau dacă diferența dintre media stabilită de Comisia de corectare și de Comisia de soluționare a contestațiilor este mai mare de 1,5 puncte, în favoarea candidatului, nota finală va fi stabilită de o comisie formată din cei 2 corectori membri ai Comisiei de soluționare a contestațiilor și un arbitru desemnat dintre ceilalți corectori prin tragere la sorți de către Președintele Comisiei de examen."

Într-adevăr, în speță, la materiile Drept procesual civil și Organizarea și exercitarea profesiei de avocat a existat o diferență mai mare de 1,5 puncte, dar această diferență nu este în favoarea recurentei-reclamante, nota de la contestații fiind mai mică decât cea de la corectura inițială. Or, astfel cum reiese din dispozițiile anterior menționate, se procedează la o nouă corectare doar în situația în care nota obținută la contestații este în favoarea candidatului.

De asemenea, Înalta Curte apreciază ca fiind pertinentă concluzia recurenților-pârâți în sensul că existența unui ghid de corectare ca înscris distinct de barem nu reprezintă o condiție de valabilitate a examenului atunci când baremul este extins, așa cum este situația în speța de față.

În fine, în ceea ce privește necesitatea întocmirii unor borderouri de notare separate, în care să fie menționată modalitatea în care s-au notat lucrările în raport cu punctajul detaliat din baremul de evaluare, instanța de control judiciar împărtășește raționamentul primei instanțe referitor la faptul că Regulamentul cadru de examen nu prevede obligativitatea arhivării și păstrării acestor fișe de corectare ca documente oficiale, motiv pentru care lipsa acestora nu constituie motiv de nulitate a hotărârii atacate.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate de recurenții-pârâți Uniunea Națională a Barourilor din România - Consiliul Uniunii și Institutul Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților, va casa sentința recurată și va respinge în tot acțiunea formulată de reclamanta A., ca neîntemeiată, respingând ca nefondat recursul declarat de A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 174 din 9 iulie 2014 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Admite recursurile declarate de Uniunea Națională a Barourilor din România - Consiliul Uniunii și Institutul Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților împotriva Sentinței nr. 174 din 9 iulie 2014 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată.

Respinge în tot acțiunea formulată de reclamanta A., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 iunie 2016.

Procesat de GGC - CT