Decizia nr. 6476/2019 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 16.04.2014 pe rolul Curții de Apel Cluj, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România - Consiliului Uniunii și Institutul Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților, a solicitat anularea Hotărârii nr. 671/26.10.2013 a Consiliului U.N.B.R. privind validarea examenului de primire în profesia de avocat stagiar și pentru persoanele care au susținut examenul de definitivat în alte profesii juridice precum și a rezultatelor acestuia, cu privire la reclamant; în temeiul art. 6 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, obligarea pârâților la transmiterea unei copii a Deciziei/Hotărârii prin care s-au numit membrii Comisiei de examen; precizarea criteriilor după care au fost numiți membrii Comisiei de examen; precizarea criteriilor profesionale, în materia evaluării și verificării cunoștințelor de specialitate după care au fost numiți membrii Comisiei; obligarea pârâților la constituirea unei noi Comisii care să recorecteze lucrările reclamantului la disciplina: Organizarea și exercitarea profesiei de avocat; în cazul obținerii unei medii peste 7, să fie obligați pârâții la: a) emiterea unei hotărâri de validare a rezultatelor examenului susținut de reclamant; b) emiterea unei decizii de primire în profesia de avocat. Prin sentința civilă nr. 674 din 30.12.2014 a Curții de Apel Cluj, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, s-a respins acțiunea formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul I.N.P.P.A. ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă, s-a respins acțiunea formulată de către reclamantul A. împotriva pârâtului Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România. Prin decizia civilă nr. 1.903/14.06.2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a admis recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 674/30 decembrie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost casată sentința recurată și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, instanța de recurs reținând că este neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a Institutului Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților

Hotărârea instanței de fond În rejudecare, prin sentința nr. 397 din 11 decembrie 2017, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România - Consiliul Uniunii și Institutul Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților, a anulat în parte Hotărârea nr. 771/26.10.2013 a Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România în ceea ce îl privește pe reclamant, a obligat pârâții să constituie o nouă comisie care să recorecteze lucrarea reclamantului la disciplina "Organizarea și exercitarea profesiei de avocat", iar în cazul obținerii la această materie a unei note peste 7, a obligat pârâtul U.N.B.R. să emită o hotărâre de validare a rezultatului examenului obținut de reclamant și să emită o decizie de primire în profesia de avocat, a respins celelalte capete de cerere și a obligat pârâții, în solidar, la plata către reclamant a sumei de 6.418 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, din care suma de 300 RON reprezintă taxa judiciară de timbru, suma de 605 RON reprezintă cheltuieli de transport, iar suma de 5.513 RON reprezintă onorariul avocațial parțial. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că prevederile art. 29 alin. (2) din regulament sunt lipsite de echivoc, fiind necesar ca la corectarea și notarea lucrărilor, corectorii să aibă la îndemână atât bareme de evaluare, cât și ghiduri de corectare. Or, pentru examenul susținut de către reclamant nu s-au întocmit ghiduri de corectare. Curtea a reținut că nu poate opera o excludere a obligației de întocmire a ghidurilor pentru considerentul că s-au întocmit bareme, cele două fiind stabilite, expressis verbis, cumulativ. Ghidul de corectare este necesar pentru examinarea corectă și echitabilă a tuturor candidaților, fiecare din cele două documente având o funcție individuală. Se observă că examenul nu s-a desfășurat pe baza unor teste grilă, astfel că în ghidul de corectare ar fi trebuit explicate metodele prin care corectorii stabilesc punctajul care trebuie acordat în ipoteza în care răspunsul nu este complet. De pildă, la subiectul privind cazurile de nedemnitate, în lipsa ghidului, corectorii nu cunosc modul în care se va nota răspunsul incomplet al reclamantului "a fost condamnat pentru infracțiuni intenționate la pedeapsa închisorii pentru fapte ce-l fac nedemn de această profesie". Aceasta în condițiile în care potrivit art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995, este nedemn de a fi avocat "cel condamnat definitiv prin hotarare judecatoreasca la pedeapsa cu inchisoare pentru savarsirea unei infractiuni intentionate, de natura sa aduca atingere prestigiului profesiei". Din răspunsul reclamantului lipsește referirea la caracterul definitiv al condamnării și, de asemenea, în locul sintagmei "de natura sa aduca atingere prestigiului profesiei", este utilizată o altă sintagmă care se apropie într-o foarte mică măsură de cea prevăzută de lege. Nu se poate cunoaște care este punctajul care trebuie acordat acestei variante de răspuns, ceea ce afectează în mod direct rezultatul obținut de către reclamant la examen, or, această vătămare ar fi fost înlăturată dacă s-ar fi întocmit un Ghid de corectare care să indice cum anume se punctează astfel de situații în care intervin răspunsuri parțiale, fiind necesar ca toți candidații să fie tratați în mod egal sub acest aspect. Acordarea punctajelor pentru aceste situații nu poate fi lăsată la libera apreciere a corectorilor deoarece prevederea legală (art. 29 alin. (2) din regulament) stabilește necesitatea întocmirii ambelor documente. Prin încheierea de îndreptare a erorii materiale din 3 mai 2018 s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în sentința civilă nr. 397/11.12.2017 pronunțată în dosarul nr. x/2014 al Curții de Apel Cluj, în sensul că, în locul sintagmei "iar în cazul obținerii la această materie a unei note peste 7", se va trece "iar în cazul obținerii unei medii peste 7".

Recursurile exercitate în cauză 1. Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România - Consiliul Uniunii și Institutul Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților, ambii criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., au solicitat casarea hotărârii și, în rejudecare, respingerea în tot a acțiunii reclamantului. În motivarea căii de atac, recurenții-pârâți a arătat, în esență, următoarele: - instanța de fond a dispus constituirea unei comisii pentru recorectarea lucrării reclamantului la materia Organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar în cazul obținerii unei medii peste 7 la această materie, să fie obligați pârâții să emită o hotărâre de validare a rezultatelor examenului susținut de reclamant și o decizie de primire în profesia de avocat, or instanța nu a ținut cont de faptul că reclamantul a solicitat ca în cazul în care va obține media generală peste 7, necesară promovării examenului potrivit art. 6 alin. (5) din Regulamentul cadru de examen adoptat prin Hotărârea Consiliului UNBR nr. 4/2011, cu completările aduse prin Hotărârea Consiliului UNBR nr. 693/2013, să fie obligați pârâții să emită o hotărâre de validare a rezultatelor examenului susținut de reclamant și o decizie de primire în profesia de avocat. - a doua critică și principala critică de nelegalitate a sentinței privește interpretarea greșită dată de instanță art. 29 alin. (2) din Regulamentul-cadru de examen, care prevede: "Corectarea și notarea lucrărilor se face cu respectarea baremelor de evaluare și de notare și a ghidurilor de corectare stabilite de redactorul subiectelor, ori de Comisia de elaborare a subiectelor, în caz de admitere a contestațiilor privind baremul de corectare". Singurul motiv pentru care instanța de fond a admis în parte acțiunea l-a reprezentat lipsa ghidului de corectare, necesar și obligatoriu în opinia acesteia pentru "examinarea corectă și echitabilă a tuturor candidaților". În realitate, ghidul de corectare a fost suplinit de baremele de evaluare și notare care au îndeplinit și funcția de ghid de corectare prin caracterul lor detaliat, extins, de natură să asigure o transparență cât mai mare asupra modalității de evaluare, prin precizarea punctajului aferent fiecărei cerințe la subiectele pentru toate cele cinci materii de examen. 2. La data de 30.03.2018, împreună cu întâmpinarea depusă în cauză, reclamantul A. a formulat recurs incident împotriva sentinței nr. 397 din 11 decembrie 2017 a Curții de Apel Cluj și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., a solicitat menținerea dispozitivului hotărârii și înlocuirea considerentelor reclamantului referitoare la "numirea membrilor comisiei de examen cu precădere din avocații cadre didactice, la faptul că numirea membrilor comisiei de examen nu s-a făcut din baza de date a avocaților cu experiență în elaborarea subiectelor și verificarea cunoștințelor de specialitate ale candidaților, precum și experiență privind metodele și tehnicile ede evaluare, la faptul că din comisia de concurs nu au făcut parte avocați cu o vechime de minimum 10 ani în profesia de avocat, la încălcarea principiului egalității și principiului securității raporturilor juridice, la încălcarea art. 30 și 33 din Regulament în ceea ce privește notarea lucrării reclamantului, respectiv la necesitatea întocmirii unuor bareme de notare separate, la lipsa unor bareme clare".

Apărările intimatului Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul A. a solicitat respingerea recursului formulat de UNBR și INPPA, în parte ca inadmisibil, în ceea ce privește motivul de recurs privind mențiunea greșită din dispozitiv, iar în rest ca nefondat.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: Intimatul-reclamant A. a investit instanța de contencios administrativ și fiscal, pe calea prevăzută de art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004, cu o acțiune îndreptată împotriva pârâților Uniunea Națională a Barourilor din România - Consiliului Uniunii și Institutul Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună: -anularea Hotărârii nr. 671/26.10.2013 a Consiliului U.N.B.R. privind validarea examenului de primire în profesia de avocat stagiar și pentru persoanele care au susținut examenul de definitivat în alte profesii juridice precum și a rezultatelor acestuia, cu privire la reclamant; -în temeiul art. 6 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, obligarea pârâților la transmiterea unei copii a Deciziei/Hotărârii prin care s-au numit membrii Comisiei de examen; -precizarea criteriilor după care au fost numiți membrii Comisiei de examen; precizarea criteriilor profesionale, în materia evaluării și verificării cunoștințelor de specialitate după care au fost numiți membrii Comisiei; -obligarea pârâților la constituirea unei noi Comisii care să recorecteze lucrările reclamantului la disciplina: Organizarea și exercitarea profesiei de avocat; -în cazul obținerii unei medii peste 7, să fie obligați pârâții la: a) emiterea unei hotărâri de validare a rezultatelor examenului susținut de reclamant; b) emiterea unei decizii de primire în profesia de avocat. Prima instanță a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată, a anulat în parte Hotărârea nr. 771/26.10.2013 a Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România în ceea ce îl privește pe reclamant, a obligat pârâții să constituie o nouă comisie care să recorecteze lucrarea reclamantului la disciplina "Organizarea și exercitarea profesiei de avocat", iar în cazul obținerii la această materie a unei note peste 7, a obligat pârâtul U.N.B.R. să emită o hotărâre de validare a rezultatului examenului obținut de reclamant și să emită o decizie de primire în profesia de avocat, a respins celelalte capete de cerere și a obligat pârâții, în solidar, la plata către reclamant a sumei de 6.418 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, din care suma de 300 RON reprezintă taxa judiciară de timbru, suma de 605 RON reprezintă cheltuieli de transport, iar suma de 5.513 RON reprezintă onorariul avocațial parțial. Mențiunea privind obținerea unei note peste 7 a fost corectată de prima instanță prin încheierea de îndreptare a erorii materiale din 3 mai 2018 în care s-a dispus în sensul că, în locul sintagmei "iar în cazul obținerii la această materie a unei note peste 7", se va trece "iar în cazul obținerii unei medii peste 7". 1. Pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România - Consiliul Uniunii și Institutul Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților, printr-un memoriu comun, au declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe este expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă și în cea judiciară. Cu referire la excepția tardivității recursului declarat de Uniunea Națională a Barourilor din România - Consiliul Uniunii, invocată din oficiu: Conform art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei. Potrivit art. 182 alin. (1) din C. proc. civ., "Termenul care se socotește pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlinește la ora 24:00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură". Înalta Curte constată că sentința recurată a fost comunicată pârâtei UNBR la data de 13.01.2018, conform dovezii de comunicare aflate la dosar fond, iar cererea de recurs a fost depusă la data de 31.01.2018 (data poștei plic dosar recurs) cu depășirea termenului legal, absolut și imperativ prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, împlinit la data de 29.01.2018. Prin urmare, recurenta a exercitat calea de atac după împlinirea termenului legal și nu a dovedit că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate. Potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate". Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, întrucât se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze. Așadar, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează. Întrucât recurenta a exercitat calea de atac după împlinirea termenului legal și nu a dovedit că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate, în cauză operează sancțiunea decăderii, iar Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 185 alin. (1) C. proc. civ., va admite excepția tardivității recursului invocată din oficiu și va respinge recursul Uniunii Naționale a Barourilor din România - Consiliul Uniunii ca tardiv formulat. Analizând recursul formulat de Institutul Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților se constată că la termenul de judecată din 12.12.2019, recurentul pârât, prin avocat a precizat că înțelege să renunțe la prima critică din recurs vizând media necesară pentru promovarea examenului, dată fiind soluția pronunțată prin încheierea de îndreptare a erorii materiale din 3 mai 2018. Cea de a doua critică de nelegalitate a sentinței privește interpretarea greșită dată de instanță art. 29 alin. (2) din Regulamentul-cadru de examen. Potrivit art. 29 alin. (2) din Regulamentul cadrul al concursului: "corectarea și notarea lucrărilor se face cu respectarea baremelor de evaluare și de notare și a ghidurilor de corectare stabilite de redactorul subiectelor, ori de comisa de elaborare a subiectelor, în caz de admitere a contestațiilor privind baremul de notare". Din dispoziția legală menționată mai sus rezultă fără putință de tăgadă că era obligatorie întocmirea celor două instrumente de lucru, baremele de evaluare/notare și ghidurile de corectare, pentru o examinarea corectă și echitabilă a tuturor candidaților, în acord cu cerința redactorului subiectelor, mai ales că examenul nu s-a desfășurat pe baza unor teste grilă. În aceste condiții, în mod corect prima instanță, după o analiză profundă a materialului probator, a concluzionat că acordarea punctajelor pentru aceste situații nu poate fi lăsată la libera apreciere a corectorilor deoarece prevederea legală (art. 29 alin. (2) din regulament) stabilește necesitatea întocmirii ambelor documente. Pe de altă parte, este adevărat că prin decizia nr. 1903/14.06.2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut "ca fiind pertinentă concluzia recurenților pârâți în sensul că existența unui ghid de corectare ca înscris distinct de barem nu constituie o condiție de validitate a examenului atunci când baremul este extins, așa cum este situația în speța de față", însă aceasta este doar o apreciere a instanței în contextul probatoriu din acea cauză, nefiind intervenită autoritatea de lucru judecat. În prezenta cauză, dat fiind spcificul acestei spețe și materialul probatoriu administrat, redat pe larg de prima instanță în conținutul hotărârii recurate, apare cu evidență necesitatea existenței ghidurilor de corectare stabilite de redactorul subiectelor. Rolul ghidului de corectare nu poate fi contestat, acesta instituind premisele unei corectări uniforme, înlăturând riscurile existenței unor diferențe mari între note datorate lipsei aplicării uniforme a baremului. Redactorul subiectelor este cel care are o viziune asupra modalității de soluționare a subiectelor și este cel care poate să precizeze cel mai exact ce cunoștințe ale candidatului s-au urmărit a fi testate prin instituirea unei anumite cerințe, cum trebuie aplicat baremul și astfel acordat punctajul. Față de argumentele prezentate mai sus critica recurentului este nefondată. 2. Cu privire la recurs incident formulat împotriva sentinței nr. 397 din 11 decembrie 2017 a Curții de Apel Cluj și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Răspunzând punctual criticilor formulate și subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se constată că prima susținere a recurentului se referă la compunerea comisiilor, susținându-se că instanța a aplicat greșit prevederile art. 17 alin. (4) din Legea nr. 51/1995 și ale art. 33 alin. (5) din Statut, în ceea ce privește raportul dintre Statut și Lege și în ceea ce privește interpretarea sintagmelor "cu precădere", respectiv "majoritatea" din cuprinsul textelor legale invocate. Potrivit dispozițiilor 17 alin. (4) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat: "Comisia națională de examen este formată cu precădere din avocați - cadre didactice universitare, care au minimum 10 ani vechime în profesia de avocat. Desemnarea acesteia se face de Comisia permanentă a U.N.B.R., la propunerea barourilor." Conform art. 33 alin. (5) din Statutul profesiei de avocat din 03.12.2011: "Comisia permanentă a U.N.B.R. desemnează comisia națională de examinare, ai cărei membri vor fi, în majoritate, avocați cadre didactice universitare cu o vechime în profesia de avocat de cel puțin 10 ani. Din rândul membrilor comisiei naționale de examinare, Comisia permanentă a U.N.B.R. stabilește, cu luarea în considerare a propunerilor barourilor, componența comisiei teritoriale/comisiilor teritoriale care este/sunt delegată/delegate la centrul/centrele teritorial/teritoriale de examen. De asemenea, Comisia permanentă a U.N.B.R. stabilește materiile la care se organizează probe scrise și orale și organizează activitatea de examen." Or, așa cum a reținut corect și prima instanță, dispoziția legală menționată nu instituie vechimea de 10 ani în profesie ca o condiție pentru a fi membru al comisiei naționale, ci stabilește că avocații cadre didactice cu minimum 10 ani vechime vor avea preponderență în cadrul comisiei. Cum majoritatea membrilor comisiei naționale au avut o vechime de minimum 10 ani în profesia de avocat nu se poate reține incidența acestui motiv de nelegalitate. O altă critică a recurentului vizează lipsa borderourilor de notare, susținându-se că instanța a aplicat greșit dispozițiile art. 30 alin. (1) și (6) din Regulement. Potrivit art. 30 alin. (1) din Regulament, lucrările se notează cu note de la 1 la 10, cu două zecimale, pentru fiecare din materiile de examinare; corectarea și notarea pe baza baremului se înregistrează în borderouri de notare separate, în care fiecare lucrare va figura cu un număr de identificare aplicat înainte de începerea operațiunilor de corectare, iar în alin. (6) se arată că, după ce toate lucrările au fost corectate și notate, iar notele au fost înscrise pe lucrări, acestea se deschid în prezența președintelui comisiei de examen, iar notele finale se înregistrează imediat în borderourile de examen. Din ansamblul acestor dispoziții legale, apare corectă aprecierea primei instanțe cum că nu rezultă că s-ar întocmi două categorii de borderouri, nefiind precizată vreo funcție pe care a doua categorie de borderoruri ar putea-o îndeplini, astfel că sintagma "borderouri de examen" nu este decât expresia unei exprimări generice privind borderourile ale căror funcții sunt indicate în cuprinsul secțiunii 5 a regulamentului cadru, și anume borderourile de notare. Dispozițiile art. 30 alin. (6) au ca teză numai obligația de înscriere a notelor în borderouri, iar nu o obligație de întocmire a unor alte borderouri, separate de cele de notare, critica fiind nefondată. Ultima critică a recurentului se referă la excesul de putere rezultat din existența unei discrepanțe vădite între numărul candidaților declarați admiși înainte de contestații (460) și cel al persoanelor admise după afișarea rezultatelor finale (768). Or, această discrepanță nu privește situația reclamantului și nu constituie temei de nelegalitate a actului, contestat doar pentru neregularități privind examinarea reclamantului la disciplina "Organizarea și exercitarea profesiei de avocat". În mod corect prima instanță a înlăturat acest motiv de nelegalitate. Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurentul susține contradictorialitatea hotărârii cu referire la modalitatea de interpretare a dispozițiilor art. 17 alin. (4) din Legea nr. 51/1995 în ceea ce privește două motive de nelegalitate diferite: referitoare la calitatea de cadru didactic, respectiv la cea a vechimii în profesie, ambele condiții fiind impuse de aceeași prevedere legală. Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. se referă la faptul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei. Deși aparent am fi în prezența unor motive distincte, în realitate este vorba de ipoteze diferite ale aceluiași motiv de casare - nemotivarea hotărârii -, deoarece astfel trebuie calificată și o hotărâre care nu este deloc motivată și una care cuprinde motive contradictorii ori motive care sunt străine pricinii. Analizând hotărârea pronunțată de prima instanță, Înalta Curte constată că soluția adoptată a fost amplu motivată și nu există o contradicție între considerente sau între considerente și dispozitiv, prima instanță motivând în sensul admiterii în parte a acțiunii, considerentele reținute în fundamentarea soluției pronunțate fiind dezvoltate, clar explicate, nelăsând loc de confuzii cu privire la silogismul logico-juridic reținut. Așa fiind, Înalta Curte constată că soluția adoptată a fost corect și amplu motivată, s-a fundamentat pe interpretarea probelor administrate raportat la prevederile legale aplicabile, astfel încât motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză.

Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia Pentru aceste considerente și în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 și art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția tardivității recursului formulat de Uniunea Națională a Barourilor din România - Consiliul Uniunii, invocată din oficiu și va respinge recursul declarat de pârâta Uniunea Națională a Barourilor din România - Consiliul Uniunii împotriva sentinței nr. 397 din 11 decembrie 2017 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat. Va respinge recursul declarat de pârâtul Institutul Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților împotriva sentinței nr. 397 din 11 decembrie 2017 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal și recursul incident declarat de reclamantul A. împotriva aceleiași sentințe, ca nefondate.