ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2067/2017

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România - Consiliului Uniunii și Institutul Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților, a solicitat anularea Hotărârii nr. 671/26.10.2013 a Consiliului U.N.B.R. privind validarea examenului de primire în profesia de avocat stagiar și pentru persoanele care au susținut examenul de definitivat în alte profesii juridice, precum și a rezultatelor acestuia, cu privire la reclamant; în temeiul art. 6 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, obligarea pârâților la transmiterea o copie a deciziei/hotărârii prin care s-au numit membrii comisiei de examen; precizarea criteriilor după care au fost numiți membrii comisiei de examen; precizarea criteriilor profesionale, în materia evaluării și verificării cunoștințelor de specialitate după care au fost numiți membrii comisiei; obligarea pârâților la: constituirea unei noi comisii care să recorecteze lucrările subsemnatului la disciplina: Organizarea și exercitarea profesiei de avocat; în cazul obținerii unei medii peste 7, să fie obligați pârâții la: a) emiterea unei hotărâri de validare a rezultatelor examenului susținut de reclamant; b) emiterea unei decizii de primire în profesia de avocat.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 674 din 30 decembrie 2014, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Institutul Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de lipsită de calitate procesuală pasivă. Totodată, a respins acțiunea formulată de către reclamantul A. împotriva pârâtului Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România.

Cererea de recurs Împotriva sentinței nr. 674 din 30 decembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate, prin prisma motivelor de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., republicat. În motivarea recursului declarat, recurentul a susținut, în esență, că instanța de fond și-a întemeiat hotărârea pe motive de fapt și de drept care nu au fost supuse, în prealabil, dezbaterii contradictorii, încălcând atât art. 13, cât și art. 14 C. proc. civ. Astfel, în privința criticilor referitoare la constituirea comisiilor și corectarea efectivă a lucrărilor, instanța de fond a apreciat că acestea ar fi elemente suplimentare care nu pot fi primite, întrucât au fost formulate odată cu concluziile scrise, hotărârea recurată fiind întemeiată pe considerente ce nu au fost puse în discuția părților. Procedând astfel, instanța de fond a încălcat dreptul la un proces echitabil, precum și dreptul de apărare al recurentului-reclamant, întrucât nu a avut posibilitatea să se apere cu privire la faptul că nu a atacat Regulamentul de concurs, respectiv că a fost decăzut din dreptul de a formula motive de nelegalitate. Totodată, a mai arătat că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază și care au format convingerea instanței, fiind dată cu încălcarea art. 204 C. proc. civ. și aplicarea greșită a art. 7 alin. (1) din Hotărârea U.N.B.R. nr. 391/2012, art. 1 și art. 5 din Hotărârea nr. 713/2013, art. 10 alin. (3), art. 11 și art. 13 din Regulament, art. 17 alin. (2) și (4) și art. 63 din Legea nr. 51/1995. Sub acest aspect, a arătat că este greșită soluția instanței de fond asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Institutului Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților, întrucât organizarea examenului de primire în profesia de avocat apare ca fiind o atribuție comună atât a Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România, cât și a Institutului Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților. Cum actul a cărui anulare se solicită este un act complex, contribuția Institutului este decisivă pentru emiterea sa legală. Referitor la constituirea comisiilor de examen, în opinia recurentului-reclamant, experiența profesională și verificarea cunoștințelor de specialitate în metodele și tehnicile de evaluare reprezintă condiții imperative care trebuie respectate în procedura de constituire a comisiilor, iar nu simple deziderate, cum în mod greșit a reținut instanța de fond.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea depusă la dosar, la data de 8.05.2015, intimata Uniunea Națională a Barourilor din România a răspuns criticilor formulate în recurs, subliniind legalitatea sentinței atacate. În esență, a arătat că obiectul cererii de chemare în judecată nu poate fi modificat prin note scrise, instanța de fond procedând la o analiză pertinentă a cauzei. Referitor la compunerea comisiilor a arătat că sunt corecte considerentele instanței de fond referitoare la nedovedirea de către recurentul-reclamant a legăturii acestora cu solicitarea de recorectare a lucrării la materia Organizarea și exercitarea profesiei de avocat. Nefiind prezentate dovezi în sensul emiterii Hotărârii nr. 67/2013 de către Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România cu exces de putere, în mod corect instanța de fond a respins cererea rercurentului-reclamant.

Procedura derulată în recurs Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în complet de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 20.07.2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Prin încheierea din data de 29.09.2016, completul de filtru a constatat, față de conținutul raportului, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ. și a fixat termen pentru judecata pe fond a recursului.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând legalitatea sentinței atacate prin prisma motivelor invocate de către recurent, a apărărilor din întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în sensul și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Recurentul-reclamant a supus controlului instanței de contencios administrativ, pe calea comună a art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004, verificarea legalității Hotărârii nr. 671 din 26 octombrie 2013 privind validarea examenului de primire în profesie ca avocat stagiar și pentru persoanele care au susținut examenul de definitivat în alte profesii juridice, precum și rezultatele acestuia cu privire la recurentul-reclamant; obligarea intimaților-pârâți să comunice informații cu privire la modalitatea de desemnare a comisiilor de examen, obligarea intimaților-pârâți să constituie o nouă comisie care să procedeze la recorectarea lucrării recurentului-reclamant la disciplina „Organizarea și exercitarea profesiei de avocat”. Recurentul-reclamant a fost unul dintre participanții la examenul de primire în profesia de avocat, sesiunea septembrie 2013, organizat în cadrul Institutului Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților, iar după promovarea probei eliminatorii, constând în examenul grilă, a obținut următoarele note la proba teoretică și cu caracter aplicativ: drept civil - 6,42; drept procesual civil - 7; drept penal - 5,90, drept procesual penal - 7; organizarea și exercitarea profesiei de avocat - 6,70. În urma soluționării contestației la punctajul acordat, recurentul-reclamant a obținut nota 7 la disciplina drept penal, celelalte note rămânând neschimbate, deși, în urma vizualizării lucrărilor, coroborând baremul de corectare și lucrarea propriu-zisă, punctajul la disciplina organizarea și exercitarea profesiei de avocat ar fi trebuit să fie

Recurentul-reclamant a formulat critici, atât cu privire la compunerea comisiilor de concurs, în raport de criteriile prevăzute la art. 10 alin. (3) și art. 13 alin. (1) din Regulamentul cadru privind organizarea examenului de primire în profesia de avocat și admitere în cadrul Institutului Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților, cât și cu privire la modalitatea de corectare prevăzută de art. 19 alin. (2) din același regulament. Sub acest ultim aspect, a învederat lipsa ghidului de corectare, caracterul netransparent al corecturilor în lipsa borderourilor de corectare, imposibilitatea aplicării baremului de către corectori, dată fiind lipsa de claritate, lipsa celei de-a treia note, ceea ce determină vicierea algoritmului de calcul al notei finale. Curtea de apel a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Institutului Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților, reținând că, în raport de limitele fixate de recurentul-reclamant prin cererea de chemare în judecată, calitate procesuală pasivă are numai emitentul actului, respectiv Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România. Pe fondul cauzei, curtea de apel a ajuns la concluzia că recurentul-reclamant nu a demonstrat nelegalitatea hotărârii contestate, reținând că susținerile recurentului-reclamant se situează la nivelul unor generalități neconcretizate, reclamantul „nereușind să explice în ce măsură transparența procedurii, dezideratul numirii în comisii a unor cadre universitare, egalitatea de arme, siguranța raporturilor juridice au impietat asupra notei sale la o singură materie și nu și asupra restului materiilor, prin ipoteză identic expuse la aceste afirmații”. Această soluție nu este împărtășită de către instanța de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a cadrului normativ incident la situația de fapt stabilită în baza înscrisurilor administrate. Astfel, contrar celor reținute de judecătorul fondului, Înalta Curte constată că intimatul-pârât Institutul Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților are calitate procesuală pasivă în cauza dedusă judecății, întrucât examenul de primire în profesia de avocat, la care a participat recurentul-reclamant, s-a desfășurat prin intermediul acestei instituții, care are atribuții concrete în organizarea și desfășurarea examenului. În concret, potrivit art. 7 alin. (1) lit. a) din Hotărârea nr. 391 din 31 martie 2012 pentru republicarea statutului Institutului Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților, „În vederea realizării scopului și îndeplinirii obiectivelor pentru care a fost înființat, I.N.P.P.A. desfășoară, în principal, următoarele activități: a) asigură desfășurarea examenului de primire în profesia de avocat în condițiile prevăzute de lege și statutul profesiei de avocat”. Tot astfel, potrivit art. 1 alin. (1) din Hotărârea Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România nr. 713 din 29 iunie 2013 privind organizarea examenului de primire în profesie, sesiunea septembrie 2013, „Examenul se va susține în mod unitar, în cadrul Institutului Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților și se va desfășura prin I.N.P.P.A. Central - București și prin centrele teritoriale ale acestuia, în conformitate cu Regulamentul de examen - Anexă la Hotărârea nr. 04/2011 a Consiliului U.N.B.R., republicată, modificat și completat prin Hotărârea nr. 693 din 28 martie 2013 a Consiliului U.N.B.R.” iar conform art. 2 alin. (5) din aceeași hotărâre, „în perioada imediat următoare încheierii etapei eliminatorii a examenului, se va organiza o întâlnire a conducerii I.N.P.P.A. Central - București/centrelor teritoriale cu membrii comisiei de corectare, pentru instruirea membrilor comisiei privind evaluarea unitară a lucrărilor candidaților. Data și locul întâlnirii vor fi comunicate în termen util. Costurile întâlnirii se suportă din taxele de examen încasate de la candidați.” Prin urmare, Institutul Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților are ca misiune principală desfășurarea examenului de primire în profesie, printre atribuțiile sale fiind și aceea de a instrui membrii comisei de corectare. Argumente în sensul constatării calității procesuale pasive a Institutului Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților într-un litigiu având ca obiect verificarea legalității aceleiași hotărâri nr. 671 din 26 octombrie 2013 a Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România se regăsesc și în practica anterioară a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin decizia nr. 954 din 25 martie 2016, reținându-se calitatea procesuală pasivă a Institutului Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților. Pe fondul cauzei, Înalta Curte constată că, prima instanță a soluționat cauza fără să lămurească pe deplin împrejurările de fapt, limitându-se la considerații generale, fără a arăta rațiunile pentru care motivele de nelegalitate invocate nu sunt incidente în cauză, dând astfel doar o aparență în motivare a hotărârii pronunțate. Astfel, deși recurentul-reclamant a invocat interpretarea greșită de către intimatele-pârâte a dispozițiilor art. 10 alin. (3) și art. 13 alin. (1) din Regulamentul de examen, în ceea ce privește desemnarea membrilor comisiilor de examen, precum și motive de nelegalitate referitoare la corectarea efectivă a lucrărilor, instanța de fond nu a analizat aceste critici, limitându-se la precizarea că respectivele critici de nelegalitate au fost formulate prin concluziile scrise, cu depășirea termenului prevăzut de art. 204 C. proc. civ. Contrar acestor considerente, Înalta Curte constată că motivele de nelegalitate au fost formulate în termen, după depunerea documentației care a stat la baza actului atacat. Potrivit art. 13 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, obligația procedurală a instanței de judecată este de a solicita documentația ce a stat la baza emiterii actului contestat, specificul litigiilor de contencios administrativ obligând instanța să se pronunțe doar în condițiile existenței la dosar a tuturor documentelor care au legătură cu soluționarea litigiului. Or, în speță, o parte din documentație a fost depusă la 01.09.2014, așa cum rezultă din cuprinsul încheierii de ședință, iar cererea de suplimentare a documentației, în raport de toate capetele de cerere, formulată în ședința publică de la 24.11.2014 a fost respinsă apreciindu-se că nu este pertinentă soluționării cauzei. Procedând la soluționarea cauzei, specifică prin obiectul său, în circumstanțele expuse, prima instanță nu a realizat o analiză completă și obiectivă a situației de fapt. Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Cu ocazia rejudecării, se va proceda, conform dezlegărilor date în prezenta decizie, la examinarea tuturor aspectelor de nelegalitate invocate, cu luarea în considerare și a criticilor de nelegalitate formulate în recurs. 7. Temeiul legal al soluției pronunțate în recurs În raport de considerentele expuse, în baza art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 674 din 30 decembrie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, va casa sentința civilă recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.