ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 459/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată introdusă la data de 06.01.2014, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România și Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea Consiliului U.N.B.R. la admiterea plângerii prealabile formulate de către reclamant la data de 25.11.2013 împotriva deciziei Consiliului U.N.B.R. din data de 26.10.2013, obligarea Consiliului U.N.B.R. la revocarea deciziei susmenționate, cu consecința admiterii plângerii împotriva aceleiași decizii,obligarea Uniunii Naționale a Barourilor din România la admiterea cererii reclamantului de înlocuire a numitului B. din funcția de membru în Comisia Permanentă a U.N.B.R. și numirea reclamantului în funcția respectivă.

Prin Sentința nr. 104 din 26 iunie 2014 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei de interes invocată de către pârâtele Uniunea Națională a Barourilor din România și Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România - prin Președinte - și în consecință a respins ca lipsită de interes cererea de chemare în judecată formulată și modificată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele susmenționate și cu pârâtul B..

Împotriva sentinței pronunțate de curtea de apel a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în esență, admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare în fața primei instanțe de judecată - Curtea de Apel Brașov.

Astfel, recurentul-reclamant a susținut că soluția instanței de judecată este greșită, fiind emisă cu ignorarea unor prevederi legale (art. 1 din Legea nr. 554/2004) și a unor prevederi cuprinse în Regulamentul de organizare și funcționare a UNBR.

Recurentul a arătat că deține calitatea de membru al Consiliului Uniunii Avocaților din România și și-a manifestat opțiunea pentru a dobândi calitatea de membru al Comisiei permanente a UNBR. Mai mult, în urma procedurilor legal desfășurate în cursul anului 2011 (după Congresul Avocaților din iunie 2011) a ocupat poziția a 17-a, prin raportare la numărul de voturi favorabile acumulate, cu ocazia votului exercitat în cadrul Consiliului UNBR cu privire la desemnarea membrilor Comisiei permanente a UNBR. Acest aspect este confirmat de către UNBR și Consiliul UNBR, nemaifiind necesare precizări și dovezi suplimentare. Instanța de fond a reținut acest aspect ca fiind unul necontroversat.

A mai susținut recurentul că și în lipsa unor astfel de opțiuni și proceduri interne ale UNBR, îi este recunoscută vocația de a accede în poziția de membru al Comisiei Permanente a UNBR prin deținerea calității de avocat, de membru al Consiliului UNBR și prin întrunirea condițiilor speciale privind vechimea în profesie. Această vocație este însoțită de atributele enumerate de prevederile art. 33 C. proc. civ.

Mai mult, analiza interesului în promovarea unei acțiuni în contencios administrativ, trebuie să se realizeze prin prisma prevederilor art. 1 din Legea nr. 554/2004: "Orice persoana care se consideră vătămata într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public."

Sub auspiciile acestor prevederi, expunerea de motive din cuprinsul cererii de chemare în judecată, trebuia să fie suficientă pentru a contura întrunirea condițiilor presupuse de textul de lege citat: reclamantul se consideră vătămat într-un drept al său - dreptul de a ocupa o funcție în cadrul organelor interne ale UNBR.

Orice cercetare privind excepția invocată ar fi trebuit să se oprească aici, întrucât, analiza concretă a întrunirii celorlalte condiții de admisibilitate a cererii, respectiv constatarea existenței dreptului concret al reclamantului de a ocupa funcția indicată, precum și constatarea de către instanță a procedurii ce trebuie urmată pentru valorificarea acestui drept, reprezentau chestiuni ce țineau de fondul cererii iar nicidecum de excepția lipsei de interes.

În acest sens, recurentul a subliniat că în ciuda susținerilor reiterate și oral în fața instanței de fond, judecătorul fondului a trecut de limitele unei analize necesare cu privire la chestiunea interesului procesual și, analizând în mod eronat și superficial regimul și procedura de alegere a membrilor Comisiei Permanente a UNBR, a dat o soluție greșită excepției.

S-a arătat că în speță, calitatea de membru al Consiliului UNBR, reprezintă o condiție esențială sine qua non pentru dobândirea calității de membru al Comisiei Permanente a UNBR. Tot astfel, pierderea calității de membru al Consiliului UNBR atrage pierderea calității de membru al Comisiei Permanente, față de neîndeplinirea de către fostul membru a unei condiții esențiale privind mandatul său.

În opinia recurentului, aceste aspecte nu au format obiectul de analiza al primei instanțe, aceasta mărginindu-se să afirme că indiferent dacă mandatul d-lui B. ar fi infirmat sau desființat pe cale judiciară, reclamantul tot nu ar fi îndreptățit să fie desemnat automat ca membru în Comisia Permanentă. Însă, instanța de fond ignoră faptul că un avocat membru al UNBR și totodată membru al Consiliului UNBR, este "îndreptățit" și justifică un interes actual, născut și legitim în aplicarea Legii nr. 51/1995 și a prevederilor Regulamentului de organizare și funcționare a UNBR. Mai mult, date fiind atribuțiile funcției ocupate și responsabilitatea pe care membrul Consiliului UNBR o are în virtutea mandatului încredințat prin vot, el este obligat să acționeze, inclusiv în plan judiciar, pentru îndepărtarea oricăror nereguli sesizate în modul de organizare și funcționare a organelor profesiei de avocat.

Mai mult, soluționarea excepției lipsei de interes ignora întru-totul prevederile art. 31 din Regulamentul de organizare și funcționare a UNBR.

S-a susținut că regulile prevăzute în Regulament pentru mandatul membrilor Consiliului UNBR sunt prevăzute de art. 24 alin. (2) din Regulament, potrivit cărora "în cazul încetării mandatului unui reprezentant al baroului înaintea împlinirii termenului pentru care a fost ales de Congres, candidatul ce a obținut următorul număr de voturi în Congresul electiv îl înlocuiește de drept pe reprezentantul al cărui mandat a încetat pentru diferența de timp rămasă. "Aplicându-se corespunzător aceste norme, candidatul ce a obținut următorul număr de voturi cu prilejul alegerii membrilor Comisiei permanente îi înlocuiește de drept pe membrul al cărui mandat a încetat pentru diferența de timp rămasă.

În fine, recurentul a arătat că a ocupat poziția a 2-a după ultima poziție ce conferea calitatea de membru al Comisiei Permanente, iar cum candidatul de pe prima poziție "de sub linie" a acces deja în calitatea de membru, rezultă că dobândește calitatea de membru al Comisiei Permanente în locul domnului B., care și-a pierdut această calitate.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 22 februarie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din data de 22 iunie 2016 completul filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință a admis în principiu recursul și a fixat termen de judecată a fondului recursului, în ședință publică, pentru data de 14 februarie 2017, cu citarea părților.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Înalta Curte constată că nu se poate reține inadmisibilitatea căii de atac invocată de intimatul B. și întemeiată pe susținerea potrivit căreia recurentul nu a înțeles să solicite să se constate că are interes în prezenta cauză, întrucât aceasta nu îmbracă forma unei veritabile excepții de inadmisibilitate, în realitate fiind o apărare de fond.

Analizând sentința recurată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, față de prevederile legale aplicabile dar și de apărările intimatelor, Înalta Curte constată că nu subzistă motive de casare a hotărârii primei instanțe, în considerarea celor în continuare arătate.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune în anularea deciziei Consiliului U.N.B.R. din data de 26.10.2013, obligarea Consiliului U.N.B.R. la revocarea deciziei sus-menționate, cu consecința admiterii plângerii împotriva aceleiași decizii, obligarea Uniunii Naționale a Barourilor din România la admiterea cererii reclamantului de înlocuire a numitului B. din funcția de membru în Comisia Permanentă a U.N.B.R. și numirea reclamantului în funcția respectivă.

Instanța de fond a respins acțiunea ca lipsită de interes, opinie împărtășită și de Înalta Curte, în considerarea următoarelor aspecte.

Prin Decizia Consiliului U.N.B.R. din data de 29.06.2013 a fost respinsă propunerea având ca obiect înlocuirea pârâtului B. din funcția de membru în Comisia Permanentă a U.N.B.R. Împotriva acestei Decizii recurentul a formulat plângere solicitând " înlocuirea din funcția de membru în Comisia Permanentă a pârâtului respectiv" și numirea sa în aceeași funcție, în temeiul dispozițiilor art. 66 lit. n) din Legea nr. 51/1995 cu modificările ulterioare, ale art. 65 din Lege, art. 23 alin. (1) și a art. 24 din Regulamentul de organizare și funcționare a U.N.B.R.

Se reține că recurentul este avocat, iar în urma alegerilor ce au avut loc în luna iunie 2011 pentru constituirea Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România, acesta a ocupat a 17-a poziție în clasament raportat la numărul de voturi obținute. (Hotărârea nr. 06 din 11 iunie 2011 emisă de U.N.B.R.). S-a procedat și la alegerea unui număr de 8 membri ai Comisiei Permanente a U.N.B.R. iar în urma acestui proces electiv reclamantul a ocupat poziția nr. 11 în clasament.

Contrar celor susținute de recurentul-reclamant, Înalta Curte consideră că în mod corect prima instanță a constatat că reclamantul nu justifică un interes legitim, născut și actual pentru promovarea prezentei acțiuni în contencios administrativ, în condițiile în care funcția de membru al Comisiei Permanente este una strict eligibilă iar reclamantul nu a obținut nr. de voturi necesare pentru a fi desemnat membru al organului de conducere al U.N.B.R.

Înalta Curte constată în acord cu judecătorul fondului că din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că în urma procesului electiv din anul 2011 nu au fost aleși membri supleanți ai Comisiei Permanente ci numai membri titulari. Prin urmare, chiar dacă mandatul pârâtului B. ar fi infirmat sau desființat este de remarcat că o astfel de situație nu îl îndreptățește pe reclamant să fie desemnat automat ca membru în Comisia Permanentă fără un vot valabil exprimat de către Consiliul U.N.B.R.

Dispozițiile art. 30 și a art. 31 din Regulamentul de organizare și funcționare a U.N.B.R. adoptat prin Hotărârea nr. 5/2011 prevăd:

"Art. 30 - Componență

(1) Comisia Permanentă a U.N.B.R. este compusă din 15 membri, dintre care 5 membri sunt reprezentanți ai baroului București iar 10 membri sunt reprezentanți ai celorlalte barouri din țară.

(2) Președintele și vicepreședinții sunt membri de drept ai Comisiei Permanente și se includ în cei 15 membri.

(3) Calitatea de membru al Comisiei Permanente este compatibilă cu calitatea de membru al altor organe ale profesiei și cu calitatea de decan.

Art. 31 - Durata mandatului

(1) Mandatul membrilor Comisiei Permanente este de 4 (patru) ani.

(2) În caz de încetare a mandatului de membru al Consiliului U.N.B.R. se desemnează de către Consiliul U.N.B.R. un înlocuitor al membrului Comisiei Permanente al cărui mandat a încetat, cu respectarea regulilor prevăzute în prezentul Regulament pentru mandatul membrilor Consiliului U.N.B.R., care se aplică în mod corespunzător.

(3) Înlocuitorul desemnat va executa diferența de mandat."

Din analiza și interpretarea dispozițiilor redate mai sus, Înalta Curte constată că funcția de membru al Comisiei Permanente a U.N.B.R. este esențialmente una electivă, prin urmare, astfel cum a reținut și prima instanță, în cauză nu este dovedit folosul practic direct și nemijlocit pe care ar putea să îl obțină reclamantul prin promovarea acestei acțiuni în contencios administrativ, motiv pentru care criticile recurentului nu pot fi primite de instanța de control judiciar.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Reținând, așadar, față de cele mai sus expuse, că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. cu referire la art. 20 din Legea nr. 554/2004, republicată va respinge recursul de față, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 104/F din 26 iunie 2014 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 februarie 2017.

Procesat de GGC - CL