ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 09.07.2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3911/2004

HOTĂRÂRE
09.07.2004
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3911/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin rezoluția din 11 ianuarie 2002

a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de notarii publici D.E. și T.D., constatându-se că, din

actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă existența faptelor sesizate

de petiționara B.C.D.

În această rezoluție se reține că

sesizarea petentei se referă la săvârșirea de către notarii publici a

infracțiunii prevăzute de art. 289 C. pen., prin aceea că au întocmit și

autentificat contractul de schimb nr. 2386 din 17 noiembrie 1997, în condițiile

în care petenta nu și-a exprimat acordul de voință. De asemenea, se reține că

în cauză s-au mai emis două rezoluții de neîncepere a urmăririi penale și anume

cea din 20 iulie 1999, infirmată de Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de

Justiție și cea purtând nr. 11783/2735/2001 din 6 iulie 2001 a aceluiași

parchet dată după completarea cercetărilor premergătoare.

S-a precizat că prin actul de

infirmare s-a dispus verificarea susținerii petentei potrivit căreia, semnătura

de pe cererea de transcriere a contractului de schimb nu îi aparține.

Rezoluția constată că, urmare

probelor administrate în cauză, starea de fapt este cea expusă în continuare.

Prin decizia civilă nr. 3907 din 25

august 1997 a Curții de Apel Craiova petentei i s-a atribuit în partaj 1/2 din

imobilul situat în Craiova str. Unirii, cealaltă jumătate revenind celorlalți

moștenitori și anume, D.M.A. (soțul notarului public D.E.), D.A. (fratele

acesteia), M.N. și F.L.V.

Prin contractul de vânzare-cumpărare

încheiat în anul 1996, ultimii trei moștenitori au cedat părțile lor din imobil

lui D.M.A., iar la 17 noiembrie 1997 și petenta B.C.D. și-a transmis la rândul

său, aceluiași beneficiar partea sa de 1/2 din imobil.

Transmiterea dreptului de

proprietate s-a făcut prin contractul de schimb din 17 noiembrie 1997,

autentificat la notarul public D.T., după ce, conform unei înțelegeri

prealabile survenite la 16 noiembrie 1997, D.E. a redactat înscrisul respectiv.

În schimbul cotei părți cedate

petenta a primit apartamentul cu 3 camere proprietatea soților D.M. și E.

situat în Craiova, Calea București.

Rezoluția a înlăturat susținerea din

sesizarea petentei, în sensul că în momentul semnării actului de schimb, a fost

convinsă că semnează o procură privind evacuarea chiriașilor din imobil,

constatând că martora propusă de aceasta a declarat că ar fi semnat o acțiune

de evacuare și nu o procură, iar pe de altă parte, însăși petenta recunoaște că

ar fi avut la 16 noiembrie 1997 o discuție cu D.E. despre eventualitatea unui

schimb.

De altfel pe parcursul cercetărilor,

petenta a contestat și apartenența semnăturii de pe cererea de transcriere a

contractului de schimb în registrul de transcripțiuni și inscripțiuni al

Judecătoriei Craiova fiind necesară să se facă o expertiză grafică de Serviciul

criminalistic al I.P.J. – Dolj.

Concluziile expertizei au fost

acelea că atât semnătura de pe cererea respectivă, cât și semnăturile de pe

contractul de schimb la rubrica „coschimbași” aparține petentei B.C.D.

Tot astfel, prin rezoluția din 11

ianuarie 2002, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, înlătură ca

nesinceră afirmația petentei potrivit căreia contractul de schimb este fictiv,

despre existența acesteia luând cunoștință în septembrie 1998, stabilind că în

luna decembrie 1997, fiica petentei i-a comunicat martorului B.G., că familia

sa deține un apartament în Craiova, dobândit prin schimb de la o rudă din

această localitate care îndeplinește funcția de notar public.

În baza considerentelor expuse, prin

rezoluția din 11 ianuarie 2002 se conchide că nu se confirmă săvârșirea unei

fapte penale de către cei doi notari publici.

Împotriva acestei rezoluții, petenta

B.C.D. a formulat plângerea soluționată în condițiile art. 278 alin. (1) C.

proc. pen., de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Craiova, prin rezoluția din 27 martie 2002, pronunțată în dosarul nr.

1725/II72/2002, care a menținut soluția anterioară, respingând și această

plângere ca fiind nefondată.

Prin această rezoluție, s-a

constatat că starea de fapt reținută prin rezoluția anterioară este exactă și

că poziția petentei este nesinceră, deoarece raportul de expertiză nr. 31985

din 10 decembrie 2001 întocmit de I.P.J. Dolj a concluzionat că atât semnătura

de la poziția vânzător de pe cererea de transcriere nr. 9296 din 2 decembrie

1997, cât și semnătura din partea dreaptă a poziției „coschimbași” pe cele două

exemplare ale contractului de schimb autentificat prin încheierea nr. 2386 din

17 noiembrie 1997, au fost executate de B.C.D.

Concluziile raportului de expertiză

se coroborează cu declarația martorului M.M. care la data de 17 noiembrie 1997,

a transportat cu autoturismul său pe petentă și soții D. până la Biroul

notarului public T.D., depoziție confirmată și de declarațiile martorilor M.N.

și B.G.

Această din urmă rezoluție mai

reține ca fiind nesinceră poziția petentei când a afirmat că notarul public

D.E. a autentificat procura prin care aceasta era împuternicită să o reprezinte

pe petentă în fața Curții de Apel Craiova, cu toate că procura respectivă a

fost autentificată de G.M., notar public în Râmnicu Vâlcea.

Constatând că soluția criticată este

legală și temeinică, că din probele administrate rezultă inexistența faptelor

reclamate, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova

a respins plângerea petentei împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi

penale nr. 108/ P din 11 ianuarie 2002 a aceluiași parchet.

Împotriva celor două rezoluții

prezentate mai sus, petenta s-a adresat la data de 8 ianuarie 2004, P.N.A.,

plângerea sa fiind înaintată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova de

unde a fost îndrumată la Curtea de Apel Craiova spre competentă soluționare

potrivit art. 278

1

În această plângere petenta critică

cele două rezoluții susținând că cei doi notari publici au profitat de faptul

că este nevăzătoare prezentându-i pentru a fi semnat un document despre care

s-a spus că este o procură de evacuare a unor chiriași.

După cca. 6 luni de la semnarea

documentului a aflat că semnase contractul de schimb între cele două proprietăți,

apartamentul obținut în urma acestui schimb fiind ipotecat cu suma de 150.000

lei deși în contract se stipulează că ambele proprietăți sunt degrevate de

orice sarcini și evicțiuni.

Petenta a mai susținut că nu a fost

prezentă pe data de 17 noiembrie 1997 la Biroul notarial al notarului public

T.D. dovadă fiind că numărul de pe buletinul său de identitate nu coincide cu

numărul scris în contractul de schimb.

Prin sentința penală nr. 26 din 30

martie 2004 a Curții de Apel Craiova, pronunțată în dosarul nr. 371/P/2004, s-a

respins ca fiind neîntemeiată plângerea petentei apreciindu-se că soluția

pronunțată de parchet este legală și temeinică în raport de probele

administrate în cauză.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs petenta B.C.D. care a schimbat în esență următoarele:

- cei doi notari publici, profitând

că este nevăzătoare i-au prezentat pentru a fi semnat un document despre care i

s-a spus că este o procură pentru evacuare. După 6 luni a aflat că în realitate

semnase un contract de schimb;

- valoarea între cele două imobile

între care s-a făcut schimbul este prea mare pentru a se putea spune că s-a

realizat un schimb echitabil.

Examinând sentința atacată prin

prisma motivelor invocate, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și

de drept, Curtea consideră că aceasta este legală și temeinică, iar recursul

declarat este nefondat.

Probele administrate în cauză,

respectiv declarațiile martorilor M.M., M.N. și B.G., precum și concluziile

raportului de expertiză criminalistică dovedesc pe deplin faptul că semnăturile

de pe toate exemplarele contractului de schimb și de pe cererea de transcriere,

aparțin petentei, aceasta fiind prezentă atât în ziua de 16 noiembrie 1997, cât

și a doua zi pe 17 noiembrie 1997, la Biroul notarului public T.D. unde s-a

realizat acordul de voință cu privire la schimb prin încheierea contractului de

schimb.

Petenta a dovedit nesinceritate în

momentul în care a afirmat că a fost convinsă că a semnat o procură privind

evacuarea chiriașilor din imobil, întrucât această procură a fost dată anterior

așa cum rezultă din procesul verbal încheiat la 3 noiembrie 1997 de executorul

judecătoresc în dosarul nr. 449/E/1997.

S-a susținut că față de valoarea

celor două imobile, nu se putea realiza un schimb echitabil, susținere care nu

este fondată, deoarece actul de schimb s-a realizat la puțin timp după

pronunțarea deciziei civile care consfințea partajul între părți, imobilul

fiind degradat și nelocuibil pe când apartamentul oferit pentru schimb era în

stare bună putând fi locuit imediat.

Este adevărat că petenta suferă de

miopie forte din anul 1996 fiind încadrată în gradul II invaliditate dar

certificatul din 15 martie 1996 precizează că handicapul nu o împiedică în

exercitarea profesiei.

La data de 17 noiembrie 1997,

petenta îndeplinea funcția de profesor de logopedie la Ș.A. Băbeni, profesie

care îi oferea cunoștințele necesare pentru a distinge între un act de schimb

semnat în mai multe exemplare și o simplă procură care se semnează într-un

singur exemplar.

Având în vedere această situație,

Curtea consideră că prima instanță a făcut o analiză corectă și amplă a

probelor administrate pronunțând o sentință legală și temeinică, motiv pentru

care urmează ca în conformitate cu art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., să respingă recursul declarat ca fiind nefondat.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționara B.C.D. împotriva sentinței penale nr. 26 din 30 martie

2004 a Curții de Apel Craiova.

Obligă recurenta petiționară la

plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 500.000 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

iulie 2004.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-10-08
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5104/2004
Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 11 august 2003, petentul D.I. a formulat plângere prealabilă susținând că notarul R.I. se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.
ÎCCJ 2006-05-09
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2939/2006
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele; Prin sentința penală nr. 2 din 18 ianuarie 2006, Curtea de Apel Craiova, secția penală, a respins, în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., plângerea formulată
ÎCCJ 2004-06-25
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3548/2004
Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Petenta P.A. prin cerere înregistrată la data de 18 august 2003, a solicitat desființarea rezoluției de neînceperea urmăririi penale dată de Parchetul Curții de
ÎCCJ 2004-11-29
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6362/2004
alin. (4), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât din cercetările efectuate, a rezultat că între notar și făptuitorii S.I. și H.V. nu a existat nici o înțelegere cu privire la vânzarea imobilului proprietatea petiționarei, iar
ÎCCJ 2004-02-18
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 967/2004
Asupra recursului de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 21 din 28 octombrie 2003, pronunțată în dosarul nr. 1945/P/2003, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondată, plângerea formulată de pet
Sursă