ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3281/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 28 din 8

aprilie 2004, pronunțată în dosarul nr. 372/P/2004, Curtea de Apel Craiova,

secția penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta I.C.

împotriva rezoluției nr. 207/P/2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Craiova, privind intimații P.M. și B.M.

Pentru a pronunța această hotărâre

prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:

Prin rezoluția din 14 iulie 2002,

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, a dispus neînceperea urmăririi

penale, împotriva magistraților judecători P.M., pentru infracțiunea prevăzută

de art. 246 C. pen. și B.M., pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 și art.

289 C. pen.

Pentru a dispune în acest sens, s-a

avut în vedere că partea vătămată I.C. a sesizat organele de urmărire penală

solicitând cercetarea și tragerea la răspundere penală a judecătorului P.M. de

la Judecătoria Slatina, pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen.,

întrucât ar fi pronunțat ordonanța de adjudecare nr. 3024 din 23 aprilie 1999,

cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 64/1995, privind reorganizarea judiciară

și falimentul societăților comerciale și a judecătorului B.M. de la Tribunalul

Olt, pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., constând în respingerea

recursului și menținerea ordonanței de adjudecare și fals intelectual prevăzut

de art. 289 C. pen., întrucât în decizia pronunțată a atestat că licitatoarea

adjudecătoare poartă numele de D. și nu V., cum era în realitate.

În urma actelor premergătoare a

rezultat că SC B.P. SA, sucursala Slatina a chemat în judecată pe pârâții SC

M.N. SNC, N.C., N.C., C.I. și I.C., pentru a fi obligați în solidar la plata

sumei de 15.000.000 lei, credit restant și dobânda aferentă.

Prin sentința civilă nr. 451 din 18

noiembrie 1996, pronunțată în dosar nr. 3848/1995, a fost admisă acțiunea în

parte împotriva primilor trei pârâți și respinsă împotriva pârâților C.D.A. și

I.C., considerând că deși aceștia aveau calitatea de giranți, nu au fost părți

în contractul de credit.

Sentința a fost schimbată în apelul

reclamantei, în sensul că au fost obligați și pârâții C.D.A. și I.C., prin

decizia civilă nr. 456 din 30 mai 1997 a Curții de Apel Craiova, rămasă

definitivă.

Pe baza titlului executoriu,

executorul judecătoresc a înființat comandamentul nr. 2 pe apartamentul cu 2

camere al debitoarei I.C., somând-o să achite suma de 37.600.000 lei. Prin

cererea înregistrată la nr. 4998/1998 la Judecătoria Slatina, creditoarea a

solicitat vânzarea la licitație publică a imobilului debitoarei, iar prin

licitația din 7 aprilie 1999, s-a adjudecat provizoriu în favoarea

licitatorului D.C., la prețul imobilului de 46.000.000 lei.

După termenul de supralicitare,

imobilul a fost adjudecat definitiv, prin ordonanța de adjudecare nr. 3024 din

23 aprilie 1999, pronunțată de judecătorul P.M.

Această ordonanță a rămas definitivă

prin decizia civilă nr. 1273 din 28 septembrie 1999 care a respins recursul

debitoarei I.C. și care a fost pronunțată de judecătorul B.M.

Neconstatându-se vreo încălcare a

dispozițiilor legale în materie de obligație civilă și executare silită

imobiliară, prin cele două hotărâri judecătorești s-a constatat că cei doi

judecători și-au îndeplinit corect atribuțiunile de serviciu, iar invocarea de

către partea vătămată a deciziei civile nr. 514 din 12 decembrie 1997 a Curții

de Apel Craiova este irelevantă, fiind pronunțată în altă cauză, cu alt obiect

și alte părți.

Cu privire la infracțiunea prevăzută

de art. 289 C. pen., datele de la evidența populației arată că pârâta debitoare

D.C. prin căsătorie a devenit la data de 25 august 1999 V.C. și acest fapt nu a

fost cunoscut la data pronunțării deciziei civile nr. 1273 de către judecătorul

B.M.

Prin plângerea formulată de petenta

I.C. la Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție și apoi la Curtea de

Apel Craiova, se revine la cele susținute anterior și se solicită expres

efectuarea actelor premergătoare începerii urmăririi penale, începerea

urmăririi penale, punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în

judecată a celor doi judecători.

Plângerea petentei a fost

considerată nefondată.

Cele două hotărâri judecătorești

respectiv ordonanța de adjudecare nr. 3024 din 23 aprilie 1999, pronunțată de

judecătorul P.M. și decizia civilă nr. 1273 din 28 septembrie 1999 au fost

hotărâri judecătorești pronunțate în faza de executare silită prin comandament

a unui imobil apartament aparținând debitoarei I.C., care a fost obligată în

mod definitiv și irevocabil să plătească în solidar cu ceilalți debitori un

credit nerambursat și care s-a majorat datorită penalităților de întârziere.

Actele de executare silită finalizate prin ordonanța

de adjudecare și decizia civilă pronunțată în recurs asupra acestei ordonanțe

au fost legale și temeinice, iar petenta debitoare a criticat de fapt obligarea

sa la plata creditului restant și care s-a făcut printr-o hotărâre

judecătorească anterioară definitivă și revocabilă, ce constituie titlu

executoriu și care a fost pronunțată de alți judecători.

Folosirea vechiului nume al

debitoarei D.C. și nu cel de V., așa cum a devenit prin căsătorie, nu

constituie un fals din partea judecătorului B.M., având în vedere că nu s-a

cunoscut împrejurarea schimbării numelui și obligația de a învedera acest lucru

instanței o avea sus-numita sau petenta cointeresată.

Stabilindu-se că soluția de

neîncepere a urmăririi penale față de cei doi judecători în conformitate cu

prevederile art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., plângerea

petentei a fost respinsă, ca nefondată.

Nemulțumită de hotărârea mai

sus-menționată, în termen legal, petenta I.C., a declarat recurs pe care l-a

înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Ea reiterează aceleași motive

cuprinse în plângerea adresată Curții de Apel Craiova.

Recursul declarat este nefondat și

urmează a fi respins ca atare.

Atât actele de executare, cât și

cele două hotărâri judecătorești sunt în conformitate cu dispozițiile legale

care generează aceste instituții juridice, neputându-se reține că cei doi

judecători și-au exercitat în mod abuziv atribuțiunile de serviciu.

Faptul că prin căsătorie, începând

cu data de 25 august 1999, D.C. și-a schimbat numele de familie în V., fără ca

acest fapt să fie cunoscut de judecătorul B.M., nu reprezintă un fals în

accepțiunea dată de prevederile art. 289 C. pen.

În consecință, sentința penală nr.

28 din 8 aprilie 2004 a Curții de Apel Craiova fiind legală și temeinică,

recursul declarat de petenta I.C. va fi respins, ca nefondat, aceasta urmând a

fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționara I.C. împotriva sentinței penale nr. 28 din 8 aprilie

2004 a Curții de Apel Craiova.

Obligă recurenta petiționară la

plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15

iunie 2004.