ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 989/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată, la data

de 4 ianuarie 2005, sub nr. 129/2005, petenta SC P. SRL Craiova a solicitat, în

baza art. 278

1

lit. b) C. proc. pen., desființarea rezoluției din 2

noiembrie 2003 de neîncepere a urmăririi penale dată în dosarul nr. 1321/P/2002

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

În motivarea plângerii, petenta a

arătat că prin sentința civilă nr. 9462 din 29 august 2001 a Judecătoriei sectorului

1 și decizia civilă nr. 3599/ A din 18 decembrie 2001 a Tribunalului București,

secția a III-a civilă, respectiv sentința civilă nr. 2259 din 23 februarie 2001

a Judecătoriei sectorului 1 București, cât și executarea silită a SC I.

T.

SA București i-au fost prejudiciate

drepturile, determinând prin aceasta neexecutarea în favoarea sa a creanței în

sumă de 33.441.904 lei și prejudicierea cu această sumă.

În cauză a fost depus dosarul nr. 1321/P/2002

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București în care s-a emis rezoluția

din 2 noiembrie 2004 atacată în conformitate cu art. 278

1

C. proc.

pen.

Din examinarea plângerii petentului,

Curtea a reținut următoarele:

Prin plângerea inițială,

înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, SC P. SRL

Craiova a solicitat efectuarea de cercetări față de judecătorii P.L. de la Judecătoria

sectorului 1 București și R.G. de la Tribunalul București sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor,

prevăzută de art. 246 C. pen. și favorizarea infractorului prevăzută de art. 264

C. pen. față de judecătorul P. (fostă P.) O.A. de la Judecătoria sectorului 1

București și executorul judecătoresc P.V., sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de

art. 246 C. pen. și fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. și

față de vicepreședintele Judecătoriei sectorului 1 București sub aspectul

săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor,

prevăzută de art. 246 C. pen.

Faptele sesizate de SC P. SRL

Craiova au vizat, în esență, următoarele aspecte:

Judecătorul P.L. a pronunțat

sentința civilă nr. 9462 din 29 august 2001 (dosar nr. 9683/2001 al

Judecătoriei sectorului 1 București), prin care a respins contestația formulată

de SC P. SRL împotriva înscrierii în tabloul de împărțeală a SC IMECO SA în

dosarul nr. 1228/2001 al Judecătoriei sectorului 1 București, pentru

pronunțarea sentinței luând în considerare un proces-verbal semnat de

executorul judecătoresc, din care rezultă că s-a admis creanța SC I. SA în

valoare de 33.441.904 lei, dispunându-se încasarea acesteia de către creditor,

cu toate că forma în care a fost încheiat și conținutul procesului-verbal nu

creează nici măcar aparența de legalitate, nefiind semnat și nici ștampilat.

Procesul-verbal sus-menționat nu

există în dosarul nr. 1228/2001 al Judecătoriei sectorului 1 București, deși

conform antetului său a fost emis în acest dosar și, de asemenea, nu a existat

nici în dosarul nr. 9683/2001 la momentul soluționării.

Judecătorul G.R. a pronunțat decizia

civilă nr. 3599 din 18 decembrie 2001 a Tribunalului București, secția a III-a civilă

(dosar nr. 6996/2001), prin care a menținut soluția judecătorului P.L.

Prin pronunțarea acestor hotărâri,

s-a apreciat că judecătorii P.L. și R.G. au favorizat săvârșirea infracțiunilor

de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. și uz de fals

prevăzută de art. 291 C. pen.

La data întocmirii procesului-verbal

privind creanțele ce urmează a se plăti de îndată (07 iunie 2001) intraseră în

vigoare dispozițiile Legii nr. 188/2000, astfel încât executorii judecătorești

nu mai aveau calitatea de angajați ai Judecătoriei sectorului 1 București.

Executorul judecătoresc P.V. a

semnat „procesul-verbal privind creanțele ce urmează a se plăti de îndată”,

deși nu avea competența de a-l semna.

Judecătorul P. (fostă P.) O.A. a

întocmit la data de 7 iunie 2001, în dosarul nr. 1228/2001 al Judecătoriei sectorului

1 București, tabloul de împărțeală, procesul-verbal privind creanțele ce

urmează a se plăti de îndată și mandatul de plată cuvenită asupra C.E.C. cu

privire la suma de 33.932.355 lei consemnată de adjudecător, deși începând din

data de 10 mai 2001, Judecătoria sectorului 1 București trebuia să predea

dosarele de executare nesoluționate birourilor executorilor judecătorești

înființate conform Legii nr. 188/2000, iar actele menționate ar fi fost de

competența unui birou de executor judecătoresc și nu de competența Judecătoriei

sectorului 1 București.

Vicepreședintele Judecătoriei sectorului

1 București, la data de 10 septembrie 2003, a ordonat telefonic judecătorului

de serviciu să nu elibereze un certificat de grefă din care să rezulte că

dosarul nr. 1228/2001 se află în arhiva instanței.

În urma analizei coroborate a

materialului probator administrat, procurorul a dispus neînceperea urmăririi

penale față de judecătorii P.L., R.G. și F.C. sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 264 C. pen., față de

judecător M.E. (vicepreședinte al Judecătoriei sectorului 1 București), față de

judecător P.O.A. și executorul judecătoresc P.V., sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art.

246 C. pen. și fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen.,

reținându-se în esență că în orice hotărâre judecătorească se manifestă

concluzia instanței cu privire la conflictul dedus în fața justiției în urma

aprecierii probelor administrate în cauză, hotărârea fiind o construcție logică

ce reflectă înlănțuirea tuturor raționamentelor pe care judecătorii le

înfăptuiesc în cursul activității respective.

Cum inițial critica petentului viza

soluțiile date în fazele procesuale ordinare, rezoluția dată de procuror s-a

bazat pe argumentul că, în principiu, aprecierea unei hotărâri ca netemeinică

și nelegală nu poate face obiectul cercetării penale, reformarea acesteia fiind

atributul instanțelor de judecată superioare, sesizate prin căile de atac

legale.

Astfel, în concluziile finale,

petenta SC P. SRL Craiova a susținut că plângerea nu vizează activitatea judecătorilor

P.L., R.G., F.C., P. (P.) O.A. și M.E., acestea neavând nici un fel de

vinovăție în prejudicierea sa, ci doar activitatea executorului judecătoresc P.V.,

actualmente decedat.

S-a solicitat ca, față de acesta din

urmă, să se modifice soluția procurorului de neîncepere a urmăririi penale, în

cea de încetare a urmăririi penale împotriva sa, în temeiul art. 11 alin. (1) lit.

c), raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) teza a II-a C. proc. pen. (decesul

făptuitorului), având în vedere că vinovăția sa rezultă cu claritate din

ansamblul probator, soluția respectivă fiindu-i necesară la introducerea

executării, în scopul satisfacerii creanței sale împotriva SC I.T. SA.

Prin sentința penală nr. 138 din 18

octombrie 2005, Curtea de Apel București, secția I penală, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins plângerea formulată de SC P. SRL

Craiova, cu sediul în Craiova, împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel București în dosarul nr. 1321/P/2002, ca nefondată.

A obligat petenta la 1.000.000 lei

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a apreciat, în baza actelor existente la dosar, că soluția dată de

procuror prin rezoluția din 2 noiembrie 2004 este legală și temeinică.

Împotriva acestei sentințe, în

termen legal, a declarat recurs petiționara SC P. SRL, solicitând admiterea

acestuia, casarea sentinței penale atacate și, pe fond, să se constate că

executorul judecătoresc P.V. se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 246 C. pen. și de art. 289 alin. (1) C. pen.

Examinând sentința penală atacată

prin prisma motivului de recurs formulat și în raport de actele existente în

dosarul cauzei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Astfel, așa cum corect a reținut

prima instanță, executorul judecătoresc P.V., decedat la data de 3 septembrie 2004,

nu a săvârșit nici o infracțiune prin activitatea depusă în exercitarea

atribuțiilor sale de serviciu.

În consecință, nu se poate primi

solicitarea petiționarei de modificare a soluției dată de procuror prin

rezoluția atacată în sensul de a se constata încetarea urmăririi penale ca

urmare a decesului făptuitorului întrucât acesta nu este vinovat de săvârșirea

vreunei infracțiuni.

Pe de altă parte, motivarea

petiționarei în sensul că această soluție i-ar fi necesară în recuperarea

creanței nu se justifică, aceasta având la dispoziție căile procedurale

prevăzute de Codul de procedură civilă pentru a solicita executarea acestei

creanțe.

Față de aceste considerente, urmează

să fie respins recursul declarat de petiționară, ca nefondat, cu obligarea

acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționara SC P. SRL împotriva sentinței penale nr. 138 din 18

octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurenta petentă la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 60 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

15 februarie 2006.