ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2178/2007

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2178/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Deliberând a

supra recursului penal de

față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 94/

P din 25 septembrie 2006, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în temeiul art.

278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată,

plângerea formulată de petenta SC S.F. SA Timișoara împotriva rezoluției

pronunțată în dosarul nr. 222/P/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara.

Petenta a fost obligată să

plătească 200 lei, cheltuieli judiciare către stat și 695,63 lei, cu același

titlu, către intimatul V.Șt.

Pentru a hotărî astfel,

instanța fondului a reținut următoarele:

Prin plângerea formulată, SC

S.F. SA Timișoara cu sediul în Timișoara, a solicitat desființarea rezoluției

de neîncepere a urmăririi penale pronunțată în dosarul nr. 222/P/2005 de Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva făptuitorilor V.Șt., C.S., M.S.

și C.M. și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara

pentru începerea urmăririi penale împotriva făptuitorilor pentru următoarele

considerente:

absolut contrară a dispozițiilor legale a formei de executare silită de către

judecătorul desemnat a o supraveghea, respectiv C.S. deoarece a încuviințat

executarea silită a imobilului extrafunciar situat în comuna Felnac, jud. Arad,

reprezentând combinatul de creștere a porcilor, considerând că în speță sunt

aplicabile dispozițiile LX din 1881 care reglementa exclusiv situația

executărilor silite imobiliare pentru regiunea Transilvania privind imobile

înscrise în C.F. deși erau aplicabile dispozițiile Codului de procedură penală.

încuviințat executarea silită imobiliară în cadrul dosarului execuțional nr. 126/1996

al Tribunalului Arad pentru o creanță de 113.000.000 lei vechi indicat după ce

în baza unei simple aprecieri, creditorul SC G.I. SRL a indicat cu rea credință

o valoare derizorie a complexului imobiliar în sumă de 675.000.000 lei, deși

din actele depuse rezultă că valoarea contabilă a acestui imobil era la nivelul

anului 1996 de 13.469.185 mii lei, potrivit bilanțului contabil al SC S.F. SA

Timișoara din 1996, respectiv raportul de evaluare al mijloacelor fixe (clădiri

și instalații) efectuat de către experții contabili și evaluatori V.A. și V.R. suma

de 11.862.904,540 mii lei, expertiza efectuată în cursul anului 1995, aceste

sume neincluzând mijloacele circulante.

nu a îndeplinit în conformitate cu dispozițiile legale publicitatea imobiliară

pentru vânzare, atât în ce privește termenul de fixare a licitației cât și

publicarea propriu zisă a anunțului care s-a făcut într-un singur ziar

respectiv ziarul A. de Arad din 25 iulie 1996, dar numai cu 6 zile înainte de

ținerea licitației.

a continuat activitatea de executare în sensul că fixat noi termene ale

licitației, deși la data de 30 iulie 1996 s-a depus la Tribunalul Arad o

contestație la executare, iar potrivit legii în vigoare la data executări

silite nu sunt definitive și cu toate acestea a introdus în spațiu pe

adjudecătorul SC A.R., fără a aștepta soluția instanței în ce privește

contestația la executare.

se impuneau în cursul predării imobilului către adjudecător referitor la

bunurile mobile ale firmei rămase în acel loc, unde în fapt și în drept era

sediul social al firmei la data respectivă, în sensul de a fi separate de

corpul imobiliar înstrăinat prin numirea unui custode, pentru a preveni

înstrăinarea sau deteriorarea acestora.

aprobarea magistratului C.S. au trecut la distribuirea sumelor rezultate din

executarea silită către falși creditori, astfel că persoane ca C.M. și M.M. au

beneficiat din prețul achitat de adjudecător fără a se primi diferența între

creanța în baza căreia s-a declanșat executarea silită și suma cu care s-a

vândut la licitație complexul imobiliar.

Timișoara, în cadrul dosarului nr. 36898/com/1996 la data de 19 decembrie 1996,

a dispus suspendarea executării silite în cadrul dosarului execuțional nr. 306/1996

al Tribunalului Arad, conexat la dosarul nr. 126/1996 al aceleiași instanțe,

până la soluționarea contestației ce se afla în faza apelului la Curtea de Apel

Timișoara, apel care s-a soluționat de abia la data de 24 aprilie 1997,

executorul judecătoresc cu încălcarea prevederilor legale a efectuat acte de

executare silită, în sensul că a distribuit sumele obținute din vânzarea

bunului imobil, distribuție ce a avut loc în perioada 19 noiembrie 1996 și până

la 12 mai 1997 potrivit înscrisurilor depuse în cadrul aceluiași dosar.

abuzive de care a dat dovadă executorul judecătoresc V.Șt. pe parcursul

executării silite, SC S.F. SA Timișoara a formulat o plângere penală împotriva

executorului judecătoresc la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara,

înregistrată sub nr. 559/VIII/1 din 14 iulie 1997, dosar trimis spre competentă

soluționare Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, unde s-a format dosar nr. 1081/P/1997,

iar prim-procurorul M.S. a confirmat propunerea organelor de poliție de

neîncepere a urmăririi penale în cauză împotriva executorului judecătoresc V.Șt.

Din actele dosarului s-au

constata următoarele:

Prin rezoluția nr. 222/P/2005

din 20 februarie 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara s-a

dispus neînceperea urmăririi penale față de V.Șt. executor judecătoresc, C.S.

judecător la Tribunalul Arad, P.R. judecător la Judecătoria Arad, M.S. fost

prim procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, P.P. fost prim procuror

la Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad, P.S. subcomisar la I.J.P. Arad și C.M.

fost comisar șef la Inspectoratul Județean de Poliție Arad, în ceea ce privește

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen.

Prin această rezoluție s-au

reținut următoarele:

„Elementul comun al

acuzațiilor vizează un eventual interes al acestor persoane de a nu stabili

eventuale abuzuri săvârșite cu ocazia executării silite, motiv pentru care sunt

relevate diferite legături între persoanele acuzate gen: fostul prim - procuror

M.S. este nașul fostului prim-procuror P.P.; colonelul C.M. are (sau a avut) soția

grefier la instanță, iar fiica sa este avocat; doamna judecător C.S. îl are ca

șot pe domnul procuror C., iar fiica acestora ar fi lichidator judiciar.

Acuzațiile aduse

magistraților și polițiștilor au la bază nemulțumirea legată de modul de

soluționare al dosarelor, însă singurul mod de acțiune pentru îndreptarea soluțiilor

apreciate ca greșite de parte vătămată ține de executarea căilor legale de

atac.

Soluțiile date în cauză au

la bază probatoriul administrat și convingerea intimă a magistraților formată

pe baza probatoriului administrat și convingerea intimă a magistraților formată

pe baza probatoriului, astfel că nu se poate reține în seama acestora reaua

credință, iar în ceea ce privește pe executorul judecătoresc V.Șt. se poate

remarca faptul că față de acesta s-au dat soluția de neîncepere a urmăririi penale

în dosar nr. 1081/P/1997 și 47/P/2002 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul

Arad și în dosarul nr. 190/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad.

Împotriva acestei ordonanțe

s-a formulat plângere penală, iar prin ordonanța pronunțată în dosar nr. 201/II/2/2006

din 12 aprilie 2004 procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Timișoara a admis ca neîntemeiată plângerea făcută de petentă, a infirmat

rezoluția nr. 222/P/2005 din 20 februarie 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Timișoara, în sensul începerii urmăririi penale față de V.Șt., C.S., P.R.,

M.S., P.P., P.S. și C.M. în temeiul art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., în

loc de art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., cu privire la infracțiunea prevăzută

de art. 246 C. pen. și s-a disjuns cauza față de făptuitorul V.Șt.

declinându-se competența de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă

Judecătoria Arad cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., raportat

la art. 248

1

C. pen.

Prin această ordonanță s-au

reținut următoarele:

„Din conținutul rezoluției

din 5 aprilie 2005 dată în dosar nr. 190/P/2005 al Parchetului de pe lângă

Judecătoria Arad rezultă faptul că față de executorul judecătoresc V.Șt. s-a

făcut plângere de către SC S.F. SA Timișoara cu privire la săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., raportat la art. 248

1

C.

pen., comis prin aceea că nu și-a îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile

de serviciu referitoare la procedura de organizare și desfășurare a licitației

publice cauzându-i un prejudiciu în valoare de 12 miliarde lei.

Împotriva soluției de

neîncepere a urmăririi penale, dată în cauză, SC S.F. SA Timișoara a formulat

plângere la instanța de judecată, iar prin decizia penală nr. 128/ R din 27

februarie 2006 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr. 969/R/2006 s-a admis

recursul petentei împotriva sentinței penale nr. 2689 din 16 decembrie 2005a

Judecătoriei Arad și în baza art. 278

1

alin. (8) lit. b) C. proc.

pen., s-a desființat rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nr. 190/P/2005

din 15 aprilie 2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad și a dispus

trimiterea cauze la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de

făptuitorul V.Șt. cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., raportat

la art. 248

1

C. pen.

Având în vedere că prin

plângerea penală adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara,

înregistrată sub nr. 222/P/2005, petenta a reclamat acele fapte penale cu

privire la executorul judecătoresc V.Șt., se impune disjungerea cauze și

declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă

Judecătoria Arad cu privire la acest făptuitor, sub aspectul săvârșirii

infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., raportat la art. 248

1

C.

pen.

Cu privire la magistrații

judecători și procuror și cei doi ofițeri de poliție care a soluționat acțiuni

judecătorești, plângeri penale, alte acte de sesizare în legătură cu executarea

silită a petentei, în mod judicios procurorul a reținut în sarcina acestora nu

se poate reține reaua credință”.

Ca urmare a actelor depuse

la dosar se constată că prin admiterea parțială a plângerii formulată de

petentă s-a dispus trimiterea cauzei la Parchetului de pe lângă Judecătoria

Arad pentru începerea urmăririi penale față de executorul judecătoresc V.Șt.,

astfel că în prezent se fac cercetări în această fază față de făptuitor de

vreme ce rezoluțiile procurorului prin care sa dispus anterior neînceperea

urmăririi penale nu au puterea unei hotărâri judecătorești, neputându-se reține

autoritatea de lucru judecat care să împiedice analizarea în profunzime a

motivelor invocate de petentă.

În consecință nu este

justificată o nouă plângere care să privească aceleași motive invocate anterior

de petentă, deoarece în funcție de soluția adoptată în faza de urmărire penală

se poate rediscuta modalitatea de rezolvare a cererilor legate de executarea

silită dispusă asupra petentei.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal, a formulat recurs petenta SC S.F. SA Timișoara criticând-o

pentru netemeinicie și nelegalitate.

Astfel, prin motivele

scrise, petenta arată că, în rezoluțiile atacate s-a reținut o altă situație de

fapt decât cea care rezultă din actele pe care se întemeiază plângerea,

situație de fapt reținută și de către prima instanță.

Se mai arată că situația de

fapt reținută în hotărârea atacată nu are legătură cu prezenta cauză ci o altă

plângere adresată D.N.A.

Se mai susține de recurentă

că plângerea formulată viza și săvârșirea infracțiunii de delapidare, prevăzută

de art. 215

1

C. pen., de către intimații C.S., C.M. și V.Șt.

Examinând hotărârea

pronunțată în cauză sub aspectele invocate de petentă cât și din oficiu conform

art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul

formulat este fondat.

Din actele și lucrările

dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Prin rezoluția din 20

februarie 2006, pronunțată în dosarul nr. 222/P/2005, Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Timișoara, în temeiul art. 209 alin. (3) și (4) combinat cu art.

10 lit. a) și f) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale față de

intimații V.Șt., C.S., P.R., M.S., P.P., P.S. și C.M. sub aspectul săvârșirii

infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen.

Prin Ordonanța nr. 201/II/2/2006

din 12 aprilie 2006, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Timișoara, în temeiul art. 278 C. proc. pen., a admis plângerea formulată

de petenta SC S.F. SA Timișoara, a infirmat rezoluția nr. 222/P/2005 din 20

februarie 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în sensul

neînceperii urmăririi penale față de intimații V.Șt., C.S., P.R., M.S., P.P., P.S.

și C.M. în temeiul art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., în loc de art. 10 alin.

(1) lit. a) C. proc. pen., cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 246 C.

pen.

S-a disjuns cauza față de

intimatul V.Șt. și s-a declinat competența de soluționare în favoarea

Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad cu privire la infracțiunea prevăzută

de art. 246 C. pen., raportat la art. 248

1

C. pen.

Pentru a dispune astfel,

procurorul general a reținut că față de magistrații judecători și procurori și

cei doi ofițeri de poliție, nu se poate reține că au soluționat cauze în care

parte era petenta fără a se putea reține „reaua credință” motiv pentru care s-a

schimbat temeiul juridic al soluției de neîncepere.

Cu privire la executorul

judecătoresc V.Șt. s-a reținut, în esență, că într-o altă cauză, având același

obiect și cauză, s-a dispus trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii

urmăririi penale față de acesta, cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 246

C. pen., raportat la art. 248

1

C. pen.

Plângerea formulată în

temeiul art. 278

1

C. proc. pen., împotriva soluției procurorului a

fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara.

Înalta Curte constată că

prima instanță nu a soluționat, practic, fondul cauzei, rezumându-se să facă

referiri doar la executorul judecătoresc V.Șt. pentru care în prima parte a

ordonanței se dispune neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii

infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., iar în cea de a doua parte a

ordonanței s-a disjuns cauza față de acesta și s-a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad.

Se constată, astfel, că

instanța fondului a omis să se pronunțe cu privire la soluția procurorului în

ceea ce-i privește pe intimații C.S., P.R., M.S., P.P., P.S. și C.M., motiv

pentru care conform art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va

admite recursul formulat ce petenta SC S.F. SA Timișoara, va casa sentința și

va dispune trimiterea cauzei la aceeași instanță.

Cu prilejul rejudecării,

instanța va avea în vedere și celelalte susțineri ale petentei făcute în

motivele de recurs, urmând a se pronunța asupra cauzei în întregul ei și cu privire

la contradicțiile existente în ordonanța procurorului general.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

petiționara SC S.F. SA Timișoara împotriva sentinței penale nr. 94/ PI din 25

septembrie 2006 a Curții de Apel Timișoara.

Casează sentința penală

atacată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 24 aprilie 2007.