ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 365/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 48 din 22

octombrie 2003, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca nefondată, plângerea

formulată de petenta S.C. P.C.G. S.R.L. cu sediul în Timișoara, privind soluția

de neîncepere a urmăririi penale dispusă față de M.D.T., B.G., B.M.N. și M.D.

prin rezoluția nr. 121/ P din 26 iunie 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Timișoara.

Petenta a fost obligată să plătească

statului suma de 500.000 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

Prin rezoluția nr. 121 din 26 iunie

2003, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a dispus, în temeiul art.

209 alin. (3), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., neînceperea

urmăririi penale față de M.D., pentru infracțiunile prevăzute de art. 289, art.

291 și art. 246 C. pen. și față de M.D.T., B.G. și B.M.N., pentru infracțiunile

prevăzute de art. 289 și art5. 291 C. pen.

Împotriva acestei rezoluții, a

formulat plângere persoana vătămată S.C. P.C.G. S.R.L. Timișoara, prin

administratorul C.D., solicitând infirmarea soluției de neurmărire penală și

continuarea cercetărilor penale, deoarece la data semnării actului în litigiu

C.D. nu era asociatul firmei.

Instanța de fond a verificat actele

premergătoare efectuate în cauză și a apreciat că rezoluția de neîncepere a

urmăririi penale formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în

dosarul penal nr. 121/P/2000 este legală, C.D.V. împuternicind-o pe M.D.T. să

reprezinte societatea în fața notarului public în vederea semnării actului de

vânzare-cumpărare.

Prin încheiere de rectificare,

notarul public M.D. a îndreptat ulterior greșelile strecurate în actul de

vânzare-cumpărare, împrejurare care nu constituie însă infracțiune.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs petiționara S.C. P.C.G. S.R.L. Timișoara criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie, fără a preciza însă motivele de casare.

Examinând recursul, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că acesta este nefondat.

Instanța de fond a verificat

rezoluția de neurmărire penală pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul

cauzei, constatând că nu sunt temeiuri de admitere a plângerii formulate.

Întrucât chiar persoana vătămată

prin reprezentantul său legal a dat mandat de reprezentare în fața notarului

public, actele semnate ulterior de împuternicita M.D.T. și de cumpărătorii B.G.

și B.M.N. sunt conforme cu realitatea.

Totodată, actul de rectificare a

erorilor materiale strecurate în contractul de vânzare-cumpărare încheiat de

notarul public M.D. nu constituie infracțiunile de fals și uz de fals și nici

nu reprezintă o îndeplinire defectuoasă a atribuțiilor de serviciu din partea

acestuia.

Soluția instanței de fond fiind

legală și temeinică, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează să respingă

recursul ca nefondat.

Recurenta petiționară va fi obligată

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) și art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de petiționara S.C. P.C.G. S.R.L. Timișoara împotriva sentinței penale nr. 48/

PI din 22 octombrie 2003 a Curții de Apel Timișoara.

Obligă pe recurenta petiționară la

plata sumei de 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

21 ianuarie 2004.