ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 365/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 48 din 22 octombrie 2003, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta S.C. P.C.G. S.R.L. cu sediul în Timișoara, privind soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă față de M.D.T., B.G., B.M.N. și M.D. prin rezoluția nr. 121/ P din 26 iunie 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. Petenta a fost obligată să plătească statului suma de 500.000 lei cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele: Prin rezoluția nr. 121 din 26 iunie 2003, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a dispus, în temeiul art. 209 alin. (3), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., neînceperea urmăririi penale față de M.D., pentru infracțiunile prevăzute de art. 289, art. 291 și art. 246 C. pen. și față de M.D.T., B.G. și B.M.N., pentru infracțiunile prevăzute de art. 289 și art5. 291 C. pen. Împotriva acestei rezoluții, a formulat plângere persoana vătămată S.C. P.C.G. S.R.L. Timișoara, prin administratorul C.D., solicitând infirmarea soluției de neurmărire penală și continuarea cercetărilor penale, deoarece la data semnării actului în litigiu C.D. nu era asociatul firmei. Instanța de fond a verificat actele premergătoare efectuate în cauză și a apreciat că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în dosarul penal nr. 121/P/2000 este legală, C.D.V.

împuternicind-o pe M.D.T. să reprezinte societatea în fața notarului public în vederea semnării actului de vânzare-cumpărare. Prin încheiere de rectificare, notarul public M.D. a îndreptat ulterior greșelile strecurate în actul de vânzare-cumpărare, împrejurare care nu constituie însă infracțiune. Împotriva acestei decizii a declarat recurs petiționara S.C. P.C.G. S.R.L. Timișoara criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fără a preciza însă motivele de casare. Examinând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat. Instanța de fond a verificat rezoluția de neurmărire penală pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constatând că nu sunt temeiuri de admitere a plângerii formulate.

Întrucât chiar persoana vătămată prin reprezentantul său legal a dat mandat de reprezentare în fața notarului public, actele semnate ulterior de împuternicita M.D.T. și de cumpărătorii B.G. și B.M.N. sunt conforme cu realitatea. Totodată, actul de rectificare a erorilor materiale strecurate în contractul de vânzare-cumpărare încheiat de notarul public M.D. nu constituie infracțiunile de fals și uz de fals și nici nu reprezintă o îndeplinire defectuoasă a atribuțiilor de serviciu din partea acestuia. Soluția instanței de fond fiind legală și temeinică, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează să respingă recursul ca nefondat. Recurenta petiționară va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) și art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara S.C. P.C.G. S.R.L. Timișoara împotriva sentinței penale nr. 48/ PI din 22 octombrie 2003 a Curții de Apel Timișoara. Obligă pe recurenta petiționară la plata sumei de 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 ianuarie 2004.