ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele: Prin rezoluția nr. 1224/P/2007 din 23 octombrie 2008, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, în temeiul art. 228 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a dispus neînceperea urmăririi penale față de procurorii T.L., M.G., U.D., P.M., S.A. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Lugoj, Cornean Dumitru, prim-procuror de la acest parchet și procurorul R.V. de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 264 C. pen. Pentru a dispune astfel, parchetul a reținut următoarele: Prin plângeri succesive, SC G.F.

SRL, Asociația 16-21 Decembrie 1989 Lugoj și Ziarul R. au solicitat cercetarea lui Cornean Dumitru, prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj, precum și a „tuturor procurorilor subordonați făptuitorului ce se fac vinovați și a judecătorilor implicați și vinovați de soluțiile nelegale date în aceste dosare(…) ” , sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 264 C. pen. Tot astfel, se solicită tragerea la răspundere penală a executorului judecătoresc B.N.T., din circumscripția Judecătoriei Lugoj, fără a se specifica faptele penale care i se impută.

Argumentându-și plângerile în fapt, petentele invocă aspecte vizând parcursul profesional și/sau didactic al unor procurori de la unitatea arătată, pretinse relații de prietenie apropiată, etc. între aceștia, avocați și executori judecătorești, toate grefate pe „soluții abuzive, neconstituționale, cu încălcarea gravă a legii cu bună știință și cu intenție (..), nelegiuiri din partea prim procurorului (...)”, etc. În plângerea înaintată de A. 16-21 Decembrie 1989 Lugoj și Ziarul R., sunt enumerate mai multe dosare soluționate la nivelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj, prin neînceperea urmăririi penale, astfel: - dosar soluționat de procuror U.D., în care s-a emis rezoluția din data de 7 septembrie 2006; - dosar soluționat de procuror U.D., în care s-a emis rezoluția din data de 4 septembrie 2006; - dosar soluționat de procuror S.A., în care s-a emis rezoluția din data de 23 aprilie 2007; - dosar soluționat de procuror T.L., în care s-a emis rezoluția din data de 12 iunie 2007. Totodată, este menționat și dosarul aflat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, soluționat de procurorul R.V., prin rezoluția de neurmărire penală, din data de 25 iunie 2007. Se constată că, la sesizarea organului de urmărire penală, au fost ignorate dispozițiile art. 222, alin. (3) C. proc.

pen., în sensul că plângerea formulată de B.I. - reprezentantul legal al asociației, nu este însoțită de un mandat special. SC G.F.

SRL, prin mandatar A.M.E., a menționat, la rândul său, mai multe dosare penale soluționate de procurori ai aceleiași unități de parchet, prin neînceperea urmăririi penale, după cum urmează : - dosar soluționat de procuror P.M., în care s-a emis rezoluția din data de 2 august 2006; - dosar soluționat de procuror U.D., în care s-a emis rezoluția din data de 7 septembrie 2006; - dosar soluționat de procuror M.G., în care s-a emis rezoluția din data de 12 martie 2007; - dosar soluționat de procuror T.L., în care s-a emis rezoluția din data de 12 iunie 2007. La rândul său, societatea invocă Dosarul nr. 222/P/2007, al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, soluționat de procurorul R.V., prin rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, din data de 25 iunie 2007. Petentele reclamă totodată și rezoluțiile primului procuror de respingere a plângerilor formulate împotriva soluțiilor de neurmărire penală, în condițiile art. 278 C. proc.

pen., pe care le apreciază a fi fost emise cu încălcarea legii. Față de lipsa oricăror elemente care să poată susține solicitarea efectuării de cercetări față de „judecătorii implicați și vinovați de soluțiile nelegale date în aceste dosare (...)”, actele premergătoare s-au limitat la procurorii nominalizați. Tot astfel, întrucât plângerea acelorași petente față de executorul judecătoresc B.N.T., a făcut obiectul Dosarului nr. 222/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, în care s-a emis rezoluția de neurmărire penală din data de 25 iunie 2007, nu s-au mai efectuat cercetări față de acesta, cu atât mai mult cu cât soluția a fost menținută în procedurile arătate de dispozițiile art. 278 și art. 278 1 C. proc.

pen. Fondul care a generat sesizarea parchetului cu plângerile enumerate l-a constituit evacuarea, la data de 23 ianuarie 2006, a SC G.F. SRL, A. 16-21 Decembrie 1989 Lugoj și, respectiv, a Ziarului R. din imobilul situat în Lugoj, str. A. Mocioni, care își desfășurau activitatea în mai multe încăperi alăturate. Evacuarea a fost efectuată de către executorul judecătoresc B.N.T., în temeiul sentinței civile nr. 1361 din 20 mai 2004, pronunțată de Judecătoria Lugoj, în Dosarul nr. 709/2004. Ulterior acestui moment, SC G.F. SRL s-a adresat judecătoriei cu acțiune în despăgubiri, în contradictoriu cu proprietarii imobilului, motivată de investițiile care au adus imobilului un spor de valoare.

Pe de altă parte, A. 16-21 Decembrie 1989 Lugoj și, respectiv, Ziarul R. au învestit instanța cu o cerere de ordonanță președințială, având ca obiect restituirea de către aceiași pârâți a mai multor bunuri mobile - înscrisuri, etc., pretins luate în custodie, cu prilejul evacuării imobilului mai sus menționat. Argumentele petentelor vizează, de fapt, modul de soluționare a dosarelor penale la nivelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj și, respectiv, Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, la fel cum, în susținerea plângerilor penale formulate, s-au invocat aspecte de netemeinicie și nelegalitate ale unor hotărâri judecătorești.

De altfel, este de principiu că hotărârile judecătorești irevocabile intră în puterea lucrului judecat, organul de urmărire penală neavând prerogativa cenzurării lor, iar activitatea de înfăptuire a justiției, exercitată de magistrați în limitele dispozițiilor legale incidente, nu poate fi circumscrisă în nici un mod ilicitului penal. Pe de altă parte, față de principiile contradictorialității și disponibilității, care guvernează materia litigiilor civile, este de înțeles că soluția pronunțată, după evaluarea probatoriului și aplicarea dispozițiilor legale incidente, deși temeinică și legală, va nemulțumi oponentul părții care a câștigat procesul, care are un interes total opus. Împotriva acestei rezoluții, petentele au formulat plângere adresată procurorului șef al Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție care, în baza art. 278 alin. (1) C. proc.

pen., a respins-o ca neîntemeiată, prin rezoluția nr. 11153/6333/II/2/2008 apreciind că nu a fost reținută nici o încălcare a dispozițiilor legale, iar faptele cu privire la care s-a solicitat a fi cercetați magistrații asistenți nu există. Nemulțumite și de soluția procurorului-șef, petentele s-au adresat cu plângere, în condițiile art. 278 1 C. proc. pen., instanței de judecată competentă să judece infracțiunile reclamate, respectiv Î.C.C.J. Examinând actele și lucrările dosarului, conform art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen., Înalta Curte constată că soluția de neurmărire penală dată de parchet față de magistrații menționați este legală și temeinică. Din actele premergătoare efectuate nu a rezultat nici un element care să conducă la concluzia că rezoluțiile pronunțate de acestea, prin încălcarea legii, în detrimentul petentelor.

Împrejurarea că petentele sunt nemulțumite de soluțiile adoptate în cauzele aflate pe rolul parchetelor, nu poate determina existența infracțiunilor pe care acestea le-au indicat în plângere. De asemenea, Înalta Curte constată că persoanele care îndeplinesc o activitate de jurisdicție își desfășoară întreaga activitate în temeiul legii, fiind obligate să-și îndeplinească atribuțiile care le revin pentru rezolvarea problemelor contencioase sau necontencioase, prin pronunțarea unor soluții pe care le apreciază legale și temeinice în raport cu probele administrate, soluții care pot fi verificate și, eventual, desființate prin intermediul căilor legale de atac, căi de atac care nu pot fi îndreptate direct împotriva magistraților (cum au procedat petentele în prezenta cauză), ci împotriva actelor emise de aceștia.

Dacă s-ar admite că împotriva persoanelor care au pronunțat soluțiile se pot face plângeri penale, ar însemna că s-ar institui noi căi de atac neprevăzute de lege, ceea ce este inadmisibil. În consecință, având în vedere că din actele premergătoare efectuate rezultă că intimații și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu în deplină concordanță cu legea și nu au comis vreo faptă care să atragă răspunderea penală a acestora, Înalta Curte, conform art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. va respinge ca nefondate plângerile formulate împotriva rezoluției procurorului de neîncepere a urmăririi penale. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondate, plângerile formulate de petiționarele SC G.F. SRL, A. 16-21 Decembrie 1989 Lugoj și Ziarul R. împotriva rezoluției nr. 1224/P/2007 din 23 octombrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pe care o menține. Obligă petiționarele să plătească suma de câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată, în ședință publică, azi 12 mai 2009.