ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra

cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin rezoluția nr. 1224/P/2007 din 23

octombrie 2008, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

de urmărire penală și criminalistică, în temeiul art. 228 alin. (4) C. proc.

pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a dispus neînceperea urmăririi

penale față de procurorii T.L., M.G., U.D., P.M., S.A. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Lugoj, Cornean Dumitru, prim-procuror de la acest parchet

și procurorul R.V. de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara sub

aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 264 C.

pen.

Pentru a dispune

astfel, parchetul a reținut următoarele:

Prin plângeri

succesive, SC G.F. SRL, Asociația 16-21 Decembrie 1989 Lugoj și Ziarul R. au

solicitat cercetarea lui Cornean Dumitru, prim procuror al Parchetului de pe lângă

Judecătoria Lugoj, precum și a „tuturor procurorilor subordonați făptuitorului

ce se fac vinovați și a judecătorilor implicați și vinovați de soluțiile

nelegale date în aceste dosare(…)

”

,

sub aspectul săvârșirii infracțiunilor

prevăzute de art. 246 și art. 264 C. pen.

Tot astfel, se

solicită tragerea la răspundere penală a executorului judecătoresc B.N.T., din

circumscripția Judecătoriei Lugoj, fără a se specifica faptele penale care i se

impută.

Argumentându-și

plângerile în fapt, petentele invocă aspecte vizând parcursul profesional

și/sau didactic al unor procurori de la unitatea arătată, pretinse relații de

prietenie apropiată, etc. între aceștia, avocați și executori judecătorești,

toate grefate pe „soluții abuzive, neconstituționale, cu încălcarea gravă a

legii cu bună știință și cu intenție (..), nelegiuiri din partea prim

procurorului (...)”, etc.

În plângerea

înaintată de A. 16-21 Decembrie 1989 Lugoj și Ziarul R., sunt enumerate mai

multe dosare soluționate la nivelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj,

prin neînceperea urmăririi penale, astfel:

- dosar soluționat de

procuror U.D., în care s-a emis rezoluția din data de 7 septembrie 2006;

- dosar soluționat de

procuror U.D., în care s-a emis rezoluția din data de 4 septembrie 2006;

- dosar soluționat de

procuror S.A., în care s-a emis rezoluția din data de 23 aprilie 2007;

- dosar soluționat de

procuror T.L., în care s-a emis rezoluția din data de 12 iunie 2007.

Totodată, este

menționat și dosarul aflat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara,

soluționat de procurorul R.V., prin rezoluția de neurmărire penală, din data de

25 iunie 2007.

Se constată că, la

sesizarea organului de urmărire penală, au fost ignorate dispozițiile art. 222,

alin. (3) C. proc. pen., în sensul că plângerea formulată de B.I. -

reprezentantul legal al asociației, nu este însoțită de un mandat special.

SC G.F. SRL,

prin mandatar A.M.E.,

a menționat, la rândul său, mai multe dosare penale soluționate de procurori ai

aceleiași unități de parchet, prin neînceperea urmăririi penale, după cum urmează

:

- dosar soluționat de

procuror P.M., în care s-a emis rezoluția din data de 2 august 2006;

- dosar soluționat de

procuror U.D., în care s-a emis rezoluția din data de 7 septembrie 2006;

- dosar soluționat de

procuror M.G., în care s-a emis rezoluția din data de 12 martie 2007;

- dosar soluționat de

procuror T.L., în care s-a emis rezoluția din data de 12 iunie 2007.

La rândul său,

societatea invocă Dosarul nr. 222/P/2007, al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Timișoara, soluționat de procurorul R.V., prin rezoluția de neîncepere a

urmăririi penale, din data de 25 iunie 2007.

Petentele reclamă

totodată și rezoluțiile primului procuror de respingere a plângerilor formulate

împotriva soluțiilor de neurmărire penală, în condițiile art. 278 C. proc. pen.,

pe care le apreciază a fi fost emise cu încălcarea legii.

Față de lipsa

oricăror elemente care să poată susține solicitarea efectuării de cercetări

față de „judecătorii implicați și vinovați de soluțiile nelegale date în aceste

dosare (...)”, actele premergătoare s-au limitat la procurorii nominalizați.

Tot astfel, întrucât

plângerea acelorași petente față de executorul judecătoresc B.N.T., a făcut

obiectul Dosarului nr. 222/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara, în care s-a emis rezoluția de neurmărire penală din data de 25 iunie

2007, nu s-au mai efectuat cercetări față de acesta, cu atât mai mult cu cât

soluția a fost menținută în procedurile arătate de dispozițiile art. 278 și art.

278

1

C. proc. pen.

Fondul care a generat

sesizarea parchetului cu plângerile enumerate l-a constituit evacuarea, la data

de 23 ianuarie 2006, a SC G.F. SRL, A. 16-21 Decembrie 1989 Lugoj și,

respectiv, a Ziarului R. din imobilul situat în Lugoj, str. A. Mocioni, care

își desfășurau activitatea în mai multe încăperi alăturate.

Evacuarea a fost

efectuată de către executorul judecătoresc B.N.T., în temeiul sentinței civile nr.

1361 din 20 mai 2004, pronunțată de Judecătoria Lugoj, în Dosarul nr. 709/2004.

Ulterior acestui moment,

SC G.F. SRL s-a adresat judecătoriei cu acțiune în despăgubiri, în contradictoriu

cu proprietarii imobilului, motivată de investițiile care au adus imobilului un

spor de valoare.

Pe de altă parte, A. 16-21

Decembrie 1989 Lugoj și, respectiv, Ziarul R. au învestit instanța cu o cerere

de ordonanță președințială, având ca obiect restituirea de către aceiași pârâți

a mai multor bunuri mobile - înscrisuri, etc., pretins luate în custodie, cu

prilejul evacuării imobilului mai sus menționat.

Argumentele petentelor

vizează, de fapt, modul de soluționare a dosarelor penale la nivelul

Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj și, respectiv, Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Timișoara, la fel cum, în susținerea plângerilor penale

formulate, s-au invocat aspecte de netemeinicie și nelegalitate ale unor

hotărâri judecătorești.

De altfel, este de

principiu că hotărârile judecătorești irevocabile intră în puterea lucrului

judecat, organul de urmărire penală neavând prerogativa cenzurării lor, iar

activitatea de înfăptuire a justiției, exercitată de magistrați în limitele

dispozițiilor legale incidente, nu poate fi circumscrisă în nici un mod

ilicitului penal.

Pe de altă parte, față

de principiile contradictorialității și disponibilității, care guvernează materia

litigiilor civile, este de înțeles că soluția pronunțată, după evaluarea

probatoriului și aplicarea dispozițiilor legale incidente, deși temeinică și

legală, va nemulțumi oponentul părții care a câștigat procesul, care are un

interes total opus.

Împotriva acestei

rezoluții, petentele au formulat plângere adresată procurorului șef al Secției

de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție care, în baza art. 278 alin. (1) C. proc. pen., a

respins-o ca neîntemeiată, prin rezoluția nr. 11153/6333/II/2/2008 apreciind că

nu a fost reținută nici o încălcare a dispozițiilor legale, iar faptele cu

privire la care s-a solicitat a fi cercetați magistrații asistenți nu există.

Nemulțumite și de

soluția procurorului-șef, petentele s-au adresat cu plângere, în condițiile art.

278

1

C. proc. pen., instanței de judecată competentă să judece

infracțiunile reclamate, respectiv Î.C.C.J.

Examinând actele și lucrările

dosarului, conform art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen., Înalta Curte

constată că soluția de neurmărire penală dată de parchet față de magistrații

menționați este legală și temeinică. Din actele premergătoare efectuate nu a

rezultat nici un element care să conducă la concluzia că rezoluțiile pronunțate

de acestea, prin încălcarea legii, în detrimentul petentelor.

Împrejurarea că

petentele sunt nemulțumite de soluțiile adoptate în cauzele aflate pe rolul parchetelor,

nu poate determina existența infracțiunilor pe care acestea le-au indicat în

plângere.

De asemenea, Înalta

Curte constată că persoanele care îndeplinesc o activitate de jurisdicție își

desfășoară întreaga activitate în temeiul legii, fiind obligate să-și

îndeplinească atribuțiile care le revin pentru rezolvarea problemelor

contencioase sau necontencioase, prin pronunțarea unor soluții pe care le

apreciază legale și temeinice în raport cu probele administrate, soluții care

pot fi verificate și, eventual, desființate prin intermediul căilor legale de

atac, căi de atac care nu pot fi îndreptate direct împotriva magistraților (cum

au procedat petentele în prezenta cauză), ci împotriva actelor emise de

aceștia.

Dacă s-ar admite că

împotriva persoanelor care au pronunțat soluțiile se pot face plângeri penale,

ar însemna că  s-ar institui noi căi de atac neprevăzute de lege, ceea ce este

inadmisibil.

În consecință, având

în vedere că din actele premergătoare efectuate rezultă că intimații și-au

îndeplinit atribuțiile de serviciu în deplină concordanță cu legea și nu au

comis vreo faptă care să atragă răspunderea penală a acestora, Înalta Curte,

conform art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. va respinge ca

nefondate plângerile formulate împotriva rezoluției procurorului de neîncepere

a urmăririi penale.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca

nefondate, plângerile formulate de petiționarele SC G.F. SRL, A. 16-21

Decembrie 1989 Lugoj și Ziarul R. împotriva rezoluției nr. 1224/P/2007 din 23

octombrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

de urmărire penală și criminalistică, pe care o menține.

Obligă petiționarele

să plătească suma de câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 12 mai 2009.