ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4929/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 28/ PI din

2 iulie 2003, Curtea de Apel Timișoara a respins ca tardiv introdusă plângerea

formulată de numitul S.A.M. împotriva soluției de scoatere de sub urmărire

penală și de neîncepere a urmăririi penale dispusă prin rechizitoriul nr.

149/1998 din 3 iunie 2002 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., a fost obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat în

sumă de 400.000 lei.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut următoarele:

La data de 13 decembrie 2002 a fost

înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara plângerea formulată de petentul

S.A.M. împotriva rezoluției din 13 august 2002 a Procurorului General al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara prin care a fost respinsă

plângerea formulată împotriva scoaterii de sub urmărire penală și neînceperea

urmăririi penale a învinuitei B.S. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor

prevăzute de art. 213 C. pen., art. 215 alin. (3) C. pen., art. 291 și art. 293

C. pen., precum și scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților B.O.D. și

P.P. sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 293 C. pen., dispuse prin

rechizitoriul din 3 iunie 2002 întocmit de procurorul I.R. din cadrul

Parchetului de pe lângă Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în cauza

ce formează obiectul dosarului nr. 149/P/1998.

În motivarea plângerii petentul a

arătat că rezoluția dată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Timișoara prin care s-a respins plângerea și s-a confirmat

dispoziția de scoatere de sub urmărire penală și de neîncepere a urmăririi

penale față de învinuiții B.S. și B.O.D. și P.P. a adus o vătămare intereselor

legitime întrucât aceștia s-au prezentat sub o identitate falsă ori au atribuit

o asemenea identitate altei persoane în Cabinetul Notarial al petentului.

S-a mai arătat în motivarea cererii

că din probatoriul administrat rezultă că învinuiții au premeditat săvârșirea

infracțiunilor, iar soluția este netemeinică și nelegală întrucât se bazează pe

interpretarea eronată a probelor administrate în cauză, iar cercetarea este

incompletă.

S-a mai reținut că la dosarul cauzei

s-a depus materialul de urmărire penală împreună cu rechizitoriul întocmit la 3

iunie de procurorul I.R. și prin care s-a dispus trimiterea în judecată a

inculpatului S.A.M. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 289 C.

pen. și scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei B.S. sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 213 C. pen., art. 215 alin. (3) C. pen.,

art. 291 C. pen. și a învinuiților T.M., B.O.D. și P.P. sub aspectul săvârșirii

infracțiunii prevăzută de art. 293 C. pen.

De asemenea, prin același

rechizitoriu s-a mai dispus neînceperea urmăririi penale față de S.A.M. sub

aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 254 C. pen., B.O.D. sub

aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 255 C. pen., B.S. sub

aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 25 și art. 289 C. pen.,

P.P., iar în vederea efectuării de cercetări penale sub aspectul săvârșirii

infracțiunii prevăzută de art. 25 și art. 289 C. pen., de către învinuiții

T.M., B.O.D. s-a dispus disjungerea cauzei.

S-a mai reținut că numitul S.A.M. a

depus plângerea la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, adresată

procurorului general al acestei instituții, precum și Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, fiind nemulțumit de măsurile luate prin

rechizitoriul nr. 149/P/1998 din 3 iunie 2002 al Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Timișoara.

La data de 13 august 2002, petentul

a fost înștiințat printr-o adresă semnată de Procurorul General al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Timișoara că prin rezoluția din aceeași dată a fost

respinsă plângerea sa împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale

dispusă prin rechizitoriul nr. 149/1998.

La data de 13 decembrie 2002,

petiționarul S.A.M. a formulat plângere împotriva acestei rezoluții,

adresându-se Curții de Apel Timișoara.

Deoarece petentul nu a formulat

plângerea în termenul general de 10 zile prima instanță a constatat că aceasta

a fost tardiv introdusă și a respins-o ca atare.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs petiționarul S.A.M. solicitând admiterea acestuia, casarea

hotărârii atacate și trimiterea plângerii pentru rejudecare la prima instanță.

În motivarea recursului petiționarul a arătat că în mod greșit plângerea sa a

fost respinsă ca tardivă, întrucât s-a adresat cu plângere împotriva acelorași

acte efectuate de procuror și la Parchetul de pe lângă Înalta Curte Supremă de

Justiție, iar instanța de fond a omis să precizeze dacă el a primit vreun

răspuns și de la această instituție. A mai învederat că Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție nu i-a comunicat modul în care a fost

soluționată plângerea sa deși s-a adresat acestei instituții în repetate

rânduri solicitându-i să-i transmită un răspuns. Pentru acest motiv, petentul a

arătat că prima instanță trebuia să considere ca formulată în termen plângerea

sa.

Recursul declarat este nefondat

pentru considerentele ce urmează:

Din verificarea actelor și dosarului

se constată că petiționarul S.A.M. a depus plângerea la Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Timișoara și o plângere similară la Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, fiind nemulțumit de măsurile luate prin

rechizitoriul nr. 149/P/1998 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și neînceperea

urmăririi penale a învinuitei B.S. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor

prevăzute de art. 213 C. pen., art. 215 alin. (3) C. pen., art. 291 și art. 293

C. pen., precum și scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților B.O.D. și

P.P. sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 293 C. pen.

La data de 13 august 2002,

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara l-a

încunoștiințat printr-o adresă pe petiționar că prin rezoluția din 13 august

2002 a fost respinsă plângerea sa împotriva soluției de scoatere de sub

urmărire penală și de neîncepere a urmăririi penale dispusă prin rechizitoriul

nr. 149/P/1998.

La data de 13 decembrie 2002,

petiționarul S.A.M. a formulat plângere împotriva acestei rezoluții,

adresându-se Curții de Apel Timișoara.

Prin decizia nr. 486 din 2 decembrie

1997 și nr. 186 din 18 noiembrie 1999 Curtea Constituțională a stabilit

posibilitatea declanșării controlului judecătoresc asupra măsurilor și actelor

efectuate de procuror, ori efectuate pe baza dispozițiilor acestuia și care nu

ajung în fața instanțelor judecătorești, pe baza sesizării de către persoanele

nemulțumite.

Plângerea prin care persoana

nemulțumită sesizează instanța competentă, are natura juridică a unei căi de

atac, deoarece vizează controlul măsurilor și actelor efectuate de procuror.

Deoarece la data soluționării plângerii, această cale de atac nu fusese încă

reglementată printr-o procedură specială, ea avea regimul căilor de atac,

termenul general prevăzut fiind de 10 zile.

Cum prima instanță a fost investită

la data de 13 decembrie 2002 cu soluționarea plângerii formulată de petiționar

împotriva rezoluției din 13 august 2002 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Timișoara și care i-a fost comunicată la aceeași dată, în mod corect

aceasta a fost respinsă ca tardiv introdusă, întrucât a depășit termenul

general de 10 zile prevăzut de lege.

Așa fiind, se constată că hotărârea

pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală, iar recursul declarat

de petiționar este nefondat.

Pentru aceste considerente, în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul urmează să

fie respins, ca nefondat.

În temeiul art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., urmează ca recurentul să fie obligat la plata sumei de 600.000 lei

cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de petiționarul S.A.M. împotriva sentinței penale nr. 28/ A din 2 iulie 2003 a

Curții de Apel Timișoara.

Obligă pe recurentul petiționar la

plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 1

octombrie 2004.