ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4929/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 28/ PI din 2 iulie 2003, Curtea de Apel Timișoara a respins ca tardiv introdusă plângerea formulată de numitul S.A.M. împotriva soluției de scoatere de sub urmărire penală și de neîncepere a urmăririi penale dispusă prin rechizitoriul nr. 149/1998 din 3 iunie 2002 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petentul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 400.000 lei. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele: La data de 13 decembrie 2002 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara plângerea formulată de petentul S.A.M.

împotriva rezoluției din 13 august 2002 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara prin care a fost respinsă plângerea formulată împotriva scoaterii de sub urmărire penală și neînceperea urmăririi penale a învinuitei B.S. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 213 C. pen., art. 215 alin. (3) C. pen., art. 291 și art. 293 C. pen., precum și scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților B.O.D. și P.P. sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 293 C. pen., dispuse prin rechizitoriul din 3 iunie 2002 întocmit de procurorul I.R. din cadrul Parchetului de pe lângă Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în cauza ce formează obiectul dosarului nr. 149/P/1998.

În motivarea plângerii petentul a arătat că rezoluția dată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara prin care s-a respins plângerea și s-a confirmat dispoziția de scoatere de sub urmărire penală și de neîncepere a urmăririi penale față de învinuiții B.S. și B.O.D. și P.P. a adus o vătămare intereselor legitime întrucât aceștia s-au prezentat sub o identitate falsă ori au atribuit o asemenea identitate altei persoane în Cabinetul Notarial al petentului. S-a mai arătat în motivarea cererii că din probatoriul administrat rezultă că învinuiții au premeditat săvârșirea infracțiunilor, iar soluția este netemeinică și nelegală întrucât se bazează pe interpretarea eronată a probelor administrate în cauză, iar cercetarea este incompletă.

S-a mai reținut că la dosarul cauzei s-a depus materialul de urmărire penală împreună cu rechizitoriul întocmit la 3 iunie de procurorul I.R. și prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S.A.M. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 289 C. pen. și scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei B.S. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 213 C. pen., art. 215 alin. (3) C. pen., art. 291 C. pen. și a învinuiților T.M., B.O.D. și P.P. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 293 C. pen. De asemenea, prin același rechizitoriu s-a mai dispus neînceperea urmăririi penale față de S.A.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 254 C. pen., B.O.D.

sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 255 C. pen., B.S. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 25 și art. 289 C. pen., P.P., iar în vederea efectuării de cercetări penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 25 și art. 289 C. pen., de către învinuiții T.M., B.O.D. s-a dispus disjungerea cauzei. S-a mai reținut că numitul S.A.M. a depus plângerea la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, adresată procurorului general al acestei instituții, precum și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, fiind nemulțumit de măsurile luate prin rechizitoriul nr. 149/P/1998 din 3 iunie 2002 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

La data de 13 august 2002, petentul a fost înștiințat printr-o adresă semnată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara că prin rezoluția din aceeași dată a fost respinsă plângerea sa împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă prin rechizitoriul nr. 149/1998. La data de 13 decembrie 2002, petiționarul S.A.M. a formulat plângere împotriva acestei rezoluții, adresându-se Curții de Apel Timișoara. Deoarece petentul nu a formulat plângerea în termenul general de 10 zile prima instanță a constatat că aceasta a fost tardiv introdusă și a respins-o ca atare. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petiționarul S.A.M. solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și trimiterea plângerii pentru rejudecare la prima instanță.

În motivarea recursului petiționarul a arătat că în mod greșit plângerea sa a fost respinsă ca tardivă, întrucât s-a adresat cu plângere împotriva acelorași acte efectuate de procuror și la Parchetul de pe lângă Înalta Curte Supremă de Justiție, iar instanța de fond a omis să precizeze dacă el a primit vreun răspuns și de la această instituție. A mai învederat că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu i-a comunicat modul în care a fost soluționată plângerea sa deși s-a adresat acestei instituții în repetate rânduri solicitându-i să-i transmită un răspuns. Pentru acest motiv, petentul a arătat că prima instanță trebuia să considere ca formulată în termen plângerea sa. Recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează: Din verificarea actelor și dosarului se constată că petiționarul S.A.M.

a depus plângerea la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și o plângere similară la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, fiind nemulțumit de măsurile luate prin rechizitoriul nr. 149/P/1998 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și neînceperea urmăririi penale a învinuitei B.S. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 213 C. pen., art. 215 alin. (3) C. pen., art. 291 și art. 293 C. pen., precum și scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților B.O.D. și P.P. sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 293 C. pen. La data de 13 august 2002, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara l-a încunoștiințat printr-o adresă pe petiționar că prin rezoluția din 13 august 2002 a fost respinsă plângerea sa împotriva soluției de scoatere de sub urmărire penală și de neîncepere a urmăririi penale dispusă prin rechizitoriul nr. 149/P/1998.

La data de 13 decembrie 2002, petiționarul S.A.M. a formulat plângere împotriva acestei rezoluții, adresându-se Curții de Apel Timișoara. Prin decizia nr. 486 din 2 decembrie 1997 și nr. 186 din 18 noiembrie 1999 Curtea Constituțională a stabilit posibilitatea declanșării controlului judecătoresc asupra măsurilor și actelor efectuate de procuror, ori efectuate pe baza dispozițiilor acestuia și care nu ajung în fața instanțelor judecătorești, pe baza sesizării de către persoanele nemulțumite. Plângerea prin care persoana nemulțumită sesizează instanța competentă, are natura juridică a unei căi de atac, deoarece vizează controlul măsurilor și actelor efectuate de procuror. Deoarece la data soluționării plângerii, această cale de atac nu fusese încă reglementată printr-o procedură specială, ea avea regimul căilor de atac, termenul general prevăzut fiind de 10 zile.

Cum prima instanță a fost investită la data de 13 decembrie 2002 cu soluționarea plângerii formulată de petiționar împotriva rezoluției din 13 august 2002 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și care i-a fost comunicată la aceeași dată, în mod corect aceasta a fost respinsă ca tardiv introdusă, întrucât a depășit termenul general de 10 zile prevăzut de lege. Așa fiind, se constată că hotărârea pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală, iar recursul declarat de petiționar este nefondat. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul urmează să fie respins, ca nefondat. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează ca recurentul să fie obligat la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul S.A.M. împotriva sentinței penale nr. 28/ A din 2 iulie 2003 a Curții de Apel Timișoara. Obligă pe recurentul petiționar la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 octombrie 2004.