ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 727/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea formulată de petentul C.C., arestat preventiv în Penitenciarul Timișoara, a solicitat infirmarea ordonanței de neîncepere a urmăririi penale emisă în dosarul 157/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, împotriva procurorului B.G. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, deoarece aceasta a dispus arestarea sa preventivă în mod nelegal, iar pe de altă parte, judecătorul I.I. a audiat martora în dosarul de fond în lipsa inculpaților. Prin rezoluția nr. 157 emisă la 25 august 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea, prevăzută de art. 246 C. pen., față de B.G.

procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și I.I. judecător la Tribunalul Timiș, secția penală, întrucât nu s-au justificat cele menționate în plângerea formulată de petent. Împotriva acestei rezoluții, a formulat plângere petentul la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, care prin rezoluția nr. 1319 din 16 septembrie 2004 a respins-o, cu aceeași motivare. În conformitate cu dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., petentul a formulat din nou plângere la instanță în motivarea căreia arată că intimatul, procuror B.G. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș ar fi primit unele sume de bani pentru a ajuta la arestarea familiei sale. Curtea de Apel Timișoara, prin sentința penală nr. 102/ PI din 10 noiembrie 2004 a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul C.C., în baza dispozițiilor art. 278 1 pct. 8 lit. a) C. proc.

pen. și a constatat temeinicia și legalitatea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale. Declarând recurs împotriva acestei sentințe, petentul a solicitat casarea hotărârii atacate ca nelegală și netemeinică și pe fond pronunțarea unei soluții în baza art. 278 1 lit. c) sau b) pct. 8 C. proc. pen., în sensul tragerii la răspundere penală a celor 2 intimați ce au săvârșit numeroase abuzuri cu ocazia cercetării în faza de urmărire penală și mai apoi în cursul judecății. Recursul este fondat. Instanța de fond a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul C.C. fără a justifica în nici un fel hotărârea pronunțată mulțumindu-se să arate că, „din actele dosarului au rezultat temeinicia și legalitatea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale”.

Ori, potrivit dispozițiilor art. 385 9 pct. 9 C. proc. pen., hotărârea este supusă casării dacă va cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția. Cum orice hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă în considerente analiza detailată a temeiurilor ce au stat la originea elaborării raționamentelor de natură juridică în baza cărora, ulterior, se desprinde în mod clar și concis dispozitivul acesteia, Curtea constată că în speță, sentința penală atacată nu îndeplinește condițiile de fond potrivit dispozițiilor legale mai sus enunțate. Drept urmare, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., cu referire la dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 9 C. proc. pen., va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Timișoara, secția penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de petentul C.C., împotriva sentinței penale nr. 102/ PI din 10 noiembrie 2004 a Curții de Apel Timișoara. În baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., cu referire la dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 9 trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Timișoara, secția penală. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 31 ianuarie 2005.